464 matches
-
Desdemona și În mijlocul camerei s-a ivit mama. Tessie Stephanides stătea rezemată de spătarul unui scaun de bucătărie, țintuită sub mingea imensă, Întinsă ca o tobă, a pântecului ei de gravidă. Pe chipul roșu și fierbinte avea o expresie fericită, placidă. Desdemona puse cutia pentru viermi de mătase pe masa de bucătărie și Îi deschise capacul. Băgă mâna sub cununile de nuntă și sub șuvițele de păr și scoase ceva ce Îi scăpase Capitolului Unsprezece: o lingură de argint. Legă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dau seama că nu ei sânt de vină, că degeaba scriu pagini care ar muia și pietrele, degeaba dezlănțuie o imaginație demiurgică, degeaba descriu crime și incesturi care ar cutremura zeii, căci au de-a face cu cititori care aud, placizi, la știrile din fiecare seară grozăvii cu mult mai mari și citesc în cotidiane fapte cu mult mai improbabile. Cu cititori care umblă după ei cu liste nesfârșite ale problemelor ce trebuie rezolvate, care au capul plin de alergătura zilnică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-și țin zilele și care nu le lasă timp nici de somn, darmite de citit. Ajunși acasă se aruncă-n fotoliu și, fiindcă literalmente nu mai sânt în stare de nimic altceva, se apucă să "zăpăie" programele de televiziune uitîndu-se placid, cu mintea goală, câte trei minute pe fiecare. Puștii măcar nu știu ce pierd. Mozart n-a compus nimic pentru ei și Leonardo n-a pictat pentru ei, și Dante 279 nu și-a scris "Infernul" pentru ei niciodată. Dacă n-ar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mansardă, Și ciocăneam la câte o ușă verde, care părea împăienjenită de așteptare. Nu-mi deschideau fete frumoase și triste, cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
potrivește. Așadar, el e Henry. Henry nu se simți deloc Henry. — Și el poartă un costum de epocă. Henry, fă cunoștință cu Raphael! Bărbatul cu prosopul pe coapse examină cu privirea blugii lui Wilt. — Au revenit anii ’50, zise el placid. Presupun că era inevitabil. Wilt se uită critic la o imagine cu brânză Connemara Cheddar și încercă să zâmbească. — Simte-te ca acasă, Henry, zise Sally și o luă pe Eva de lângă ei, ca s-o prezinte celei mai libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sally stătea în picioare, cu un pahar de băutură în mână, și discuta despre Lévi-Strauss cu un etiopian care tocmai se întorsese din Noua Guinee. — Am avut dintotdeauna impresia că Le-Se greșește complet pe frontul feminismului, spuse ea, studiind placidă fundul Evei. Vreau să spun că nu acordă nici o atenție similitudinii fundamentale... Aici se opri și se uită lung pe fereastră. Scuză-mă un moment, zise ea și se duse afară ca să-l scoată pe dr. Scheimacher din ghearele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
doct. Am prezentat cursul colegilor, unii au aplicat, alții s-au arătat reticenți, plângându-se În continuare de sistem. La Biblioteca Municipală, În cadrul unui atelier, eu și alți beneficiari am vorbit despre mobilitățile de acest gen. Cei de la presă, inițial placizi și insuficient interesați (sperau că, poate, o să ne Încăierăm, ca să facă audiență) au fost surprinși: eram toți atât de vii, de expansivi, de motivați, Încât Își simțeau asigurată audiența fără să arate epopeic Înmormântarea vreunui interlop local. Inițial, privisem Franța
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
el: - Tinere, văd că nu mai vii pe la noi să-l ajuți pe Titi al meu. Poți să vii neinvitat, Titi e puțin cam lăsător, trebuie îndemnat. Felix vizită dar din nou pe Titi, care îl primi cu bonomia lui placidă și-l întrebă, ca să nu trădeze de la început scopul didactic al vizitei, dacă a citit La chartreuse de Parme. Atunci Titi scoase din cutie cartea, pe care Felix n-o recunoscu la început, fiindcă era îmbrăcată, cu îngrijire, în hârtie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ei simplă. Rochia de catifea se încrețea ca o ie, la gât, și strângea tot bustul ca o lamă răsucită. Georgeta i se păru de o rară frumusețe și de o onestitate desăvârșită în privire. Era o Otilie plastică, mai placidă. Tenul, nefardat, era de o finețe superbă. Felix fu cuprins de un sentiment care-l făcu să vibreze. Îi plăcea mai mult prietenia fetelor decât a bărbaților și când întîlnea o fată frumoasă simțea nevoia confidenței, a legăturilor simple, familiare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cutine. Mi-ai pus toata casa cu josu-n sus. Nu ți-a scurtat nimeni nici o haină, așa au fost ele. - Le chinuiți! se căină Simion. Aglae era în fond singura plictisită, fiindcă Aurica își reîncepuse turneele pe Calea Victoriei, iar Titi, placid, privea neînțelegător, legănîndu-se cu spatele rezemat de sobă și cu mâinile împreunate catolic. Când scandalul devenea mai mare, Aglae îl îndemna să se ducă în odaia lui, ca să fie liniștit. Simion pomenea mereu de duhul sfânt, de Isus, de persecutarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cele mai cordiale. Georgeta îl primi cu aclamații, și generalul voi cu orice chip ca Felix să se așeze lângă el. Titi nu dădu nici un semn de supărare. Făcu el însuși un salut din mână lui Felix, cu obișnuitul aer placid și timid, părând a fi uitat cu desăvârșire incidentul. Cât despre Olimpia, ea nu făcu nici o dificultate morală, ocupată să admire multele brățări ale doamnei Iorgu, care își scotea greoi și cu multă amabilitate bijuteriile, spre a face plăcere musafirilor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
