561 matches
-
este în mod universal cunoscut. Ceea ce ne interesează este de a cunoaște felul în care cultul personalității lui Stalin nu a încetat să crească, felul în care acest cult a devenit, la un moment dat, sursa unei întregi serii de pervertiri grave și din ce în ce mai serioase a principiilor partidului, a democrației partidului, a legalității revoluționare (...) Comitetul central consideră că este absolut necesar de a repune în discuție întreg dosarul acestei chestiuni la cel de al XX-lea Congres al partidului comunist al
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Miturile păgîne vorbesc deja despre divinități care se transformă în oameni și despre oameni care sînt fii ai divinităților. Aceste ființe fabuloase, pe jumătate divinități, pe jumătate oameni (expresia posibilității sublimării omului) sînt puse în contrast cu ființe monstruoase (expresie a posibilității pervertirii), ființe jumătate oameni, jumătate animale, sau ceea ce este același lucru animale care se exprimă în limbaj omenesc, cum ar fi șarpele din Paradis. Mitul creștin, temelia culturii actuale, se bazează pe istoria șarpelui care vorbește ca un om, simbol al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ființe jumătate oameni, jumătate animale, sau ceea ce este același lucru animale care se exprimă în limbaj omenesc, cum ar fi șarpele din Paradis. Mitul creștin, temelia culturii actuale, se bazează pe istoria șarpelui care vorbește ca un om, simbol al pervertirii inițiale (numită simbolic păcatul originar). Mitul vorbește în cele din urmă despre un dumnezeu-fiul care le arată oamenilor calea sublimării eliberatoare, în povestirea aceasta, care se întinde de la șarpele vorbitor la dumnezeu-fiul, ori totul este simbol ori nimic nu este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
in realitate în afara veridicitații sale simbolice, reală din punct de vedere psihologic. Simbolismul ar avea nici o semnificație ascunsă și veridică dacă imaginii transcendente divinității judecătoare nu i-ar corespunde imanența legii etice: responsabilitatea bazată pe posiblitatea alegerii între sublimare și pervertire. Transpusă pe plan mitic, opțiunea aceasta devine distincția dintre bine și rău pe care o face chiar omul. În ceea ce privește mitul, omul este răspunzător față de divinitate, căci aceasta constituie forța elanului său și a viziunii lui asupra misterului de care depinde
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
elanului său și a viziunii lui asupra misterului de care depinde alegerea sa. Sublimarea nu este niciodată perfectă. Divinitatea, imaginată de sublimarea perfectă (imagine în care spaima răul dispare), devine astfel măsura ideală (judecătorul) a gradului de sublimare sau de pervertire de care depinde exclusiv valoarea omului. Viziunii colective care creează imaginile mitice trebuie să-i corespundă viziunea supraconștientă a fiecărui individ, permițîndu-i acestuia să participe la viziunea comună prin credința lui individuală. Această participare individuală poate totuși cunoaște grade diferite
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolism patologic (de unde suferința provocată de ea), înțeleasă în sensul ei profund: vanitas, deșertăciunea, vidul, vanitatea este cauza primară a distrugerii psihice: principiul răului. În mitul biblic al Genezei, reprezentarea pierzaniei la care este expusă natura umană, cauza esențială a pervertirii, vanitatea este personificată de Satan, "prințul răului", prezentat sub forma șarpelui. El este spiritul sub forma sa negativă, spiritul căzut, "îngerul decăzut" din pricina propriei lui vanități vinovate: vanitatea spiritului uman (demonul ispitei) care a vrut și continuă să vrea să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
evolutivă a vieții gregare a animalelor superioare și de faptul psihologic, potrivit căruia societatea umană trebuit să fie nu numai civilizată, ci și cultivată, altfel riscă să eșueze în banalitatea decadentă. Lăsînd pentru moment la o parte această posibilitate de pervertire, putem afirma că civilizația este o formație intelectuală, iar cultura una spirituală. Civilizația reprezintă organizarea lumii exterioare (viața socială), iar cultura pe cea a lumii interioare (viața personală). Civilizația tinde să satisfacă dorințele multiple, în timp ce cultura tinde să satisfacă dorința
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
umane, simbolul dorințelor conștiente și multiple și al transformărilor acestora datorate inter-influenței diferitelor instanțe psihice. Din dorința-principiu (Demetra),caracteristică întregii vieți, chiar și celei inconștiente, se naște dorința conștientă, prea ușor multiplicată și exaltată, "Persephona", care este din cauza aceasta expusă pervertirii subconștiente (răpirea), ceea ce include capacitatea virtuală de o para prin reacția opusă: sublimarea supraconștientă. Aventura Persephonei conține aceste două posibilități: răpirea simbolizează refularea, iar renașterea (învierea) Persephonei (spicul) dorința provocată de refulare datorită reacției spirituale (grație ajutorului lui Zeus): conștientizarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pămîntul, căci este