388 matches
-
desprindă de ea. În perpetuarea ei ca putere, ea își celebrează supremul eșec, așa cum suprema ei bucurie este de a se anula ca putere, de a pierde puterea. De aceea, frica de „a pierde puterea“ nu este decât sentimentul puterii pervertite, al puterii care s-a răsturnat în chiar esența ei. O putere nu se împlinește decât pierzându-se, după cum nu își ratează esența decât perpetuându-se. Din clipa în care te temi că vei pierde puterea, puterea e deja pierdută
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se manifestă ca perpetuare a raportului comandă- supunere de dragul raportului însuși. Întrucât posibilitatea oricărui alt proiect dispare, libertatea, ca parcurgere a secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui), dispare la rândul ei. Agentul puterii pervertite și pacientul ei sunt prinși și blocați în proiectul unic al perpetuării puterii. Din liberi și meniți eliberării, ei devin neliberi în încleștarea lor. Primejdia pe care o ascunde în sine libertatea ține de însăși fragilitatea esenței ei, de ușurința
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării libertății, uitarea căutării ei, deci agentul puterii pervertite, îl disprețuiește pe cel mereu supus. Pentru că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării libertății, uitarea căutării ei, deci agentul puterii pervertite, îl disprețuiește pe cel mereu supus. Pentru că este puternic peste cel mereu supus, el și-a pierdut libertatea, și astfel puterea. La rândul lui, cel mereu supus ajunge să-l urască pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc în cel mereu supus. Căci agentul puterii pervertite se supune în fapt celor mereu supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o perversiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, „cel mai puternic“ și „cel mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
căzut în uitarea căutării, „cel mai puternic“ și „cel mai supus“ au devenit acum „cei mai neliberi“. Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă- supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucât anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență răsturnată a puterii, ci, dimpotrivă, ea va încerca să imite toate secvențele puterii autentice ca devenire în spațiul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mai neliberi“. Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă- supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucât anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență răsturnată a puterii, ci, dimpotrivă, ea va încerca să imite toate secvențele puterii autentice ca devenire în spațiul libertății. Constrângerea se învăluie în atributele autorității și ale recunoașterii ei, și cu cât prestigiul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
va prezenta niciodată ca esență răsturnată a puterii, ci, dimpotrivă, ea va încerca să imite toate secvențele puterii autentice ca devenire în spațiul libertății. Constrângerea se învăluie în atributele autorității și ale recunoașterii ei, și cu cât prestigiul agentului puterii pervertite este mai scăzut, cu atât el vorbește și cere să i se vorbească mai mult despre prestigiul și excelența sa. Cu cât este mai slabă recunoașterea autorității, cu atât mai multe trebuie să devină dovezile de adeziune la puterea pervertită. Și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
puterii pervertite este mai scăzut, cu atât el vorbește și cere să i se vorbească mai mult despre prestigiul și excelența sa. Cu cât este mai slabă recunoașterea autorității, cu atât mai multe trebuie să devină dovezile de adeziune la puterea pervertită. Și cu cât este mai mică dependența în spațiul libertății, cu atât mai mult, în spațiul puterii pervertite, se va vorbi despre devotament și iubire. În sfârșit, agentul puterii pervertite trebuie să imite până și propria lui dispariție, anunțând periodic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prestigiul și excelența sa. Cu cât este mai slabă recunoașterea autorității, cu atât mai multe trebuie să devină dovezile de adeziune la puterea pervertită. Și cu cât este mai mică dependența în spațiul libertății, cu atât mai mult, în spațiul puterii pervertite, se va vorbi despre devotament și iubire. În sfârșit, agentul puterii pervertite trebuie să imite până și propria lui dispariție, anunțând periodic că renunță la putere și revenind de fiecare dată asupra acestei renunțări. În fastul confirmărilor și reinstituirilor periodice
