4,268 matches
-
Dacă înainte PDL gândise o strategie în care să aibă o serie de partide mici, care să fragmenteze votul, cifrele i-au determinat să schimbe modul de acțiune. Bulai consideră că nici USL-ul nu are un viitor politic "pe petale de trandafir", iar după alegerile parlamentare ar putea urma o reconfigurare. Pentru PDL, referendumul a fost un test util pentru a se vedea unde se află din punct de vedere electoral. "PDL singur nu are șanse foarte mari. Bine, nici
Cine este omul cheie al alianţei construite de PDL. Când se destramă USL-ul () [Corola-journal/Journalistic/42623_a_43948]
-
Dan Diaconescu. "Oamenii s-a mobilizat puternic pentru referendum, iar acum sunt dezamăgiți. PP-DD-ul a câștigat din această confruntare". Bulai nu uită nici UDMR-ul, iar dacă USL nu va face pentru 50% la parlamentare, guvernarea nu va fi "pe petale de trandafir".
Cine este omul cheie al alianţei construite de PDL. Când se destramă USL-ul () [Corola-journal/Journalistic/42623_a_43948]
-
se bulbucă Teoria/ în splendoarea ei subțire/ și nici extratereștrii nu mai/ caută piesele pierdute/ în răsadul de ridichi./ Și chiar farul/ de la Obs/ e împotmolit în stufărișul/ ce a cotropit rezerva- ția -/ Acum - deci -/ un fel de bumb fără petale/ ceva ca o plantă improbabilă/ irosită în defrișa lazaretului/ un nod în goblenul obscenei biologii -/se sparge și își suflă pulberea/ cât mai departe/ înspre toate colțurile imensității afânate/ Pentru ea facțiunea îngerilor suflători/ Și a percuționiștilor din surdină/ trec
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
spre culoarea ei care, pe măsură ce mă apropii, se desparte în cercuri galbene. Unele, rămase fidele iubi tului lor, îl urmăresc cu gâturile întinse spre cerul senin, altele stau rușinate cu capul în jos. Întind mâna să ating finețea zecilor de petale. Dacă o începi, o mănâncă vlăbiile. Într-un loc în care așteptam să-mi vorbească vița-devie și floarea-soarelui, glasul pițigăiat mă face să sar ca arsă. Mă întorc și descopăr un țânc ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sârg, cu fanatism, devorând larvele cu care plecaseră în spinare, sfârșind prin a se devora unele pe altele, cele roșii pe cele negre, cele albe pe cele cafenii. Cele mai tragice, în efortul suprem, erau veverițele. Botișorul lor delicat de petală trandafirie căuta mereu sumețit în sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul cu nările delicate, străvezii, rotindu-și întruna ochii spre cer invadați de cețurile morții. Șoarecii și șobolanii, supraviețuind încă din smârcurile și grotele dinozaurilor, se târau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că n-ai fantezie! N-ai fantezie! Ho, prostule, se alintă ea. Ba tocmai că am, tocmai că am. Vreau rochie cu trenă ca pe vremea bunicii, o caleașcă cu cai albi și să trecem dansând pe-un covor de petale roșii de mac. Așa începu și rămase pentru ei întipărită în minte noaptea aceea care se anunța ca oricare alta, dar avea să fie numită mai târziu noaptea unei cotituri istorice. Pe neașteptate, în bezna și liniștea aceea, o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
am ratat niciuna, până acum. O explozie de culori și de forme, aranjate minuțios de-a lungul aleilor și în sere, ne-au încântat ochiul și sufletul timp de câteva ceasuri. Mici sau mari, roz, albe, galbene sau mov, cu petale rotunjite sau țepoase țâșneau în cascade, în jurul nostru. - Mami, aici, uite ce frumoase sunt astea! Ba nu, aici sunt preferatele mele, striga Eva, alergând pe alei. Zâmbeam, bucuria ei era molipsitoare. Au fost cele mai colorate ore din ultima vreme
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
