753 matches
-
zona originalității, a fanteziei, a imaginației. În filmul lui Constantin Vaeni, Apoi s-a născut orașul (1972), nașterea noii Orșove, după strămutarea ei datorită barajului de acumulare, este sugerată printr-o secvență în care se arată maternitatea și se aude plânsetul unui nou-născut, sunet a cărui semnificație depășește contextul strict realist. Filmul folosește frecvent simboluri sonore, deoarece ele conferă limbajului filmic o valență expresivă suplimentară, sugerând mai mult decât simpla expunere directă. În 4000 de trepte spre cer, Titus Mesaroș vorbea
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
în limba română, după care au fost traduse în latină și italiană. Atât în Letopiseț, cât și în pisania bisericii de la Războieni, ridicată întru pomenirea celor căzuți în după-amiaza zilei de 26 iulie 1476, răsare din inima și mintea domnului plânsetul, durerea stăpânită într-una dintre cele mai frumoase pagini de literatură. “Căci, scria Iorga, aceasta este literatură. Aici nu mai este subiect de împrumut și nici forma copiată, ci subiectul este durerea unui popor întreg și forma aceea care se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
chiar scrie proză, dar... poetică. Narativul devine nota dominantă și tehnica de căpătâi la "ultimul" Bacovia fără a uita că prozasticul se înfiltrează încă din faza inițială ("E toamnă, e foșnet, e somn.../ Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plânset, e gol.../ Și-i frig, și burează"). Bacovianismul presupune și această "proză" a cotidianul nereprezentabil. Solitarul se raportează tot mai mult la lume, ascultă "derizorii ecouri", informează la modul jurnalistic: "Un manifest,/ Iarmaroc/ De principii./ S-a oploșit în cetate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deja eram În apropierea expirării pedepsei. Acolo am fost repartizat din nou lângă camera 4-spital, unde mai fusesem, chiar de două ori, și nu ne-am dat seama deloc de ce se Întâmplă, până când, la un moment dat, am auzit urlete, plânsete, chinuri de la 4-spital. Atunci am Început să bănuim ceva, dar nu știam ce se-ntâmplă. Într-o bună zi, ne-a luat din celula asta și ne-a băgat la 4-spital, după ce acolo mai rămăseseră alții, asupra cărora se săvârșise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
simplă necesitate fizică. De multe ori, prefera câte o prostituată pe care știa sigur că nu o iubește și nu o va iubi vreodată. Îi displăceau mult scenele cu despărțiri petrecute în noapte, la malul mării, pline de reproșuri și plânsete care îl bântuiau apoi o bună bucată de vreme. Hotărâse, așadar, să se țină un oarecare timp departe de femei. Apartamentul din Atena a rămas un timp gol, Codrin petrecându-și timpul mai mult pe la prietena sa. Pe la ora șapte
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
la masa de bucătărie și privindu-se în oglindă în timp ce vorbea, nu pe furiș, ci încontinuu, cu un aer sever, și comentarii furioase; chiar când se arăta mai plină de amărăciune, chiar și atunci când gura ei se lățea într-un plânset înlăcrimat, continuase să se privească. Mama, cu capul înfășurat într-o bandanna, pârlea un pui pe plită. Daragaya, n-o să i se întâmple nimic băiatului tău; o să se întoarcă acasă, îi spunea bătrâna în timp ce Anna hohotea de plâns. Și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
unui faraon sau a unui cezar ce promitea să se întrupeze într-un zeu - doar că nu avea să aibă piramide sau monumente pentru a susține această promisiune și în plus le era totuși inferioară. Cu toate acestea durerosul, înfiorătorul, plânset fără dinți, cu gingiile căscându-se goale și proferând acest strigăt al judecății din ghearele morții m-a lovit în suflet. Avea puterea să transforme amenințările de genul ăsta în ceva mult mai tulburător decât amenințările unui om obișnuit, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
asemănători lui - căci nu mai văzuse așa ceva. Și când și-a dat seama că-l lăsăm acolo și-a dat drumul sufletului, adică a început să geamă prelung, lucru mai rău decât lacrimile, deși cu multe grade mai prejos de plânset. Atunci Mama s-a prăbușit complet. În acel moment I-a luat capul lui deosebit și țepos în brațe, l-a sărutat și a început să plângă. Când am încercat după o vreme să o iau de acolo, Georgie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de pildă pe amărâtul ăla de Rousseau, în tabloul pe care ni l-a lăsat despre sine, cu fața nerasă și lăptoasă, cu perucă, în timp ce plângea la reprezentația propriei sale opere ce se juca în fața monarhului, la curte, încurajat