333 matches
-
accesul timpuriu și vecinătatea Muzelor prea Îngădui toare; fie unei infirmități, mai mult sau mai puțin real organice, care-i Îndepărtează pe cei aleși de disciplina, conformismul, rigo rile, promiscuitățile și umilin țele școlarității; liceul, Îndeosebi, cu profesorii și elevii persiflând sau abia tolerând pe cei care manifestă cumva Înclinări alăturea sau razna de programă. CINE RĂSFOIEȘTE ÎNDREPTARUL BIBLIOGRAFIC (UFCR, 1938) află că mai toți luceferii, de prima sau a doua mărime, ai lite raturii noastre n-au insistat să dobândească
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
căzută pe scena Teatrului Național În iarna lui 1911, când era să fiu și eu, cât p-aci, un fel de combatant În vestă roșie, ca Théo phile Gautier la premiera lui Hernani, Împotriva unui grup de scriitori tradiționaliști care persiflau zgomotos În sală această primă Încercare, la noi, de dramă mistică. Formula literară curentă a lui Emil Isac a apărut cu toate caracteristicile ei de la Început de tot și a continuat mai târziu, până la epuizare, cu stăruința unui banal „poncif
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și de lungă constanță ca acei dintre românașii noștri, abia făcând tulee În redacție și trecuți, repede și cu ifose sfidătoare, la prăvăliile literare cu tiraj de peste drum, sau la pamfletele cu mare răsunet de stradă, din pra gul cărora persiflau, acum, pe directorul prea milostiv cu „biletele de recomandație“ care serviseră mizerei lor pregătiri școlărești; și venindu-mi greu să ocolesc cu acest prilej pe acel „ctitor“, cum i se spunea mai târziu, al unei epoci denumite - și nu În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sufragerie. Ilustratele cu monumente arhitectonice erau consi derate obscene și școlarii le pri veau pe sub bănci, în schimb toți trimiteau acasă, din concediu, ilustrate cu femei goale etc. Așa se-ntîmplă și-n Tinerețile, unde orice procedeu de „înfrumusețare“ literară este persiflat, deconspirat cu silă. Cartea nu are, inten ționat, construcție, fraza nu are stil (uneori enervează prin eterne gerunzii și infinitive), tot ce-ar putea fi frumos, măreț, etic, romantic etc. Își are reversul său în această mare deri ziune. Mulți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
raporturi cu inteligența, și care cele mai multe ori servește de mijloc pentru a disimula insuficiența, sau jena, sau lipsa de autoritate. Ironia aceasta e un amestec de intoleranță, de vulgaritate, de lipsă de înțelegere și de omenie. E atitudinea prostului care persiflează pe omul timid, a bogatului care sfidează pe sărac, a parvenitului care privește de sus pe cel prigonit de soartă. Îndeobște, eu n-am prea recunoscut-o pe cea dintâi în glumețele atacuri ale detractorilor Iașului. Dar nu insist prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
face n-are voie să trișeze. Frumusețea lui Narcis joacă un rol secundar. Stînd deasupra fîntînii, el a Încetat, de fapt, demult să se mai iubească. Nu e decît un Sisif suindu-și muntele În sine Însuși; ironia care Îl persiflează n-a Înțeles drama lui și o vulgarizează suspectînd-o de egolatrie și perversiune. Cineva mai atent ar observa că nici un Îndrăgostit de sine Însuși nu s-a sinucis cum a făcut-o Narcis, ci, din contră, a omorît pe alții
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În 1848 prezintă câțiva evrei din Garda Națională, Înarmați până În dinți, fugind Îngroziți de un câine cu care se joacă doi copii <endnote id="(135, p. 159)"/>. Se pare că, În bună parte, satirele de acest gen - În care este persiflată spaima evreului de câini (lupi) sau de tâlhari (arme) - au pătruns În folclorul românesc de la slavii din nord și nord- est. În special satira În versuri Războiul jidănesc (În poloneză, Wojna żydowska) cunoaște foarte multe și vechi variante poloneze, ucrainene
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care nu suporta atmosfera burgheză). Dorina, din momentul în care își asumă responsabilitățile gospodărești, se lansează cu tot sufletul într-o acțiune de protecție familială, de fapt, acesta fiind rostul existenței sale. Ea nu știe să înșele, dar știe să persifleze, nu se lasă dominată dar domină, nu acceptă minciuna și falsitatea, taxează fără milă răutatea și perversitatea. Cu o minte ascuțită, cu o personalitate puternică și cu un accentuat simț al dreptății Dorina reușește să înfiereze bigotismul, fanatismul, lașitatea, superficialitatea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vieții lui a fost literatura, Îndeosebi poezia rusă. Versurile lui reflectă influența lui Gumiliov și a lui Hodașevici. A publicat puțin și se ferea Întotdeauna să vorbească despre scrierile lui, ca și despre viața lui lăuntrică, pe care o ascundea, persiflând-o. Din diverse motive, Îmi este extrem de greu să vorbesc despre celălalt frate. Întortocheata căutare a fluturelui Sebastian Knight (1940), a cărui evoluție semăna cu cele mai sofisticate mutări de șah, a fost un fleac pe lângă sarcina la care m-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
