530 matches
-
în orice clipă atent să-ți aplici principiile politicii tale interioare. Și totuși, nici aici firea și obișnuințele nu te lasă să ripostezi fățiș. Nici măcar aici nu știi să lupți altfel decât cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Fuseseră în vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândire impenetrabilă, încărcate de propria lor existență misterioasă, autoritară. Vântul sufla printre ierburile înalte de la poalele lor, iar dincolo și printre ele se puteau vedea dealurile domoale, pădurile și, ici, colo, câte o turlă cenușie de biserică, iluminată de razele piezișe care se cerneau printre nori. — Le-au pocit! — Au existat o sumedenie de discuții, răspunse preotul. — Le-au luat jos tot mușchiul și cercurile alea galbene. Le-au curățat cu perii de sârmă electrice. Acum se vede structura pietrei dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
câteva gravuri în lemn reprezentând sălcii plângătoare, curbate. Domnea o tăcere intensă, dincolo de care se auzea doar fâșâitul unui automobil care trecea pe șoseaua de la capătul grădinii, pe unde se plimbaseră părintele Bernard și John Robert. Cu o discretă privire piezișă, Alex își observa imaginea reflectată de oglinda gravată cu o fântână de cristal. Se simțea fără vârstă, senină și tânără, gata să-și ia viața de la capăt. În acea clipă, o vulpe lătră foarte aproape de casă, un sunet sfredelitor, răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sordide. Ca să-l găsesc, am intrat din circiumă în circiumă. Un miros acru de tutun, amestecat cu aburi de alcool și cu o vorbărie vulgară, plutea în acele încăperi pline cu clienți de o anumită condiție. Chelnerii îmi aruncau priviri piezișe. Nu făceam parte, în mod evident, dintre cei ce frecventau obișnuit cârciumile respective... Ca să mă pot uita în liniște, ceream peste tot ceva de băut. Mi-era indiferent ce anume. Alegeam prima băutură pe care o vedeam. La a patra
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cât a durat, când și cu ce gânduri am plecat, vă invit să vedeți în nota „epilogului“ (Șir de plecări) de la p. 221. Dan C. Mihăilescu, septembrie 2012 La depresia generală Adevărul e că m-am cam săturat de ironii piezișe, ricanări caustice, șarje cvasiamicale, bobârnace și palme în cap de la mai toată lumea cu care intru în contact. Oriunde mă duc, încerc să fiu și să fac așa cum m-a în vățat maică-mea, adică să arăt lumii o față de sărbătoare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care acum o clipă ședea lângă mine? Unde-i măsuța cu cele trebuincioase scrisului aflate în fața mea?...Mă frec la ochi și îi redeschid... Mă aflu sub același stejar unde am stat - cine știe când - cu țiganca...În bătaia razelor piezișe ale soarelui aflat la chindie, zăresc o umbră... Caut să deslușesc mai bine cine-i. Cu greu îmi dau seama că este un călugăr bătrân ca și zidurile mănăstirii din preajmă. Șade cu mâinile încrucișate la piept și privește la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o astfel de adjudecare? A doua zi Lina trimisese pe babă să bată la ușa biuroului, spunând că cucoana poftește pe domnișori să rămână la dejun. După ce se consultase asupra invitării suspecte, gemenii cu Rim apăruse în sufragerie cu aere piezișe. La desert Lina îi întrebase dacă s-au instalat în strada Minervei și cum și-au aranjat casa. Surprinși, cu toată îndemînarea lor, se încurcase în explicații. Acum, Lina, de la vizitele medicale, se întorcea cu înconjur pe strada Minervei și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
într-o după-amiază, când gemenii ieșeau de la Rim, Lina, cu trăsura gata la poartă, îi oprise cerând un op medical pe care știa bine că-1 au. • - Merg cu vai pe acasă, să mi-1 dați! Cei doi primise. înțelegerea lor piezișă nici nu se simțise. Citadela lor era bine organizată și prevedea surprinderile. Coborâse împreună și intrase în camera de jos, care era un fel de brăcuială de fiole, de cărți, eprubete: biroul! Lina obținuse volumul cerut. în restul casei nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În biroul lui, unde secretara Îi citea rubrica „Documente vechi“ dintr-un ziar, Lalo Bello despre originea unor averi și rivalități politice... premierul trecu pe lîngă istoric și ochiul său stîng satanic Îi ajunsese aproape pînă la ureche, o privire piezișă care se transformă Într-o privire directă și Încărcată de ură, Lastarria fu cuprins de spaimă și Într-o clipă, În sfîrșit, Lalo Bello se dezumflă În norul cald al primului și imensului fum pe care-l trase În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
