750 matches
-
altuia dar durata efectivă a suptului era ușor de recunoscut prin lipsa gânguritului care începea cu intrarea în cameră a mămicii și se termia , de regulă, cu un somnoros căscat. Pe atunci mai era la moldoveni obiceiul înfășării strânse peste piciorușe. Într-o frumoasă dimineață de vară, Dănuț s-a cerut reînfășat. După ritualul de spălare adecvat mi-a venit ideea să-l scot afară în razele domoale ale soarelui de munte. Nu mai zic spectacolul piciorușelor pedalând fericite însoțite de
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
obiceiul înfășării strânse peste piciorușe. Într-o frumoasă dimineață de vară, Dănuț s-a cerut reînfășat. După ritualul de spălare adecvat mi-a venit ideea să-l scot afară în razele domoale ale soarelui de munte. Nu mai zic spectacolul piciorușelor pedalând fericite însoțite de chiuituri care s-au auzit și-n laborator unde Marga tocmai se pregătea să vină la supt. Am cam fost urecheat dar Dănuț și-a căpătat păpica gol goluț iar înfășarea a fost înlocuită de un
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
văcuțe, hipopotami, maci, ghiocei, ciupercuțe, balerine. Câmpeanu Andreea (București), artist plastic, confecționează și expune mărțișoare reprezentând oițe din lână naturală, de diverse culori, predominând mov și alb. Capul de oaie este făcut din lână, fața din coajă de fistic vopsit, piciorușele din ceramică. Mirea Mihaela (București), artist plastic, are ca domenii: mărțișoare, pictură pe pânză ce prezintă peisaje și natură statică. Participă pentru a doua oară la Târgul Mărțișoarelor de la Muzeul Țăranului Român. Realizează mărțișoare pictate pe piele în acril și
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
de fructe și de flori albe și mărunte ca niște fulgi de zăpadă. Era un adevărat paradis plin și cu alte flori de primăvară și de miresme. Albinele scotoceau curioase prin adâncul pistilului și stigmatului polenul ce se depunea pe piciorușele lor harnice ca și nectarul din care făureau adevărate comori dulci. Andrada era uimită de atâta frumusețe, dar Cristian nu o lăsă să se dezmeticească că și deschise ușa vilei boierești. De la intrare fata nu mai avea cuvinte să se
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele două femei au început să râdă cu poftă și mi-au spus că o să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
orice dumneavoastră, având în vedere starea în care vă aflați, dar încercați totuși acest unguent, vă mai calmează mâncărimea. Peste o zi sau două a conștientizat, că nu se mai mișcă copiii în interiorul ei, deși câtă plăcere îi provocau zbaterile piciorușelor micuțe, amortizate de lichidul amniotic ... simțea loviturile, parcă printr-o paravană, nu aduceau cu ele durere, doar surprize, da, tot timpul se simțea uimită de mișcările bruște, neanunțate ale lor. S-a oprit în mijlocul trotuarului și trăgea cu urechea, ținându
GEMENII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357049_a_358378]
-
Acasa > Impact > Relatare > RACAMEȚII Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1546 din 26 martie 2015 Toate Articolele Autorului Fetița privea fascinată apa din găleata adusă de bunicul. Viermișorii lungi, păroși și cu multe piciorușe, păreau că dansează în mișcarea lor plutitoare. Ea nu bea din acea apă niciodată. Pentru băut, știa că trebuie să coboare până la cișmeaua din sat. Pentru spălat, însă, apa de ploaie era grozavă dacă scăpai de viermi. - Lasă racameții, Tiță
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
și și-a zis că ori a înnebunit de bucurie bărbatul, ori discuta și el cu copilul, așa cum vorbea și ea cu el, cînd încerca să ghicească, prin palpări pline de blîndețe ale pîntecului, unde îi era căpușorul și unde piciorușele, dar gîgîleața era încă greu de identificat cu palmele, așa că Adelina i-a propus să o ducă la doctor, ca să fie luată în evidență și să-și mai facă o dată analizele. Tocmai își luase carnetul și își ambala mașina ca
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
