18,182 matches
-
mod sigur, nu îi vor scăpa, în această perioadă, nici încercările de înlocuire a hedonismului de tip art nouveau, confortabil și decorativ, cu o atitudine frustă, cu exprimări directe și cu caractere susținute de energii elementare. În mod cert, tînărul pictor se regăsește estetic și temperamental pe această imensă plajă de oferte. Desenator prin practică și prin opțiune, el are ce admira ca știință de a defini forma prin desen atît la academiști cît și la Ingres, fovii îi excită, cu
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
Ressu afirmă de timpuriu, în practica sa artistică, primatul desenului, decupajul puternic, sculptural și frust al formei, monumentalitatea compoziției, austeritatea mijloacelor de expresie, cromatica puternică, dar fără autonomie, și exclusivitatea figurativului. Dar această identificare nu este suficientă. Elementelor deja enunțate pictorul le mai adaugă vreo cîteva care sînt esențiale și îi întrețin în permanentă stare de funcționare tonusul expresiei și motivația de a picta: ideologia, perspectiva sociologică, vocația monografică. Încă de la Paris, Camil Ressu, ,,obsedat,, după cum singur o spune, ,, de vechile
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
Clark & Pougnaud vs. Edward Hopper Marius Chivu Edward Hopper (1882-1967) este unul dintre primii pictori americani importanți ai secolului XX recunoscut pe plan mondial. A studiat la Paris, a avut un atelier în New York și mergea des la Cape Cod în Massachusetts. A trăit discret alături de Josephine, soția lui, de asemenea pictoriță, cea care l-
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
artist englez și de profesor al multor sculptori tineri, unii prezenți chiar în în grupul de expozanți. Un martor al excepționalei prezențe a lui Moore în Bucureștii anului 1966 a fost o altă personalitate artistică ieșită din comun, și anume pictorul Corneliu Baba. Textul pe care acesta i-l dedică marelui sculptor englez, în revista Contemporanul din 26 februarie 1966, este mai mult decît un comentariu la o expoziție, este un dialog profund între două mari personalități, o meditație pe marginea
Corneliu Baba despre Henry Moore by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12118_a_13443]
-
să nu întîlnesc imediat oameni, să nu fiu întrebat despre lucruri mărunte. Am trăit aici dincolo de ele... Mă despart de Moore și mă întreb: Voi reveni și mîine?... - Probabil... Corneliu Baba (Contemporanul, vineri 25 februarie 1966 Note din carnetul unui pictor Henry Moore - ) Luni 21 Febr. 1966
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
o nevralgie mai degrabă decît o temă" (altă formulă formidabilă - chiț că, scrie Beckett en guise de conclusion, "Muzică este elementul catalitic în opera lui Proust". Muzică - adica Vinteuil, așa cum Bergotte = Literatura, iar Elstir = Pictură...). Pentru Proust, ca și pentru pictor, stilul e mai mult o chestiune de viziune decît de tehnica (...) Universul lui Proust este exprimat metaforic de artizan fiindcă este surprins metaforic de artist": atunci cînd el "înțelege că voința, fiind utilitara, slujind inteligență și obișnuință, nu reprezintă o
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
Pavel Șușară Singurul premiu care se acordă în România pentru cea mai importantă expoziție a anului este, începînd din 1993, Premiul Margareta Sterian, inițiat de pictorul Mircea Barzuca, legatarul testamentar al artistei, și sprijinit de Muzeul Național de Artă. Nici U.A.P. și nici o altă instituție culturală nu au instituit o asemenea formă de recunoaștere pentru acest gen de activitate , a cărui importanță este fundamentală în ceea ce privește
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
fie aceea deschisă, a peisajului, fie aceea delimitată sever, a interiorului, este una a senzațiilor pure și a unei vizualități debordante. În acest sapațiu atît de restrîns, cu atît de puține evenimente și total inapt de a genera desfășurări epopeice, pictorul își găsește cele mai puternice argumente ale libertății. Chiar și atunci cînd obiectele sînt marcate, iar prezența lor este indiscutabilă - de multe ori ele sînt adevărate porți către lumea copilăriei, cum ar fi căluțul de lemn care se plimbă obsesiv
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
se întîmplă și-n pictură, și-n muzică. Asculți o simfonie de Mahler și descoperi sonorități din Beethoven. Nu există de fapt originalitate. Vezi un tablou celebru de Picasso, Domnișoarele din Avignon, de pildă, și recunoști o lume întreagă de pictori. E la fel în literatură. Ideea de originalitate e o altă prostie. Textul original e cel originar, care de altfel n-a fost niciodată scris, iar noi nu facem decît să copiem. - Cum arată cititorul lui Raymond Federman? - Cititorul perfect