peste scăfîrlie. N-a fost o lovitură prea tare, era o palmă cum dau de obicei maicile copiilor răi, cu palma deschisă, dar Cano ar fi preferat să-i dea cu un par În cap decît să simtă această lovitură piezișă și ușoară În care mîna Roșcovei Îi alunecase pe creștet și Îndată după aceea măicuța strîmbă din nas descoperind grăsime pe mînă, grăsime de la Cano, din părul lui unsuros și cu toții văzură apoi cum o grămadă de fire de mătreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu una dintre poete sau cu amândouă la un loc, cum poate vă imaginați, nu, ferească sfântul! - ci ca să am bucuria și nebunia să mai descriu o dată acel cer de noiem brie, acel cer irlandez alb de stele. Bolta era piezișă, sprijinită doar pe-o parte de calcanul negru al cas telului. În afară de dreptun ghiul întunecat al zidului, cerul dădea pe dinafară de stele. Era copleșitor, erau mai multe spoturi de lumină decât întunericul dintre ele, erau presărate difuz, îngrămădite-ntr
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
eram deja sătul până peste cap de verdea Irlandă (de fapt numai brumă și ceață în acel noiembrie). Doar nop țile ei înste late erau mai departe inegalabil, înspăi mântător de frumoase. Ai fi vrut să mori sub cerul acela pieziș pe care stelele se risipeau ca o pulbere de heroină pură... Toți se blegiseră la sfârșit. Volumul de versuri era gata, intro dus frumos într-unul din primele lap topuri pe care le văzusem vreodată. Deși gros ca o scândură
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
niște coase. Se întoarse ca să se uite la casă. La anul pe vremea asta nu va mai fi aici, se va prăbuși sau va fi dărâmată cu buldozerul, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Acoperișul ca o carte deschisă, ușa piezișă a pivniței, proptită în fundația de cărămidă, ciotul pătrățos în formă de cutie, ițindu-se la orizontul pustiu. Adăpost pentru nimic. —Mai ții minte când tu și tati ați încercat să curățați rezervorul ăla înfundat? El se lovi peste cap, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Patru soldați fac greșeala să se apropie. Deși e a șasea oară când se întâmplă același lucru, Weber așteaptă încremenit, căci a șaptea oară deznodământul ar putea fi altul. Din nou în aer, târându-se înapoi spre est pe ruta piezișă de zbor, devine transparent, mai subțire decât pelicula. O voce spune: Vă rugăm să nu vă plimbați prin cabină sau să vă adunați în grupuri pe culoare. Se agață de cuvinte - o vestă de salvare. Ceva din specia asta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
străine În moarte ale americanilor căzuți, au rămas o clipă nemișcați gîndind, simțind, gîndind, cu inimile pline de o uimire profundă și mută: — În fapt de seară, stînd În pragul unor uși minunate, pe cînd ne Învăluiau tăcerea și lumina piezișă și coamele dealurilor, am văzut pe pămînt ciudate forme tăcute, zarea mută, și Înțelegînd atunci totul... ce mai puteam spune În afară de faptul că În jurul nostru zăceau risipiți, neclintiți, camarazii noștri și că amiaza era departe? Ce puteam spune acum despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oasele, cu sîngele, cu creierul și cu toate graiurile fără cuvinte, auzind pe toate drumurile neștiute glasurile banale și familiare ale americanilor care mîine vor fi Îngropați În pămînt, conștienți că, după noi, cîmpiile vor adormi În tăcere, că lumina piezișă se va stinge pe dealuri, că pacea și Înserarea vor coborî din nou... contopite cu formele nenumărate și cu materia unică a pămîntului nostru, cu pacea Înserării, cu pașii uriași ai nopții unduitoare ce se apropie și, În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază și de trudă voioasă, imaginea ta strălucește veșnic În inimile noastre și ne-ndreptăm spre tine! — Stradă a dimineții, stradă a speranței! au strigat ei. Stradă scăldată În răcoare, În lumina piezișă, stradă cu fațade Înalte și adîncă umbră albastră, stradă scăldată În aerul mișcător al dimineții poleind valurile, stradă cu docuri vechi și ruginite, pe unde bacul teșit intră spumegînd, Împovărat de un zid de fețe mici și albe, ce privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