de plânsetele doamnelor înduioșate, dorindu-și cu ardoare să le înghită lacrimile ce le curgeau pe obraz - acest porc bătrân de Jean-Jacques care nu era în stare să se înțeleagă cu o singură ființă omenească, pleacă în pădurile din Montmorency ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în fugă, după câte un șoarece. Ana: Atunci să mergem în liniște, să nu ne simtă Roșcata. Miki: Stați! (miroase aerul cu botul ridicat) Ne apropiem de vizuina Roșcatei. (pornesc la drum) Stați! Raluca: Ce se întâmplă Miki? Miki: Aud plânsetul puișorilor. Ana: Deci sunt încă vii?! Să ne grăbim. Miki: Stați! Am ajuns. Roșcata-i vicleană, are două ieșiri din vizuină. Raluca: Atunci, Ana stă la o ieșire, iar eu atac cu arma intrarea principală. Miki: Acolo este intrarea, iar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
în fundul grădinii cînd îmi intra săpun în ochi... De ce m-ai întrebat? Pentru că eu, ca o excepție la regulă, nu fac parte din acel "oricui", și-aici am vrut să ajung. Primele mele amintiri sînt o nebuloasă: copii mulți, murdari, plînsete... Și dintr-o dată, imaginea unui bărbat înalt, frumos... Apoi, îmi amintesc de o haină mare, neagră, cu guler din pielea unui miel brumăriu. Iarna dormeam învelită cu ea. Cît despre mama... Prima amintire legată de ea e dureroasă: era studentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spus evreicelor care implorat milă: „Așa vă trebuie, Comunitatea voastră a strâns fonduri și v-a procurat arme”78. „Cu revolverul În mână a condus șpatruleleț și le-a indicat locurile unde se ascund evreii, rămânând neînduplecat la țipetele și plânsetele copiilor și femeilor și la rugămințile bărbaților... În timpul cât patrulele au ucis și au ridicat pe evrei”79, povestea un evreu. Ioan Ștefănoiu XE "Ștefănoiu, Ioan" , laborant la Facultatea de Medicină din localitate, a omorât În chinuri 14 evrei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
imediat după pogrom, a descris pe scurt discursul ținut de generalul Stăvrescu XE "Stăvrescu (general)" În curtea Chesturii În dimineața pogromului, când pentru o clipă s-a făcut liniște În curtea uriașă - o liniște ciudată, Într-o mare de țipete, plânsete, durere și moarte. Generalul Stăvrescu XE "Stăvrescu (general)" s-a adresat evreilor ca și cum ar fi fost vinovați de rebeliune Împotriva Armatei: „Desigur nu toți evreii sunt vinovați că s’a atras În armata română și germană. Toți cei care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cu băltoace de sânge care se scurgeau spre stradă. Camuflajul nu includea și reducerea la tăcere, astfel Încât aerul vibra de un zumzet continuu de vaiete, gemete de durere, sunete neclare pe care le emit oameni În agonie, În așteptarea morții, plânset În surdină pe care numărul mare al celor năpăstuiți l-au transformat Într-un zgomot de fond neîntrerupt. În acest moment, polițiștii și-au bătut joc pentru ultima oară de supraviețuitorii măcelului - ultima tortură sufletească Înainte de a-i da pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
la violuri colective, În timp ce părinții și frații bătuți și Înjosiți Înțeleg ce urmează să se Întâmple cu ei a doua zi și Încearcă să liniștească copiii mici. Sute de oameni Își așteaptă moartea, În timp ce zeci petrec pe fondul țipetelor și plânsetelor femeilor. Țăranul Ion Petraru XE "Petraru, Ion" din satul Hermeziu, XE "Hermeziu" de lângă Stânca Roznovanu, XE "Stânca Roznovanu" a văzut și el execuția din câmpul de porumb prin care a trecut Întâmplător, (așa a afirmat), de la o distanță de 400
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
făcut Înconjurul zidurilor ce trebuiau să cadă sub loviturile târnăcoapelor, ziduri ce străjuiesc cavourile marilor rabini. Am văzut bătrâni, bărbați și femei, care stăteau la mormintele părinților despărțindu-se pentru totdeauna de rămășițele pământești, Înainte de dezhumare. În rugăciuni și În plânsete, a fost Înconjurat cimitirul, ridicându-se către Dumnezeu rugi pentru acei ce vor fi dezhumați și tulburați În somnul lor veșnic”. Primul mormânt deschis a fost cel al unui rabin din familia rabinilor din Ștefănești XE "Ștefănești" . Respectul datorat mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
către o Îndeletnicire atât de animalică și preferase s-o lase pe ea În continuare s-o facă - limitându-se să-și contemple femeile, fericit și Înduioșat, de la distanță. Și după aceea, când toată afacerea cu laptele se sfârșise, Începuseră plânsetele, poveștile interminabile, astmul, cântecele de leagăn și răcelile, și fusese considerat mai practic să se păstreze camerele separate - de altfel, casa era destul de mare și erau destule camere, chiar prea multe, doar pentru ei trei. Elio se așeză pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