iremisibil. De la Mitiță Sturdza la N. Davidescu, și de la acesta la Constantin Noica s-a găsit mereu cine să-i impute lui Caragiale „zeflemeaua”. Zeflemeaua face parte din arsenalul libertății de spirit și era în mare favoare la junimiști, care persiflau „formele fără fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine spunea Ralea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prozaice instrucții de vânătoare, cu oarecari senzații proaspete de vigoare cinegetică. N. T. ORĂȘANU N. T. Orășanu, imitator al lui Béranger, a fost spaima contemporanilor prin satirele sale astăzi cu totul anodine, lipsite de spirit și de decență. Totul era persiflat. Binișliul regreta vremurile vechi, deputatul, ministrul erau încîntați de slujbele lor. Orășanu nu cruța nici pe liberali ("ceata lui Baboi"), nici pe conservatori și semăna porecle în dreapta și-n stânga. Lascar e "Mascarache", Costa-Foru, "Costea-Furul", Carp, "Musiu Crap", Boliac, "Beau-Fleac
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Așadar, pe de o parte, omul simpatic Enache Damian; pe de alta, Iorgu și Gahița, tipurile ridicole. Vom arăta că Alecsandri se ridiculizează și se caricaturizează pe sine, generația sa, năzuințele sale; că aci, în Iorgu de la Sadagura, junimistul Alecsandri persiflează pe patruzecioptistul Alecsandri. Cum s-a văzut, Iorgu de la Sadagura vorbește cu amărăciune pentru că e condamnat, el, care a trăit întrun oraș civilizat ca Sadagura, să stea acum într-o țară ticăloasă ca a noastră. Dar iată că și Alecsandri
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în 1844, trebuia să-i fie simpatic și acum, după 1859, căci nu e nimic mai firesc, mai logic decât ca Enache Damian de atunci să fie Sandu Napoilă de acum. Dar tendința patruzecioptistă din Alecsandri vrea să se manifeste persiflând pe Napoilă, pe "Ultra-retrogradul", vrea să ridiculizeze atitudinea exagerată, condamnabilă, rea și nejustificată a lui Sandu, dar nu reușește. Îl poreclește "Napoilă", îl califică, peiorativ, "Ultra-retrogradul", dar la urma urmei ni-l înfățișează, fără să vrea, ca pe un om
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu este doar animal, chiar dacă poate fi redus la animalitate prin dresaj, manipulare, fanatizare. După 1930, Thorndike însuși pare a-și fi dat seama de enorma eroare. 1.9. Apartenențatc "1.9. Apartenența" După 1930, Thorndike a renunțat să-i persifleze pe gestaltiști. Ba chiar a încercat să-și apropie sistemul de teoriile acestora. În 1935 și-a uimit discipolii prin adaptarea termenului de apartenență (belongingness), în jurul căruia a construit o teorie de legătură, o punte către psihologia europeană și behaviorism
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
lumești//. După călătoria asta la tămăduitor, după rătăcirea de/ rigoare/ am coborît în această altă lume/ plină de muște și de mușterii" ( Așa cam pe la miezul nopții). Ori se ia peste picior preventiv pentru a-și asuma dreptul de-a persifla anumite secvențe ale spectacolului literar, mai exact prinzîndu-i în colimator pe acei confrați ce "se dau în spectacol": "S-ar zice că acum spre final mi-a crescut și mie/ precum lui Ludwig simțul analitic și că/ dețin un înalt
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
amenințător, să-i blameze și să-i terfelească în piața publică din postura părintelui națiunii căruia i se recunoaște dreptul de a-și stigmatiza, la stâlpul infamiei, oamenii legii. Aceasta este România. Statul de drept, preceptele democrației, independența justiției sunt persiflate în mod autoritar. Ce nu amintește președintele este că statul, la rândul lui, este supus legilor, normelor constituționale. Că statul, prin reprezentanții lui, nu poate încălca legea fără să fie sancționat, că hotărârile judecătorești sunt pronunțate în baza legilor pe
AVIZ CONSULTATIV nr. 1 din 6 iulie 2012 privind propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/243052_a_244381]
-
un merit al lui Democrit căci orice filozofie, ce vrea să atace serios problema lumii fenomenale, trebuie să se întoarcă la acest punct. Așadar, pentru Democrit, sufletul este, ca și la Diogene din Apollonia, constituit dintr-o materie speciala. Aristotel persiflează aceasta concepție și felul în care Abderitul înțelege că corpul mișcă sufletul, și el face acest lucru slujindu-se de o asemănare. Dedalos a trebuit să facă un tablou mișcător al Afroditei. Actorul Filipos istorisește că acestuia i-a reușit