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
mulțumește cu invocarea unei singure picturi, având în acest sens câteva subtilități care-i vor fermeca pe cei familiarizați cu opera lui Vermeer. Există o secvență în care Griet intră într-o cârciumă pentru a-și căuta iubitul (măcelar, nu pictor, între ucenică și maestru existând o atracție nematerializată fizic), iar filtrul de culoare se schimbă: paleta cromatică, ca și personajele sunt similare celor imortalizate de Vermeer în unul dintre primele lui tablouri, Curtezana, pictat la douăzeci-și-patru de ani, pe o
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
nu vă încredeți în ce spune filmul despre biografia lui Vermeer. Griet, soacra și patronul sunt toate personaje ficționale, iar lungmetrajul e o adaptare a romanului best-seller scris de Tracy Chevalier în 1999. Datele pe care le avem despre viața pictorului sunt infime: se pare că familia lui origina în Anvers. Mai știm că a trăit în Delft, că a fost și pictor, și vânzător de tablouri (ceea ce filmul nu precizează), că a murit la patruzeci-și-trei de ani, lăsându-și familia
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
o adaptare a romanului best-seller scris de Tracy Chevalier în 1999. Datele pe care le avem despre viața pictorului sunt infime: se pare că familia lui origina în Anvers. Mai știm că a trăit în Delft, că a fost și pictor, și vânzător de tablouri (ceea ce filmul nu precizează), că a murit la patruzeci-și-trei de ani, lăsându-și familia numeroasă înglodată în datorii (în film apar aluzii la starea lor financiară precară). Iar atunci când criticii de artă se încumetă să facă
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
precară). Iar atunci când criticii de artă se încumetă să facă presupuneri, acestea nu coincid cu lungmetrajul. De pildă, René Huyghe afirmă în cartea sa Puterile imaginii că, fără îndoială, Vermeer era claustrat în mediul domestic din cauza sănătății sale fragile. Or, pictorul interpretat de Colin Firth pare sănătos tun. Oricum, afirmația e discutabilă: dacă Vermeer preferă să picteze scene interioare, asta nu înseamnă că el nu ieșea din casă. Același critic susține, din nou fără îndoială, că modelul care a pozat pentru
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
efectiv pe care i-l acordă filmul se limitează la ajutorul dat la pregătirea culorilor și la dispariția unui scaun din decor și, în consecință, din tabloul lui Vermeer. Nu e o muză constantă care să nască obsesii în mintea pictorului, el fiind apoi incapabil să se rupă de ea; dimpotrivă, când soția lui o alungă din casă pe nedrept, el nu face nimic pentru a o ajuta. Oricum, scenariul acestui film n-are nimic spectaculos, nici ca acțiune, nici ca
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
simți cu adevărat după ce ai citit ultima frază din Petruța sau din Întâlnire la Torino? Încercați asta acasă! Cred că e prima dată când pe o copertă de carte din România e reprodusă o pictură de Christian Schad (1894-1982), un pictor german foarte interesant, din păcate puțin cunoscut la noi. La fel se întâmpla acum câțiva ani și cu Monsu Desiderio pus pe coperta Orbitoarelor. Mircea Cărtărescu nu e indiferent la aceste detalii, prin urmare, alegerea lui Schad poate avea semnificația
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
mai sunteți/ Nu mai sunt". Suprarealismul aparent al poeziei lui Miron Kiropol este doar o provocare exterioară, căci dedesubtul ei curge o freatică religiozitate ca mod de a fi și ispăși revelația zeului, izvor de imagini indelebile (poetul e și pictor, dovadă coperta acestei cărți ce-i aparține), tot atâtea enciclice ale frumuseții duhovnicești, vânate de prihana și cruzimea istoriei. Prozodia fără cusur a lirismului ancien style este reabilitată ca descântec muzical și metafizic ("Vino, tu, arsură") devenind un involucru de
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
comunistă erau încă foarte vii și datorită poveștilor ei, mi-a fost foarte ușor să-mi imaginez ce putea să fie un asemenea loc, o jumătate de secol înainte.... O altă sursă de inspirație a fost catalogul expoziției pariziene a pictorului rus, Kabakov, intitulat " În bucătăria comună", unde el prezintă în special o serie de obiecte legate de viața cotidiană în bucătărie și micile bilețele pe care locatarii și le scriau pe ele pentru a încerca să păstreze armonia ambiantă... D.J.
