334 matches
-
eu de asta, dar... Am tăcut. Mă simțeam obosit și ridicol cu retorica mea grandilocventă cu tot. Am tras cu sete dintr-o țigară pe care, În prealabil, o mototolisem cu temei Între degete. Eveline avea toate motivele să mă persifleze, i le servisem pe tavă eu Însumi În persoană, cu gura mea de aur. Apucături rele, de profesor obișnuit să explice tot timpul până pricepe și loaza din ultima bancă a amfiteatrului. Iar lucrurile rele, pe lângă avantajul că se Învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vieții lui a fost literatura, Îndeosebi poezia rusă. Versurile lui reflectă influența lui Gumiliov și a lui Hodașevici. A publicat puțin și se ferea Întotdeauna să vorbească despre scrierile lui, ca și despre viața lui lăuntrică, pe care o ascundea, persiflând-o. Din diverse motive, Îmi este extrem de greu să vorbesc despre celălalt frate. Întortocheata căutare a fluturelui Sebastian Knight (1940), a cărui evoluție semăna cu cele mai sofisticate mutări de șah, a fost un fleac pe lângă sarcina la care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
m-ați chemat? întrebă amuzat maiorul. Bătrâna își țuguie buzele și clătină capul plin de bucle. ― N-am îndrăznit. S-ar fi putut ca invitația aceasta să mă umple de ridicol sau, și mai grav, să considerați că vreau să persiflez. În sfârșit, ați fi putut-o lua drept o glumă foarte proastă. Maiorul o examină cu un zâmbet. Îi făcea din nou plăcere s-o urmărească captivat. O personalitate fascinantă, plină de farmec, cu o rară capacitate de a fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de sirenă. Originalitatea unora provine numai din stratul de incultură. Prostia nu-și reproșează nimic. Inteligența-aproape totul. Proștilor le place să se considere generație spontanee. Din preaplinul ei, ignoranța simte nevoia stringentă să dea ordine. Sau sfaturi. Stilat puțin, prostul persiflează, nu înjură. Judecata prostului este terenul supliciului. Seriozitatea scrobită este masca obișnuită a prostiei. Dintr-un idiot, elanul poate face un artist catastrofal. Proștilor entuziaști să le lăudăm cât mai mult lenea. Indolenții își doresc viața ca pe niște saturnalii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Doamne, mai poți repara ceva în sufletul acestui păcătos". Brusc, spre final, glasul său era aproape un tunet. Parcă nu se mai ruga, parcă nu mai "pâra", ci, pur și simplu, îi poruncea lui Dumnezeu, motiv pentru care bunica îl persifla mereu: "Te porți cu Dumnezeu de parcă ți-ar fi ordonanță în armată..." "E păcătoasă, Doamne, zicea bunicul, Andra aceasta a mea. Știu că n-are voință, tragere de inimă, dar ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
te uiți atent, ai impresia că poartă o mască de serviciu, de slujbă. Cred că așa arată viața multora dintre noi. Trăim de parcă am fi mereu la serviciu, sub ochii unui șef acru, dar corect. Nu ne permitem să-l persiflăm, strâmbându-ne la el, pentru că e corect, ne plătește leafa, dar nici nu avem chef să zâmbim, ca să creadă că, trudind, plesnim de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
avea nevoie de așa ceva. Toată acea noapte a fost consacrată dezbaterilor pe marginea problemelor molozului din întregul municipiu. și, din dimineața zilei ce a urmat, au trecut la fapte. și-au scos actele necesare, de pe unde a trebuit. Mulți râdeau, persiflându-i. Însă, nu chiar toți. Câțiva au rostit, cât mai în glumă, cât în serios: mă, dacă afacerea vă va merge, ne angajați și pe noi? De ce nu. Sau ivit, mai apoi, mulți clienți, care veneau și ofereau ei singuri
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acest corp ceresc? Gravitează în jurul Soarelui. Nu, zău! Din ce este făcut? Din gheață, de cele mai multe ori. Și merge în jurul Soarelui? Da. Și nu se topește? Mai pierde ceva particole din coadă. Colonelul se scarpină în cap, gîndește profund și persiflează. Deci, gheața se apropie de Soare, se topește și rămîne doar coada. Simplu ca bună ziua. Dar de ce se tem oamenii? Nu știu. Vezi? Se tem de sfîrșitul lumii. Dacă trăsnește pămîntul? Dispar toți coloneii... Ce-ai spus? Am glumit. Coloneii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
frumusețea dimineții, ci de gânduri. Tocmai terminase comentariul asupra operației efectuate șetrarului. L-a Întors pe toate fețele. Când a fost sigur că este „rotund”, l-a introdus În lucrarea pe care o pregătea. Cea pentru „marea Întâlnire”, cum Îl persiflase gândul de veghe. Se Întreba dacă n-a omis totuși ceva. Așa că s-a apucat să revadă mental fiecare moment al intervenției și să-și amintească comentariile profesorului... Privea mai mult În jos, pentru ca nimeni să nu-i distragă atenția