evident că pămîntul, sălașul omului, este inclus în simbolizarea care reprezintă destinul omului. Dualismul impus de contrastul "binefăcător-răufăcător" rămîne predominant căci luna și pămîntul au simbolic o semnificație înrudită. Luna și pămîntul vor fi totodată opuse, căci pervertirea se caracterizează tocmai prin atașamentul exaltat față de dorințele pămîntești. Simbolul "lunii" este adeseori înlocuit, de simbolul "pămîntului", acesta din urmă fiind mitic imaginat ca dînd naștere unor ființe revoltate împotriva principiului solar. [(În mitologia greacă, de exemplu, mai întîi Titanii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai puțin abstracte; referindu-se la întregul popor, avertismentele lor se adresează fiecărui individ în parte, pentru ca acesta să nu invoce pervertirea generalizată drept scuză și justificare vanitoasă a propriei lui participări la culpa comună. Această individualizare a culpabilității este exprimată cel mai clar în psalmii lui David. În MITUL CREȘTIN, individualizarea culpabilității atinge punctul său culminant. (În mitologiile politeiste mai ales
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sine și plină pînă la refuz de acuzații la adresa vieții: spaima intelectualizată devenită doctrină a vieții, de unde rezultă datorită incapacității de a stabili sensul vieții și scara valorilor tendința spre disperare foarte răspîndită în zilele noastre. Or, starea aceasta de pervertire constituie o temă frecventă a preștiinței mizurilor; turnul Babel, de exemplu: nemaiavînd încredere decît în intelect, oamenii vor să atingă "Cerul mitic", bucuria, cu ajutorul unei construcții tehnice. Acțiunea irațională le-a tulburat curînd armonia: ei nu se mai înțeleg între
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și spre salvare. MITUL MÎNTUIRII NU VORBEȘTE DESPRE UN DAR GRATUIT FĂCUT DE UN DUMNEZEU REAL OAMENILOR NEDEMNI DE ACESTA. EL ILUSTREAZĂ CEA MAI ÎNALTĂ MANIFESTARE A DEMNITĂȚII UMANE, SCOATE ÎN EVIDENȚĂ REALITATEA ESENȚIALĂ A VIEȚII OAMENILOR, LUPTA INTRAPSIHICĂ DINTRE PERVERTIRE ȘI SUBLIMARE: VICTORIA POSIBILĂ. CEEA CE ESTE ADEVĂRAT PENTRU MIT ESTE ADEVĂRAT ȘI PENTRU RITUAL. Acesta este și el simbolic și numai din acest motiv "sacramental". Ca și mitul, ritualul simbolic, semn al participării la salvare prin credință activă, comuniunea (cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deformarea lui subconștientă sub cele două forme ambivalente și exaltante ale sale: violența intimidantă și suavitatea, blîndețea ipocrită, care nu sînt decît forme ale angoasei vitale, ale lașității. Salvarea constă în curajul de a aborda și a revalorifica tendința spre pervertire, motivația subconștientă, în combativitatea spirituală și sublimă. Datorită acestui fapt, spiritul uman ar trebui să ajungă la o înțelegere psihologică din ce în ce mai limpede a țelului director (inclus deja într-un mod subiacent în preștiința mitică). Spiritul ar avea sarcina de a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
subiacent în preștiința mitică). Spiritul ar avea sarcina de a căuta înseși legile vieții, dacă tendința evolutivă nu ar fi putut face să apară din mizeria umană datorată agresivității perverse exemplul omului-săvîrșitor purificat de orice agresivitate dușmănoasă și de orice pervertirea dorințelor. Nu am putea insista prea mult timp asupra mitului mîntuirii, căci nenorocirea lumii provine din opiniile divergente față de salvarea ei. Salvarea nu poate fi decît realizarea sensului vieții. Sensul vieții, adevărul ei imanent, legalitatea ei, nu ar putea fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
orbește dacă nu vanitatea care orbește privirea interioară, privirea introspectivă? 5) ANTICRISTUL: "SATAN" Simbolul "Dumnezeului-Judecător" nu-și găsește traducerea completă decît grație analizei legalității funcționării psihicului efectuate pe parcursul tuturor instanțelor, de la purificară supraconștientă (Dumnezeu-fiul, care urcă la Ceruri) pînă la pervertirea subconștientă (Satan, cel care ne duce în Infern). Justiția imanentă se manifestă nu numai prin realizarea ideală, ci și prin contrariul ei, pervertirea. Pentru a efectua analiza simbolului "Dumnezeu" trebuie să completăm traducerea contra-simbolului "Satan". Elemente ale analizei simbolului Satan
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
legalității funcționării psihicului efectuate pe parcursul tuturor instanțelor, de la purificară supraconștientă (Dumnezeu-fiul, care urcă la Ceruri) pînă la pervertirea subconștientă (Satan, cel care ne duce în Infern). Justiția imanentă se manifestă nu numai prin realizarea ideală, ci și prin contrariul ei, pervertirea. Pentru a efectua analiza simbolului "Dumnezeu" trebuie să completăm traducerea contra-simbolului "Satan". Elemente ale analizei simbolului Satan sînt dispersate pe parcursul tuturor paginilor precedente. Trebuie să le adunăm și să le completăm într-o imagine de ansamblu. Satan simbolizează funcția psihică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a dorinței esențiale și a forței ei sublim motivante. Nu mai rămîne nimic decît lupta pentru bucuriile materialității și ale sexualității și pentru euforiile convenționale ale