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
au făcut, în ultimă instanță, decît să adîncească și să precizeze cu o mai evidentă acuratețe aceeași problematică plastică și filosofică. Fascinat de obiectul arhaic și de o lume rurală generică, deposedată de orice culoare locală și fără particularizări psihologice, pictorul s-a așezat implicit într-un spațiu care exclude atît exuberanța privirii, cît și prezumția documentarist-etnografică. Toate aceste caracteristici ale picturii lui se pot vedea acum, prin capetele de serie ale marilor sale teme, în expoziția pe care fiul pictorului
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
pictorul s-a așezat implicit într-un spațiu care exclude atît exuberanța privirii, cît și prezumția documentarist-etnografică. Toate aceste caracteristici ale picturii lui se pot vedea acum, prin capetele de serie ale marilor sale teme, în expoziția pe care fiul pictorului, Radu Dumitriu, a organizat-o în spațiul celei mai tinere galerii deschise în București, Galeria ArTei din incinta Hanului cu Tei. Aparent, Ion Dumitriu este un pictor al satului și, prin extensie, al peisajului rural. Un inventar sumar al obiectelor
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
prin capetele de serie ale marilor sale teme, în expoziția pe care fiul pictorului, Radu Dumitriu, a organizat-o în spațiul celei mai tinere galerii deschise în București, Galeria ArTei din incinta Hanului cu Tei. Aparent, Ion Dumitriu este un pictor al satului și, prin extensie, al peisajului rural. Un inventar sumar al obiectelor pe care el le fixează în memoria pînzei ar epuiza aproape în întregime formele, imaginile și uneltele comunităților tradiționale. De la șura de fîn - la scîndura gardului, de la
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
denotativ. Ea nu invocă nici contexte, nici lumi dispărute și cu atît mai puțin realități sociologice. Obiectele alese ca modele cu o maximă atenție și cu o sensibilitate la fel de mare sînt ele însele forme cu un imens potențial expresiv. Identificîndu-le, pictorul nu face decît să le deplaseze din realitatea lor anodină, asociată unei utilități lipsite de orice ambiguitate, într-un cîmp cu semnificații simbolice a cărui dominantă majoră este tocmai gratuitatea. Imaginea comună, unealta previzibilă și forma determinată strict de funcție
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
se animă pînă dobîndesc psihologia unor personaje cu un statut bizar. De-a latul unui peisaj ori pe textura vibrată a scîndurii de gard se profilează, abia perceptibilă, sub formă de umbră, silueta unui corp uman care poate fi a pictorului însuși ori a privitorului care, prin exercițiul contemplației, se implică direct în structurile compoziției. Pînă și elementele naturilor statice, în special cele legate de vitalitatea pămîntului - cartoful sau sfecla - sînt surprinse într-un moment echivoc de care se leagă deopotrivă
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
primește o pondere inexistentă pînă acum în pictura lui Dumitriu. însă această surprinzătoare primenire, atît în expresie, cît și în gîndirea plastică propriu-zisă, nu este nicidecum o ruptură și cu atît mai puțin un abandon. Departe de a fi un pictor al obiectelor, al substanțelor și al materialității în accepțiunea ei generală, Dumitriu este, așa cum am amintit deja, un permanent hermeneut în cîmpul conceptelor și un neobosit creator de noțiuni plastice. El nu negociază cu datele imanente ale modelelor sale, ci
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
un neobosit creator de noțiuni plastice. El nu negociază cu datele imanente ale modelelor sale, ci încearcă să creeze categorii, să propună modele absolute în care să se regăsească toate variantele concrete posibile. Și, din acest punct de vedere, chiar dacă pictorul vibrează spiritual și se așază într-un ambiguu spațiu metafizic, asemenea artiștilor noștri din generația �70, ca strategie a construcției formei și ca tip de asumare a limbajului, el este esențialmente un optzecist. Lumea capătă realitate și consistență nu prin
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
se așază într-un ambiguu spațiu metafizic, asemenea artiștilor noștri din generația �70, ca strategie a construcției formei și ca tip de asumare a limbajului, el este esențialmente un optzecist. Lumea capătă realitate și consistență nu prin îndemînarea mimetică a pictorului, prin fidelitatea lui față de un reper preexistent, ci prin grilele de lectură la care este supusă, ceea ce înseamnă, implicit, că ea se naște și se validează exclusiv în procesul formulării. Obiectul există în pictura sa în măsura în care convențiile expresiei, știința codificării
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]