1,095 matches
-
la pământ și se trăgea ca la poligon. Știam că trag elevii Institutului de Marină din fața gării, dar cine răspundea din interiorul gării și de pe peron, nu am știut și nici nu s-a aflat niciodată. Aveam bagajul așezat pe pervazul unei ferestre din fața gării, când se întâmplau toate acestea. Cu mare frică, l-am luat de acolo și am trecut după clădirea gării, să nu fiu în fața rafalelor de puști automate. Lângă mine era un elev înarmat, mai speriat ca
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
martor vântul gândurile ce-s ghidușe Îți așează la fereastra-mi umbra ta cea jucăușe. * Crini albi ascunși în sân de sub pături îți zâmbesc Buzele ce-au luat dulceața murelor te-ademenesc. Numai tu de-ai îndrăzni să pășești peste pervaz Să prinzi viață în odaie sărutându-mi un obraz. * Pleoapele ce tremurânde te-au ascuns într-o visare Gâtul alb ce de dorință tot suspină în așteptare Părul răsfirat ce-așteptă degetele-ți să-l încurce Buzele întredeschise așteptând sărutul
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
doctorului la vizită. „ Vă rog să faceți ordine, luați totul de pe noptiere, că altfel se supără domnul doctor” - le spusese. Cererea fusese imediat urmată de foșnetul hârtiilor împachetate, clinchetul veselei și al tacâmurilor închise în sertare. Borcanele dispăreau rânduite pe pervazul ferestrei, păturile erau netezite în grabă. „Parcă ar fi niște școlari aștepând venirea inspecției” - gândise Sonia pe jumătate amuzată, pe jumătate iritată. Era totuși curioasă să vadă și ea persoana care stârnise atâta rumoare. Parcă adusă de vânt, infirmiera cu
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
toți chiriașii coborâseră. Ne-am grăbit să coborâm în sala de mese. Știam că este înapoia terasei, că cele două ferestre din acel zid despărțitor îi aparțin, dar nu o văzusem în interior. Perdelele bogate în falduri și florile de pe pervaz nu ne-au permis. Am intrat în atmosfera încărcată de larma copilăroasă a prietenilor noștri și ne-am croit drum spre masa cea mai îndepărtată, singura la care erau locuri libere. Erau trei mese lungi, grele, din lemn masiv la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu tine-n gând lăsat-am lacrimă de dor Să curgă lin, precum un râu, pe-al meu obraz Ce-ți mângâia gingaș portretul din pervaz, Când îl priveam șoptind înamorat, te-ador! Îmi amintesc, când fost-ai luată de talaz, Cât de nebun strigam cerând un ajutor, Să te cuprind și să te strâng, al meu odor, Dorind să pot să schimb destinului macaz... Dar
DESTIN... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384018_a_385347]
-
El prinde aripi și pulsează “așadar va fi și o dată viitoare!!”, iar speranțele, misterul, emoțiile unei noi întâlniri îi dau fiori teribil de plăcuți. O pulbere fină, aurie, cerne razele blânde ale soarelui, asaltând biroul și dezmierdându-i mușcatele de pe pervaz. Sufletul său este o sărbătoare divină, iar emoțiile reîntâlnirii îl asaltează, dându-i o stare de grație sublimă. De 8 Martie el îi cumpără un mic cadou. Se frământă și nu știe cum să i-l dăruiască. La serviciu la
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
14] Mișcare de tineret sionistă. [15] Succes! (ebraică) [16] Bună ziua! (rusește) [17] Născute în Israel. [18] Poporul Cărții (ebraică). [19] Pagină de web cu critici de cinema. [20] Pergament cu rugăciunea de Șema, Israel, închis într-o teacă fixată pe pervazul ușilor din casă. [21] În locurile publice și în hotelurile din Israel sunt lifturi care funcționează nonstop de Șabat, fără să fie nevoie să apeși pe un buton. De Șabat, zi de odihnă, munca este interzisă. [22] Amos Oz, celebru
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
dalba crizantema ce-mi stă la căpătai Și mândră garofița, iubirea cea dintâi... Potir cu sentimente, o cupă de lalea Gingașa și suava,precum o... viorea Un nufăr ce domnește al vieții mele iaz Un liliac domestic, umbrind al meu pervaz ...O gerbera bălaie, un soare strălucind Petala cu petala, întinerești zâmbind. Prin cuget adunat-am, florala simfonie Și prin simțiri trait-am, a florilor magie De ești o mamă,sora...iubita ori soție Azi, florile din lume, iti dăruiesc eu
FLORALĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383037_a_384366]
-
CA-N ORICE TOAMNĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. Plouă afară cum plouă în mine, Gândul meu negru de-un tunet se ține, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz, Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz. Liniștea stă la masă cu tine - Plouă afară cum plouă în mine, Luna se-neacă-n al mării talaz, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine: Vorbește
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
umerii goi și ochi de topaz, Vorbește-mi de noapte, de noi, de necaz. Citește mai mult Plouă afară cum plouă în mine,Gândul meu negru de-un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Plouă afară cum plouă în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine:Vorbește
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
dalbă crizantemă ce-mi stă la căpătâi Și mândră garofiță, iubirea cea dintâi... Potir cu sentimente, o cupa de lalea Gingașă și suavă,precum o... viorea Un nufar ce domnește al vieții mele iaz Un liliac domestic, umbrind al meu pervaz ...O gerberă bălaie, un soare strălucind Petală cu petală, întinerești zâmbind. Prin cuget adunat-am, florală simfonie Și prin simțiri trait-am, a florilor magie De ești o mamă,soră...iubită ori soție Azi, florile din lume, îți daruiesc eu
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
privirea... buchet de ghioceiO dalbă crizantemă ce-mi stă la căpătâiși mândră garofiță, iubirea cea dintâi...Potir cu sentimente, o cupa de laleaGingașă și suavă,precum o... vioreaUn nufar ce domnește al vieții mele iazUn liliac domestic, umbrind al meu pervaz...O gerberă bălaie, un soare strălucindPetală cu petală, întinerești zâmbind.Prin cuget adunat-am, florală simfonieși prin simțiri trait-am, a florilor magieDe ești o mamă,soră...iubită ori soțieAzi, florile din lume, îți daruiesc eu... ție ! Cu ocazia zilei
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
de ferestruică. O perdea smulsă atârna dintr-un colț al cadrului. — Trebuie să fi fugit pe acolo. Repede, veniți după mine! strigă el În timp ce se agăța de marginea deschiderii, Încercând să se cațere. Gâfâind, izbuti să Își rezeme toracele de pervaz. De partea cealaltă se deschidea un spațiu mai Întins, cufundat În semiîntuneric. Se roti sprijinindu-se pe piept și Își dădu drumul să cadă. — L-ai prins, priorule? Îl vezi? Îl auzi strigând pe Bargello de dincolo de perete. Se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stavrid. La fiecare fluierat, din cadrul ferestrei țâșnea câte-un câine, arcuindu-se superb în văzduh. Călugării numărară șapte. Pe al optulea, un pui de lup de vreo trei săptămâni, probabil pentru că nu avea încă destulă forță să se cațere pe pervazul ferestrei, îl aruncă însuși doctorul. Episodul 151 O SENZAȚIE FIREASCĂ Suntem pe cale să pătrundem, de nu îți fi uitat, alături de bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț, în stabilimentul signorei Maxima. Mâna povestitorului prin care se mișcă gâlgâind domol sângele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
caute. Metodiu se uită după perdele, după dulap, Iovănuț se aplecă sub patul mare, opulent, se uită în carafa: tot nimic. — Deschide fereastra! - porunci preacuviosul Metodiu. încet, adunându-se prin colțuri, din perne, de după oglinda ovală, - mirosul se aburcă pe pervazul geamului și-și dădu drumul în gol. Călugării răsuflară ușurați și se apucară să-și desfacă bocceluțele. Deodată, se auzi o bătaie scurtă în ușă. Cine e? - întrebă Metodiu. — Eu, Laura - răspunse o voce de femeie. Sunt vecina de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
freca galeriile și inelele de alamă cu sidol și cînta romanțe. Locuia pe o stradă cu trei fabrici și cînd suna sirena de două și ucenicii treceau prin fața casei ei ca să meargă la birtul din colț, domnișoara se cocoța pe pervazul ferestrei și, ca un făcut, fusta i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i drept, dormeam într-o cameră separată, dar nu mă sustrăgeam de la nimic. Chiar mai mult, în timpul programului liber, coboram în bucătărie să spăl vase, pentru că omul poate să facă asta și singur. Cristalul de la Adél l-am pus pe pervaz, ca să răsfrângă lumina și să nu pățească ceva. Să se răsfrângă așa ca pe vremuri în cioburile globului de Crăciun, numai că acum în căușele lingurilor, după ce spălam grăsimea de pe ele. Mă vedeam pe mine de trei sute de ori, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
