349 matches
-
pasaje, care mi-au plăcut mai mult. eu te-am ascultat, și până acum am împărțit cuvintele tale cum am știut mai bine am dat câte o vorbuliță în fiecare zi de mâncare canarilor am udat cu propoziții rostogolite atent petunia bogată pe care mi-ai lăsat-o în grijă am cheltuit baloturi de fraze alambicate pe facturile grele pentru că fără tine s-a făcut din ce în ce mai frig. sper să vii curând, pentru că în cartea ta nu mai sunt scrise acum decât
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu scapă decât furnicuța letix, cea mai chitinoasă dintre furnicile albe, care se cațără iute în grădina suspendată a dragostei tale, ajunge cu bine în mușuroiul cu cruce deasupra, făcut din cel mai fin nisip, consolidat cu sufleu bun de petunii magice și trifoi cu cinci foi, și raportează reginei furnicuțelor albe atacul suferit, își arde în flacăra mică și rece un picioruț. Regina furnicilor albe face vraja împotriva-orbilor-răi și cârtița se prăpădește, sătulă, de îndată, în chinuri groaznice. coarnele berbecului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aceleași motive de tristețe. amurgul îți transportă prin nervii mei întinși culorile tristeții, ca un poștaș corect. eu, ca un iubit corect, le-aș fi luat pe toate înapoi le-aș fi spart, le-aș fi pus sub ghivece cu petunii. lucruri mici și nemiloase vor să ne împiedice dar noi vom merge pe jos, de mână, pe pământul curat vagoanele de amurg vor șuiera în goană pe lângă noi ne vor flutura veșmintele noi vom face o plimbare, mână în mână
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cincilea loc: prietenii vin, te ajută acum, la nevoie, s-au dovedit utile rugile tale, apare din seninul în care se zărește, lăptoasă, dimineața, un vultur uriaș, cu aripile lungi cât înălțimea muntelui-dincon-de-brad, și te întreabă: „ai o sămânță de petunie magică, prințule?“ tu îi răspunzi, degrabă: „domnule vultur uriaș, am în desaga-fără-fund și câteva semințe de petunie magică, pe care le păstrez pentru prințesuța mea strălucitoare, dar de una cred că mă pot lipsi, dacă îți este trebuincioasă“ și găsești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
seninul în care se zărește, lăptoasă, dimineața, un vultur uriaș, cu aripile lungi cât înălțimea muntelui-dincon-de-brad, și te întreabă: „ai o sămânță de petunie magică, prințule?“ tu îi răspunzi, degrabă: „domnule vultur uriaș, am în desaga-fără-fund și câteva semințe de petunie magică, pe care le păstrez pentru prințesuța mea strălucitoare, dar de una cred că mă pot lipsi, dacă îți este trebuincioasă“ și găsești, vârându-ți mâna în desaga atârnată de gât, pe pipăite, sticluța cu semințe de petunie magică, deschizi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
semințe de petunie magică, pe care le păstrez pentru prințesuța mea strălucitoare, dar de una cred că mă pot lipsi, dacă îți este trebuincioasă“ și găsești, vârându-ți mâna în desaga atârnată de gât, pe pipăite, sticluța cu semințe de petunie magică, deschizi capa cul, scoți o sămânță, închizi grijuliu capacul la loc, așezi sticluța la loc, undeva în desagă, din palma ta vulturul uriaș culege de îndată sămânța și ești salvat, cu ghearele lui cât capul tău te apucă de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
muncit prea mult, dar te refaci într-un timp foarte scurt. remușcările tale dispar, auzi vorbe pe care nu le crezi. faci ce știi tu că trebuie să faci, mergi liniștită mai departe. nouă în al cincilea loc: semințele de petunie magică, dăruite de prințul tău, shangdi di liwu, se desfac, în pământul tău, printre două coji ies colții fragezi, puri, vernil, cu o putere fenomenală împing grăunții de pământ negru de deasupra, scot capul, pe care și-l desfac, ca
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
este la fel de electrizant, dacă nu mai electrizant, pe măsură ce timpul trece, munca ta de schimbare, de purificare a dragostei, primenește și mai mult dorința irezistibilă de a-l strânge în brațe, de a-l face pe veci al tău, nici dansul petuniilor magice în adierile khamsinului nu te poate face să uiți asta, nici îmbăierile în lacul tău sfânt, kanas, supranumit paleta lui dumnezeu, nu te răcoresc. nouă în al doilea loc: pe timp de noapte, nezărit de nimeni, nici măcar de adolescentul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și hărnicie să pornești micul punct de prim ajutor, cazanul-vindecător-al-lui-goibniu este plin cu apă de ploaie purificată, iei un ștergar mic de papură albă și îl înmoi în cazan, freci fiecare frunză de trifoi cu cinci foi, fiecare petală de