3,087 matches
-
ar fi pătruns adânc, până-n măduva lor, asurzindu-l... De atunci, de la Întâmplarea aceea, a suportat chinuit fiecare zgomot mai pronunțat, a stat departe de sunetele Înalte, tăioase, arătându-se de-a dreptul terorizat În prezența lor. Într-un târziu, pipăindu-și Încet abdomenul, descoperi o mică pată acolo, În zona mijlocului. Era o pată neagră, cu marginile cafenii, care nu-l durea deloc. O cercetă atent, cu mare băgare de seamă, apăsând-o ușor, și simți că degetele i se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie, care se acoperiră În Întregime de pudra aceea cenușie, pe care Începea să o perceapă tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare venită din iad, ce-l Înspăimânta cumplit. Ar fi vrut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat cu limba dinții și mă Îngrozesc. Mulți sunt lipsă „la apel”, iar pe alții Îi găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne, de-a lungul gingiilor - zone tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îmi mângâie mâinile. Inima Îmi zvâcni cu putere. Am ridicat privirea cu răsuflarea tăiată. Lola stătea dreaptă lângă masa mea și mă privea galeș. Părea de pe alt tărâm. S-a aplecat grațios, mi-a luat paharul și a sorbit ușor, pipăind cu vârful limbuței suprafața băuturii, ca și cum i-ar fi Încercat tăria. O, Doamne, de data asta chiar mi-a plăcut. Îmi dorisem s-o mai văd făcând așa... Era clar că Începeam să o iubesc pe Lola. Mi-a trecut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alunece o dată cu ochii peste sutele de exponate, Victor se ridică, o luă de mână pe Olga și se îndreptă spre vitrinele în care erau expuse modelele unicat. Patroana nu întârzie să-i urmeze. Olga și Victor priviră cu interes modelele, pipăiră materialele și în cele din urmă, hotărâră să comande o rochie dintr-un material recent sosit din import: o mătase plinuță, cu irizări solare de un corai superb. Olga lipi țesătura de corpul său. Culoarea o prindea de minune. Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la gunoi. Încetini pasul. Se aplecă. De dincolo de turetci, scoteau capul, șomoioage de euroi. Tresări, speriată, de parcă ar fi comis ceva neadmis, și dădu un pas înapoi. Privi mai atentă. Da, erau bani. Se apropie, puse mâna pe bani, îi pipăi. Îi smulse din bocanci. Îi scoase și pe cei de mai dedesupt. O cuprinse întâi o bucurie foarte mare. Bucuria se transformase, mai apoi, într-o frică la fel de mare. Îndesă banii, înapoi, în bocancii găsiți, și gândi: i-aș duce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sa unsuroasă, măcelarul își mângâie barba de culoarea arbustului de Lawsonia, apoi, examinând cadavrele cu o privire negustorească, cântărește cu mâna coada lor grasă, pe urmă le duce și le agață în cârligele măcelăriei. Mârțoagele pornesc sforăind, în timp ce măcelarul le pipăie corpurile sângerânde, cu gâtul tăiat, cu ochii sticloși, cu craniul violet din care le ies pleoapele însângerate. În sfârșit, ia un cuțit cu mâner de os, le tranșează cu grijă și, cu surâsul pe buze, le vinde carnea dezosată clienților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cărei privilegiu îl au văduvele și mă privea cu aceiași ochi ca atunci când mă ținea pe oliță. Cine știe? Poate se excita în prezența mea, cum fac femeile cu pretinsele lor surori adoptive. Și acum chiar, cu câtă curiozitate mă pipăie, „îmi face părul creț“, cum zice ea. Dacă târfa de nevastă-mea s-ar fi interesat de mine, n-aș fi tolerat deloc o astfel de familiaritate din partea doicii. Aveam, într-adevăr, convingerea intimă că orizontul gândirii și simțul frumosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
