819 matches
-
Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe aici? Ciripesc cu glasuri mici Cinteze și pitulici. Doar un pui de pițigoi... Ce să fie? Nu-i nimic. A trecut acceleratul.” (versuri scrise de George Topârceanu) Pentru verificarea însușirii noțiunilor despre personificare, cer elevilor să dea exemple de versuri din poezii unde sunt atribuite însușiri omenești necuvântătoarelor: Rapsodii de primăvară de George Topîrceanu; Ce te legeni... de Mihai Eminescu; Iarna pe uliță de George Coșbuc. O altă figură de stil întâlnită în
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
motivele evocate mai sus, marea are o valoare inițiatică și spirituală. Traversarea mării (Moise, Ulise), precum și înghițirea de către un pește uriaș (Iona, Pinocchio), teme legendare și universale, evocă trecerea de la profan la sacru, de la umbră la lumină și sunt o personificare a revelației celei de-a doua nașteri. Valurile simbolizează mișcarea perpetuă și ritmată. Ele arată capacitatea de adaptare, schimbarea («a fi pe vală), dar și instabilitatea. Mareea reia același simbolism, adăugând periculozitatea, prin rapiditatea sa uneori ucigașă. Spuma, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
hominus perire; Ps.-Tert., pp. 214, 12 sq. Capitolul III Mitul gnostic 1: Înțelepciunea căzută 1. Ipostaze Mitul gnostic funcționează pe bază de ipostaze. După cum arată autorii articolului „Ipostaziere” (Hypostasierung) din Reallexicon für Antike und Christentum, ipostazele apar prin „zeificarea/personificarea unor concepte abstracte, prelucrarea unor părți sau puteri divine care devin entități active, sau postularea și sistematizarea unor entități abstracte, generative, care vor funcționa ca arkhai, constituenți sau factori de reglare pentru cosmosul nostru și ontologia sa”1. Acea parte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
heimarmene), respectiv planetele Saturn, Marte, Mercur, Venus și Jupiter 88, creează un suflet nou din sudoarea, lacrimile și respirația greu-mirositoare a tuturor locuitorilor cerești. Această materie, conținînd particule care derivă de la fiecare planetă În parte și de la mulți demoni cerești - personificări ale conceptelor astrologice -, este amestecată, turtită și frămîntată ca un aluat, apoi tăiată ca o pîine În bucățele mici: acestea sînt sufletele individuale care urmează a fi Învelite fiecare În propriul spirit contrafăcut. Ca și Adam În mitul antropogenetic din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a istoriei de inspirație iluministă. Dialectica istoriei se revendică de la antinomia bine-rău. Convertibilitatea celor două esențe determină evoluția ciclică a omenirii. „Roata veacurilor” este mișcată de alternarea stărilor de sărăcie (răul) și de bogăție (binele). Discursul se încheie cu o personificare a patriei, dând expresie mândriei de a fi dobândit în sfârșit un stăpân din neamul românesc. În Înștiințare..., L. cheamă pe toți la „izvorul tămăduirii”, în noua școală românească. Două plachete tipărite la Viena în 1808 și 1810 conțin încercări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
imaginative. Debussy introduce ideea simbolului analogic într-o concepție opusă formei consacrate a discursului sonor. Astfel, el evidențiază existența simbolului prin evitarea unei dezvoltări tematice în contextul formei arhitecturale. Compozitorul decide reducerea șabloanelor și convențiilor dezvoltării și refuză temele în calitate de personificare. Sintaxa evoluează în perioade asimetrice, în care melopeea pentatonică, fără atracție gravitațională instalează o impresie atemporală. În muzica debussyistă, impresia de vag derivă, la nivel conceptual, din proiectarea unor viziuni aparținând, adesea, lumii fantastice (La danse de Puck, Ondine, La
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dat sensibil, ea face conceptul motor, principiul dinamic. Imageria este instrumentul preferat al mitului mobilizator. Chiar și o hotărâre atât de simbolizantă, elitistă și "iudaizantă" precum cultul Rațiunii sau al Ființei Supreme, în 1793, nu poate avea efect decât prin personificarea entității sub trăsăturile unei tinere cetățene plimbate pe un car, cu punere în scenă și în corp. Forța lirică a imaginii nu le scapă celor mai cerebrali dintre iacobini. A intra în arenă, în jocul de forțe înseamnă a remobiliza
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a grupului spre sine, o nevoie de consolidare ca celulă izolată față de exteriorul străin și deci ostil. Regulile vieții cotidiene din Închisoare, inventate și dirijate de grupul dominant, determină apariția unui model de putere aparte, caracterizat prin două trăsături specifice: personificarea mecanismului de conducere În jurul liderului incontestabil, Gheorghiu-Dej („autoritatea organizațională nu se putea manifesta practic decât ca autoritate personală”) și organizarea structurii interioare a acestei minisocietăți, de natură să asigure participarea activă a fiecărui individ și, prin aceasta, controlul fiecărui membru
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
