829 matches
-
tălmăcire presărată cu lexeme din idiolectul propriu, uneori inexistente în originalele în limba greacă, iar pe de alta, o poezie ce împrumuta imagini și tonalități de la poeții greci.480 Ermeticul îi atrage pe aceștia în efortul propriu de maturizare prin plăsmuirea limbajului, recreând versurile într-o limbă eliberată de crustele neoclasice și de banalitățile arcadice, într-un limbaj primitiv și esențial. Influență poeților străvechi asupra creațiilor sale de sine stătătoare se remarcă și în clasicitatea cuvintelor preferate de el, în vădita
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care caracterizează copilăria este, pentru amintirea târzie a adultului, o chemare esențială. Pe de altă parte, adultul se raportează la copilărie ca la momentul paradiziac în care dialectica lumii urbane conduce la o posibilă salvare: copilul este personajul care, în calitate de plăsmuire a universului închis, instrumentalizat al metropolei, îl pune pe acesta în criză. Bernd Witte explică, oarecum schematic: „A Berlin Childhood had shown how the child was implicated in the 19 th century’s collective dream, from which it could free
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ÎNDREPTAR, revistă apărută la București, lunar, între 21 ianuarie și 21 aprilie 1936, având subtitlul „Literatură, artă, critică”. Redactor este Dan Smântânescu. Revista propune, în spiritul „Sămănătorului”, „întoarcerea la simplitatea pe care ne-o oglindește în fiecare clipă viața; plăsmuirea poeziei și artei plastice prin mijloace firești și necosmopolite”, critica deformării limbii și „a siluirii gândirii în creațiunea actuală - străină de sufletele noastre”. Versurile și proza nu fac dovada aplicării principiilor anunțate, cu excepția paginilor datorate lui Virgil Carianopol, Ovid Caledoniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287546_a_288875]
-
la hotarul între două discipline”. După C., interesul pentru viața unui scriitor nu exclude punctul de vedere estetic, întrucât, în viziunea lui, istorismul bine orientat vizează tocmai surprinderea mobilurilor creativității, punerea în lumină a personalității creatorului, dezvăluirea procesului interior de „plăsmuire” artistică. Adevăratul istoric literar nu cultivă biografismul mărunt; nu orice fapte prezintă interes și, prin urmare, e de reținut doar ceea ce e în măsură a facilita accesul la eul profund, la acele resorturi ale spiritului unui scriitor prin care, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
săi îl face să dea înapoi: cum se poate împăca incredulitatea cu prezența unicornului în Biblie? Și atunci chirurgul ezită: dacă nu ar fi existat aceste pasaje din Biblie, afirmă el, ar fi fost convins că inorogul este o simplă plăsmuire, dar așa nu are de ales și se vede nevoit să creadă că acest animal este real11. Câțiva ani mai târziu, în 1607, un savant englez, Edward Topsell, publică o lucrare intitulată The Histoire of the Four-Footed Beasts, în care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este, în mai mare măsură decât toate celelalte personaje, greu de definit, de așezat într-o categorie irevocabilă. El este, altfel spus, hibridul prin excelență. Nu unul creat de imaginația febrilă a oamenilor, dar unul care slujește celor mai întunecate plăsmuiri ale acestora. Lui i s-ar potrivi una dintre formulările lui Roger Caillois, privitoare însă la o cârtiță cu nas în formă de stea: "fantasticul natural"2. Așa îl descrie, de la bun început, autorul: "Deci, precum s-au pomenit, fietecarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sentimentul acut, dureros al relativității universale (Psalmi moderni, Dialogul morților). Se naște atunci o stare de oboseală profundă a sufletului (Nepăsare), din care unica ieșire posibilă duce spre paradisurile artificiale ale visului și himerelor, spre spațiile imaginarului exotic și spre plăsmuirile gratuite ale fanteziei grațioase sau macabre. Virtuozitățile picturale din Acșam Dovalar, Banchet la curte, decorativul miniatural și stilizat din Rondelurile de porțelan sunt de orientare parnasiană, ca și unele viziuni clasicizante (Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
reconstituie „forma originară și conținutul mitologic al unuia dintre cele mai vechi și mai semnificative monumente ale culturii arhaice românești”, care la origine a avut bradul ca arbore cosmic și este un „produs agropastoral” uranic, ultima lui fază fiind o plăsmuire cultă majoră: Coloana infinită a lui Constantin Brâncuși. În Măștile populare (1970) V. extrage implicațiile mitologice ale acestor forme de folclor ludic și propune o nouă clasificare a lor. SCRIERI: Chestionar mitologic, Târgoviște, 1938; Două tipuri de mitologie română, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290665_a_291994]
-
