521 matches
-
erau complet ruginite și poate era deschisă tot timpul. Aici parcă era un Întrerupător; cu siguranță copiii ăia care se electrocutau În ziarele Nildei puneau mîna pe asemenea Întrerupătoare și copilașul, sărmanul de el, ăla care se pișa, a se pișa Înseamnă a face pipi, Julius, ăla care se pișa și a nimerit peste o priză desfăcută și electricitatea a urcat pe jetul de pipi și maică-sa a rămas orfană, nu Nilda, orfan rămînea copilul dacă se electrocuta maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Aici parcă era un Întrerupător; cu siguranță copiii ăia care se electrocutau În ziarele Nildei puneau mîna pe asemenea Întrerupătoare și copilașul, sărmanul de el, ăla care se pișa, a se pișa Înseamnă a face pipi, Julius, ăla care se pișa și a nimerit peste o priză desfăcută și electricitatea a urcat pe jetul de pipi și maică-sa a rămas orfană, nu Nilda, orfan rămînea copilul dacă se electrocuta maică-sa. Era mai bine să străbată cît mai repede „vestibulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răsuci gâtul, cu ochii ca de bufniță. Chiar știu? Știi ce înseamnă să fii tu. Acum. Aici. Mark se uită din nou la apă, atât de înfrânt că nu mai era în stare nici măcar să se înfurie. Ei și, mă piș. Nici măcar nu sunt sigur că asta chiar e aici. Puse pentru amândoi momeală pentru bibani, nu pentru că ar fi sperat să prindă ceva într-un iaz atât de mic, ci pentru simpla plăcere de a o trage prin apă. Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tare alibiurile și informațiile ei. S-o fac să se împiedice. Ca să cedeze ceva pe undeva. —Domnule Schluter. Mark salută. —Prezent la datorie. — Asta nu-i tocmai atitudinea pe care am... —Stai așa. Totul e prea palpitant. Trebuie să mă piș. Mai nou se pare că-mi vine să mă piș întruna. Doctore? Cât de bătrân trebuie să fii ca să te-apuci să te ocupi de prostată în mod rezonabil? Nu așteptă răspunsul. Weber se uită admirativ la Barbara. Planul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împiedice. Ca să cedeze ceva pe undeva. —Domnule Schluter. Mark salută. —Prezent la datorie. — Asta nu-i tocmai atitudinea pe care am... —Stai așa. Totul e prea palpitant. Trebuie să mă piș. Mai nou se pare că-mi vine să mă piș întruna. Doctore? Cât de bătrân trebuie să fii ca să te-apuci să te ocupi de prostată în mod rezonabil? Nu așteptă răspunsul. Weber se uită admirativ la Barbara. Planul ei avea o frumusețe simplă, inaccesibilă teoriei neurologice. Nimeni - nici indivizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de pisică. în fața unei toalete aflate pe un podest, păși pe deasupra doi copii care stăteau pe un preș și se jucau cu o jucărie cu mecanism. Pe palier erau trei uși, una cu o plăcuță înrămată, inscripționată FORBES COULTER, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a forțat să adopt atitudinea de neinvidiat de a-i declara că e de nasul ei să se culce cu un porc. Tăcură din nou privind în continuare dansatorii. Apoi Drummond spuse: — Am încercat să mă vindec imaginîndu-mi-o cum se pișă, se cacă, cum îi curge sîngele menstural, dar toate deveneau acte superbe cînd le legam de ea. — Cum sînt femeile la mensturație? La intervale regulate, în aceleași zile? — Cînd sînt de vîrsta lui Molly, pot sîngera cînd fug după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
catastif, zise: — în regulă, băieți. Lanark simți cîte o mînă încleștată pe fiecare umăr și țipă: — Dar de ce sînt acuzat? Nu am lovit pe nimeni, nu am molestat pe nimeni, nu am molestat pe nimeni. De ce sînt acuzat? — Că te piși, spuse polițistul care-l ținea. — Dar toți oamenii se pișă! — Te acuz, spuse sergentul, scriind, în conformitate cu Ordinul Puterilor Generale îde Consolidare), și ai nevoie de o odihnă bună și lungă. Și în timp ce-l conduceau, Lanark se trezi căscînd cu poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încleștată pe fiecare umăr și țipă: — Dar de ce sînt acuzat? Nu am lovit pe nimeni, nu am molestat pe nimeni, nu am molestat pe nimeni. De ce sînt acuzat? — Că te piși, spuse polițistul care-l ținea. — Dar toți oamenii se pișă! — Te acuz, spuse sergentul, scriind, în conformitate cu Ordinul Puterilor Generale îde Consolidare), și ai nevoie de o odihnă bună și lungă. Și în timp ce-l conduceau, Lanark se trezi căscînd cu poftă. Mîinile de pe umărul lui deveniră ciudat de liniștitoare. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vizavi. O voce de-acolo îl întrebă: — Ai vreo țigară, Jimmy? Nu fumez. Știi cît e ceasul? — Era două dimineața cînd m-au adus aici, dar asta s-a întîmplat de ceva vreme. Pentru ce te-au săltat? — M-am pișat pe pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
