740 matches
-
au schimbat mult de când nu s-au mai văzut... Trece și prin perete (produs de Ada Solomon și Radu Jude), poveste inspirată de Cehov, o are în centrul atenției pe micuța Sofia, care nu poate să adoarmă deoarece se aud plânsete de la vecini: este priveghiul unui tânăr care s-a sinucis... Kowalski (produs de Andrei Crețulescu și Claudiu Mitcu) pleacă de la o premisă cumva clasică - trei bărbați se întâlnesc într-un pub, la ceas de seară - și ajunge la o concluzie
4: Istorii de inimă neagră – din 28 noiembrie în cinematografele din toată țara [Corola-blog/BlogPost/100377_a_101669]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TE VOI SUNA Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 612 din 03 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului să nu-ți mai aud tânguitul plânset blajin rostogolindu-mi lacrimile pe stânci doar pe orizontală doar acolo unde cordul își pierde bătăile fără ecou o să te sun să-ți trimit jarul învelind mâinile în pecetea iubirii veșnice iar tu să recunoști măcar că în noi a înviat
TE VOI SUNA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343755_a_345084]
-
Privesc tăcută,iar în noapte, Cum pe cer razele de lună, Îmi desenează de deăparte Figura ta blândă și bună. Adorm apoi cu tine-n suflet, Ca în vis din nou să îmi apari. Da-n ochi am lacrimă de plânset, Când în zorii zilei tu dispari. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: PRINTRE STELE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1668, Anul V, 26 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PRINTRE STELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343991_a_345320]
-
vezi nimic, tu nu o să mai vezi Nici răsărit de soare, nici flori de prin livezi. Iubite de-altă dată, răsună peste sate Și tril de ciocârlie și vorbe neuitate, Doar tu n-auzi nimic, n-o să auzi vreodată Nici plânsetul în hohot, nici lacrima-ntristată. Să știi, iubite dragă, că este bine-n lume Și viața se tot duce, dar fără-un țel anume, Doar tu nu știi ce-i viața și cum se mai trăiește Iar eu nu știu ce-i
SĂ ȘTII CĂ VIAȚA SE TOT DUCE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342757_a_344086]
-
-Călătorule rătăcit printre ruine te-aștept să te încălzesc cu o inimă de clopot nostalgia fluturărilor de steaguri are acum Aripa morții tunate are glas răgușit de plânsete sacadat de rare ..................... -Am să îți aduc la umbra Ta un Brăduț la Ușă îți va predica Dumnezeu în toate limbile parcate ...................... Mâini de rugăciune împreunate vor rosti Tatăl nostru din Coasa care a secerat vieți .................. La Iertăciune Preotul va bate
PLÂNGE TURNUL PLÂNG BUTICURI PLÂNGE SENA NOTRE DAME de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342856_a_344185]
-
a urmărit mereu acest univers tainic, invadat de blajinătate, învăluit într-o atmosferă de Eden, de bunătate divină, de bucurie beatificatoare, mirosind a dumbrăvi și busuioc. Grigore Vieru E atâta tăcere/ În casa mumei,/ Că se-aude în jur murmurând/ Plânsetul humei. Divinizez pământul care se urcă până-n vârful frunzelor, numai el, numai biata asta mână de lut urcă atât de departe în Univers, până în vârful frunzelor. Nimeni n-a zburat încă mai sus de frunză, mai sus de firul de
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
a urmărit mereu acest univers tainic, invadat de blajinătate, învăluit într-o atmosferă de Eden, de bunătate divină, de bucurie beatificatoare, mirosind a dumbrăvi și busuioc. Grigore Vieru E atâta tăcere/ În casa mumei,/ Că se-aude în jur murmurând/ Plânsetul humei. Divinizez pământul care se urcă până-n vârful frunzelor, numai el, numai biata asta mână de lut urcă atât de departe în Univers, până în vârful frunzelor. Nimeni n-a zburat încă mai sus de frunză, mai sus de firul de
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
buștean, Privind la Andrei cu-alean. Puștiul, de gânduri purtat, Îl întreabă pe bălțat: ,,De ce-i toamna supărată? Crezi că i-am greșit vreodată?” ,,Copil cu ochi de tăciune, Așa-i luna lui răpciune - Cu vânt, frunze ruginite, Zile cu plânset tivite! Ce ne-am face de ar fi Totdeauna numai zi? Trebuie să și dormim, Deci noaptea o prețuim. Iarna solul ocrotește, Primăvara îl sădește; Tot așa și mândra vară Are-o bună surioară. Vara se coc fructele, Se treieră
