1,228 matches
-
un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
hrană promisă. Odaia de oaspeți duhnește a fum de țigări și a liniște. Trag colțul dantelei cu ciucuri din tus Și strada se vede albă și moale Că o de frazelă înmuiata în lapte. Febril este aerul unde Castranii își pieptăna rădăcinile cu tot Cu cântecul flașnetarului. Pe zidul pleznit de riduri și cu afișe de circ, Glicina de bronz s-a coclit. Doar păsările libere mai ciugulesc griji Din palmele mele unse cu siropul de mentă Al primăverii în care abia am
MONADE (4) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366001_a_367330]
-
neliniștit pe crucea de gând răstignit. * Aș fi vrut să te strâng în brațe, Indiferent, ca o lacrimă de post, făcând mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure. * Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
mine nefirescul tot un firesc să fie, sărutul pus pe glezna stângă mi-a dus și soarele mai sus, la Pol au înflorit magnolii și în Sahara plouă acum, rimelul nu-mi mai stă pe gene cuminte cum stătea, îmi pieptăn o pădure, îmbrățișez o ploaie și vântului m-aș dărui oricând, sânii mei treziți în pumnu-ți strâns mi se revoltă și în protest spontan aproape zilnic cer dreptul lor la libertate, nici ochii nu-mi mai sunt căprui, ce-oi
MĂ VREAU,IUBITE,ÎNAPOI,AŞA CUM ERAM ÎNAINTE DE TINE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366607_a_367936]
-
mine nefirescul tot un firesc să fie, sărutul pus pe glezna stângă mi-a dus și soarele mai sus, la Pol au înflorit magnolii și în Sahara plouă acum, rimelul nu-mi mai stă pe gene cuminte cum stătea, îmi pieptăn o pădure, îmbrățișez o ploaie și vântului m-aș dărui oricând, sânii mei treziți în pumnu-ți strâns mi se revoltă și în protest spontan aproape zilnic cer dreptul lor la libertate, nici ochii nu-mi mai sunt căprui, ce-oi
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
mine nefirescul tot un firesc să fie,sărutul pus pe glezna stângă mi-a dus și soarele mai sus,la Pol au înflorit magnolii și în Sahara plouă acum,rimelul nu-mi mai stă pe gene cuminte cum stătea,îmi pieptăn o pădure, îmbrățișez o ploaieși vântului m-aș dărui oricând,sânii mei treziți în pumnu-ți strâns mi se revoltăși în protest spontan aproape zilnic cer dreptul lor la libertate,nici ochii nu-mi mai sunt căprui, ce-oi fi făcut
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
mai atentă, cu ochiul său critic de artist. L-a observat desigur și în timpul predării în sala de curs însă parcă nici nu îl vedea, privea pe lângă el. Era un tânăr suplu, cu o mustăcioară subțire, înalt, șaten, cu părul pieptănat cu cărare și frumos aranjat, fără a fi prea lung, iar când te apropiai de el, degaja un miros de after shave cu miros suav, ca un parfum de damă, nu bărbătesc. Avea trăsăturile fine, manichiura făcută, iar ca ținută
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
În lumina rece dinspre dimineață. Și fu blestemată să fie mireasă O eternitate plus înc-o secundă. Un tărâm de stafii ea avea să țeasă Peste tot în juru-i ca să se ascundă. Când se aud ,seara, bocete-n cascadă, Ea-și piaptănă părul, la răscruci să iasă Cu buchetu-n mână, mirele să-și vadă. Și-un vis nevisat pe pleoapa lui varsă. Referință Bibliografică: Mireasa / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1324, Anul IV, 16 august 2014. Drepturi de Autor
MIREASA de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352293_a_353622]
-
de pe fix? N-ai știut că vine sfârșitul lumii? Nu te-ai dus și tu, ca toate femeile de bun simț, la coafor, să te pregătești, să nu te găsească sfârșitul lumii ca pe o maimuță nepieptănată? - Doamnă, eu sunt pieptănată mereu... - Problema dumitale dacă aștepți sfârșitul lumii în fiecare zi! - Și-apoi, eu am de muncă, n-am timp de pregătiri din astea excentrice. Spuneți ce doriți! - Doresc să reclam pe ciocoflenderu’care m-a mințit. Păi eu m-am
CUM V-AŢI PREGĂTIT PENTRU SFÂRŞITUL LUMII de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351692_a_353021]
