477 matches
-
bumbacul, fiindcă albise și refuza să se vopsească, pretinzând că nu ar fi potrivit pentru o femeie de vârsta ei. Totuși Petite-Ma era o roșcată devotată. Poate că Alzheimer-ul care se Înrăutățea pe zi ce trecea o făcuse pe Petite-Ma să uite o groază de lucruri, inclusiv numele copiilor ei, Însă până atunci nu uitase niciodată să-și vopsească părul roșu cu henna. În cele din urmă Asya Kazanci a inclus pe lista ei cu trăsături genetice pozitive ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lumânările de pe tortul În trei straturi, cu mere caramelizate (extrem de dulciă și glazură de frișcă cu lămâie (extrem de acrăă. Nu a reușit să stingă decât o treime din ele. Restul lumânărilor au fost stinse de mătușile ei, bunica ei și Petite-Ma care suflau În ele din toate părțile. Cum a fost azi la ora de balet? a Întrebat mătușa Fride aprinzând din nou lumina. — Bine. Asya a zâmbit. — Mă doare puțin spatele de la toate extensiile ale pe care profesoara ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În ulei de măsline puse În boluri chinezești. Mirosul delicios de börek abia scos din cuptor din cuptor adia dinspre bucătărie; brânză albă, spanac, unt și pătrunjel care se topeau și intrau una În alta printre foile subțiri de cocă. Petite-Ma, care avea acum nouăzeci și șase de ani, stătea În capătul cel mai Îndepărtat al mesei, ținând În mână o ceașcă de ceai mai străvezie chiar decât ea. Cu o privire preocupată și oarecum confuză Întipărită pe chip, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
legaseră dintr-odată Într-un lanț prelung de litere și se Îndepărtau În tandem ca o omidă neagră și păroasă cu nenumărate picioare. După un timp, omida s-a oprit, s-a Întors și i-a făcut cu mâna lui Petite-Ma din depărtare, de parcă ar fi fost Înconjurată de niște pereți de sticlă, atât de clar vizibilă, Însă imposibil de atins. Pierdută și confuză, Petite-Ma a rămas pur și simplu acolo, cu fața spre Qibla, lipită de covoraș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
timp, omida s-a oprit, s-a Întors și i-a făcut cu mâna lui Petite-Ma din depărtare, de parcă ar fi fost Înconjurată de niște pereți de sticlă, atât de clar vizibilă, Însă imposibil de atins. Pierdută și confuză, Petite-Ma a rămas pur și simplu acolo, cu fața spre Qibla, lipită de covoraș, cu șalul de rugăciune pe cap și șiragul de mătănii de chihlimbar În mână, nemișcată și tăcută, până cănd cineva a băgat de seamă În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu șalul de rugăciune pe cap și șiragul de mătănii de chihlimbar În mână, nemișcată și tăcută, până cănd cineva a băgat de seamă În ce situație se afla și a ridicat-o. — Cum era mai departe? a Întrebat alarmată Petite-Ma după ce au convins-o să se Întindă pe canapea și i-au așezat câteva perne moi sub cap. La sajda trebuie să spui Subhana rabbiyal-ala. Trebuie s-o spui de cel puțin trei ori. Așa am făcut. Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Am spus de trei ori. Subhana rabbiyal-ala, Subhana rabbiyal-ala, Subhana rabbiyal-ala3, a ciripit repetat cuvintele, frenetic. Și apoi ce trebuie să faci? Ce urmează? Întâmplarea a făcut că, mătușa Zeliha a fost cea care s-a nimerit să fie lângă Petite-Ma când a pus această Întrebare. Neavând nici un fel de experiență În namaz, sau În orice altă Îndatorire religioasă de genul ăsta, nu avea absolut nici o idee despre ce vorbea bunică-sa. Însă voia s-o ajute, să aline chinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vineri, grăbiți-vă la pomenirea lui Allah... apoi, după ce Rugăciunea a fost Împlinită, răspândiți-vă pe pământ și căutați harul lui Allah și pomeniți-L mult pe Allah pentru ca voi să izbândiți“. (62:9-10ă. — Ce vrei să spui? a Întrebat Petite-Ma, clipind des din ochi și mai nedumerită decât Înainte. — Vreau să spun că acum, că rugăciunea a fost Împlinită Într-un fel sau altul, poți să Încetezi să te mai gândești la ea. Asta spune aici, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