picioare, mi-a plăcut să ascult muzică, așa cum îmi spunea tatăl meu. Din amintirile lui, am înțeles că abia stăteam în picioare și-mi plăcea să mă legăn în ritmul muzicii și, lucru și mai interesant, să bat ritmul cu piciorușul. Am iubit de când mă știu muzica, în toate genurile ei, dar în special, folclorul autentic, muzica clasică, ușoară, romanța. De asemenea, iubesc poezia și teatrul. În casa noastră exista, grație talentului și pasiunii tatălui meu, gramofon, patefoane, aparat de radio
MARIANA VOICA GRECU AM ÎNVĂŢAT ABECEDARUL SPIRITULUI ROMÂNESC [Corola-blog/BlogPost/358624_a_359953]
-
ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat lângă el în pat. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
plecat la lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia cu noi. De fapt noi locuiam în casa ei, lăsată moștenire tatălui meu pentru că o îngrijea. Când au văzut ce am în mână, cele două
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
de pe flori, și dacă ar fi știut cât de mult îl iubeam... m-ar fi sărutat și el cu limbuța lui piersăcie. În asememnea momente de drăgăleală și aguguleală am fost găsit de către domnul colonel Pătrașcu. Tocmai când îi ridicam piciorușul din față, și trântindu-mă pe fânul din colțișorul „prințișorului” îi spuneam ”Căluț, căluțul meu... Fă-te mare, pui de zmeu! S-alergăm peste câmpii, Peste dealuri, printre vii” și l-am luat în brațe să-i prind între dinți
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
plecat la lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia cu noi. De fapt noi locuiam în casa ei, lăsată moștenire tatălui meu pentru că o îngrijea. Când au văzut ce am în mână, cele două
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
aparte. Erau permanent puși pe joacă, se curățau cu lăbuțele în cap, își roteau urechiușele când în față, când în spate, ca niște antene, boticurile le mișcau cu o rapiditate de invidiat, iar din când în când, se ridicau pe piciorușele din spate de parcă voiau să se măsoare în înălțime. Ce mai! curtea Georgianei era plină de veselia și de drăgălășenia celor doi urechiați. Dacă venea cineva în vizită, iepurașii făceau deliciul întâlnirii. Într-una din zile, când toate animalele curții
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
motiv, pe parcursul întregii lor istorii naționale existaseră o mulțime de indivizi, ce-și trăiseră viețile scrutând cerul cu privirea, cu credința că vor zări într-o bună zi, micile insecte proiectându-se delicat spre înalturi, zdrăngănindu-și la multiplele lor piciorușe, imensele potcoave metalice. Timpul însă trecea, istoria se scria filă cu filă, iar viețile locuitorilor se derulau, zi după zi, an după an, veac după veac, sub semnul perpetuu al acelorași valori răsturnate. Dar, cum toate pe lumea asta au
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
Împrejur mi-a aruncat... Farmece și cu bezele, Că nu-i minte înzestrată, Și nici inimă de piatră... Să nu o dorească,-ndată Pe mândruța înfocată. ..................................... Cizme strânse în picioare, Cu buline pigmentate... Era foarte-atrăgătoare! Fusta descheiată-n spate, Când piciorușul lăsa... Să se vadă, o splendoare! Nu știu cin’ n-o admira Pe mândra ciocănitoare? Pieptul scos ieșea din cupe, Trenă neagră-n evantai; Se mișca în horă, iute... Să ții ritmul nu puteai. Cioc-cioc! Dansa cu foc, Inimi multe
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
punct doar de ea știut sau văzut, iar se oprea și uneori își acompania oprirea sau mișcarea cu un zumzăit destul de intens de parcă ar fi nemulțumit-o ceva, apoi din nou pornea dansul acela ciudat, de parcă ar fi tatonat cu piciorușele rezistența materialului. Părea că și-ar dori să găsească un loc în care există o breșă în vopseaua uscată a tabloului, prin care să poată pătrunde în interiorul acestuia, acolo unde culorile atât de vii, conturau toate acele minunății. Zina nu
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
trage (pe departe) din furnica Faraon. E mai nu știu cum ca ele i s-a pus nebunei pata Că nu vrea să mai lucreze cu suratele și gata! Într-o bună dimineață se desprinse de convoi Sub pretext că-și murdărise piciorușele-n noroi, Se ascunse sub o frunză de pătlagină mai lată , Trănti de pămănt povara și răsuflă ușurată : -În sfărșit sunt liberă ! zise pe nerăsuflate Îndreptăndu-se de șale -spor la lucru dragi surate ! Nu mai vreau sa fiu la ordin