amintește de dialogul platonician în care Cratylos explică nepotrivirea numelui cu natura umană ca simplă funcție de identificare în planul social. Felul Ilenei de a se îmbrăca intră în relație cu nume ca Lucia sau Maria, care, în Divina comedie sunt personificări ale grației divine, anticipându-i destinul de nouă Beatrice 8. Despre acest nume, Eliade aduce lămuriri în Memoriile sale, considerându-l o întrupare "a eternului feminin românesc (...) ursit să rămână insensibil, sau, mai exact, irecognoscibil sub fervoarea blândă și cumpătata
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
marchează un loc, "centru al lumii"; unde se află izvorul Vieții, al tinereții și nemuririi. "Arborii reprezintă Universul în neîncetată regenerare; dar în centrul Universului se află întotdeauna un arbore - acela al Vieții veșnice sau al Cunoștinței. Marea Zeiță este personificarea izvorului nesecat de creație al acestui fundament ultim al realității, este expresia mitică a intuiției primordiale că sacralitatea, viața și nemurirea se află într-un "centru"360. "Dumnezeu, pentru păcatele noastre, a lăsat vița-de-vie", spune Gologan, completând cu cuvintele Baronului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lumea păgână. Lumea păgână nu cunoaște distincția dintre Dumnezeu creatorul și cosmosul creat. Chiar pentru înalta filosofie greacă, cosmosul e socotit etern ca și principiul divin, în politeismul Eladei, principiul divin se confundă cu universul și apare fragmentar în diferitele personificări naturale ale zeităților. Imitația naturii în artă e astfel imitația unei naturi cu atribute divine, situată mai presus de om. În creștinism însă raportul acesta de superioritate a cosmosului divin asupra omului apare cu totul inversat. Lumea sau cosmosul e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
drept o dezgustătoare ipocrizie. Căci ce oare altceva este invitația insistentă la discuția critică dublată de verdictul că „Partidul nu greșește și nu poate să greșească”? Și ori de câte ori această autoritate, care uzurpă în mod ilicit primatul rațiunii, va primi o personificare evidentă, infailibilitatea va fi transferată asupra persoanelor 19. Indivizi mărginiți, chiar dacă abili, imorali și lipsiți de scrupule, se instituie astfel drept autorități absolute sub mantia unei ideologii care nu obosește să facă elogiul raționalității. O prăpastie desparte spiritul luminării de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui Carol al II-lea era redus la viața sa extraconjugală și pierderile teritoriale din vara lui 1940 sau (pozitiv) la aportul său la dezvoltarea culturii din al doilea deceniu interbelic, iar Mihai I să fie, prin excelență o speranță, personificarea memorială a monarhiei. În același timp, recrudescența ultranaționalismului, cum remarcă Dennis Deletant , a Însemnat o recuperare parțială, modestă a memoriei instituției monarhice. Ideea preconcepută, că recuperarea obiectivă a trecutului ar fi generat discuții ample În societate despre binefacerile monarhiei, i-
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
neamul românesc. Străbătând șapte trepte, de la izvorul ce curge din mineral și până la vărsarea în Dunăre ce pare o întoarcere în Cosmos, marele râu devine pretextul unor amintiri istorice și al unor întâlniri umane cu semnificații etern actuale, în care personificarea naturii grandioase depășește orice „pitoresc” vlahuțian, iar hiperbolizarea senzitiv-sentimentală abia mai amintește uneori de homerismul livresc al lui Calistrat Hogaș. Reporterul-poet recidivează, în circumstanțe istorice diferite, dar în aceeași tonalitate hiperbolică, cu Meridiane sovietice (1953), relatare însuflețită a unei călătorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
arată din nou, iar gestul nu i se adresează unei persoane din mulțime, ci indică o posibilitate, ceea ce urmează să se construiască. 6. În primul volum, cataclismul este tratat ca fenomen natural, pe când În cel de-al doilea avem o personificare mult mai accentuată, cataclismul devine proiecția unui inamic redutabil Încercând să oprească mersul Înainte al societății pe calea socialismului. Această diferență nu numai de ton se sesizează și mai bine la nivelul limbajului. Termeni ca front, contraofensivă, luptă, neînfrângere, neîngenunchere
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
să te lauzi, fabulistul poate să imagineze o întâmplare cu o gaiță și pentru a arăta cât de demn de dispreț este lăcomia, el se poate referi la un lup sau un urs. Procedeul artistic specific în construcția fabulelor este personificare. Explicânduli-se acest fapt, elevii vor înțelege fabula ca pe o narațiune cu măști. „Suprafața de atac a fabulelor este amplă: lăudăroșenia, zgârcenia, parvenitismul, superficialitatea, îngâmfarea, prostia, agresivitatea, trădarea, demagogia etc”[2, p.113]. Prin satirizarea acestor trăsături și manifestări negative
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
Häberlin citat de Athanasiu) legată de raportarea bolii la coordonatele existențiale în care subiectul este implicat (culpabilitate) pentru fapte care “îl apasă” ori din contră o ocazie de a-și dovedi “forța interioară”) sau sunt implicate alte persoane (“tendință de personificare a agentului patogen” - Athanasiu). Această din urmă tendință este întâlnită la bolnavi cu un orizont intelectual mai redus care vorbesc de “deochi”, “farmece” etc. Un exemplu întâlnit destul de frecvent în ultimii ani este reprezentat de opinia unor bolnavi chiar cu