clipind des din ochi și mai nedumerită decât Înainte. — Vreau să spun că acum, că rugăciunea a fost Împlinită Într-un fel sau altul, poți să Încetezi să te mai gândești la ea. Asta spune aici, nu-i așa? Haide, Petite-Ma, răspândește-te pe pământ... și ia cina Împreună cu noi. A mers. Petite-Ma a Încetat să-și mai facă griji În privința versetului uitat și a cinat liniștită Împreună cu ele. Totuși, Întâmplări ca aceasta Începuseră să se producă În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acum, că rugăciunea a fost Împlinită Într-un fel sau altul, poți să Încetezi să te mai gândești la ea. Asta spune aici, nu-i așa? Haide, Petite-Ma, răspândește-te pe pământ... și ia cina Împreună cu noi. A mers. Petite-Ma a Încetat să-și mai facă griji În privința versetului uitat și a cinat liniștită Împreună cu ele. Totuși, Întâmplări ca aceasta Începuseră să se producă În ultima vreme cu o frecvență alarmantă. Deși era de obicei liniștită și rezervată, existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
momente În care Îți era greu să crezi că era bolnavă, fiindcă mintea ei părea la fel de limpede ca o oglindă venețiană lustruită de curând. În dimineața asta era greu să te pronunți. Era prea devreme ca să te pronunți. — Bună dimineața, Petite-Ma!a exclamat Asya pe când Își târșâia picioarele Încălțate În papucii de culoarea lavandei spre masă, după ce În sfârșit se spălase pe față și pe dinți. S-a aplecat spre bătrână și a sărutat-o zgomotos pe amândoi obrajii. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încălțate În papucii de culoarea lavandei spre masă, după ce În sfârșit se spălase pe față și pe dinți. S-a aplecat spre bătrână și a sărutat-o zgomotos pe amândoi obrajii. De când era mică, dintre toate femeile din familia ei, Petite-Ma ocupa un loc aparte În inima Asyei. O iubea foarte mult. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Petite-Ma fusese Întotdeauna În stare să iubească fără să sufoce. Nu o bătea niciodată la cap, nu-i căuta nod În papură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
S-a aplecat spre bătrână și a sărutat-o zgomotos pe amândoi obrajii. De când era mică, dintre toate femeile din familia ei, Petite-Ma ocupa un loc aparte În inima Asyei. O iubea foarte mult. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Petite-Ma fusese Întotdeauna În stare să iubească fără să sufoce. Nu o bătea niciodată la cap, nu-i căuta nod În papură și nu o rănea. Afecțiunea ei protectoare nu era posesivă. Din când În când strecura boabe de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care o purta Împotriva deochiului, râsul era lucrul pe care știa să-l facă cel mai bine și mai des - adică, până În ziua În care boala ei s-a agravat. Odinioară, ea și Asya obișnuiau să râdă mult Împreună: Petite-Ma Într-un șuvoi prelung de chicote muzicale, Asya Într-o izbucnire neașteptată de hohote bogate și răsunătoare. Acum, deși profund Îngrijorată de starea de sănătate a bunică-sii, Asya respecta de asemenea tărâmul autonom al amneziei spre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amneziei spre care se lăsa purtată, fiindcă și ei i se refuza În mod constant autonomia. Și cu cât bătrâna se Îndepărta mai mult de ele, cu atât mai apropiată se simțea de ea. — Bună dimineața, drăguță strănepoată, a răspuns Petite-Ma, impresionând pe toată lumea cu claritatea memoriei ei. Stând acolo cu telecomanda În mână, mătușa Feride a ciripit fără să se uite la ea: — Prințesa țâfnoasă s-a trezit, În sfârșit. Glasul ei suna jovial În ciuda unei nuanțe moralizatoare. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-și amitească ce fel de animal era „coiotul“ Însă, cum cei douăzeci și patru de ani de când lucra În Învățământ o făcuseră să fie grozavă la a da răspunsuri și la fel de Îngrozitoare la pusul Întrebărilor, nu a Îndrăznit să pună nici una; Petite -Ma s-a oprit din ronțăitul feliei de sucuk din farfurie; mătușa Feride a Încercat să se gândească la alte accidente despre care citise, Însă, În locul altor vești macabre, și-a amintit de sombrero-ul de un albastru strălucitor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aceasta nu fusese interesată să Învețe engleza de la bun Început, alegând În locul ei germana la școală. Însă fiindcă asta coincisese cu momentul În care Își pierduse interesul pentru orice altceva În afara geografiei fizice, nu progresase prea mult nici cu germana. Petite-Ma și bunica Gülsüm fiind descalificate din start, mai rămâneau doar mătușa Zeliha și mătușa Cevriye care să știe destulă engleză Încât să treacă de la nivelul de Începător la nivelul mediu. Acestea fiind spuse, exista o diferență izbitoare Între cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asya a strâmbat din nas ca și când ar fi depistat În casă o duhoare Înfiorătoare pe care doar ea o putea percepe și și-a țuguiat buzele ca pentru a spune „Ai vrea tu!