52,673 matches
-
Născută în Marea Britanie, la Kent (deci pe o insulă), regina Maria mărturisea că Balcikul a fost întoarcerea la mare, la prima dragoste, pe care principesa Ileana a moștenit-o. După moartea arhitectului grădinilor de la Balcik, regina i-a așezat o piatră funerară pe care stă scris:” Lui Jules Janin, care a făcut ca visul meu să devină realitate în această grădină”. - Mulțumim Ștefan. Poți să te angajezi ca ghid aici sau să organizezi grupuri care vor să vină la Balcik. Ai
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496162622.html [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
incinta Complexului, se putea vedea cum turiști veniți la mare făceau plaj ă sau baie. Nici aici în aceasta zonă lățimea suprafeței de nisip nu era mai mare de zece-cincisprezece metri. Din curte cobora o scară cu treptele săpate în piatră până la nivelul mării, care se terminau cu o poartă ferecată cu un lacăt. Făcea dovada că pe acolo cobora regina Maria sau oaspeții acesteia la Castel, pentru a face plajă sau baie în mare. Acum zona de plajă era redată
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496162622.html [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
spun,,- o mărturisire a căii sale golgotice, un fel de destin inițiatic care îi perminte autoarei să pună degetul pe rana lumii-înconjurătoare, să spună că nimic din ceea ce vede, pipăie și apoi, scrie, nu este artificiu. ,,Am străbătut / întinderea de piatră goală,/ pustiul străjuit de stânci/ (...),, Emoționantă singurătatea aceasta, a Poetei care se întreabă ,, Cine sunt?,,. Creatorul care este ea, își pune întrebarea pentru a da răspunsul în public, și o face scriind pentru cei care se hrănesc, citind, din pâinea
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_la_volumul_de_versuri_vraj_b_a_clipei_a_viorelei_codreanu_tiron_.html [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
ieși două suflete unul al său și unul al bibliotecii. STATUIE sub fiecare talpă de poet miroase a rătăcire nu există un continent al cuvintelor nici poeți de geniu dintr-o singură respirație poezia îngheață câte un rătăcit direct în piatră. ORĂ EXACTĂ prima oră a dimineții primii tăi pași pe asfalt primul salut intri în pielea omului cu slujba și mai tarziu te întorci acasă pe același traseu așa își învăța moartea toate obișnuințele și îți fixează ceasul la ora
CARTEA CU PRIETENI XXVI- ASTAZI E ZIUA TA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvi_astazi_e_ziua_ta.html [Corola-blog/BlogPost/351006_a_352335]
-
Autorului DE-ȚI VA FI VREODATĂ DOR De-ți va fi vreodată dor de chipul meu, îți las ultima lacrimă neștearsă. Doar mâna ta de-o va atinge,ea se va usca. Rănită am fost și îngenunchiată în colb și pietre! În umbra unui gând, mă fură ultima lacrimă neștearsă. Atinge-o, de-ți va fi vreodată dor de chipul meu. Doar așa voi înălța iubirea, împrăștiată în fărâmituri,prin colb și pietre! Șterge-mi ultima lacrimă și-mi închide rana
DE-ŢI VA FI VREODATĂ DOR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/florica_gombos_1444333453.html [Corola-blog/BlogPost/381771_a_383100]
-
Rănită am fost și îngenunchiată în colb și pietre! În umbra unui gând, mă fură ultima lacrimă neștearsă. Atinge-o, de-ți va fi vreodată dor de chipul meu. Doar așa voi înălța iubirea, împrăștiată în fărâmituri,prin colb și pietre! Șterge-mi ultima lacrimă și-mi închide rana (încă sângerândă), dar numai de-ți va fi vreodată dor de chipul meu. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: DE-ȚI VA FI VREODATĂ DOR / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1742
DE-ŢI VA FI VREODATĂ DOR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/florica_gombos_1444333453.html [Corola-blog/BlogPost/381771_a_383100]
-
el. Recunoștea că îi plăcea fata, însă era prea devreme să se pronunțe asupra adevăratelor sale sentimente. Acum se gândea cu plăcere la ultima după-amiază petrecută împreună. Din visare l-a trezit Stelică, care parcă i-a dat cu o piatră în moalele capului, făcând remarca că i s-a părut deplasat interesul inginerului agronom față de fată, cu toate că avea o soție deosebit de frumoasă lângă el. - Ce te-a făcut să crezi acest lucru? spuse Mircea care avusese aceeași impresie, că Viorel
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391422077.html [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
care au venit la medicină doar că așa a dorit mămițica sau papa - să se facă doftori. Ieșind din garaj, Mircea s-a întâlnit față în față cu Crivăț, maidanezul lor găsit într-o iarnă pe un ger de crăpau pietrele, sub o bancă în Parcul Traian, scâncind de foame și frig. Venea de la facultate și a trecut prin parc. Nu mergea niciun mijloc de transport din cauza vremii vitrege. Era un pui de câteva luni mic și înghețat. L-a luat
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391422077.html [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