în spațiu 25, adică în intuiția pură. Dar acest spațiu este, în viziunea lui Kant, euclidian. Deci nu se pune problema construirii în el a unei figuri neeuclidiene. O astfel de figură nu poate fi nimic mai mult decât o plăsmuire a imaginației. Întreaga discuție de până acum nu are, desigur, alt rol decât cel al unei clarificări de natură conceptuală. Nu poate fi luată ca un răspuns la întrebarea de la care am plecat pentru că s-ar înțelege greșit că simpla
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
exemplu, scrie că " Realizarea de către Beltrami a geometriei (unei părți a) planului hiperbolic ca geometria intrinsecă a unei suprafețe pseudosferice a avut un impact uriaș asupra contemporanilor săi. A fost văzută ca schimbând ceea ce a fost considerat ca fiind o plăsmuire a imaginației într-un fapt matematic." (Shenitzer 1994: 467). 22 Pentru o abordare mai extinsă a unei astfel de interpretări a se vedea Friedman (1985: 486-506). 23 "Problema este că I. Kant nu folosește o noțiune a posibilității în care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
jucată la Teatrul Național din București în stagiunea 1921-1922 și la Grosses Theater din Berlin în stagiunea 1924-1925), mult prețuită de Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Camil Petrescu și Liviu Rebreanu, se impune și astăzi grație modernității construcției și personajelor, anticipând plăsmuirile expresioniste: Bolnavul, Femeia, Bătrâna, întrupări de idei și de trăiri paroxistice și extatice. Protagoniștii sunt bântuiți de fantasme, așteptări terorizante, torturante neliniști și apariții. S. anticipează astfel câte ceva din misterele și dramele lui Lucian Blaga și ale lui Adrian Maniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
être, et permettant à celui qui s'y contemple de résoudre șes propres conflits" [Milner, ÎI, p.485]. 63 O trăsătură intrinseca mitului este căutarea. Lucian Blaga clasifică mitul (împreună cu viziunile religioase, concepțiile metafizice teoriile științifice, întruchipările în arta) printre "plăsmuirile spirituale prin care ființă umană încearcă să-și reveleze sieși misterul existenței" [Ființă istorică, p.243]. Mitul eroului împrumuta întotdeauna aceeași structură, fie că e vorba de ficțiune mitologica, de povestiri biblice, de românul propriu-zis, de românul polițist sau de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1962, Râul fierbinte, 1965) fiind, desigur, plăcerea de a povesti. Epicul e presărat cu peripeții care îl dinamizează, iar simțul naturii creează cadrul pentru descrieri în care se înfiripă imagini pastelate, cu irizările unor culori vii. Între lumea aievea și plăsmuirile închipuirii trecerea se face cu ușurință, tinerii cu cravate roșii fiind la vârsta când și basmele, dar mai ales literatura de aventuri le incită, naiv, imaginația. De altfel, în Povești adevărate fantasticul asigură substanța istorisirilor. Cât privește înclinația spre povețele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
rodnică naștere. Poezia scrisă în spaniolă de B., mai ales cea din Poemas patéticos - după cum remarca Virgil Ierunca în 1949 - dă la iveală și o altă dimensiune lirică, aproape deloc vizibilă în versurile românești: cea sentimentală, dominată până la obsesie de plăsmuirea fantasmatică a femeii ideale, „descinsă de pe tărâmul florilor de zăpadă” (aluzie la un tulburător eveniment biografic). E o poezie a simțurilor și a vibrațiilor erotice, dar eliberată de patimă, de pasiunea carnală, cu desprinderea de material specifică motivelor platonice. Cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
tu. Cum poți insulta o sărmană persoană în suferință, numind-o fantomă? — Nu pe ea o numesc fantomă. Ea e reală în măsura în care sunt reale toate ființele umane, dar realitatea pe care o deține se găsește altundeva. Și nu coincide cu plăsmuirea visurilor tale. Nu ai fost în stare să o transformi. Trebuie să recunoști că ai încercat și ai dat greș. La asta n-am mai răspuns nimic. Bineînțeles că încercasem și ratasem. Dar ce, ce anume dovedea această ratare? — Așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
amploarea celei care avusese loc după 1944, era strâns legat de atragerea "lucrătorilor spirituali". În decursul celor zece ani, relația partid-"creatori de cultură" cunoscuse trei ipostaze, pornind de la o "rezervă binevoitoare" (caracteristică perioadei de tranziție, 1944-1947), trecând prin etapa "plăsmuirii" culturii socialiste, proprie anilor 1948-1953, și sfârșind cu relaxarea post-stalinistă. Reconfigurarea spațiului cultural Dintre cele trei perioade, cea de mijloc fusese de departe cea mai violentă. Se reproșau partidului mijloacele nu tocmai fericite prin care se instituise primatul producțiilor sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se bage de seamă o parte însemnată din avuția naționalilor lor. Prin această metodă ele nu numai confiscă, dar confiscă în mod arbitrar și pe când acest sistem sărăcește pe cei mulți el,în același timp îmbogățește pe câțiva. Priveliștea acestor plăsmuiri artificiale de bogății nu aduce știrbirea numai încrederii ci credinței în dreptatea împărțirii de acum a averilor. Acei cărora acest sistem le aduce chilipiruri, mai presus de ce li se cuvine și chiar mai presus de așteptările și de dorințele lor