număr de legături de vreascuri care se clădesc pe un spațiu de trei stadii de lung și tot atât de lat, dar de o înălțime mai mică păstrându-se deasupra o suprafață plană patrunghiulară. Trei din laturi sunt drepte, iar a patra piezișă pentru suit. O sută cincizeci de care sunt ocupate în fiecare an a transporta legăturile de vreascuri necesare acestei construcțiuni, pe care iarna o strică de-a pururea. Pe această movilă de vreascuri împlântă Sciții un vechi iatagan de fier
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
clica lui Sludden, cu mîna vîrîtă la pieptul hainei. Le-ar zîmbi din colțul gurii și și-ar scoate brusc brațul. în momentul în care Toal și McPake ar sări în picioare, i-ar prăvăli la podea dintr-o lovitură piezișă, apoi le-ar înghesui pe fete într-un colț, cu toate scîncetele lor, și le-ar sfîșia hainele. Apoi imaginea devenea confuză, pentru că fiecare dintre fanteziile lui avea tendința de a se topi în alta înainte de a ajunge la punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l plătesc deloc? — Nu cred. Lucrează pentru ei doar în timpul liber. — Hm. Bine, sper c-o ajuți pe maică-ta la treburile casei. Știi că nu se simte prea bine. Ruth și Thaw se uitară pe fereastră încurcați. Sub razele piezișe ale soarelui, drumul se ondula peste o mare mlaștină, în pliurile căreia vedeai mici lacuri neregulate. Vîrful conic al unui munte răsări după curbura orizontului mlaștinii, și Thaw își dădu seama cu dezgust că era Ben Rua. Pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mănînc porridge-ul fără un anestezic ca lumea! Repetă fraza mai tare, dar nimeni nu o băgă în seamă, așa că o scrise pentru a i-o spune lui Drummond sau McAlpin, și continuă să mănînce. CAPITOLUL 27. Geneza Lumina piezișă a soarelui lumina vaza tăiată în sticlă de pe masa domnului Clark, în care se aflau flori de ciuboțica-cucului și campanule. Thaw stătea în fotoliu și admira florile de culoarea untului, cu tulpini verde-pal, încovoiate, lujerii întunecați, cu frunze ascuțite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
inimă: — Bucureștean. Crețu. — Rudă cu spițerul Kretzu, ăla cu mustăți roșcovane? Da’ matale cine ți-a ras mustățile? N-am mai răspuns. Nimic nu se potrivea cu nimic. Petre îmi mai arunca din când în când o căutătură, tot mai piezișă. Vedeam că face eforturi mari de gândire. Brusc a tras de hățuri, eu am venit în față ca împins, iar el a sărit jos cu o iuțeală care dovedea un lung exercițiu. Eram într-un pâlc de pomi cu zăpadă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a împușcat că nu-l iubea nevastă-sa. Hm, nu-l iubea... Iliaș dispărut, pe Rădoi l-a isprăvit diabetul... Ceva în familie... Și taică-său, generalul... Cretinii..." Se căută jos, în marginea fotografiei. Un tânăr subțirel cu privire neagră, piezișă, și un ușor început de chelie. Puse degetul pe carton. El era viu... Trăia... Rupse foaia calendarului privind îndelung data: "7 decembrie 1974... Extraordinar! Cum fuge timpul, domnule!" Făcu lumina mică și dădu drumul în surdină la aparatul de radio
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care nu are nimic de-a face cu hainele ― chestiune de ținută și prestanță ― clătina capul plină de demnitate. Afișa o tristețe reținută, politicoasă, zâmbea cum știu să zâmbească oameni deprinși în general cu societatea. Grigore Popa, încotoșmănat, arunca priviri piezișe în jurul lui. Purta un palton lung, îmblănit. Gulerul de lutru prinsese nuanțe roșietice pe la margini. Lângă el, Doru Matei tremura. Se bâțâia de pe un picior pe altul uitîndu-se mereu la ceas. ― Lipsește Valerica Scurtu, observă locotenentul. ― Poate n-a reușit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]