galben, solar, câteva lalele. Raze prinse într-un buchet rotund. În clipa aceea a știut că nu mai conta. Găsise mesagerii pentru ceea ce nu mai putea, de o vreme, să mărturisească prin cuvinte. Cicatricile sufletului nu pot fi vindecate cu petale, desigur, dar simțea că trebuie să facă asta. Spera ca măcar pentru o secundă sau pentru o zi, două, trei... De fapt nu mai spera nimic. Speranța îi fusese interzisă. Însă dincolo de asta, simțea că trebuie. Până la urmă, florile nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nu mai pot spune ca altădată lucrurilor pe nume și sentimentele s-au așezat în trecut; mut a rămas cântecul de nestemate, pentru Cumbria, mătușa mea adunate în cutia cu bijuterii alese, cine să le mai poarte? Și ele sunt petale moarte. S-au aburit de vreme, și-au pierdut strălucirea gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri umbrite și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Coborât în pantă, în umbră stă amăgitoarea și cernita plantă. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
stă și așteaptă sub aceeași perdea albastră. Toți vom mai înflori altfel nu am uda rădăcinile în fiecare zi. Rămâne un mister moartea? De ce când murim, Dumnezeu este invocat, numit, implorat; cu el plângem când ne chinuim, îl așezăm lângă petalele de flori, pe perna suferindă, blândă în lumina de ceară. El este misterul, ultimul cuvânt înaintea morții. Îl vom întâlni pe Dumnezeu, acolo, în prag ne vom uni, înainte ca lumina oarbă să îmblânzească glasu-i de arhiereu. în grota ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ce așteaptă sub coasă. Teamă și speranță trec prin sărbătorile zilnice fără cutezanță, pentru că nu-mi aparțin. Cu mai mulți ochi i-am văzut pe toți, sau pe fiecare cu ochiul meu verde, doar unuia singur, apropiat mie! cu buzele, petale de parfum și fiori i-am ascultat freamătul până în zori: știam că-l voi pierde. Nimic nu este întâmplător. * * * Am fost un pacient docil, voința de-a mă vindeca devenise forța care mă mai ținea cu fruntea lipită de cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pacient docil, voința de-a mă vindeca devenise forța care mă mai ținea cu fruntea lipită de cer; coboară învăluind în ceață, și-n umbre de fier, durerile mele! Am sa încerc să rup o floare! În cât timp moare petală cu petală? Câteva zile trec triste prin glastră, cu fața tot mai albastră, se apropie de stele, dansând noaptea ca niște iele. Am fost un pacient prea docil și victima unei nedreptăți, până și ziua mi-am sărbătorit făcând loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
voința de-a mă vindeca devenise forța care mă mai ținea cu fruntea lipită de cer; coboară învăluind în ceață, și-n umbre de fier, durerile mele! Am sa încerc să rup o floare! În cât timp moare petală cu petală? Câteva zile trec triste prin glastră, cu fața tot mai albastră, se apropie de stele, dansând noaptea ca niște iele. Am fost un pacient prea docil și victima unei nedreptăți, până și ziua mi-am sărbătorit făcând loc speranței, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ale credinței, deslușind în metafore rare, acolo unde povestea e subțire pentru mine cel neinstruit. Te ascunzi cu boala ta ca o floare cu rădăcina înnegrită, gata să moară; încă înflorită tace, își ascunde fața dăruită. Cine să-i urmărească petalele în fiecare zi? A trecut de anotimp, au uitat-o în glastra albastră. Și ploaia nu mai vine! Un pic de răcoare ar mai ține-o sub soare, oho! Nimeni nu crede că n-o să mai fie nici măcar floarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în prund, sub amforele de lut se ascund. Coroane de spini au crescut, pe capetele rămase în somn sub portretul de glorii ale bătrânului domn. Am visat o pădure de cerbi! Aveau ramurile umbroase și dure, bătrâni ca a lunii petală de argint clătinată în salbe duceau cu ei pădurile albe. Un colind de vânătoare întârzia la ferestre, unde o fată, cât o mărgea, a murit ferecată. De atunci, colindul celor plecați la vânătoare urcă sus, la margini de lumi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu rouă. * * * Nu mai știu cine scria că orice carte este o confesiune gravă sau veselă, când amintirile vin de-a valma, amestecate ca un joc de cărți, din părerile de rău, stropite cu vin, ca niște astre, colorate cu petale albastre. Ne-am iubit atunci? Nici nu mai știu... Lumina și ora de care vorbeam au rămas în pustiu. Cât de mult a trecut, de când n-ai mai fost pe-acasă. Nici nu te văd clar, sub ochelari. Cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu ei pădurile albe. Retrăiește, în alt vis, vechea cetate de la Ada Kaleh: Am visat, peste noapte, că mă plimbam/prin grădinile din Ada Kaleh/și prin cetate./ era un rai /să poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