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mai multe trebuie să devină dovezile de adeziune la puterea pervertită. Și cu cât este mai mică dependența în spațiul libertății, cu atât mai mult, în spațiul puterii pervertite, se va vorbi despre devotament și iubire. În sfârșit, agentul puterii pervertite trebuie să imite până și propria lui dispariție, anunțând periodic că renunță la putere și revenind de fiecare dată asupra acestei renunțări. În fastul confirmărilor și reinstituirilor periodice, el imită moartea care se produce în vederea resurecțiunii, și astfel propria sa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a găsit deja ceea ce de mult a încetat să caute. El va vorbi mereu despre prezența unui lucru a cărui absență i-a devenit de mult familiară. Pentru a umple vidul unei inițieri care nu a mai avut loc, puterea pervertită nu face astfel decât să spună ceea ce de fapt ar trebui să facă. Întrucât nu sunt capabili de eliberare și de educarea libertății, agentul și pacientul puterii pervertite vor vorbi despre eliberare și libertate. Pe măsură ce scenariul inițierii dispare, ei vor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a umple vidul unei inițieri care nu a mai avut loc, puterea pervertită nu face astfel decât să spună ceea ce de fapt ar trebui să facă. Întrucât nu sunt capabili de eliberare și de educarea libertății, agentul și pacientul puterii pervertite vor vorbi despre eliberare și libertate. Pe măsură ce scenariul inițierii dispare, ei vor mima verbal etapele inițierii în libertate. Prin blocarea mecanismului puterii și prin pervertirea ei apare în lume răul. Răul este devenirea ratată în spațiul libertății, căderea din relația
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
blocarea mecanismului puterii și prin pervertirea ei apare în lume răul. Răul este devenirea ratată în spațiul libertății, căderea din relația de comandă-supunere în relația de constrângere. Dacă istoria lumii nu ar ilustra decât această cădere ca istorie a puterii pervertite ar însemna că rostul speciei noastre nu este altul decât răul, ca supremă distorsiune a libertății. Dar pentru că în scenariul puterii există putința de a câștiga sau, deopotrivă, de a pierde libertatea, istoria lumii este lupta fără sfârșit dintre veghea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă astfel a fost izolată o situație ideală, în care se presupune că cei doi termeni ai scenariului au consimțit aceluiași țel: omogenizarea libertății prin actualizarea optimă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
instinctului libertății, pe existența popoarelor leneșe ale istoriei, care au pierdut tradiția libertății și a educării ei. Rămâne o întrebare fără răspuns cum, în condițiile extremei ei fragilități, libertatea nu dispare cu desăvârșire sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sunt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
frica de destin a celor mulți să se întâlnească în chip armonios cu excesul de libertate al celor puțini pentru ca faptul de a hotărî în privința multora să se petreacă altfel decât după scenariul legii. Orice dictatură, ca formă a puterii pervertite și ca maladie supremă a libertății, își află rădăcina în frica de destin și în excesul de libertate care stau la pândă în noi. Dacă toți oamenii sunt „liberi de la natură“, dacă nimeni nu s-a născut sclav nu înseamnă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dovedește asemănarea covârșitoare dintre genomul cimpanzeului și al omului, ele diferind cu mai puțin de 2%. Filmul Procesul maimuțelor, devenit oda darwininsmului, demonstrează cu succes această teză. În anul 1952 a apărut cartea lui Jean Marcel Bruller (pseudonim Vercors) Animalele pervertite (Les animaux dénaturés). Cartea este o ficțiune în care o expediție imaginară în Noua Guinee, cu scopul de a găsi fosile de om primitiv, descoperă, la o distanță de 700 de mile depărtare de orice regiune locuită, un trib de