discută ordinea mondială chiar în această clipă“. în el se înteți sentimentul de ură, ură față de adunare, de poliție și față de oricine care nu se afla în celulă cu el. Se hotărî că atunci cînd va fi eliberat o să se pișe pe treptele secției de poliție sau o să spargă un geam, sau o să dea foc unei mașini. își mușcă iar mîinile, apoi se ocupă de călcarea pantalonilor și de uscarea lenjeriei mult după ceaiul și chiflele de seară. Era prea agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
recunosc că și eu eram îngrijorat. Aceste inși din gardă sînt clienți urîți, și se pare că nimeni nu știe care le sînt instrucțiunile. Da, afacerile din ultimele zile au fost aranjate cu o promptitudine neobișnuită, așa că nu te-ai pișat degeaba. Dar a fost o nesăbuință din partea ta să poluezi fluviul. Cei de-aici îl îndrăgesc enorm. Solveig trecu pe lîngă masă și umplu paharele. El se uită țintă la fața de masă, sperînd să nu fie observat. Se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
marele esofag. Biroul minuscul, marea masă rotundă, Provan, Marele Unthank, Alexander, catedrala, Rima, Zona, coridoarele consiliului, institutul fuseseră doar scurte perioade de odihnă pe drumul acestei căderi infinite. Monboddo îl readusese din nou acolo, păcălindu-l. Urlă de ură. Se pișă de frică. Se zvîrcoli și fața îi ieși într-o spuză de ceață lăptoasă. Se prăbușea tot mai mult în pasărea-mașină. Panica i se schimbă. Era mintea păsării, a unei păsări bătrîne care avea nevoie de reparații. Cu fiecare bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așa ceva? Ai auzit? —Akiva, am venit aici să vorbim despre tatăl meu... Pentru că asta face aici iubitul nostru prim-ministru împreună cu așa-zisul nostru guvern, fie ca Dumnezeu să-i lumineze. Același lucru! Lasă orice palestinian al cărui străbunic se pișa mai demult în oliță la Jaffa să vină aici și să ceară o vilă la Tel Aviv. Și bineînțeles, hai să împărțim Ierusalimul în două. Știi de câte ori e menționat Ierusalimul în Coran? Spune-mi, știi? Uri se uita în tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
etaje Îi reamintește lui Wakefield de ceva din trecut și Îl face să rîdă. — Îl mai ții minte pe suedez? — Dacă Îl mai țin minte? Pot Încă să văd barba aia roșcată, ridicată În sus, de fiecare dată cînd mă piș. Toată lumea vorbea cu el. I se confesa de parcă ar fi fost un blestemat de preot! Wakefield l-a cunoscut pe Zamyatin la Cercul Polar, la stația de cercetări de la Outpost Mountain, unde fusese să trimis să scrie un articol pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Mai degrabă, ținte. — Ei, spune Anton, toată lumea apreciază un pic de atenție, nu-i așa? Wakefield rămîne fără replică: fără replică În fața vastității Vestului, fără replică În fața vastității inocenței dintre urechile lui Anton, fără replică de beat. — Trebuie să mă piș, spune și Își croiește drum cu greu printre perechile care dansează (locul e plin-ochi, a apărut o formație de western-swing, e și un dealer la masa de balckjack) și se lasă condus afară de către puță, către o clădire de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Chiquitas. Înăuntru este un alt cuplu, o femeie și o cowgirl În genunchi, cu capul băgat Între pulpele femeii. — Scuzați-mă, murmură Wakefield, dînd Încă o dată cu spatele. Așteaptă afară cîteva minute, În care vezica lui stă să crape, apoi se pișă sonor pe peretele budei. În timpul acestui exercițiu prea mult amînat, ambele cupluri ies, În cele din urmă, din cabine. — Bărbații, ce porci sînt! spune femeia care tocmai trăsese