manânci, atât de micuță, fragilă, încât plângeam lângă ea, că-i așa de neputinciosă, plângeam că ea nu mănâncă mâncare ca și noi, dar suge la pieptul mamei. Îmi plăcea să o sărut pe obrăjorul ei finuț, de parcă atingeai niște petale de flori. Și anii au trecut, eu am crescut, mica noastră păpușă a crescut și ea și ne-a bucurat cu primii pași, cu primele cuvinte. Eram atunci o familie adevărată, o familie fericită dar, când totul e bine, trebuie
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
intrat și, deja, erau prezenți unii oameni. M-am apropiat de mesele din față, unde erau un băiețel și două doamne. Una dintre ele era doamna Ludmila, într-o rochie roză, dădea impresia acea rochie că este confecționată din niște petale. Am întins buchetul de flori și am auzit, pentru prima dată, vocea acestei femei. O voce atât de blândă, care mă întreaba: - De la Bravicea? Am zis că da, m-am întors și m-am așezat pe scaun. Nu conșteam pe
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
De ce înmulțești tristețea lumii cu tristețea ta? De ce cobori în durerea ta fără mine? De ce nu înfrângi orgoliul singurătății? Bucuria este pentru toți... Durerea este pentru toți... De ce ți le iei singură? Dă-mi mâna ta desfrunzită, Ochii închizându-și petalele, Fruntea pălind în lumină. Lasă-te în voia vântului cosmic De ne înalță, de ne coboară, Dar numai amândoi, amândoi... Nu doar umila carne... Nu doar umila carne se-adapă-n oaza ta, adâncul cald-răcoritor, izvor secret de prezumtive vieți. Nu doar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în celălalt și iluzia trecătoarei contopiri trupești și sufletești din momentele în care privirea curge aproape material în ochii celuilalt; când pe buze încremenesc toate șoaptele de iubire, în dorul eternizării lor; când floarea roză a ei ar reține între petale, încă o secundă sau o eternitate, stamina din care lichidul energetic s-a scurs în adăpostul trupului înfiorat și vibrând ritmic, în acord (zice-se) cu pulsațiile întregului Univers?... Am reprodus aproape textual lunga interogație atribuită de scriitor Domnului R.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
apuca să strige, galopul lui în întuneric, drugul greu, care nu va mai cădea în urma lor, capul lui Musa rostogolit în pulbere, zorile, cu sângele femeii blonde înnegrindu i pletele și umerii. Grădina lui Tariq miroase a trandafiri mici, cu petale bă tute, ca de garoafe. Căldura cade în falduri grele. Rima cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
totul în formă de focă logodită cu un pinguin sau de scoică pe punctul de a și naște perla, poate, dar nu. Primeau clătite cu anason și dulceață de smochine, făcută de însuși rusul. Tăieței cu lapte de migdale și petale de trandafiri. Gogoși cu cireșe la mijloc. Pere coapte, umplute cu scorțișoară și miez de nucă. Erau bune, minunate, chiar, dar prea puțin pe placul unei adunături sclifosite, care dădea o avere pe bilet numai ca să-și facă poză pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nici măcar nu a fost vorba de o alegere - pur și simplu nu s-a pus problema altfel. Lingurița executa cercuri concentrice în ceșcuța minusculă, ca un iaz auriu, miniatural, închis între pereți de sticlă. Le urmăream așteptând, parcă, momentul când petalele de trandafiri de culoare roz-cenușiu aveau să se scuture, și ele, de pe porțelan pe fața de masă, acolo unde fuseseră mai devreme firmiturile măturate dintr-o atingere de degetele ei lungi, cu unghii perfect lăcuite și pielea ușor încrețită pe sub
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la el. Și dacă s-ar fi grăbit și ar fi ajuns mai devreme, ar fi găsit altceva? Pe trotuarul care înconjura lacul văzu o pată mare, roșie. Se apropie curioasă să vadă ce e. Era o inimă, făcută din petale roșii de trandafiri care fu spulberată în secunda următoare de o rafală de vânt. Cine o fi vrut să impresioneze cu astfel de declarații de iubire? Un semn? Și totuși fusese împrăștiată de vânt. Mereu cineva distrugea tot ce era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]