foarte bune, dar că numai un grup restrâns de oameni le pot înțelege și aprecia. Domnul Farney a decupat asta din ziar și a lipit-o pe tablă în clasă. Domnului Farney îi plăceau plantele. Le punea peste tot pe pervazul clasei, în ghivece sau în borcane. Când vreuna începea să se pleoștească, nu făcea decât să o atingă cu degetele lui slabe, pline de vene albăstrui, și să rupă frunzele veștede în așa fel încât planta nu simțea nimic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dormitorul meu, puteam să văd casele mici de pe deal unde am sărutat-o. Erau toate terminate acum și găzduiau mulți oameni înăuntru. Noaptea, luminile lor erau aprinse. Asta le făcea și mai ușor de observat, așa că stăteam uneori noaptea pe pervaz și le priveam. Dar nu îmi plăcea să văd partea aceea a dealului luminată. Îmi plăcea să mi-o imaginez așa cum era atunci, cu toate casele goale și cu dealul pustiu, luminat doar de lună. M-am întrebat chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cașcaval“, mâini trezindu-se ceva mai târziu decât capul meu bine instalat între umeri. Mi se pare că cineva a bătut la ușă, abia îmi amintesc că trebuie să fie păsările care ciugulesc semințele de floarea soarelui puse azi-noapte pe pervaz. Totul parcă se continuă din spațiul visului în realitate, al visului care a dispărut. Membrana visului persistă să mă țină în șah - bănuiesc că este vorba de o comunicare urgentă, de la o persoană nespus de dragă mie. În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
reproș. Era așezat pe frunze, în plină lumină, ca să primească cât mai multă căldură. Am încercat să-l fac să vină pe mâna mea, dar a refuzat categoric, întorcând capul în altă parte, exact cum face un om iritat. Pe pervazul ferestrei am văzut cele mai frumoase pene ale lui Sucki. - I-au căzut penele, i-am spus soțului meu. Mă liniștisem, le-am privit de aproape. Știam că păsările își schimbă penele și acest fapt natural e dureros pentru cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
privi la ceea ce este afară, pentru că simt că de-acolo îmi vor veni răspunsurile miilor de întrebări care nu încetează să mă urmărească din clipa în care m-am născut. Să mă sprijin, cu mâinile mele uscate și sângerânde, de pervazul interior al ferestrei, să mă împing cu stârvul meu insensibil de picior paralizat în cine știe ce obiect aflat la capul patului meu, pentru a căpăta un sprijin nesperat, și-apoi să mă ridic cumva cu forța singurului braț pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de baltă, lui Iag i se făcu rău. Fața lui albă se acoperi de broboane de sudoare, începu să tragă zgomotos aer pe nas, apoi se ridică și se apropie cu gura larg deschisă de fereastră, după care, sprijinit de pervaz și cu spinarea în spasme, începu să vomite. Îmi venea și mie să vomit, motiv pentru care tot înghițeam, dar după fiecare înghițitură îmi simțeam gura din nou plină de salivă. Kitty stătea, acoperindu-și rușinată fața cu mâinile, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Adio, scumpul meu, băiatul meu drag. Adio, visul meu, basmul meu, minunea mea. Crede-mă: ești tânăr, ai toată viața înainte și vei mai fi fericit. Rămâi cu bine! Sonia COCAINA 1 Nu mai am cum să stau atârnat pe pervazul de piatră de un cenușiu-închis imitând marmura și cu muchia din piatră albă pe care s-au ascuțit atâtea bricege. Nu mai e posibil ca, lungit pe acest pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Sonia COCAINA 1 Nu mai am cum să stau atârnat pe pervazul de piatră de un cenușiu-închis imitând marmura și cu muchia din piatră albă pe care s-au ascuțit atâtea bricege. Nu mai e posibil ca, lungit pe acest pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de o alee asfaltată și nici să văd poarta de lemn mereu închisă, care are într-o latură a ei o ușiță din metal ruginit și parcă grea de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]