strângea craniul. Mirosul violent și afrodiziac pe care îl răspândea uleiul de santal turnat în lampă mi se urcase la cap. Mirosea ca pulpele soției mele; gura mea avea gustul concomitent dulce și amar al unui miez de castravete. Mă pipăiam peste tot, comparând în gând membrele, coapsele, pulpele, brațele cu cele ale soției. Conturul coapselor și feselor sale, căldura cărnii sale se materializau din nou în mine, cu toată forța realității; nevoia de ele, pe care o resimțeam, mă obseda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-se în corpul ei. Un lichid cald îmi împroșcă fața. Ea scoase un țipăt și mă lăsă. Țineau în mână un obiect călduț, căruia nu voaim să-i dau drumul. Am aruncat arma. Liber în sfârșit în mișcări, i-am pipăit trupul: era rece. Ea era moartă... Atunci am început să tușesc, dar nu mai era aceeași tuse. Era ca un râs uscat și oribil, un râs care-ți zbârlea părul pe cap. Tremurând de frică, mi-am aruncat haina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
chef de sentințe. E stăpînită de masochismul polemicii cu orice preț, așa cum Crăcănel sau Mița din D-ale...voiau scandal cu orice preț ! Nu știu cît stă În teatre cronicăreasa ( pardon de expresie) : dar le are, tată! Le știe! Le pipăie! Le aruncă la coșul de gunoi al esteticii ! O dovadă? „În teatru se fură pe față și pe rupte. Actorii fură mimînd, regizorii fură mințind că au o idee cînd se apucă de un text cînd, de fapt, nu au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
restu-i dă pă gât. Naș'tu, de! V-ați cam găsit..." Oftează și șterge reflex masa din bucătărie. Vede termosul și tresare: "Iote un' era și termosu'!" Bărbatul nu zice nimic, fiind ocupat cu o introspecție atentă asupra danturii. Își pipăie cu un deget jegos alveolele goale, apoi dă din cap cu o figură mâhnită: "Vineri mi-a scos sioatele alea si tot mă doare si acu'. Mare zigodii si doctorii ăstia! Cum te chinuieste ei si-si mai umflă si
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ochi, pufăi, ca și când ar fi zis: Hai s-o spun și pe asta. Ce ar putea să-mi facă? Să-mi taie capul?, apoi rosti cuvintele tot mai intens, așezându-le într-un iminent crescendo: Să mă abordeze, să mă pipăie, să mă sărute și să-mi propună ceva ce nu se poate spune aici cu glas tare... Se făcuse liniște deplină. Parcă toate gurile paralizaseră la un singur semn. Abia atunci își întoarse Gerard, privirile descotoșmănate de posibile reziduuri, ca și cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mehenghi bătrân. Ia fă binișor și răstoarnă carul cu gânduri. Doar te știu de-o viață...Sunt sigur că în scăfârlia ta cea afumată se învârt destule gânduri. Sloboade le și n-o mai fă pe niznaiul. Pâcu și-a pipăit punga cu tutun, în timp ce în cealaltă mână învârtea luleaua goală. Moș Dumitru îl urmărea cu nerăbdarea zugrăvită pe chip. „Uite așa îmi face de fiecare dată când îl rog să spună ceva. Mă fierbe ca pe fasole. N-a ieși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bun sfătuitor.” Cu aceste vorbe, o plecat de lângă mine, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Eu am rămas locului, încercând să-mi adun mințile, că prea erau răvășite. „De cele ce știe Dumitru sunt lămurit” - mi-am zis eu, pipăindu-mi falca. „Dar ce știe Costache și ce știu ceilalți cărăuși?” - m-am întrebat eu...În noaptea aceea n-am pus geană pe geană... A doua zi, după ce carele au pornit la drum, Dumitru s-o apropiat de mine... Mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de luptă ori doar pentru a-ți deruta adversarul, făcându-l să-și pună diverse Întrebări. Rămase, așadar, cu ochii ațintiți asupra crestei punk a lui Alfred Adler, care, sub forța privirii imperiale, Începu să se Înmoaie ca o lumânare, pipăindu-și nesigur liziera verde-gălbuie. Se părea că omul care introdusese complexul de inferioritate În psihanaliză tocmai era pe cale să dobândească unul, căci o fi timpul o noțiune relativă, mai ales În Purgatoriu, dar trebuie să precizăm că trecuseră vreo două