-
și dacă numai sugerate). In esență, despre orice om cu o puternică obsesie, se poate spune că e „nebun". Să ne gândim la marii „nebuni” ai literaturii: Hamlet, Don Quijotte... Cum se manifestă nebunia mea? Levitez. Imi curăț și îmi pieptăn zilnic aripile. Nimic din ce e omenesc nu mi-e străin: gârâi, sughit, tușesc, grohăi... Joc țonțoroiul când aud gemetele lumii. Stau bine cu viața omenească, mai ales atunci când mă închipui a fi un câine credincios. Imi plac și mă
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
așa o invitație drăguță? Și-acum, surpriza! Pe masă mustăceau sendviciuri calde...mmmmmm...o bunătate! Mă ciupesc! Nu, nu visez! E...pe bune! Vecina mea e o persoană foarte delicată. Totul e frumos aranjat și gustos. Nici nu m-am pieptănat. Nici pe față nu m-am spălat. Offffff.... Povestim...câteva știri de la tv, din bloc...și iar despre „marea debarasare” (cum zice un amic). „Dar cum ați putut trăi cu animalul ăla, doamnă?” Mă bufnește râsul. Chiar așa...cum am
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
ca ochii în soare să-ți plângă Căci Primăvara e aproape Și vei fi întinerit. Câte inimi ai tu în piept, De îți aud o vâlvătaie de bătăi? De ce îți ridici vârful drept Amenințător peste văi? Binecuvântează natura-n reînviere Piaptănă-ți părul de brazi Lasă-te alinat de a vântului mângâiere Pentru a-ți vedea îmbujorat, Milenarul obraz. Baia de Arieș 1966 Referință Bibliografică: Vârful muntelui / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011
VÂRFUL MUNTELUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356283_a_357612]
-
roman poliția nu are nici un merit. ... Pilică Malu era un infractor de o anvergură medie, pe care Francisc îl considera nepericulos. Nu prea înalt, destul de slab, Pilică Malu arbora întotdeauna o ținută sobră, meticulos îngrijită. Proaspăt ras la orice oră, pieptănat cu grijă, l-ai fi putut lua drept un funcționar oarecare. Punctul forte al lui Malu Pilică erau falsurile. Urmase o școală de “arte plastice”, unde Își dezvoltase aptitudinile native. Iată meditația meditativă (sic!) a unui polițist: Francisc se așeză
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
un pacient străin, o boală similară, la noi, la oameni, cu sindromul vacii nebune (o paralizie treptată a corpului, cu pierderea capacității de a vorbi, de a se deplasa...). “El o duce în brațe, la baie. El o spală, o piaptănă, îi dă de mâncare cu lingurița. Spală, calcă, face lecțiile cu copiii. E un partener devotat, cum noi nu ne-am așteptat. Nu știm ce o să se întâmple cu el când ea nu va mai fi. Acum doarme cu ea
PE MUREŞ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355370_a_356699]
-
din casa cealaltă îi aducea în fiecare dimineață un sfert de vadră din fântâna ei. De câtăva vreme mâna ei dreaptă era paralizată iar piciorul drept abia și-l trăgea după ea. S-a rugat de Nisia aseară să-i pieptene părul și să-i spele spatele că de-o muri astară, își zicea, nu voia să fie de rușinea satului, de-o găsi-o așa cum era. Și-o îmbrăca deseară poala ei ce-a nouă pe care Nica, fată-sa
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
-o din ceva material căpătat de mâna a doua. Și-o pune și broboada cea nouă pe ladiță, la vedere, pentru ca Nisia să i-o pună pe cap dimineața. „Da ce ți-o venit așa de moarte, Floriță dragă? Ce pieptănat îți tăt trebe? Dor nu ti-i mărita? Floriță, da' cine m-o pieptăna pe mine?” Nisia „s-a dat pe grijă” la Crina, fata cea mică a Florichii, nu pe mult, un ciob de casă acolo și ceva pământ
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
cea nouă pe ladiță, la vedere, pentru ca Nisia să i-o pună pe cap dimineața. „Da ce ți-o venit așa de moarte, Floriță dragă? Ce pieptănat îți tăt trebe? Dor nu ti-i mărita? Floriță, da' cine m-o pieptăna pe mine?” Nisia „s-a dat pe grijă” la Crina, fata cea mică a Florichii, nu pe mult, un ciob de casă acolo și ceva pământ. Crina trăia la oraș și o vizita rar. Când venea îi umplea frigiderul cu