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
țară”. Nu pot exista cetățeni de mâna a doua: În Algeria, colegiul electoral unic a fost acordat de legislatorul francez abia În 1958. Forma statului-națiune, chiar dacă pe viitor se impun anumite restructurări, constituie Încă, dacă nu cumva este deja prea pervertită, un cadru politic compatibil cu primirea străinilor. J.-F. R. & BLANCHOT Maurice (1989), Après coup, Paris, Minuit. KRISTEVA Julia (1989), Etrangers à nous-mêmes, Paris, Fayard. LOCHAK Danièle (1985), Etranger: de quel droit?, Paris, PUF. SCHNAPPER Dominique (1991), La France de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este condiționată nu biologic, ci spiritual; este un caz de conștiință, pe care omul și-o poate cultiva, cu nădejdea împlinirii desăvîrșite în climatul spiritual al colectivității sale, dispunînd de toate posibilitățile puse la dispoziție de stat locuitorilor săi, sau pervertiți, prin alții ori prin sine înșiși, trecînd la lumea dominantă și sperînd într-o mai lesnicioasă realizare <footnote Am citat și altă dată din scrisoarea unui ostaș român din Ucraina, publicată de „Plai românesc“, din Cernăuți, nr. 12/1993: „Privet
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ea rămâne de-a pururi străin și pierdut"; Cine se teme de naționaliști înseamnă că are ceva de ascuns împotriva națiunilor"; "E ușor pentru omul postmodern să fie rațional de vreme ce nu mai are sentimente. Dar vezi bine, sentimentele fiindu-i pervertite, și mintea îi este la fel"; "Adevăratul cosmopolitism este încununarea naționalismului"; Cu cât îmbătrânești, cu atât păcatele sunt mai grele"... Rafinamentul expresiv, sensibilitatea și marea înălțime etică la care se ridică Fragmentele lui Lamparia sunt asociate în text cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu deosebire, Lina Ionică, sufletul său pereche, soția și tovarășa de călătorie într-o realitate stăpânită de minciună și înăbușită de interdicții (labirintul ca supremă încercare a omenescului ce nu poate exista decât sub semnul dumnezeirii). Între atâtea "numere", unele pervertite și deviate de la rostul lor, autorul acestor substanțiale pagini eseistice se menține "viu" în măsura în care refuză minciuna atât în plan social, cât și în plan familial. "Simt că sunt un om destinat marginii. Dacă aș accepta să ajung în centru, orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
devină asemenea acelor fericiți concetățeni ai acestei lumi, care au a-și datora bunăstarea lor numai statelor Austriei. Și deoarece substanța de bază a atât de multor dezordini și excese a acestor mazili este urmarea necesară a educației și moravurilor pervertite, ce se trag numai din vechile uzanțe ale guvernării turcești, astfel implorăm Prea înalta voastră milă ca aceștia, având în vedere fostele lor încălcări, să fie deviați de acum înainte de la netrebnicii prin dispoziții legale și să li se indice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
câștiga existența dând cele mai neverosimile reprezentații de bâlci... De-a lungul evoluției societății sale omul a putut abandona sclavia semenului, Înlocuindu-l cu animalul - necuvântător, deci neaspirând la libertate. Noii sclavi au fost Însă nu animale adevărate, ci unele pervertite. Și, pe măsură ce a găsit Înlocuitori - mașini - i-a abandonat. A se vedea, În paranteză, că evoluția, spiritualizarea stăpânului Înseamnă despiritualizarea sclavului: din biologicul superior, al omului, În acela inferior al animalului și de acolo În mecanicul, fizicul și chimicul mașinii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceeași cotă. N’avem decât să urmărim, să anticipăm chiar, aceeași devenire, eliberând acum animalul, dar respectându-l. Dar, renunțând la paranteză, dacă omul eliberat și-a găsit un loc, căci rămăsese om Într’o societate umană, animalul eliberat, dar pervertit, riscă pieirea. Ca individ și, adesea, ca specie chiar; căci, pervertirea prin selecție a slăbit baza viitorului ei. Acea pomenită devenire este deja Împlinită În relația omului cu divinitatea: omul, ca subiect al sacrificiului, a fost substituit de animal, iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]