bine sau rău, străpunge adâncurile neștiute ale sufletului umed de lacrimi sau zâmbitor de radiații venite din semnul existențial al semenului. Cuvântul mușcă sau sărută pătimaș obrazul celui căzut în vraja deochiului care se lasă purtat, cu picioarele goale, pe pietrele încinse ale drumului vieții. Îngenuncheat, vlăguit și hăituit de faptul că niciunul, dintre cei prezenți, nu a înțeles rostul cuvântului său, robul rostirii elevate geme înroșind cu sângele scrierilor sale slovele, din care picură neîncetat sacra substanță a vieții cărților
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Estetica_romanului_superrealis_stefan_lucian_muresanu_1372258130.html [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
de rouă plâng. A rămas doar ceasul serii Ce măsoară așteptări, Iar la porțile durerii Bat secunde-n nerăbdări. Trece pasărea iubirii - Zbor țesut în veșnicii, Elixir al fericirii Presărând melancolii. Curge un izvor de vise Împletind cărări de dor, Pietrele adorm aprinse De-un fior nepierior. Mai suspină câte-o floare În mătase lăcrimând, Vântul treieră prin boare Bobul de nectar plăpând. Clipe-au înghețat în stele Conturând nemărginiri, Se strecoară prin inele Focuri ce aprind iubiri. TĂCEREA DINTRE NOI
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1410246612.html [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de rodul iluminărilor interioare, dobândește conotații singulare. Complexele structuri axiologice sunt mediate prin cele estetice și, e cazul, cei în drept să descopere, prin actul critic, recunoașterea valorii! „Poeți, credeți-mă, el este totul
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 by http://confluente.ro/Fiind_365_1_iconosonete_de_nicoleta_milea_1392311260.html [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
ușa din dreapta deoarece ar fi însemnat să se expună accidentării în cazul în care mașina și așa într-un echilibru îndoielnic l-ar fi prins sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei, apoi prinse fata
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343814641.html [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
accident. Mașina se desprinsese instantaneu din ciotul de stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus și nu știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură, porni vâlvătaia ce se prelingea spre baza muntelui. Flacăra ajunse din urmă grămada de fiare rămase din Maserati și se auzi explozia, iar o pălălaie puternică ilumină feeric fundul râpei. Din șosea se auzeau sirenele celor de la SMURD și
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343814641.html [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
ACESTEA SUNT ZILELE Autor: Luca Cipolla Publicat în: Ediția nr. 958 din 15 august 2013 Toate Articolele Autorului Acestea sunt zilele care separă de nimic și îmblânzesc sufletul de apă care curge și tot curge maluri egale de lemn și piatră.. până să te întâlnesc pe tine. Son questi i giorni che separano dal nulla e ammorbidiscono l'anima d'acqua che scorre e ripercorre uguali rive di legno e pietra.. fino a încontrare te. Referință Bibliografica: ACESTEA SUNT ZILELE / Luca
ACESTEA SUNT ZILELE de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Acestea_sunt_zilele_luca_cipolla_1376592354.html [Corola-blog/BlogPost/366465_a_367794]
-
cu fata albă că laptele, drăgălașa. Sfintele mâini muncite, cu voie bună frământa, tot ele la icoane se închină și de deochi te descânta! Făină albă măcinata la moară din grâul copt de vară, cu apa din fântână adâncă de piatră, limpede se-nfioară! Și sarea pământului, gustul ce ne alinta și ne dă viață, Focul etern coborât din soarele ce răsare în fiecare dimineață Referință Bibliografica: Un colț de răi / Gabriela Maria Ionescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2035, Anul
UN COLŢ DE RAI de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1469641799.html [Corola-blog/BlogPost/368408_a_369737]
-
nu se poate cita fragmentar, fiindcă sunt unități de comunicare. „Mirosind a floare, / o blond ovală / ca o lumină / îmi zâmbește / pentru prima oară. / Ca un zefir, un dor / în liniște ating / și mă simt / întors în mine, / munte în piatra sa”. Vocabular pitoresc, iscusință asociativă. „bâldâbâc de piatră verde, / verde de mălai gălbui - / broasca sare-n apă, pleosc, // de la bob spre verde sare, / de la unu pân’ la toamnă, / de la trei și până-n iarnă // mămăliga-n patru-o dau, / ceapa-n
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
de comunicare. „Mirosind a floare, / o blond ovală / ca o lumină / îmi zâmbește / pentru prima oară. / Ca un zefir, un dor / în liniște ating / și mă simt / întors în mine, / munte în piatra sa”. Vocabular pitoresc, iscusință asociativă. „bâldâbâc de piatră verde, / verde de mălai gălbui - / broasca sare-n apă, pleosc, // de la bob spre verde sare, / de la unu pân’ la toamnă, / de la trei și până-n iarnă // mămăliga-n patru-o dau, / ceapa-n patru eu o sparg, / floarea floarea își desface