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
neșansa să fie spânzurați împreună cu Colin de Cayeux și pe preotul de la Saint-Benoît, Guy Tabarie care, după ce a participat împreună cu Villon la jaful de la coleguil Navara a fost prins și, pus la cazne, și-a denunțat părtașii. Poetul i-a persiflat pe acești căpătuiți, „galanții grațioși” (în ), cei care Cam la trei ani după obținerea titlului (M.A.), în seara zilei de 5 iunie 1455, cu ocazia sărbătorii Corpus Domini poetul, care continua să locuiască într-o chilie de la biserica Saint-Benoît
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Libere", adevărata situație din România: "„Radio Europa Liberă a ținut loc de opoziție”", este de părere Șerban Orescu . Seară de seară, de la ora 19.10, N.C. Munteanu ținea treaz spiritul dizidenței, relatând condițiile de trai din țară, îmbărbătându-și compatrioții, persiflând cu delectare puterea comunistă și evidențiind orice gest de opoziție care se manifesta în România . Mulți români au ascultat pe acea vreme emisiunile sale cu sufletul la gură. "„Mâncarea noastră zilnică intelectuală era Europa Liberă”", declară Dan Zamfirescu . "„Am crescut
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
pentru "Carmen" (1875) de Georges Bizet. Din corespondența dintre Offenbach și Halévy reiese dorința inițială a lui Offenbach de a se folosi și de Homer ca personaj al operei, într-un rol de observator al evenimentelor, precum și intenția de a persifla opera "Tannhäuser" (1845) de Richard Wagner. Aceste proiecte au rămas nerealizate. Rolul principal fu interpretat de Hortense Schneider, o vedetă descoperită de Offenbach, dar devenită celebră pe scena de la Comédie-Française care era tocmai pe cale să-și încheie cariera. Precum rolul
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
în Léon Halévy, tatăl libretistului Ludovic, care-i atacă pe cei care-și arogau rolul de apărători ai antichității într-un pamflet în care Lucian din Samosata se arată uimit de fervenții susținători creștini ai altarelor păgâne. Intenția de a persifla înscenările pline de pompă ale vremii nu a trecut neobservată. Atât numărul mare de protagoniști cât și orchestrația amplă parodiază operele lui Meyerbeer. La succes a contribuit în bună măsură și Hortense Schneider. După o sută de reprezentații la Paris
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
mai de mult în serviciul guvernatorului, este ținta primei preziceri a Ulrikăi: "Curând te vei bucura de primirea unor bani și de înaintarea în grad". Cu gândul de a-l răsplăti pe Silvano, dar și cu acela de a-i persifla pe cei care cred în magie, guvernatorul strecoară la vedere, în buzunarul marinarului, o pungă cu bani și o hârtie pe care a semnat numirea ca ofițer. Apare servitorul Ameliei. A venit să îi ceară Ulrikăi o întrevedere cu stăpâna
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]
-
achitat pe inculpat. În același an Constantin Titel Petrescu face o superbă pledoarie în alt proces, intentat social-democratului Grigore Dorobanțu, acuzat ca instigator al țărănimii de Guvernul Conservator a lui Petre P. Carp. Tânărul avocat nu a pierdut ocazia să persifleze acuzatorii, ca și guvernanții încă speriați de răscoalele țărănești din 1907, reușind achitarea lui Dorobanțu. De altfel Constantin Titel Petrescu el însăși se va implica în dezvoltarea cooperației, fondând în 1914 „Casa Poporului” o societate cooperativă pe acțiuni. Această societate
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
iconoclastă a lui Offenbach a fost probabil insuportabilă. Având o socoteală mai veche cu Offenbach, care ridiculizase muzica sa în parodia "Muzicianul viitorului" din 1860, Wagner a compus în 1870 o farsă muzicală prin care își revarsă veninul împotriva compozitorului, persiflându-l tocmai în rolul unui Orfeu coborât în infernul parizian. Cea mai virulentă apreciere a detestatului Offenbach o face Wagner tocmai în legătură cu muzica operei, care emană în accepția sa căldura unei grămezi de gunoi în care se lăfăie toți porcii
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
apoi, între anii 1983-1989, Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iași, secția de Medicină Generală, pe care o absolvă cu media 9,70. În timpul facultății, este membră a brigăzii “Seringa”, faimoasă înainte de 1989 pentru textele umoristice care persiflau regimul Ceaușescu. Refuză să intre în Asociația Studenților Comuniști și în Partidul Comunist Român. Tot din timpul facultății începe să se preocupe de creația vestimentară, pasiune pe care o moștenește de la mama sa. Înainte de 1989, lucrează la primele colecții pentru
Irina Schrotter () [Corola-website/Science/311554_a_312883]