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru calculator. Lipsiți de fluxul megabiților, păreau niște pacienți În stadiul terminal, decuplați de la aparate. Degetele arătătoare și cele mediane de la mâna dreaptă le pulsau spasmodic pe brațele scaunelor, ca și cum, fără mouse, s-ar fi transformat În antenele unor gândaci pipăind bezna. Membrii unui chatroom stăteau așezați În cerc, privindu-se unii pe ceilalți, cu expresiile unor mături uitate Într-o debara. „Săracii, Îi pun să vorbească Între ei“, mi-a șoptit la ureche Olaf. Din când În când, câte unul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
supraveghetori au auzit zgomotul și Își Îndreaptă simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spus mama, care Încerca să se dezlipească de pe peretele acceleratorului. M-am năpustit de-a bușilea către boschetul cu pricina, printre ai cărui atomi se vedea ghemotocul mov sclipind jucăuș. În micul luminiș de dincolo, o quarcă drăguță stătea bosumflată, pipăindu-și cucuiul care-i creștea Între codițele În care avea strâns părul roșiatic. Cu ea mă ciocnisem, așadar. Părinții ei stăteau alături, Întinși pe iarbă, Încă buimaci. — Mi-ai spart capul, a zis ea, ridicându-și spre mine ochii negri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un reflex care i-ar fi stârnit ropote de aplauze și celui mai antrenat călugăr shaolin, am prins-o În podul palmei. Eram gata să arunc pe jos leșul, când o senzație ciudată m-a curentat. Musca era zgrunțuroasă la pipăit și prea grea pentru o insectă. Am pus-o pe masă și am privit-o cu atenție prin dispozitivul optic. În repaus și cu măruntaiele la vedere, semăna cu o insectă cum seamănă un stropitor de grădină cu Olga Kordunova
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
obstacolele pe care le întîmpină impulsul său de metacunoaștere (nereligios în esența sa), Arghezi se lamentează cvasiacuzator: "încerc de-o viață lungă, să stăm un ceas la sfat, / Și te-ai ascuns de mine, de cum m-am arătat,/ Oriunde-ți pipăi pragul cu șoapta tristei rugi,/ Dau numai de belciuge cu lacăte și drugi". Atari obstacole nu sînt decît oglindirea acelui skandalon, adică a dorinței de imitație, care se așează, prin rivalitate, în drumul pietății, după cum explică eseistul francez: "Satana este
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
Cum a presimțit asta? se miră Vic. — Păi... CÎnd ne apropiam de postul N2, mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba știe ce se Întîmplă, am impresia că mă pipăie cineva, Îmi umblă prin buzunare! — Băiete, fii atent, asta nu Înseamnă că a presimțit..., Încercă Vic să-l corecteze. — Ba a presimțit! susținu soldatul cu Încăpățînare. Fiindcă s-a Întîmplat mai Înainte. Nu putea fi contrazis, deoarece văzuse cu ochii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
e o problemă de credință, completă Feder. Domnule, una-i una și două-s mai multe! Nu uitați că, printre altele, pe mine mă cheamă Thomas! Cel care nu a crezut decît după ce a văzut cu ochii lui și a pipăit cu mîna lui. Vreau să spun, sunt Înclinat În mod natural și, dacă vreți, providențial, spre o anumită circumspecție. Totuși, În problema extratereștrilor, consider că lucrurile trebuie tratate altfel. Dacă mă Întrebați de ce cred că există extratereștri, vă răspund: deoarece
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prompt Christina, ca și cum s-ar fi temut că, Întîrziind cu răspunsul, ar fi riscat să spună un număr greșit. Joanna-Jeni lăsă Aurametrul În grija uneia dintre doamnele membre ale comitetului de organizare, apoi, apropiindu-se de Christina, Începu să-i pipăie fruntea cu ambele mîini. — Aici e un beculeț aprins! spuse apăsînd cu degetul Într-un loc. Și mai e unul dincoace... O mulțime de beculețe! Nimeni nu Înțelegea nimic, dar, din politețe, cei aflați În preajmă se Înclinară și clipiră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]