reușitei sociale, bazate pe înșăși pierderea viziunii satisfacțiilor mai intense, sărăcirea esențială a vieții. Pervertirea și suferința exaltată care rezultă de aici (vina și pedepsirea ei) constituie Răul în sine, principiul răului (numit mitic "prințul răului", Satan). Răul în sine dispersat în nenumărate forme ale răului reprezintă distanța dintre sensul vieții și nerealizarea lui individuală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe o valoare pozitivă, pentru ca să se producă potrivit legii ambivalente a subconștientului descompunerea maladivă a valorii prin scindarea ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă culpabilă și inhibată. Oricît de dăunător ar fi acest dinamism al pervertirii, el este din fericire și pe drept cuvînt condiția indispensabilă a dinamismului sublimant, care permite, cu ajutorul elanului combativ, el însuși o forță motivantă imanentă vieții psihice, transformarea falselor valorificări vanitoase într-o valorificare armonioasă și purificatoare. Posibilitatea operării acestor treceri
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
întîmplătoare și în cele din urmă a vieții înseși, a sensului sau a nonsensului, a valorii sau a nonvalorii ei. Toate judecățile de valoare indiferent dacă sînt corecte sau nu au o forță motivantă nebănuită cu putere purificatoare sau de pervertire simțită imediat. Orice discuție în afara experienței este inadmisibilă. Cu titlu de experiență, este suficient să ne dăm osteneala sau mai curînd să trăim bucuria de a anihila fie și doar un resentiment, apelînd la contravalorificări obiectivante, la o vanitate vexată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care nimic nu-l mai poate umple. Ar trebui să mă pot reda pe mine mie însumi, dar nu mă mai pot regăsi."249 Supliciul sufletesc culminează cu imaginea simbolică a cămășii oferite de către Alta-Dejanira, metaforă insolită a trădării și pervertirii Adevărului: "Pietro: Dar îl simt...L-am descoperit și continui să-l descopăr în fiece clipă acest adevăr...Îl simt ca pe o cămașă otrăvită lipită de tot corpul meu..."250 Cellino ni se înfățișează și el din perspectiva a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cazul dat Partidul) prin intermediul unui organ funcționând ca dispenser de teme (semina, de unde vine semn) dar și ca factor de seducție/viol vizând scriptorul/scriptoarea dirijat(ă)14. Notă interstițială Publicarea în volum este o deturnare (dacă nu cumva o pervertire) a rodului acestei întâlniri: făcut pentru a trăi în coconul familial, între file de dosar, textul este expus impudorii publice. Este ca și cum ai sustrage un copil dintr-o familie cu educație strictă, discretă, pentru a-l trimite să danseze nud
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Al cincilea poet: "Mister, groază și lapte bătut". Și asta pentru că am gustat prea mult din băutura făcută să "titileze" papilele intelectului unor funcționari blazați, înghesuiți cu sarcini anevoioase: de la mobilizarea muncitorilor pentru lupta împotriva sabotării utilajelor 148 la prevenirea pervertirii minților viitoarelor proafe de limbi străine, de la spionajul industrial efectiv sau doar virtual la planul strategic de creștere a producției de "puicuțe" destinate invadării Occidentului, cu inerenta dificultate de a vedea orizonturile care-i așteaptă, vremurile care-i vor aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
citi aici prin prisma teoriei mitocritice un astfel de mit, propus Încifrat de către Eminescu și anume că poetul a reușit să scrie altfel Cartea Genezei, zeul este aici șarpele cerut cu asiduitate de femeie, dar care nu poate să obțină pervertirea din cauza lui Adam pajul, care prin iubirea sa a salvat omenirea... „nemuritor și rece” precum șarpele genezei.. „Ungherul” face parte din figurile dreptunghiulare care pun accentul simbolic pe tema integrității interioare, iată de ce pajul o duce pe fată mai Întîi
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
adevărului istoric. Dușmani erau peste tot, iar în pe plan intern veto pierdea teren. În acest context, menținerea "libertății de aur" devine obiect al stipulațiilor internaționale. Cea mai mare parte a Europei a luat parte la acest complot ce urmărea pervertirea constituționalismului polonez. Dieta de la Varșovia, din 1748, este semnificativă în acest sens. Problema de a aboli liberum veto căpăta un caracter internațional, ca un scop pe care Dieta poloneză nu îl putea îndeplini prin mijloace proprii, fără controlul extern. În
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Tren personal, Iarbă verde) și mai ales nocturne (Epistola I, I(olanda), III, Noi contingente sau Postludiu) se aglomerează în opul antologic Șobolanul Bosch (Editura Paralela 45, Pitești, 2006), dovedind, prin recurența procedeului de transfigurare, aceeași obsesie a dublării, a pervertirii în sens pozitiv, firește unui cotidian al contrariilor semnificative într-un fel de scenariu posibil al tramelor mitologice, resemantizate permanent de un "monadolog" prin definiție nostalgic al marilor mituri. Acesta îmi pare a fi obsesia subterană care alimentează poezia lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]