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
generator de melancolie, mărturisit într-un text care vorbește despre condiția poetului: „mi-am întocmit un dosar în care povesteam visele/vanitos, creionul chimic nota data nopții/ ulterior am aflat că visul nu poate fi utilizat ca o amprentă/că personificarea e un procedeu artistic și că /«un sentiment nu poate fi înlocuit decât/de un alt sentiment/de o intensitate egală sau mai mare»// mi-am privit mâinile erau verzi și vechi/lipit de acest pământ/ chipul mi se umplea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
indice într-o analiză de factură spectroscopică. Următoarea determinantă de fundal este lizibilă în grilă creștină (ortodoxă) și anume în competiția dintre religios și laic. Dacă bizantinul Choniates tratase relația dintre Suflet și Trup în două pledoarii succesive, în finalul Personificărilor (sec. XII) nu se va mai face o distincție radicală ca și, mai târziu, Dimitrie Cantemir în Divanul (1698). Disputa dintre Suflet și Trup sau dintre înțelept și Lume cunoaște grade diferite : de la concilierea, în spiritul raționalismului ortodox, și până la
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
stare de impas în domeniul istoriografiei intelectuale americane. În perioada respectivă, mai ales ca urmare a lucrărilor lui Charles Beard și Louis Hartz, atât istoricii de stânga, cât și curentele liberale au împărtășit amplu interpretarea regimurilor engleze și americane că personificări ale individualismului și ale valorizării la maxim a proprietății private care constituie baza gândirii politice a lui John Locke 26. Istoricii de stânga au considerat că ideile politice ale lui Locke trebuiau privite ca produs al unui capitalism burghez incipient
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Comisarii erau responsabili cu strângerea de trupe, asigurarea aprovizionării cu alimente pentru uz public, lupta cu ciumă și suprimarea bandițiilor. Odată cu extinsiile [atribuțiile] extraordinare ale statului, create special pentru a face față unor situații neobișnuite, comisarii au devenit, de fapt, personificări ale doctrinei ragion di Stato 18. În general, statele angajau comisari pentru a face față în situații care se dovedeau a fi peste capacitățile oficialităților obișnuite. Cu toate acestea, după cum a menționat Hintze, în timp, comisarii extraordinari au tins să
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
conexiune empatica între imanent și transcendent, între individ și cosmos. Potrivit lui Blake, eul poate escamota descrierile șablonizate și superficialitatea emoțională prin utilizarea unui trop imaginativ interesant: prozopopeea. Universul exterior poate fi înțeles și, astfel, apropriat emoțional doar pe baza unei personificări executate subtil de către subiect. Antropomorfizarea unui peisaj de altminteri static îi permite eului să experimenteze starea de iubire divină, precum susține Blake în Annotations to Swedenborg's Divine Love and Divine Wisdom: "Think of a white cloud. aș being holy
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
creator și cea executată de receptor. Unirea lor în substanță scriiturii reiterează, în opinia mea, finalul apoteotic al marelui poem Jerusalem, în care toate formele ontologice conceptibile sunt reunite în trupul lui Christos, care devine, simultan, reificarea viziunii divine și personificarea imaginației umane. Devenind una în substanță scriiturii, autorul își salvează etern cititorii și, simultan, se salvează etern și pe șine. Această îmi amintește de ideea lui Friedrich Schlegel privitoare la continuitatea de statut dintre scriitor și lector, de relația de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
I heard the Name of their Emanations they are named Jerusalem" (E: 258-259). Essick observa un fenomen interesant, anume că personajele din epopee "apar că personalități umane pe porțiuni de text scurte, însă ele se dilată sau se contractă în personificări polimorfice ale unui categorii psihice sau cosmice care sfidează atât stabilitatea, cât și definirea" (2003, p. 251). Într-adevăr, aceasta instabilitate metaforica traduce traseul sinuos al regenerării graduale și al restaurării finale pe care le cunoaște Viziunea Divină, traseu care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pentru a interpreta materialele la îndemână. Darwin a lucrat într-un mediu intelectual care a respectat un determinism aparent categoric, amplu și lucrativ, asemenea lui Newton. Această atitudine a promovat o filosofie a științei fundamentată pe legi generale și o personificare a cunoașterii științifice într-o formă pe care Darwin a sperat să o extindă dinspre știința fizică către cea biologică. Intenția lui este exprimată în ultimul paragraf din Originea speciilor, unde Darwin scrie: Există măreție în această perspectivă asupra vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]