petunie magică, fiecare spinare de furnică albă, fiecare aripă de albină superpolenizatoare, botul și colții tigrului qilin, protectorul cuibușorului tău apretat, la urmă te îmbăiezi și tu în apa cazanului vrăjit, cel mai important este ca miezul să fie impecabil de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vecinului de dedesubt. șase deasupra: îți face cel mai bine atmosfera de muncă a unei zile obișnuite, petrecută cu veselie în grădina suspendată a dragostei tale, furnicuțele albe tropăie în sus și în jos, bim bim bim bim, tu uzi petuniile magice și pătratul cu trifoi cu cinci foi, plîplîplî, plîplîplî, taurii tăi puternici învârt pietrele și macină semințele, crroosc, crroosc, crroosc, khamsinul, vântul cald al celor cincizeci de zile adie deasupra proprietății tale, ssseee, ssseee, ssseee. aer cald a fost
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tale obosite pe acolo pe unde ieșeau picioarele din spate ale broaștei țestoase de galapagos înainte ca ea să se dezbrace pentru grădina suspendată a dragostei tale, și rămâi nemișcată până când nici o rază de soare nu mai ajunge pe pistilul petuniilor magice. această îmbălsămare persistentă a picioarelor tale este eficientă, îți regenerează mușchii, tendoanele tale ahileene subțiri, elegante, pielea catifelată, care vor fi curând mângâiate de prințul tău credincios, prețiosul shangdi di liwu. șase în al doilea loc: te întinzi pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rugăciune, o vizitezi până la altar și înapoi, descoperi o intrare secretă către catacombe, unde găsești depozite de bunătăți, o adevărată bogăție, pachete de frunze de trifoi cu cinci foi, carapace de broaște țestoase de galapagos cu semințe și petale de petunii magice, ulcioare de lăptișor de matcă, sticle pline de lacrimile urșilor clanului abenakis și alte asemenea produse de cea mai bună calitate, care necesită multă hărnicie și pricepere. fără tine s-au prăbușit moleculele din mine în ADN-ul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
harpagornis, primăvara, în dimineața roz a lacului tău secret, kanas, lacul paletei dumnezeului adevărat, se aud rugile din bisericuța-mariitale-speranțe, vocile solemne ale veverițelor-călugăr, albinuțele superpolenizatoare, cu inelele aurii și argintii ale trupurilor elastice, lucrează intens, cu gurița înfiptă în pistilul petuniilor tale magice, sandalele tale zburătoare au încălțat picioarele din față ale tigrului alb qilin, tigrul prosperității grădinii tale suspendate, să îl facă să se trezească, furnicile albe se țin de picioruțe, lanțuri-lanțuri, în rochia ta albă de mireasă. nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
transparent ale puilor de vulturi harpagornis, păzitorii văzduhului tău, găleata de bronz a tigrului alb qilin, protectorul cuibului tău pur, cutiuțele cu praf dulce, în care își fericesc zilnic boticul furnicile albe, argintia găleată cu lacrimi, din care beau viața petuniile magice, castronul mic de aur, din care se înfruptă zeița chuang mu cu musaca de cărniță de pajiște. apoi speli toate textilele cuibului tău: covorașul de papură albă, salvator la ananghie, pătratul de trifoi cu cinci foi, minunea grădinii tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
adăpa cu dragostea sa din lacul tău secret, la miezul nopții, când apele sunt negre-albăstrui-închis. nouă în al cincilea loc: citești, de la cap la coadă, răvașele cavalerului tău încercat, răvașele celor zece zile împreună. apa îngheață în stropitoarea ta de petunii magice, apa fierbe în furtunul tău de udat trifoi cu cinci foi. apa ta, băută de când v-ați despărțit, se întoarce în izvoarele muntelui-sacru-al rugilor-celorcare-călătoresc. apa lacului kanas tremură, într-o elegie. șase deasupra: după ce a vibrat o vreme săgeata
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe deplin datoria. vrăji fiecare zi a mea devine un poem al tău, timpul se dă peste cap și se transformă în cuvinte printr-un proces magic, ale cărui taine numai tu le stăpânești mătasea rochiei mele se transformă în petunii biroul meu în bisericuța marii-mele-speranțe canarii în vulturi uriași, cu ghearele cât un cap de om pisica mea într-un tigru alb, agil și protector țânțarii din dormitor în albinuțe campioane la polenizare grădina mea în grădina suspendată a dragostei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
