24,603 matches
-
au urcat în lift și, în timp ce liftul suia încet, tot mai încet, a simțit cum Birgitta se mărește, crește, ocupă tot spațiul. Liftul s-a oprit între ziduri și... s-a trezit brusc, asudat, sufocat, cu palpitații: Mirabelle torcea pe pieptul lui! L-am sfătuit s-o închidă seara în bucătărie și m-am grăbit să ies. Bănuise, oare, Margot, că după plecarea sa Mirabelle va mai trăi doar opt săptămâni? înătr-o dimineață, Gun-nar și-a pus costumul negru înnoit la
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
orele Copacul își potrivește glasul să-și spună legenda pe alocuri seara se aprinde asemeni unui trandafir pe care ai vrea să-l muști în loc să-l miroși prezențe anonime vin din necunoscut întărâtate de albitele graniți simți orele în coșul pieptului dându-și duhul treptat o grămadă de măști ofilite vibrează în fundaluri un singur gest te-ar feri de somnolentele spații dar până să-l faci se lasă noaptea de-a binelea Somnolențe Din curtea spitalului - o clădire interbelică ruină
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
seară a virgulei ce va urma nu se știe plopii se scurg înspre cer implorând poate o stea să se smulgă de acolo ninși s-o atingă albi s-o iubească tu cea mai tristă Marie din lume strângi la piept un mănunchi de ciulini Miniaturî Cum să atingi marginea sferei mâna îți alunecă mereu și mereu într-un fel de oarbă rotație e ca și cum întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul și-l duce sub nemărginite
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
fapt lilieci, Și se izbesc unul de altul, Și este de fapt noapte, Iar eu ies Și mă tem pentru scalpul meu. Primăvară Stătea picior peste picior, Cu brațele întinse pe spătarul băncii Și cămașa descheiată, Ca să primească direct pe piept Adierile Cu care lumea ar fi vrut să-l atingă. Ochii prea roșii, Vocea răgușită Și totuși Nu mi-am putut stăpâni o tresărire Când mi-a aruncat acel Ieșim la o cafea, frumoaso? Undeva, în stânga noastră mult, Pe Dâmbovița
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
strigat Chiar și dintr-o gură stricată Că sunt frumoasă. Primăvară cu mascul bătrân pe bancă Și râu clocit, Undeva, în stânga mult. Ieșim la o cafea, frumoaso? Tresărirea mea s-a desprins de mine Și i s-a lipit de piept Și el a văzut. Ecolocații în pat, cu fața la perete, Mă descompun Deși sunt vie. în mine epavă și-au făcut cuib Vietăți mici Care înțeapă adânc. El stă pe margine, Cu capul sprijinit în mâini, Și prin camera ca un
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
și îți vorbesc de primăverile pe care le-am inventat pentru tine zăpada mi-a ajuns până la genunchi șitu continui să râzi ninge stau în ninsoare și îți vorbesc de ultima noastră vară petrecută împreună zăpada mi-a ajuns până la piept și tu continui să râzi ninge stau în ninsoare și îți vorbesc despre dragostea mea care poate aprinde zăpezile zăpada mi-a ajuns până la gură și nu vreau să îți vorbesc cu zăpadă în locul cuvintelor Iată zăpada mă acoperă definitiv
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
suntem carnagii din care sarea s-a adunat Dimineațî pe RUE 302 mor tânăr în sania în care mă legeni. articulații ca ochii de femeie peste care trecem încă o dată cu furie mai vreau o dată să împrejmuiesc gâtul tău de fier pieptul de animal de serpentine Chemistry between us "o gelozie pentru toate" mă simt alungat din matcă stau împreună cu refugiații. mucegai la încheietura brațelor în semi obscure îmbrățișări ale trupurilor/ conversație/ câteva ore pe zi psihotrope florile de pe mine mă ajută
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
ritual care cu timpul se transformase în rutină. Scosesem telegrama din buzunarul taiorului și o pusesem pe noptieră. Apoi văzusem corpul gol al soțului meu dispărând sub pilota elvețiană, ușoară ca fulgii de zăpadă - stătea pe spate cu mâinile pe piept uitându-se în tavan ca un băiețel care se ruga fără cuvinte. Eu făcusem la fel, cu speranța că vom adormi amândoi imediat și că dormind voi uita de telegramă - mâine, cine știe, greutatea veștii mă va apăsa mai ușor
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
