2,526 matches
-
Sé ne lumineze calea cu lanterna! - Sé tragem brazde lațe În jurul lanului În flécéri! - Sé fim mai veseli decît albinele! - Ca niște hîrciogași! Sé apérem de peste tot, din géuri, holdele patriei sé le salvém! - Sé umplem podurile cu gréunțe! - Ambarele! - Pivniță și dulépioarele! - Hudițele! - Satele și oréșelele! - Raioanele! - Sé nu ne paré réu! - Cé am murit degeaba! - Nu! - Niciodaté! Își vézu țară din autobuz. Era frumoasé, dar tristé. Era frumoasé pentru cé avea copaci frumoși care Înfloriseré În séptémîna aceea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Chauchat e menită să-i declanșeze boala? Simpla mărturisire și recunoaștere a sentimentului iubirii îl va putea ajuta pe Castorp să-și depășească boala? Și gândul ei posedat merge mai departe, socotind că nu numai iubirea refulată, alungată, împinsă în pivnițele subconștientului conține în ea premisele bolii, aceeași finalitate se poate obține prin iubirea neîmplinită, imposibilă, tăinuită, nemanifestată sau neîmpărtășită. La fel cum un sentiment mic, prea mic, în neputința lui de a crește, poate distruge iubirea, o poate trivializa, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la subsol, alcătuit din mai multe încăperi spațioase și pline de lăzi cu conținut misterios. Plutea în aer acea mireasmă care-mi place dintre toate, compusă dintr-un amestec de mucegaiuri delicate, praf vechi, întunecime și secret: o mireasmă de pivniță. Îmi venea să plâng. -Nu asta ne interesează, zise Sigrid, dar iată camera frigorifică. Erau acolo provizii inimaginabile de șunci, brânzeturi, legume, smântână, sosuri - cu ce să te hrănești vreme de mai multe luni. -O să aibă loc un război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
că fac la fel, o să știi că trebuie să mă alimentezi. Râse. O urmai în bucătărie. Biscuit se năpusti asupra pateului său de patru stele. -Mă duc după o sticlă de șampanie? Se crease un obicei. În vreme ce ea era în pivniță, insultai pisica: -Imbecilule. Urma în sfârșit să-mi spună cum își petrece timpul dar a trebuit ca domnul să vină să-și ceară miaul. Biscuit nu-mi acordă atenție. Triumful lui era zdrobitor. Sigrid reveni cu o veuve-clicquot într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ce mă gândeam înainte de a adormi. -Știu că ți-e foame, dar n-am putea bea tradiționala noastră sticlă de șampanie? Șampania hrănește. -Bine. Cu condiția ca după aceea să cinăm. -Roederer medaliat? -De ce nu? În timp ce ea coborî în pivniță, mă întrebai cum de puteam fi în halul acesta de blazat încât perspectiva de a bea o șampanie de calitate cu o creatură de vis să mi se pară atât de firească. Și asta în vreme ce ar fi trebuit să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
în cont. Într-o zi l-am întrebat iar el mi-a răspuns: „Mult.” Când scot bani, distribuitorul refuză să-mi dea soldul. -Cardul lui Olaf, este parfumul văduvei. -Că veni vorba de văduvă, mă duc să aduc una din pivniță. Sigrid păși drept, în pofida tocurilor vertiginoase și a gradului de alcoolemie. Urcă fără să se clatine și destupă sticla cu gesturi sigure. -Nu ești cherchelită, Sigrid? -Sunt. Știu că nu se vede. -După ce se cunoaște că ești beată? -Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Olaf puțin mai departe. O să mergem unde vrei. -Nu am unde să mă duc. -Nici eu. Dar nu asta e problema acum. Cum o s-o ștergem? -Olaf a prevăzut această situație. A construit, în secret, o galerie care duce din pivniță până la bancă. -De ce la bancă? -Un film de Woody Allen i-a sugerat asta. Spunea că în cazul unei evadări, banii sunt produsul de primă necesitate. -Înțeleg de ce l-ai iubit. A fost nevoie să mai insist. Ceea ce Sigrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mult. Am admirat dezinvoltura cu care și-a abandonat restul de viață. Eram pe punctul să mă vâr în halat. M-a rugat să mă schimb. M-am despărțit cu regret de această a doua piele. Înainte de a coborî în pivniță, am întrebat-o dacă-l luăm pe Biscuit cu noi. -Nu, zise ea. El numai aici se simte fericit. Îi dădui dreptate. Biscuit era inseparabil de biotopul său. Ar fi fost ca și cum ai smulge o vestală din templu. În cramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