picura. —În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, te botez pe tine Connor Declan Weinberg. Spunând asta, Bridget și-a umplut palma făcută căuș cu apă și l-a stropit pe Connor pe cap. Copilul a dat drumul unui plânset scurt, ușor nemulțumit. Ruby și-a pus mâna la gura ca să se poată opri din râs. „O, Dumnezeule“, a murmurat În bărbie, „femeia l-a botezat sub robinetul din bucătărie!“. Gata, gata, micuțule, i-a zis Bridget tandru În timp ce ștergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Axat pe atrocitățile comise de turci împotriva bulgarilor în 1876, reportajul relatează sec măcelul din Batak, unde zăceau mii de trupuri în curtea unei biserici. Copiii muriseră înfiorați de groază, fete tinere muriseră plângând și suspinând... Nu există lacrimi, nici plânsete, nici strigăte de groază, nici implorări de milă. Apoi adaugă: Recoltele putrezesc pe câmp, iar culegătorii putrezesc aici, în curtea bisericii. Orice schemă (inclusiv cea de mai sus) este aplicabilă parțial. Totul depinde mai ales de subiect, de virtuțile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și durerea” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 73, 83). Tortura psihică Anchetatorii mizau pe faptul că țipetele celor torturați îi intimidau pe arestații din același lot. Timorarea victimelor era realizată prin supunerea lor la un tir sonor de gemete și plânsete. Această tortură psihică a avut, într-adevăr, efect. S-a apelat și la secvențe absurde: de pildă, unui anchetat i s-au întors hainele pe dos, ca să se îmbrace cât mai greu. Trebuia, uneori, să nu existe nici o logică în
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu strica omogenitatea volumelor, K. a lăsat deoparte poeziile de congestionată rostire proletară. La bătrânețe, trăirea mistică îl acaparează (Crinul mistic, 1942). Zbuciumul s-a potolit și, în locul plânsetelor impudice și al propensiunii spre orgiastic de odinioară, se așază o stare de liniște, de împăcare. Laude înălțate Mântuitorului și Sfintei Fecioare, smerite îngenuncheri și rugăciuni fierbinți compun ritualul închinătorului, care își mărturisește credința în versuri simple, ingenue în sinceritatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
lor sunt ascociate, la fel și Tonio când este suspectat de a avea o relație cu doamna Wandeska. Afecțiunea este astfel limitată la senzații, ca de altfel și maladivul. Emanuel simte boala ,,ca o nevoie adâncă de respirație, ori de plânset"285. Într-o lume în care boala și moartea sunt locuri comune, iubirea se limitează la senzațiile plăcute ale unui om sănătos. E ca și cum erosul ar încerca disperat să scoată aceste personaje din monotonia ritualului lor zilnic care-i duce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
350. În acest roman, singurul statut pe care personajul pare să-l accepte este acela de bolnav. Orice experiență care-l abate de la destinul său îi sădește personajului în suflet ,,un vid atroce, ca o nevoie de adâncă respirație, ori plânset"351. Singurul spațiu în care Emanuel se mișcă este cel al realității brutal instalate. Moartea celor din jur, a lui Quitonce, de exemplu, ,,înfășurat în bandele ca o mumie"352, pregătit ,,pentru eventualul rol de cadavru"353, pare decupată dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
living-room, sorbind din pahar și ascultând cum se întețește traficul pe bulevard și uitându-mă la strălucirea alburie a orașului mare și turbat: lumina atârna peste umărul dealurilor între care fusese tăiat bulevardul. În depărtare izbucnea și apoi se stingea plânsetul jalnic al mașinilor de poliție sau de pompieri, care nu tac niciodată prea mult timp. Douăzeci și patru de ore pe zi cineva fuge și altcineva încearcă să-l prindă. Acolo, în bezna nopții a o mie de crime, erau oameni care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
living-room, sorbind din pahar și ascultând cum se întețește traficul pe bulevard și uitându-mă la strălucirea alburie a orașului mare și turbat: lumina atârna peste umărul dealurilor între care fusese tăiat bulevardul. În depărtare izbucnea și apoi se stingea plânsetul jalnic al mașinilor de poliție sau de pompieri, care nu tac niciodată prea mult timp. Douăzeci și patru de ore pe zi cineva fuge și altcineva încearcă să-l prindă. Acolo, în bezna nopții a o mie de crime, erau oameni care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]