până la pelendava, orășelul în care ai aflat că se produc rochii de mireasă, speri să găsești una să îți vină ca turnată, alergătură grea este asta și anxietatea ta crește la cote de nesuportat, iei un extract de semințe de petunii magice, care dă dumnezeu și te mai liniștește puțin. șase în al treilea loc: în jurul tău roiesc treizeci de fetițe cu cap de crizantemă, iau măsurători la toate nivelurile, calculează în becuteci dimensiunile tale perfecte, zâmbesc, fac conversație și îți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
căminului tău, se dă peste cap de bucurie, furnicuțele albe bat tropa-tropa pe pământ, vulturii harpagornis fac loopinguri pe cer, broscuțele țestoase de galapagos dansează dezbrăcate, unele veverițe-călugăr chicotesc, altele se roagă solemn, taurii născuți din dude-de-aur mugesc din rărunchi, petuniile magice au întors toate clopotele către tine, desaga-fără-fund a prințișorului vieții tale stă agățată-n pridvor. paradis paradis sau măcar cer, măcar vedere spre cer, măcar aceste trei litere c e r te cer, îmi cer, îți doresc, luo na
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vorbit, pieptul lui Hanbei se nărui ca un lemn putred. În mâinile sale slabe nu mai rămăsese nici un dram de putere pentru a-l susține. Căzu cu fața pe podea; o băltoacă de sânge se întinse pe rogojină, ca o petunie roșie desfăcându-și petalele. Hideyoshi se repezi înainte și cuprinse capul lui Hanbei, astfel că sângele care șiroia acum îi înroși poala și pieptul. — Hanbei! Hanbei! Mă lași singur? Pleci numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
totuși, pentru oaspetele pe care l-am reținut atât de mult. Ce-ar fi să-l conduci până la baie? — Să fie oare artistul călător care a stat aici toată după-amiaza? — Întocmai. Omul care stă acolo, ghemuit de unul singur, privind petuniile din grădină. Pare cam plictisit. De ce nu-l chemi încoace? Tânărul se retrase, apoi privi în spatele clădirii. În fața petuniilor închise la culoare, înflorite luxuriant, Yusho stătea așezat cu privirea în gol, ținându-și genunchii. Curând, când Toshimitsu ieși pe poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Să fie oare artistul călător care a stat aici toată după-amiaza? — Întocmai. Omul care stă acolo, ghemuit de unul singur, privind petuniile din grădină. Pare cam plictisit. De ce nu-l chemi încoace? Tânărul se retrase, apoi privi în spatele clădirii. În fața petuniilor închise la culoare, înflorite luxuriant, Yusho stătea așezat cu privirea în gol, ținându-și genunchii. Curând, când Toshimitsu ieși pe poartă, tânărul și Yusho plecaseră. Toshimitsu era temător. Își spunea că Mitsuhide întârzia prea mult cu întoarcerea. Chiar dacă era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ilustrat. Cred că a stat treaz până-n zori, lucrând la el. — Cum? N-a dormit? Mitsuhide aruncă o privire peste sul. Hârtia strălucea cu atât mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, în tăcere, Mitsuhide, în timp ce desfăcea și mai mult sulul, ajungând, acum, la ilustrația unei ridichi mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și mai amintea începând de la cea mai fragedă vârstă și până în momentul prezent îi fulgeră prin minte, ca și cum ar fi călărit un cal în galop. Când deschise ochii, praful auriu și ilustrațiile de pe cei patru pereți iradiau un roșu viu. Petuniile pictate pe tavanul cu în relief se transformau în flăcări. Într-adevăr, nu dura mai mult decât o singură respirație ca să moară. În clipa morții, cine știe ce funcție extraordinară dinlăuntrul trupului său păru să-și ia rămas bun de la amintirile banale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
străzii, către birou. Casa are într-adevăr nevoie, a ciripit mama, în timp ce eu îmi așezam receptorul între umăr și ureche, ca să-mi eliberez ambele mâini și să navighez prin in-box, de mai mult galben lămâie, de mai mult roz de petunie, de mai mult albastru acvamarin, de mai mult roșu întunecat de ametist, de mai mult fucsia care să-ți sară în ochi, de mai mult... Zgomot puternic de receptor căzut pe biroul meu. Cu toate astea, o auzeam, în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
suflet (pâlpâială, rămasă). Respirația este suflată puțin câte puțin, și se simte un miros dulceag de mușețel. Sau de gălbenele. Și iată, Lacrima Maicii Domnului, freze, crini, garofițe, zambile, puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi, spic de grâu, panseluțe, salvii, petunii, trandafiri, clopoței, cacadâri. Toate acestea-i colorează patul de moarte, unde va dormi somnul de veci. Totul este la țol festiv. Însă curând nu mai rămâne nimic. Putregai, goliciune rușinoasă și obscenă. Numai dacă zâna bună se îndură și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]