învîrtit de minune în viață, dacă te gîndești la ce-ai fost, și ce-ai ajuns, Geniule, dintr-un interlop care nu știa nici să scrie și să citească, care vagabonda pe străzi și înfunda pușcăriile, cînd la Doftana, cînd pivnița Văcăreștilor, tiran, șef de stat, academician, doctor, și chiar dacă țara asta se numește România și e o adunătură de secături fără cultură întocmai ca tine, asta nu-ți diminuează cu nimic din merite, ba din contră. Cel mai greu lucru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu toții la răcoare și să li se înmoaie oasele. Informația asta a aflat-o Tîrnăcop chiar de la unul dintre soli cu care a dat din întîmplare nas în nas pe stradă imediat după fuga Geniului. Tocmai fuseseră eliberați cu toții din pivnița Comitetului Central. Abia ce se treziseră din beție, că li se și dăduse iar drumul pe străzi, dom’ Roja. — Orice s-ar întîmpla va trebui să rămînem uniți, zice domnul Președinte, înțelegerea e înțelegere, pe lîngă asta îi vom primi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Doamne, singurul acoperiș străin pe care o să-l accept deasupra capului! În mănăstire, fiecare viețuitor era proprietar de Dumnezeu. Jupânul stareț îi purta pistolul și cârja episcopală. El făcea și tot el desfăcea, de zicea doar cu privirea. Din ușa pivniței până la porțile raiului, cale dreaptă; pe unde trece Domnul, intra și taica. Părintele Visarion dormea cu registrele sub cap; fiecare cui avea număr de inventar, bon de consum pentru felia de pâine. Apa de ploaie curgea de pe biserică, prin burlane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
numai de ei. „Banda“, atunci și acolo, era taraful de lăutari - o vioară, un acordeon, o gordună, uneori două viori și, În plus, un țambal de piept. De jos, de la ei, vedeau negreșit care dintre marile uși de lemn ale pivnițelor săpate În deal stătea deschisă și unde era rost de petrecere. Se strîngeau pesemne iute laolaltă și, neauziți, nesimțiți de nimeni, răsăreau În pragul cramei. — Cum, dracu’, făcea taică-meu, cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
laolaltă și, neauziți, nesimțiți de nimeni, răsăreau În pragul cramei. — Cum, dracu’, făcea taică-meu, cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am văzut umbră de om și ne-am trezit cu ei la ușă bătînd ceardaș! Pivnițele sînt cea mai de laudă ispravă din tot ce a crescut În timp sub peticul de cer al Răteștilor. CÎnd vii de la sud, dinspre Beltiug, Îți sar În ochi de Îndată ce ajungi Între cele două scurte poduri de piatră. Le vezi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un monument țanțoș În memoria eroismului Armatei Roșii. Printre cramele din Rătești, pornind de la nivelul de sus, ne dădeam drumul iarna cu sania. Trebuia să ai curaj, nu glumă, ca să te-ncumeți să zbori prin defileuri. Drumul dintre etajele de pivnițe funcționa ca o trambulină. Mulți băieți nu nimereau văiuga dintre ele, căzînd și rămînÎnd pe acoperișul cîte uneia, În timp ce sania luneca liberă la vale. Odată ajunși cu săniile la fața locului, fluieram peste gîrlă după Vilmoș. Mai zdravăn decît oricare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
uneia, În timp ce sania luneca liberă la vale. Odată ajunși cu săniile la fața locului, fluieram peste gîrlă după Vilmoș. Mai zdravăn decît oricare din trupa noastră, pe țigan Îl simțeam În stare de orice Îndrăzneală. Zbura cu sania, pilotînd-o printre pivnițele celor trei etaje, cu ușurința cu care se scărpina În cap. Odată ajunși pe platoul neted de jos, cu toate că mai era mult pînă la gîrlă, țipa la noi să frînăm 2ca nu cumva să lunece el În apă. Zbiera atunci
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Și-l Învăță cum să zică: — Éljen a Román Munkás Párt! striga vesel Vilmoș, éljen! Într-o vară, pe la sfîrșitul studenției, am dat pe la Ră tești. Cu băieții care nu luaseră Încă drumul Germaniei Federale, ne-am regăsit tot la pivnițe. Stăteam În gura uneia dintre ele, cînd aud un căruțaș Îndemnîndu-și caii și grăbind spre noi: — Trăiască Partidul Muncitoresc Român! — Draci! am făcut eu. — Trăiască, Radule, de ce să nu trăiască, dacă tot s-a terminat cu el și l-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dar unde nu aveam prieteni, așa că lîncezeam multe zile singur, ascultînd la nesfîrșit radioul. Aș fi putut da din nou pe la ei ca să mai tragem o scaldă În ochiurile de apă ale Măriei ori o hoinăreală prin păduri și pe la pivnițe. Blestemam și consemnarea aceea, nedreaptă, după mine. Mi-o hotărîse tocmai omul din partea căruia mă așteptam mai puțin la una ca asta și la care țineam mult. Ne citise din Cehov și ne insuflase un anume gust al libertății. Pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