“. Între timp nimeni n-a observat că Petite-Ma se ridicase de la masă și se apropiase de pianul la care nu se mai cântase de ani de zile. Din când În când foloseau tăbliei pianului Închis ca pe un bufet pentru farfuriile și tăvile care nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care era pe punctul să iasă, a auzit un sunet cu totul neașteptat. Cineva cânta la pian. Câteva note timide, anemice În căutarea unei melodii de mult uitate. Chipul Asyei s-a luminat a Înțelegere pe când șoptea ca pentru sine: — Petite-Ma! Petite-Ma se născuse În Thessalonike. Era doar o copilă când a emigrat Împreună cu mama ei, care era văduvă, la Istanbul. Era În anul 1923. Momentul În care Petite-Ma a ajuns În orașul acesta nu poate fi confundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe punctul să iasă, a auzit un sunet cu totul neașteptat. Cineva cânta la pian. Câteva note timide, anemice În căutarea unei melodii de mult uitate. Chipul Asyei s-a luminat a Înțelegere pe când șoptea ca pentru sine: — Petite-Ma! Petite-Ma se născuse În Thessalonike. Era doar o copilă când a emigrat Împreună cu mama ei, care era văduvă, la Istanbul. Era În anul 1923. Momentul În care Petite-Ma a ajuns În orașul acesta nu poate fi confundat, pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a luminat a Înțelegere pe când șoptea ca pentru sine: — Petite-Ma! Petite-Ma se născuse În Thessalonike. Era doar o copilă când a emigrat Împreună cu mama ei, care era văduvă, la Istanbul. Era În anul 1923. Momentul În care Petite-Ma a ajuns În orașul acesta nu poate fi confundat, pentru că a coincis cu proclamarea Republicii Turce moderne. — Tu și Republica ați sosit În același timp În orașul ăsta. Vă așteptam cu disperare pe amândouă, i-a spus drăgăstos soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
regimuri, celui din țară și celui din casa mea. Când ai venit la mine, viața s-a luminat. — Când am venit la tine, erai trist, dar puternic. Eu ți-am adus bucurie, iar tu mi-ai dat putere, a răspuns Petite-Ma. Adevărul e că, fiindcă Petite-Ma era atât de frumoasă și de veselă, numeroșii bărbați care i-au cerut mâna până să Împlinească șaisprezece ani ar fi putut forma un șir de la un capăt al vechiului pod Galata la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din casa mea. Când ai venit la mine, viața s-a luminat. — Când am venit la tine, erai trist, dar puternic. Eu ți-am adus bucurie, iar tu mi-ai dat putere, a răspuns Petite-Ma. Adevărul e că, fiindcă Petite-Ma era atât de frumoasă și de veselă, numeroșii bărbați care i-au cerut mâna până să Împlinească șaisprezece ani ar fi putut forma un șir de la un capăt al vechiului pod Galata la celălalt. Dintre toți candidații care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înstărit, dată fiind vârsta lui și trauma suferită În urma primei căsătorii (cine știe de ce l-a abandonat soția; poate că omul era un pervers, bârfeau femeileă, Riza Selim Kazanci era unul din ultimii bărbați din lume cu care mama lui Petite-Ma ar fi vrut s-o vadă măritându-se pe scumpa ei fiică. Se găseau cu siguranță și candidați mai buni decât el. Însă În ciuda obiecțiilor neîntrerupte ale mamei ei, Petite-Ma a refuzat să asculte de altcineva decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din ultimii bărbați din lume cu care mama lui Petite-Ma ar fi vrut s-o vadă măritându-se pe scumpa ei fiică. Se găseau cu siguranță și candidați mai buni decât el. Însă În ciuda obiecțiilor neîntrerupte ale mamei ei, Petite-Ma a refuzat să asculte de altcineva decât de inima ei. Poate pentru că era În ochii negri ai lui Riza Selim Kazanci ceva care a făcut-o pe Petite-Ma să Înțeleagă, nu rațional, Însă intuitiv, că avea un dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]