MOTANUL IOACHIM (NELĂMURIREA LUI ANDREI) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344170_a_345499]
-
că nu mai există frumos, orbi si grăbți, să mai privim cuprinsul, și uitând că mâinile noastre pot construi universul. Credeam că nu mai există noblețe... Pe drumul fără întoarcere al timpului, să ne oprim nu avem vreme să ascultăm plânsete... ...sau să vedem lacrimi... M-am inșelat, și pentru asta-mi cer iertare, vouă și mie deopotrivă, pentru tot ce-am pierdut și pentru ce aș fi putut să văd și n-am văzut... Între file învechite voi căuta anii
CREDEAM de NINA DRAGU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377567_a_378896]
-
găsesc nu pot. Lacăte mă latră din belciuge, Geme-ncet un zvon bisericesc - O lumină mică mi-ar ajunge Ca să pot cu ochii să-i vorbesc. Noaptea însă numai se îngroașă De tăișu-i rece mic m-am strâns, Nu răsună plânsete din fașă, Din sicrie nu răzbate-un plâns. De-ar țipa chiar și cu răutate Măcar cucuveaua din stejari - M-oglindesc doar în singurătate Prins întreg în ochii ei cei mari. Știu că îngeri smulg din lan neghine Și îndrepți
PĂȘIND PRIN GHETSIMANI de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377675_a_379004]
-
GHIOCEL ÎN SUFLET..., de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017. Să ai un ghiocel în suflet, Iubita mea din primăvară, Și gingășia lui în umblet Când vei iubi întâia oară! S-asculti de-al fericirii plânset Si-al sfintei clipe nemuriri, Să ai un ghiocel în suflet Ca semn al veșnicei iubiri. Când amintiri se vor trezi Și- apare-al toamnei primul scâncet, Când ghiocei la tample-or fi Și obosit al vieții umblet, Să ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
cosițe de Ilene Cosânzene, nostalgii de copilărie, vorbe de încurajare, răni de iubire, daruri de la Moș Nicolae, doruri de locuri natale, zile de naștere, foșnete de frunze veștede, sărbători naționale, clipociri de izvoare reci, mustrări de duhovnic, ciripituri de păsărele, plânsete de copii avortați, mugete de cerbi, răgete de lei, copite de inorogi, scrisori către Moș Crăciun, suflete de oameni de zăpadă, tratate de pace, urme de pași de Dumnezeu, tresăriri de conștiință, tristeți de brazi aruncați după Crăciun la gunoi
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
cearceafurile așezate haotic. Stropii se înălțau până la umerii fetiței. Râdeau amândouă. Apoi se scufundă, ținând-o de după spate, până le ajunse apa la bărbie. Mona se strângea cu piciorușele pe mijlocul ei, și se speria, chiar încerca să schițeze un plânset ușor, după care zâmbetul mamei o liniștea și o însenina din nou. Florin le privea de la distanță, cu încrederea și mândria posesiei. Erau fetele lui. Le iubea pe amândouă, însă pe Mona o adora. Mira construia un trup de femeie
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
plângea de mama focului pe peron și tata o liniștea din când în când, explicându-i că doar așa pot ajunge bărbat de încredere și că armata o să mă facă om. Pe la patru dimineața trenul a plecat. Se auzeau niște plânsete și urlete afară de ne făceau și pe noi să izbucnim în plâns și să tremure inima în noi la gândul unde o să mergem. Nu ni se spusese nimic. Nici unde o să mergem, nici când ajunge, nici la ce armă, mergeam
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
mă-nțelegi..,/ ascultă.., ascultă.., ascultă...” (sunetul sufletului fără de hotar...) prin oglinzile conștiinței (ciobite, adesea), prin nuanțele fugitive ale curcubeului și înseninările așteptate... la ceasul de taină cu divinitatea. E un strigăt, o durere, sfâșiere, o bucurie, o dorință și un plânset neauzit, în toate gândurile, trăirile poetului. Pe fundalul muzicii universale apare mereu această minune numită „Femeie”... de care se agață cu disperare, sperând că „iubirea întregită” îi va îmblânzi toate spaimele și durerile și, de ce nu, il poate face nemuritor
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
își pune întrebări despre viață, fie din postura de copil, fie din cea a tatălui său, fie chiar din postura de tată la rândul său. De fapt, grupajele sale poetice din versuri scurte care se dezlănțuie pe verticală, ca un plânset, uneori sintr-un singur cuvânt, sunt idei emise în baza unor inepuizabile meditații asupra rostului vieții, asupra propriului rost. * (Ottilia Ardeleanu) *** * în fața iubirii îngenunchezi umil, însă poți deveni sclavul ei dacă nu știi momentul în care să te ridici * durerea este