FURNICA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340275_a_341604]
-
de la Secția de Terapie Intensivă Nou-născuți a Spitalului Județean Constanța. S-a născut prematur, acum două săptămâni. Sora ei geamănă nu a supraviețuit, dar Ema este o luptătoare. Cu fața încercănată, mama, Anișoara, o privește prin geamul incubatorului. Îi atinge piciorușul de mărimea degetului ei mic. Și-ar dori să o strângă la piept, dar știe că mai are mult de așteptat. „Va mai respira cu ajutorul aparatelor încă vreo trei săptămâni”, aflăm de la unul dintre medici. În încăperea îngustă sunt în
Ema s-a născut la 22 de săptămâni. Cum poți ajuta și tu cu un sms ca în Spitalul Constanța să nu mai moară anual de trei ori mai mulți nou-născuți decât în UE () [Corola-blog/BlogPost/338903_a_340232]
-
se zbată în mâna lui fără a scoate vreun sunet. Protesta, dar nu se jeluia. Pe urmă, el (fostul amic, n.r.) a scotocit în sertar de unde a extras două piulițe duble cu filetul tăiat în cruce. A învelit cu ele piciorușele subțiri și cafenii ale păsării, înșurubându-le strâns. A luat pițigoiul și l-a vârât în colivie închizând ușa”. Totuși, abuzul în preocupare, repudiat iremediabil de conștiința naratorului implicat, va coborî instanța referentă (individul) sub normalul acceptabil al umanității, în timp ce
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
o uitase pe Didina și nici pică nu-i purta boierului Pandele că o posedase cu acordul lui. Acum îl pizmia: „A dracului lichea, ce noroc are!... Doamne, ce frumusețe de femeie!” Când era în cea mai dulce visare, fiindcă „piciorușul” coniții îl atingea în mod plăcut, o auzi ca prin vis. Punându-i o mână pe umăr și, lăsându-și un sân să iese amenințător din cupa sutienului, îi zise cu un glas catifelat și nespus de dulce. - Vrei să
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
că eu mi le cunosc, nenicule: au în cap mii de ideii, dar nu-i bine să ne grăbim cu presupusul. - Unde învățași atâtea, Ioane, că mă minunez de cât ești de deștept? - Școala vieții, Năică... pietrile Bucureștiului tocite de piciorușele mele. - De, avusăși noroc cu neica Dumitru că te-a dat să-nveți carte, pe când eu... rămăsei la coarneel plugului. - Năică, ți-e clar ce ai de făcut? - Ca lumina zilei; dar dacă vine administratorul Cobrescu Ilie să-l ia
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
gând îl frământa și nu-nțelegea defel Ce-ar putea face băiatul cu un cățeluș că el? Isteț foc, fără s-aștepte vreo-ntrebare de la domn, Ridicându-și pantalonii i-a spus simplu: eu sunt om! Am și eu un picioruș, care e din lemn, vezi bine, Dar am suflet și mă doare, ce-aș putea să-ți spun? În fine. Îți dau banii, iau cățelul, este tot ce îmi doresc, Nu-l vreau gratis, este prețul care pot sa il
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
iar vibrația mea yang mă asigura că voi fi băiețel. Am o formă umană. Cam greu să mă obișnuiesc cu corpul meu după ce atâta timp am ființat eteric. Oricum, sunt fericit și abia aștept să-mi pot mișca mânuțele și piciorușele. E loc berechet aici și m-am săturat că singura mea activitate să fie rostogolirea prin lichidul amniotic. E ciudat. Stările ei de neliniște sunt din ce in ce mai dese și pot să realizez că nu sunt datorate schimbărilor fizice. Asta mă face
POVESTEA INTRUPARII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340617_a_341946]
-
ies. Fetița se uită la mine întrebătoare, oftează, smulge eugenia, o desface cu degetele înghețate și se uită la mine recunoscătoare, pe după fular. Parcă și îngână un mulțumesc cu iz de cremă de cacao. Apoi o zbughește zâmbind spre parc, piciorușe prea mici pentru o povară atât de mare. Eu mă-ntorc la banca mea, eugenia fetiței se transformă într-un val de sânge cald care se răspândește, ca vinul, până la ultima celulă în corp. Victoria asta e a mea și
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]