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
preocupa mai mult cățeaua, boxerița albă, decît cealaltă Daisy. Îl trăda felul cum o acompania la pian, plictisit și nepăsător, cînd ne "șanta" cîte ceva serile și o lua prea sus. "Muzica-i treabă grea, nu-i așa, coane Victorache?" persifla el, în acord cu tata. Puteam să joc iarăși la loterie. Înainte să plece m-a întrebat, uitîndu-se la mine pătrunzător: "Ce faci?" "Never better. You?" Nu-i mai puteam spune "tătișor". "Măcar te-ai apucat serios de învățat? Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
au fost otomanii, iar rușii erau creștini, de unde și decizia sa de a nu pune în mișcare un corp armat contra rușilor, dar nici nu li se va alătura pentru a alunga și nimici pe turci. Aceste considerații au fost persiflate de Iosif al II-lea, care definea, în scrisoarea sa din 24 ianuarie 1771 către Leopold, astfel sistemul său: ori îl introduc pe regele Prusiei în joc (de constrângere a Rusiei la concesii), ori îi ruinez pentru totdeauna creditul la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mine?", la care băieții și fetele răspundeau: "Daaa!" Mișcîndu-și energic coapsele și cîntînd "mă faci să mă simt ca o fecioară", ea își dezvelea, unduindu-se, ombilicul intonînd "atinsă pentru prima dată în viață". Această interpretare cu accente sexuale evidente persiflează virginitatea, dar și sexualitatea, ironizîndu-le codurile și gesturile. Acest joc cu codurile sexualității revelează caracterul de construct artificial al acesteia, de produs, în parte, al imaginilor și codurilor culturii populare, și nu un fenomen "natural". Mai arată și faptul că
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de frondă și aici, accentuând persiflarea a tot ce ține de convenție. Poetul își manifestă ostilitatea față de "războiul odios, față de literatura de goarnă și cădelniță care acompania zelos și festiv crimele și teroarea fascismului"9. Este epoca în care el persifla malițios arta, prietenia, adolescența, romantismul, eroismul: Mai sus, mai sus, vom trece de Dumnezeu/ pământul este o virgulă, cercul un ban -/ de sete, de veacuri, suntem beți,/ pentru disprețul tuturor crucilor înșirate,/ pentru chibriturile cu creier, de jos,/ pentru prea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
romantică. "Un șir de zile" (1966), "Nuduri" (1968) sunt volume pentru care Al. Piru face trimiteri la Hölderlin, Blaga și G. Călinescu, pentru ca apoi să treacă, după M. Mincu 1, la adevăratul debut, prin "Patimile după Bacovia". Aici încearcă să persifleze pustiul și târziul bacovian, trăirea apăsătoare în locul unde nu se întâmplă nimic, târgul în care ceața este chinuitoare, căruia-i lipsește pitorescul de altădată: "Numai tusea mai aruncă pe caldarâm frunze însângerate". O mlaștină filistină, care la strigătul poetului rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sentimentelor, care apar ca expresii ale unor dimensiuni interioare ca: melancolia, sentimentul armoniei, visul, dorința, certitudinea, foamea eminesciană de repaos, osificarea spirituală a lumii generate de civilizație. În volumul "Ironice" (1970) poetul se distrează cu "caraghioslâcuri", "hagialâcuri", într-un cuvânt persiflează și parodiază existența. "Cârciumioara Trocadero are-un vin egal cu zero/ cine-l bea nu se mai scoală/ de sub piatra funerară." Nota de gravitate își face loc odată cu apariția volumului "Mioritiada" (1973); ostentativ uneori ca atitudine și ca formulă poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un anumit fel de a privi lumea, cu bunăvoință, cu ironie, înveselindu-se și întristându-se totodată. Așa se explică succesul de public pe care l-a avut poetul și rezervele pe care le-a formulat critica. Al. Piru îl persiflează: "Așa intitulatele poeme din volumul "La lilieci" de Marin Sorescu nu sunt poeme, ci scurte narațiuni în proză, fals transpusă în versuri, pentru cursivitate, în stilul umoristic al lui Mircea Damian, Ion Iovescu, ori, mai curând, Amza Pellea, foarte gustat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai apăsat în direcția resuscitării decorului și procedeelor simboliste specifice, deși impulsul de a uzita de acest gen de scriitură este subsumat deseori unei tendințe de semn contrar, resimțite și mai acut de congenerii