TEODOR DUME, (CARTE) VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381177_a_382506]
-
2017 Toate Articolele Autorului Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă
ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381192_a_382521]
-
din 27 ianuarie 2017. Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
din clipa jucăușă... Citește mai mult Trăiesc, sedată, într-un pumn de humăși-mi târâi pașii sub un vraf de nori,Pe-aracii nopții - veștede candori;La o clipire viața se rezumă.Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,Al lumii plânset arde-n gândul meu,Conjur destinul - crudul aculeu,Acced himere pân` la subsuoară.De la fereastră-mi strigă universul:„- Fântâna vieții-aproape a secat!“.Sub pleoape, un alt ger nevindecatîși potrivește îndoielnic mersul.Pătrunde iarna sorții pe sub ușă,Lumina aspră, ruptă din
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
lor, cuvintele sângerează cu lacrimi și "Hristos a înviat!" e simbolul copilăriei, înviate în adevăr. În Săptămâna Patimilor, copiii văd chipul lui Iisus în Cartea Sfântă. ...Dacă aș fi în lumea care imi cheamă nouă apariție, aș veni cu un plânset și m-aș ruga îngerilor să vadă cât e de vie lumină pe pământ, să vadă cine vrea să moșească pruncul care va veni pe lume, aș crede cu mult adevăr că e cea mai responsabilă sarcina a unul om
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
strig, Dar un vânt îmi fură strigarea, perfid ! * Vis profetic, sidefat, ai vibrat în palma mea; Piatră sacră, lacrimi mi-ai descătușat. Lumina ta m-ajunge... Unde să te adăpostesc până la răsăritul lunii, Să nu-ți ud urmele cu sânge ? * Plânsetul se lipii de inima viorii, În inimă înflorește un liliac, Din necunoscut te-ai coborât pământean. Simt restriștea adamică; În inimă mai înflorește un copac... Gândești la abis, Pe când eu îți sorb glasul tău stins. TANIA LIANCU Referință Bibliografică: VIS
VIS PROFETIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380864_a_382193]
-
fața, cum mă învăluie. Mă simt în siguranță. Pielea ei catifelată pare că nu a fost atinsă de greutățile vieții, dar e din ce mai rece. În jur, o liniște paradoxală este străpunsă din când în când de șoapte, de plânsete, de suspine. Timpul pare că s-a oprit. Trece atât de greu... de chinuitor... mă face să îmi amintesc de vremurile trecute când mă plimbam de mână cu bunica mea pe aleile tomnatice, pline de frunze care foșneau la fiecare
SFÂRŞIT?! de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380938_a_382267]
-
cu acordul lui că și împăratul a avut unele vedenii în vise, în care apărea mereu eclipsa soarelui, întunecarea măritului și gloriosului Phoebus-Apolon, întuneric care în visul său cuprindea tot pământul. De aceea în visurile împăratului era multă tânguire și plânset peste tot fiindcă nu era nimeni vrednic pe pământ care să înlăture întunericul care se dorea fără sfârșit. Deși împăratul credea că acest eveniment ceresc nu va fi de bun augur, am reușit să-l conving că totuși ce se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni, țipând, suflând, urlând și chiuind agitat, ca turbatele. Începu urgia... Ce iad!... Ce vijelie!... Ce furtună!... Ce dezastru!... Ce distrugere!... Ce urlete, torturi și schingiuiri!... Ce plânsete, ce jale, ce durere!... Câmpul era plin de cioturi, de oase și hoituri, croncănitorii nu mai pridideau cu prada, umplând cămările palatului. Supușii împărăției, care mai scăpaseră, gemeau disperați sub dealurile de omăt prăvălite de Nămețilă. Iepurii, veverițele și tot
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
De la sărbătoarea Halloween-ului la celebrarea Luminației (Ziua Morților), trecerea pare că s-a făcut aproape pe nesimțite. Totuși, de la o noapte sub semnul beznei și al (h)orror-ilor la cea a luminii și a rugăciunii, de la chefuri și voie-bună, la plânsete, jale și morți, trecerea este cam bruscă. Originile Luminației Luminația, cunoscută în popor și sub denumirea de Ziua Morților este o sărbătoare de origine celtică adusă de catolici în regiunile din Nord-Vest-ul și Sud-Vestul teritoriului românesc. În bisericile occidentale, cea
MORŢII CU MORŢII, VII CU VII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374590_a_375919]