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
la toamnă, / de la trei și până-n iarnă // mămăliga-n patru-o dau, / ceapa-n patru eu o sparg, / floarea floarea își desface // și mai mult de dor bălai / clopul, lacrima și clopotul / clop și pic și cling verzui // bâldâbâc de piatră verde, / verde galben de mă lași, / broasca face-n apă, pleosc”. Ceea ce pare ludic, este, de fapt, foarte serios. „Îngerii n-au aripi, ei au inimi, / cu nas roz de acadea / din floare scuturată, / care zboară pretutindeni / acolo unde un
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
o neliniște ce se strecoară grav în conștiința de poetesă. Îi dă fiori rostul de poet: „Rămân captivă-n foaia plină de gânduri” (Forța Cuvântului), „mi-e hărăzit să-mi risipesc/ cuvântu-n patru vânturi” (Poésie”). În imediata apropiere - Când pietrele vorbesc... -, stă un ciclu în care Olguța Luncașu Trifan explorează motivul pietrei drept centru meditativ existențial, fiindcă piatra poartă taina apei, a tinereții, a iubirii... E un prilej de a-mi aminti de poezia lui Nichita Stănescu (Solstițiu de iarnă
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
fiori rostul de poet: „Rămân captivă-n foaia plină de gânduri” (Forța Cuvântului), „mi-e hărăzit să-mi risipesc/ cuvântu-n patru vânturi” (Poésie”). În imediata apropiere - Când pietrele vorbesc... -, stă un ciclu în care Olguța Luncașu Trifan explorează motivul pietrei drept centru meditativ existențial, fiindcă piatra poartă taina apei, a tinereții, a iubirii... E un prilej de a-mi aminti de poezia lui Nichita Stănescu (Solstițiu de iarnă, de ex.) ori de volumele transnistreanului Anatol Codru - Piatra de citire, 2000
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
-n foaia plină de gânduri” (Forța Cuvântului), „mi-e hărăzit să-mi risipesc/ cuvântu-n patru vânturi” (Poésie”). În imediata apropiere - Când pietrele vorbesc... -, stă un ciclu în care Olguța Luncașu Trifan explorează motivul pietrei drept centru meditativ existențial, fiindcă piatra poartă taina apei, a tinereții, a iubirii... E un prilej de a-mi aminti de poezia lui Nichita Stănescu (Solstițiu de iarnă, de ex.) ori de volumele transnistreanului Anatol Codru - Piatra de citire, 2000, în care piatra tronează ca metaforă
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
Trifan explorează motivul pietrei drept centru meditativ existențial, fiindcă piatra poartă taina apei, a tinereții, a iubirii... E un prilej de a-mi aminti de poezia lui Nichita Stănescu (Solstițiu de iarnă, de ex.) ori de volumele transnistreanului Anatol Codru - Piatra de citire, 2000, în care piatra tronează ca metaforă lirică centrală. Ciclicitatea anotimpurilor relevată în fascicule precum Despre frământări... și șoapte de toamnă, Despre iarnă și noi, ...Și despre primăvară - infuzează prilejuri de reverie, nostalgie, meditație, speranță, oferind pe ici-colo
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
meditativ existențial, fiindcă piatra poartă taina apei, a tinereții, a iubirii... E un prilej de a-mi aminti de poezia lui Nichita Stănescu (Solstițiu de iarnă, de ex.) ori de volumele transnistreanului Anatol Codru - Piatra de citire, 2000, în care piatra tronează ca metaforă lirică centrală. Ciclicitatea anotimpurilor relevată în fascicule precum Despre frământări... și șoapte de toamnă, Despre iarnă și noi, ...Și despre primăvară - infuzează prilejuri de reverie, nostalgie, meditație, speranță, oferind pe ici-colo secvențe sensibile de filtrare a peisajului
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
și cu ocazia comerțului făcut cu respectivii barbari și urmașii lor. Dar cel mai mult, românașii noștri și-au îmbogățit limba când și-au trimis odraslele la Paris, de unde tinerii studioși s-au întors cu recolte bogate de neologisme, adevărate „pietre rare” pe care le-au agățat la gâtul limbii române. Și astăzi zestrea limbii române crește văzând cu...urechiile (și ochii), alte „pietre rare” fiind aruncate pe câmpiile țării, de data asta americane (adică, englezești). Așa să fi fost? Evident
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414529518.html [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]
-
au trimis odraslele la Paris, de unde tinerii studioși s-au întors cu recolte bogate de neologisme, adevărate „pietre rare” pe care le-au agățat la gâtul limbii române. Și astăzi zestrea limbii române crește văzând cu...urechiile (și ochii), alte „pietre rare” fiind aruncate pe câmpiile țării, de data asta americane (adică, englezești). Așa să fi fost? Evident că Ov. Densușianu et. comp. mă contrazice cu dispreț savant. Mai ales profesorul G.Ivănescu cu a sa „Istorie a limbii române” în
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414529518.html [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]