ceva pe nas În toaleta bărbaților. Cowgirl și partenera ei spun doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Cum poți trăi În fiecare zi fără să-mi simți lipsa... Sunt eu. Sunt aici. Oricine ar fi fost În baie, nu făcea duș. Cineva trase apa, iar țevile o Înghițiră, gâlgâind. Poate era baba aceea sclerozată - forțată să se pișe de patru ori pe noapte. Blestemată să fii și blestemat să fie rodul pântecelui tău. Se cutremură la gândul răutăcios că și Emma - peste vreo douăzeci de ani - avea să devină ca și mama ei. O babă acră și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la rândul ei. — Mersi pentru acest schimb de idei..., spuse catolica Întorcând capul spre el, cu un surâs grațios. E drept, se descurcase binișor. „Să discuți cu bășinoasele astea, se gândea Bruno traversând din nou campingul, e ca și cum te-ai pișa Într-un pisoar plin cu mucuri de țigări; sau ca și cum te-ai căca Într-un closet plin cu tampoane: totul se Înfundă și Începe să pută.” Spațiul separă corpurile. Cuvântul traversează elastic spațiul, spațiul dintre corpuri. Nepercepute, lipsite de ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
său se va fi terminat. În realitate, cele două săptămâni fuseseră un calvar. Lungit În pat, cu o sticlă de whisky la Îndemână, Bruno asculta zgomotele făcute de fiul său În camera de alături: apa trasă la WC după ce se pișa, țăcănelile telecomandei. Exact ca fratele său vitreg În același moment, dar fără s-o știe, privea prostește, ore În șir, elemenții caloriferului. Victor dormea pe canapeaua din salon; se uita la televizor cincisprezece ore pe zi. Dimineața, când Bruno se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se așeză În fața lui, la căpătâiul patului, Își aprinse o țigară. — Ai vrut să fii incinerată? continuă Bruno cu vervă. Perfect, o să fii incinerată. Am să-ți pun cenușa Într-un borcan, iar În fiecare dimineață, la trezire, o să mă piș pe ea. Clătină din cap cu satisfacție; Jane scose o hârâială din gât. În clipa aceea, Hipiotul-Negru apăru din nou. — Vreți să beți ceva? Întrebă el pe un ton glacial. — Te cred, bătrâne! urlă Bruno. Mai Întrebi? Scoate o sticloanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
După ce c-am pus ban pe ban, cu sudoarea frunții. De câte ori mergeau băieții la bere și io nu, că io strângeam banu’, să iau Dacie! Fi-r-ar mă-sa a dracu’ cu Dacia lor cu tot! Mă doare-n pulă! Mă piș pe voi! Ptiu! Aoleu ce mă doare! De ce mă chinui așa, de ce? ’Mnezeii mă-sii! Ți-am dat și duminicile și zilele de lucru, și cu ce m-am ales? Ce mi-ai dat tu în schimb? Mă piș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mă piș pe voi! Ptiu! Aoleu ce mă doare! De ce mă chinui așa, de ce? ’Mnezeii mă-sii! Ți-am dat și duminicile și zilele de lucru, și cu ce m-am ales? Ce mi-ai dat tu în schimb? Mă piș pe tine, Dumnezeu de căcat! Tu-vă muma voastră de americani! Pizdă! de patruzeci și unu de ori. Curvă! de o sută trei ori. Băuse, ce-i drept, vârtos. După ce s-a dat jos din 135 la Moșilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de-a curmezișul pieptului. Un metru jumătate de așchie la stânga și-un metru în dreapta. Am rămas interziși. De la 9 jumătate, toți locuitorii cartierului arătam ca niște aeroplane putrezite, numai că nu zburam. Trecea cățelul pe lângă noi și ne-ar fi pișat doar ridicîndu-și piciorul. Semănam juma cu niște garduri, juma cu niște copaci... Nu puteai nici să-ți rânjești fizicul pe trotuar, nici să te mîrțologești cu tramvaiul. Te citeau cu toții, care te vedeau, din care cartier provii... 48 DANIEL BĂNULESCU
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se pare corect. Că doar nu Opera îl strungărea pe șurub... Opera e doar așa, când n-ai cum să-ți râzi de banii cu care, mai bine, ai hali o friptură. Ori dacă vrei să-i faci să se pișe, de frică, în somn, pe copii... Vasăzică s-a desființat Opera. Numai că vezi, acuma, c-o dovedise pe Operă, umbla forțele de producție, cu târnăcoapele belite, să mătrășească și Teatrul Național... Au terminat Teatrul, au trecut la Grădina Botanică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]