după spusele tuturor dascălilor săi, singur se abonase la ziarele din oraș, singur Își procura, prin corespondență, cărțile care-l interesau: — Tată, a zis el, venind Încoace, am văzut În apropiere o fereastră prin care aș putea sări Într-o pivniță să mă ascund. Lasă-mă să fug! Weisz a dus cu el În Israel și foarte probabil În mormînt remușcarea că nu l-a lăsat pe băiat să Încerce să evadeze. Pentru că, În curînd, tatăl se trezi despărțit de nevastă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În ruptul capului nu a vrut să spună cine l-a ascuns la Moftinu Mare. A admis să mărturisească doar că l-au adăpostit nu numai În casă și În beciul de sub ea, ci și În șură și Într-o pivniță de sub podeaua grajdului. Auzea deasupra boii și vacile mugind, dînd din copite și pișîndu-se Îmbelșugat. — Domnu’ Weisz, Încerca tata, vremurile de groază de altădată s-au terminat, Hitler s-a dus În mă sa, Szálasi a sfîrșit În ștreang, numai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la lumină În umbra zidurilor, vederea mea pîlpîia ca o lumînare Întîlnind o pală de vînt. Slăbise evident. Devenisem conștient de asta. Ajuns sus, Îl vedeam totuși pe domnul Weisz, masiv, greoi, Încet, coborînd, mai bine zis, dispărînd pe scara pivniței cu piciorul lui de lemn și cu cîrja atîrnată pe braț. Auzeam totodată și o dată fata din Bagdad treptele tot de lemn gemînd a plînset. Iar atunci am știut că nu scara plîngea, ci eu Îmi ascultam suspinele. Eram, din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru făcut bani, oameni cu pielea neagră, butoaie de bere care vin singure acasă la lucrătorii din fabrică la fiecare sfîrșit de săptămînă și un cîntec - engleza lui mi-a scăpat -, dansai pe el bătînd din palme, sîmbăta seara, În pivnița lui Lewandowsky de la o margine de Chicago, cum mergi către Hegewisch, Illinois. Li se adăugau, cîte am apucat să rețin, decupaje din vechiul București: pămîntul cutremurîndu-se și legănînd amețitor lampa din tavan, braga și borșul, dulăi zdraveni răsturnînd tarabele cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din toată America, cel mai bine se simțise la Chicago, nu numai datorită culturii jazz sănătoase a publicului, ci și din pricina unui loc mai aparte unde muzicienii, după ce cîntau la concerte contractate, se retrăgeau pentru niște minunate jazz sessions În Pivnița lui Lewandowsky... — Cum?! am tresărit eu sărind În picioare. — Pivnița lui Lewandowsky, un basement mare care fu sese cîndva depozit de mărfuri... — Vreți să repetați, pivnița cui?... — A lui Lewandowsky, my friend, vreun polonez, bag seama, o foloseau pictorii pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu numai datorită culturii jazz sănătoase a publicului, ci și din pricina unui loc mai aparte unde muzicienii, după ce cîntau la concerte contractate, se retrăgeau pentru niște minunate jazz sessions În Pivnița lui Lewandowsky... — Cum?! am tresărit eu sărind În picioare. — Pivnița lui Lewandowsky, un basement mare care fu sese cîndva depozit de mărfuri... — Vreți să repetați, pivnița cui?... — A lui Lewandowsky, my friend, vreun polonez, bag seama, o foloseau pictorii pentru expoziții, noi pentru muzică, studenții pentru trăsnăile lor cu teatrul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
muzicienii, după ce cîntau la concerte contractate, se retrăgeau pentru niște minunate jazz sessions În Pivnița lui Lewandowsky... — Cum?! am tresărit eu sărind În picioare. — Pivnița lui Lewandowsky, un basement mare care fu sese cîndva depozit de mărfuri... — Vreți să repetați, pivnița cui?... — A lui Lewandowsky, my friend, vreun polonez, bag seama, o foloseau pictorii pentru expoziții, noi pentru muzică, studenții pentru trăsnăile lor cu teatrul cu măști ori fără măști, mă rog, avea o acustică foarte bună. Cum să nu sar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și pentru ca fotografia, simt asta, În imposibilitatea mea de a o face, s-o contemple pe ea. După plecarea mea din Rătești, pe tanti Emma Geiger am mai Întîlnit-o o dată. Era În vacanța studențească În care revenisem și dădusem la pivnițe de Vilmoș și de alți prieteni. Trăsesem la Ionel Caița, unde urma să rămîn peste noapte. CÎnd ne-am Întors noi spre seară, tanti Emma mă aștepta. La Caița o adusese cineva, fiindcă ea Își pierduse vederea de cîțiva ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]