Biblia franceză dăruită de tatăl lui și o răsfoi distrat. Eu am oftat și atunci el s-a întors cu fața la mine spunând răspicat: - Cred că nu mă mai iubești! Am luat telegrama de pe noptieră și i-am pus-o pe piept. Imediat a înțeles că mama murise. Apoi m-a luat în brațe legănându-mă ca pe un copil - spunând că trebuia să mă duc la înmormântare, să încerc să obțin viza de la Ambasada romană din Stockholm. Era aproape imposibil să
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
de ani când m-a făcut. îmi spunea că m-a alăptat până la vârsta de 2 ani de zile... Chiar umblam în picioare, și mă duceam unde se găsea ea cu femei... Și mă duceam, și o descopeream aicea la piept, și să-mi dea să mă alăpteze în continuare... Și-i era rușine, știți... și atuncea m-au înțărcat foarte greu, și no... Deci, cam asta este despre povestea cu mama... Bărbați pentru viața mea, care au fost importanți... Un
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
Lucian Alecsa e întunecă de ziuă Moartea stă proțăpită pe coșul pieptului meu chiar în dreptul inimii ca o matroană ce-și așteaptă clienții îngână un descântec de leagăn și-mi retează atenția numără toți flăcăii pe care i-a sedus cu luciul minții oțelite / sub lumina lunii cuvinte vrăjite fac hora demenței
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
chilia sa: "Ești frumoasă / și proaspătă ca laptele muls dimineața. / Nimeni nu a atins trupul tău. / Carnea ta fierbe. Buzele ți se înroșesc și sînt moi. / Sînii se întăresc și își ascut vîrfurile / așa cum se ascut niște vîrfuri de suliță - / pieptul meu e străpuns! / Ca un taur rănit îmi simt rana / tot mai adîncă între picioarele tale" (Mireasa). Acest naturalism însă nu poate sugera pînă unde ar fi în stare să ajungă îndemînarea călugărului. Margareta Curtescu este ultima, din cei de la
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
-și rugăciunea înainte de culcare, băgă de seamă că nu-i vine somnul. Alături, femeia înțepenită lemn: anestezie totală. O clătină puțin - nimic; încercă mai ca lumea - degeaba. De n-o auzea cum răsuflă, de n-o vedea cum îi saltă pieptul, ar fi zis că-i moartă. Păi, dacă așa stau lucrurile, n-ar fi rău să vadă, măcar cu un ochi, cum arată și pe dedesubt. Ușor, cu zăbavă, că nu-l grăbește nimeni. Dar dacă se scoală?... Și ce
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
-l grăbește nimeni. Dar dacă se scoală?... Și ce dacă se scoală?... La urma urmei n-a făcut nimic. O să-i spună c-a dezbrăcat-o să poată dormi mai bine. Numai că inima i se zbătea să sară din piept. Când s-o descalțe, observă că doamna are un singur pantof. Îl căută prin casă, ba se duse și-afară să vadă de nu cumva-i rătăcit în birjă - nimic. Ce-o să facă dimineață când s-o scula? Are în
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Dă-i credință și putere Sănvingă orice durere. De la mine tot ce-i bun; Altceva ce să mai spun... Poetului George Filip, Montreal, Canada Tot ți-e dor de glasul mamei Și de cei ce-ți sunt departe. Dor nebun pieptul ți-apasă Când cei dragi nu-ți trimit carte. Știi că maica ta bătrână A urcat la cer demult. Dintre Îngeri și luceferi Te veghează pe pământ. Dor Îți este și de Țară, și de munți și de izvoare. Dor
Gânduri la ceas aniversar. In: Editura Destine Literare by Ana-Maria Ghibu () [Corola-journal/Science/76_a_317]
-
tot inspir muzele blânde mă nspăimântă și-s tandru ca un cimitir azzuro...sunt poet abstract ca boreala-auroră și te iubesc fără contract deci veșnic la aceeași oră chiar de te-mpiedici prin păcate iubirea mea n-are tăgadă iar pieptul meu poartă carate pulsând prin neaua de zăpadă tu ești adultă nu te teme Întoarce-te de vreme-acasa ratacitoareo printre steme iubita mea deci preafrumoasă... LA SOCLUL MEU stop: ori monden ori interlop gestul prea confuz este banal și e
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
Peste această mare scenă-a lumii, După ce morții fost-au numărați Și ridicați pe marginea genunii, Temutele armate-n solzi de pește Și-au strâns rămașii lor, pe cai gonind, Iar cei de-aici aprins-au iarăși vatra Să țină piept puhoiului venind. METOPĂ III Ce steag de luptă fost-a mai faimos Ca steagul «draco» fluturând În vânt, Balaur dac cu cap de lup flămând, De toți prădalnicii rămas nenfrânt ?! Purtat deasupra pletelor vânjoase Cu capul gol și pieptul larg