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
ridicat și a trecut drumul, apoi a intrat pe ușa coperativei. „Am să cumpăr oarece dulce să-i dau la Nisia. Doar, doar s-o îmbuna și-atunci am s-o rog să mă spele pe spate și să mă pieptene. Am să iau poala cea nouă și am să-i arăt Nisiei broboada pe ladiță, să mi-o pună pe cap dimineața. Să nu mă râdă satul!” A plecat încet, cu un zâmbet tainic pe buze. În urma ei, piciorul pe
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
închise. Talentul pictural al autorului face ca atmosfera în care respiră personajele să fie veridică: Luna strălucea, galbenă ca puroiul. Apele tulburi ale lacului Fundeni aveau o sclipire fantomatică ce te înfiora. Câmpurile de gunoaie se întindeau înspre București, tăcute, pieptănate de vânturile itinerante ale nopții de vară. Locurile aveau ceva mortuar, fioros; nici măcar javrele fără stăpân și fără de speranțe nu se aventurau printre tufișurile acestor câmpuri, ce semănau cu niște cimitire de sinucigași. Mamulea și Francisc discută de-ale lor
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
secrete din jurnalele contabile: .. Deaconu Vergilius “Porcu'” stătea în marele său birou din conacul de la Bolintin și medita la încâlcitele sale afaceri financiare. Avea un chip surprinzător de frumos, cu trăsături latine, romane. Avea ochii albaștri-cenușii, reci și cercetători. Părul, pieptănat cu cărare pe stânga, era vopsit întrun blond platinat, aproape femeiesc. Vergilius “Porcu'” împlinise 60 ani. De o cochetărie extremă, nu ezita să-și vopsească părul și să apeleze la serviciile unor saloane de frumusețe pentru a arăta mai tânăr
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
având conotații arhetipale. E un timp imemorial, un spațiu care se sustrage legilor firești, un univers încărcat de emanații sufletești pure: Am ajuns să văd șoldul depărtării.../ Clinchetul umbrei stă lipit de picioare,/ Mă-nvăluie curcubeul de tămâioare,/ Când luna se piaptănă-n chipul mării.// Prin vise îți văd sânii - trofee.../ Dar am ajuns o piatră ce strigă,/ Și-n nopțile gri cu gust de ferigă,/ Dau bice la cai pe Calea Lactee...// Curând voi învăța cum se moare./ Miresme de dor se
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
nicio încurcătură. Cu dânsul trebuia să vă întâlniți, mă iertați că nu am fost sinceră, nu știam cum veți reacționa. Să luăm loc pentru a putea discuta. Marian Pleșoianu părea să aibă în jur de 38-40 de ani, șaten, părul pieptănat cu cărare într-o parte, ochii albaștri, sprâncene frumoase, frunte senină fără riduri, arăta un om bun la suflet. Soția lui, Gabriela, părea a fi sora geamănă așa mult semănau, doar ochii ei negri și pătrunzători erau deosebiți. -Cine sunteți
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
imprevizibilă, asemeni unei furtuni care se naște brusc și se termină la fel, așa ne văd și ei, bărbații. Ei văd totul la noi, ei văd când avem ceva pe suflet, ei văd acele momente simple în care vântul ne piaptănă părul cu razele soarelui sau în care înainte de a merge la părinții lui acasă îi întrebam de 100 de ori dacă arătăm bine, iar aceste lucruri simple îi fac să ne iubească pe zi ce trece mai mult si mai
PARTEA II) de DIANA ILIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354296_a_355625]
-
la gât transparentă păsări cad dintre aripi ținându-se de mânerele copacilor tăiați înainte de a intra în statistici ziduri cu pletele verzi vin de la crâșmă pe trei cărări de cărămidă fire din părul frumuseții rămân în dinții oglinzii când se piaptănă boala petrece majoratul la pensie lumea cade din ea însăși și oamenii nu mai încap în dumnezeul lor privesc cu ochiul de sus cum mă culeg de pe jos Referință Bibliografică: în drum către înapoi / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN DRUM CĂTRE ÎNAPOI de VASILE PIN în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353771_a_355100]