lui Mircea Popovici: nevoia de a persifla, de a se situa la antipodul oricărui model cultural. Din balansul nu tocmai lejer între cele două ia naștere nota specifică, cea de emoție gravă, fasonată cu o ironie totuși benignă. Poetul ascultă muzica "ploii de apă dulce", fixează femeii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ființei (ceea ce se marchează inclusiv prin utilizarea majusculelor ca Soare, Înălțime, Adâncime, Pământul, Oceanul etc.). Ajuns în fața uneia dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv, în care faconda sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din al doilea vers, și în special marcarea lor prin majusculă trimite mai degrabă la retorica celei mai extremiste dintre mișcările de avangardă, futurismul, ale cărui manifeste semnate de Marinetti, și în special Să ucidem clarul de lună, sunt subtil persiflate de excelentul cunoscător de poezie Mihai Ursachi, care s-a declarat în mai multe rânduri împotriva -ismelor de orice fel. Spre deosebire de cohorta nesfârșită de versificatori care și-au făcut, din contestarea acestor -isme, un blazon exhibat fără pic de pudoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ia în derâdere franțuzomania - motiv pentru care I. Heliade-Rădulescu îi va schimba denumirea în Franțuzitele -, deschizând o serie de succes în dramaturgia satirica pașoptista. Înrâurita de Leș Précieuses ridicules a lui Molière, comedia se inspiră din realitățile românești. Antibonjurist, autorul persiflează apucăturile cosmopolite ale generației tinere, sesizează ridicolul încercărilor micii boierimi și ale burgheziei ajunse de a mima obiceiurile protipendadei. Comicul vine din caricarea nu atât a gesturilor, cât a limbajului. Din împerecheri de arhaisme, neologisme și expresii populare, F. știe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
de spiritual spiritist (spre care îl îndemnase catastrofala moarte a Iuliei) lui Hasdeu i se dedică o Rugă a spiritistului, pastișă după Luceafărul ("Pe veci rămîne pur încai / Oriunde el va trece."), un reportaj despre castelul de la Cîmpina în care persiflează durerea venerabilului părinte ("La Cîmpina își construi, tot prin inspirație spiritistă, un castel de care rîse subțire Caragiale" apreciază Călinescu) și un joc de cuvinte bazat pe efectele diferenței dintre omofonie și omografie: Sînt în Dealul Spirii tist! Fără deschidere
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
consuma licoarea lui Bachus. Popularitatea președintelui ca și a personajului din desenul animat, cunoscută în cazul lui Traian Băsescu ca o „baie de mulțime”, a făcut să dispară ca a lui Popeye Marinarul. Explicația este foarte simplă, pentru a nu persifla personalitatea președintelui n-a mai fost prezentat la televiziuni desenul animat cu Popeye Marinarul, atât de îndrăgit de copii. Domnul Traian Băsescu se teme că și copii fac haz de acest personaj și mai pot trage concluzii despre analogia dintre
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
făcut din vorbe, intonații și gesturi, prin care oamenii s-au învoit să schimbe între dînșii făgăduinți solemne de bună purtare. Aceste ornamente sociale au, precum se știe, destinația să disipeze pe indivizii curenți de gîndire proprie, de inventivitate morală. Persiflînd programele bunăstării în dauna lucrurilor sfinte, apelează la limbajul caragialian în descrierea junei generații și a misiei ei, anume, să realizeze progresul măreț: tot omului să-i fie bine și omenirea să prospere. Curat Caragiale! Un adevăr care astăzi face
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot soiul. Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă a lui C. mișună de asemenea „moftangii”. În „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul român”, unde îi apar cronici satirice, fanteziste, literare, scriitorul își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
poate croi o formă impecabilă, structura lui nu-i deloc aceea a unui liric. De fapt, el mimează poezia. După câteva poeme cu turnură elegiacă, unde deplânge zădărniciile omenești, va trece la un registru care îi convine, acela de parodist: persiflează scrierile moderniste, „decadente”, face schime de amuzament citind stanțele macedonskiene. Oricum, C., care avea să-l prefere, ca poet, pe G. Coșbuc lui M. Eminescu, manifestă o receptivitate insuficientă față de lirism. Mai e și ostilitatea lui dintotdeauna în fața inovației, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]