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
țină piept puhoiului venind. METOPĂ III Ce steag de luptă fost-a mai faimos Ca steagul «draco» fluturând În vânt, Balaur dac cu cap de lup flămând, De toți prădalnicii rămas nenfrânt ?! Purtat deasupra pletelor vânjoase Cu capul gol și pieptul larg deschis, Nu fu lăsat pe nici un câmp de luptă Dușmanului venit la seceriș. METOPĂ IV Ci apele sunt drumuri, nu hotare Când peste fluviu tot acelaș neam Sălășluia statornicit sub soare De rădăcini legat, vânjosul ram. Rătăcitoare ginți se
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
gând! Și cristelnița plânge... JURNAL MATINAL Cum să Întind funia de mătase a frigului când desfrâul culorii Îmi Întunecă văzul? Cum să smulg din ghearele somnului leșul acestei păsări fără de aripi și cum să mă despart de astă inimă din piept fără frică de marea sângerare?... SPLEEN HIPERBOREAN Stau cu tine-n gând și-mi plânge gura, pielea tigrului care-am fost nu mai e viforoasă. Ar trebui să mă spovedesc petuniilor, poate frunzei de nacru, păunilor. Senzual și noptatic, noctambul
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
unor copii, care nu depășeau șase ani, m-a cutremurat. Nu vreți, ai? Pe scări, În sus, marș! Mama voastră de derbedei! Păi las', că scot eu untul din voi! Sângele Îmi pătase rochița și o simțeam udă În zona pieptului. De altfel, hăinuțele Încă nu se uscaseră de la ploaia care mă stropise În seara anterioară. Din nou ne-am Înșirat unul În spatele altuia și, În genunchi, târâși, am urcat scările reci. În fața mea, Începuseră să facă pe ei. Se vedeau
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
primi?" se Întrebă câinele retrăgându-se puțin de pe preșul din fața ușii. ―Veniți să vedeți, zise Georgescu deschizând ușa larg către cei dinlăuntru. ―Hamilcar, Hamilcar al nostru, spuse băiatul repezindu-se să-i cuprindă capul În brațe. Câinele Îi sări la piept bucuros. Intră În casa luminată doar de lumânarea aprinsă. Primi bucuros pâinea și laptele turnat Într-un castron emailat. Mâncă cu grijă și cu teama de a nu fi izgonit, Înfulecând pe nemestecate totul. Îl priviră Îndelung,În tăcere. Ușa
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
gura ei era Întredeschisă, parcă pregătită să răspundă. Părea să-i Întoarcă privirea, cu pleoapele jumătate Închise, privindu-l cu răbdare./ „Nu e de mirare că Ți-e frig Agnes, i-a spus”/ Avea cămașa de noapte deschisă, lăsându-i pieptul la vedere. În unele locuri, pielea era la fel de albă ca pânza, dar În alte părți avea pete, ca și cum ar fi stat prea mult timp lângă foc. I-a Încheiat cămașa la toți nasturii, apoi a tras o pătură de pe pat
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
petrecut totul în mine. Văzând micuța rază de soare, cu fulgere în ochi aurii și cu dogoarea trupului arcuit, n-am putut rezista. O primăvară se petrecu în sufletul meu, cu flori și parfum de liliac. Și cum să ții piept propriei tale înfloriri? Sau cum te poți opune farmecului inocent? Atâta viață într-un oraș mort m-a năucit. L-am luat în brațe și l-am strâns la piept. Motanul de pe străzi (da, așa este, chiar despre un motan
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
cu flori și parfum de liliac. Și cum să ții piept propriei tale înfloriri? Sau cum te poți opune farmecului inocent? Atâta viață într-un oraș mort m-a năucit. L-am luat în brațe și l-am strâns la piept. Motanul de pe străzi (da, așa este, chiar despre un motan vorbesc!), zgribulit, s-a ghemuit, mulțumindu-mi prin gâdilături și alintându-se. M-a apucat un râs nebunesc, căci mă dovedisem, la doar șaisprezece ani, bătrână și dezamăgită de viață
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
inima lui atunci când aduce la viață un copil, iar copilul după ce crește, pleacă de acasă pe termen nelimitat! Mă gândesc câtă tristețe a adunat Tatăl nostru de la toți copiii Lui care au pleacat în lume și au uitat de scânteia din pieptul lor, care îi ajută să ducă pașii pe cărările pământului. DUMNEZEU, Tatăl veșniciei, nu ne uită pe niciunul, trist este că această aducere aminte de Părintele nostru, nu o avem toți, deși așa trebuie să fie, pentru că toți suntem veniți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]