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
în indicele de la finalul cărții dar m-am liniștit: nu-i vorba decât despre un personaj dintr-o piesă a mea, jucat de actorul cutare, plecat în 1985 către Domnul. Ca să vezi: omul concret s-a făcut țărână, iar o plăsmuire izvodită de pix rămâne să viețuiască! Recunosc c-am fost adesea surprins de informația bogată, uneori inedită, tezaurizată în această carte de citire a trecutului urbei și nației. Poate fi vorba de "istorie gemă" iată, de pildă, ce aflăm despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
numele de Nicolae Botezatul) și apoi călugărit (sub numele de Neofit). Dar este posibil să fie vorba de o stratagemă, destul de uzuală În epocă, menită să sporească legitimitatea și credibilitatea scrierii. De altfel, faptul că este vorba de o „infamă plăsmuire” a fost dovedit de Adolphe Stern În 1892 <endnote id="(754, II, pp. 87-90)"/>. Primul capitol al cărții demască, chipurile, o sinistră practică rituală și dezvăluie un mare secret, care puteau fi știute doar de „un fost rabin” : „Taină ascunsă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fluide și se topesc unele într altele, într-un freamăt cromatic, sugerând inefabile stări de spirit, de reverie și candori, de încântări și duioșii, ―cu neașteptate siluete care apar, fantastice, într-un fel de negură a povestirilor sadoveniene. În asemenea plăsmuiri, natura pare cuprinsă de o somnolență molatică și visătoare, respirând calmă și adâncită în sine însăși sub privirile contemplative ale artistului, el însuși abandonându-se visărilor în prezența ei și într-o caldă comuniune cu ea. Mai ales peisajele estivale
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
personale, o prezență neștearsă în viața sipirtuală a Iașului, a țării, a multor interioare luminate și încălzite de lumina și căldura sufletului său, de marea și exemplara sa omenie. Din toamnele și iernile sale, din florile și portretele sale, mirifice plăsmuiri, artistul ne va zâmbi întotdeauna cu lumina și căldura sufletului său de sensibil poet al culorilor. NOTE 1. Pentru alte amănunte privind biografia artistului, a se vedea Cronologia din prezenta lucrare. 2. Aurel Leon, Cămăruț, în „Cronica, Anul XIII, nr.
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
plauzibilului cu incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui Pascal Îl are În fața Universului. Fantasticul este reversul vulnerabilității ființei umane, este un univers compensativ născut din sentimentul tragic al existenței, o „plăsmuire a deznădejdii” (), o atitudine care vine din „dorința de a constata că existența este, În ansamblul ei rezonabilă, este rațională etc.; dar și dorință nesatisfăcută de experiență” (/175). Însă, departe de a fi lamentație, fantasticul afirmă, dimpotrivă, speranța și În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Această schelă de piatră are nevoie mereu de reparații, căci se roade, se mănâncă. Vegetalele, legumele sunt cele mai bogate în minerale care formează piatră oaselor și din aceste vegetale își ia organismul materialul trebuitor oaselor" (p. 184); Zahărul e plăsmuire, e o născocire a fabricilor, e un lucru mort, scos din sfeclă, așa de pildă cum e spirtul scos din porumb și cartofi. Pe când mierea e o zămislire firească, o lucrare vie a albinelor" (p. 212); Oamenii ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
exactă a minții sale. Cel care se adaptează are nevoie de reflectare perfect clară, de o luciditate neturburată a condițiilor mediului, îi trebuie o anumită specie de organizare mintală. El n-are nevoie de inteligența aceea bazată pe fantezie, pe plăsmuire imaginativă. N-are nevoie de visuri poetice, de miturile grandioase care falsifică realitatea și o prezintă altfel de cum este. N-are nevoie nici de inteligența abstractă, uscată, prea raționalistă, prea logică, făcută numai din concepte și silogisme, rezultată din exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
au fost consemnate și editate, cele două tomuri impun, totodată, prin pregătirea științifică a anchetatorului, prin numărul mare de subiecți, prin metoda de anchetare, prin bogata adnotare a textelor. Se precizează, la fiecare text, dacă avem a face cu o plăsmuire autentică ori cu una contaminată, asupra căreia și-a pus pecetea, într-o măsură mai mică sau mai mare, tipul literar al baladei, în varianta Alecsandri. D. rămâne nestrămutat pe poziția sa, argumentată repetat: „Miorița este o creație străveche vrâncenească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]