viitor, căruia i se făcuse propuneri strălucite, făcuse idealism, luase "din dragoste" o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit. Ipoteza aceasta era frumoasă în imaginație. Din păcate, Olimpia, placidă, nu-l înșela. Stănică încerca pentru o clipă remușcarea de a bănui o soție atât de pură. A doua ipoteză pe care o visa era ca Olimpia, ghicindu-i nemulțumirea, să-l cheme și să-i țină acest discurs: "Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
forme de perfecțiune pe care orice organism le poartă cu sine, spiritul care le animă și care trăiește, invizibil și viu, în orice organism și îi organizează „pe viu“ mișcările și actele de prezență în lume. Maiestatea vacii, oricât de placidă ar fi, nu poate reprezenta și ea o formă de cuviință și înduplecare a vieții? O formă de viață pe care omul o poate admite ca superioară, întrucât vaca e maiestuoasă prin natură, prin simpla ei prezență, și nu așa
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ajungem. SW3... SW11... SW4 ! În sfîrșit ! SÎntem În Clapham. Aproape am ajuns... Shit. Am prins alt roșu la semafor. Aproape că nu mai pot sta liniștită pe scaun Și șoferul se mulțumește să stea pur și simplu pe locul lui placid, ca și cum n-ar avea nici cea mai mică importanță. OK, e verde ! Hai ! Pornește ! Dar el demarează relaxat, de parcă am avea toată ziua la dispoziție... merge cu doi la oră... ia uite la el... cedează trecerea altui șofer ! Ce naiba face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ani mai târziu, prin ce infern trecuseră populațiile învecinate cu noi. În țările Europei isprăvile lui Miloșevici și ale generalilor lui îi umpleau pe oameni de stupoare, în vreme ce noi brodam pe tema ortodoxiei care ne înfrățea cu ei. Această plasare placidă în mijlocul lumii, în care dezinteresul pentru problemele altora se însoțește cu indignarea uimită că alții nu frisonează la problemele noastre, că nu "vin", nu ne "dau" și nu ne ajută, pare să fie o trăsătură bine determinată a "ființei romînești
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fost adoptată cu unanimitate de voturi. Am avut impresia că mașina aparține unei caravane de circ ambulant. Am ieșit de pe autostradă ca să luăm masa la Mainz, orașul natal al inventatorului tiparului. În braserie, tata rîdea așa de tare Încît placizii cetățeni ai Renaniei-Palatinat Întorceau capul, agasați. RÎzi mai puțin tare, Îi spuneam eu, măcar din milă creștină: să nu-i apuce vreun torticolis. — Ei bine, uite, mi-a spus el, cuprins de vervă. O să ne numim Torti și Colis, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de idei. Ca și celelalte lucrări dramatice consacrate de scriitor unor mari filosofi elini, Diogene câinele se deschide printr-un prolog care oferă mai multe variante de interpretare a personalității protagonistului. Pentru început, autorul schițează tabloul Atenei, cetate strălucitoare și placidă, obosită de războaie și plăceri, incapabilă să-și repare trecutul și vigoarea orgolioasă, unde toată lumea petrece în neștiință și în uitare, blazată, încercând să alunge gândul de la ceea ce va veni sau ar putea veni (p. 104). Cufundați într-un chinuit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-l vadă. S-a întins pe un fotoliu greoi, poleit, suflând fumul țigării pe fereastra deschisă. Dar nu doar prezența ei este revitalizantă (oricât de plăcută ar fi) ci felul în care vorbește despre Gittens. — Dumnezeule, Johnny, e atât de placid! Repetă mereu aceleași lucruri, ca o învățătoare! Nu-i de mirare că ai leșinat. Și eu intenționam să fac același lucru. Și este atât de convins că e un bun cunoscător al picturii; avea un fel oribil și enervant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Și totul continuă. Fără explicație. E un fapt unic în lumea întreagă. Ionesco era un necunoscut. A devenit academician, un mare scriitor al literaturii franceze, un mare scriitor mondial. Cum l-ați descrie pe omul Ionesco? Era un bărbat liniștit, placid, cu mult umor. Ne vedeam des, împreună cu soția lui, tot timpul erau împreună. La început a fost dificil, nu aveam bani, nici eu, nici ei, mergeam să mâncăm un sandvici la o cafenea. Încetul cu încetul a devenit faimos, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
într-un colț, se așeză lângă el. Ascultă, îi zise, tu ce vrei de fapt de la viață? Urâciosul devora foarte preocupat o conservă de legume, o ataca meticulos de pe margini, arăta foarte ordonat și curat, cu spatele drept, cu figura placidă. Eu nu vreau nimic de la ea, îi răspunse într-un târziu, fără să-și ridice privirea din conservă și pretind ca nici ea să nu vrea nimic de la mine. E mult, e puțin? Ocolea bucățile de vânătă, inginerul crezu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și-și răsuci în fața ei palma, unde ai dispărut de atâta vreme? Pe unde ai tot umblat? Drumurile mi-au fost cam aceleași, serviciu, casă, retur, doar că nu s-au mai încrucișat cu ale tale. El o privi zâmbind placid și se mișcă de pe un picior pe altul. Hai, spune-mi, o întrebă din nou, ironic, ai reușit să descoperi între timp acea lume dispărută demult la care visai? Atlantida? Ai reușit s-o găsești fără noi? Nu, nu, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-l luă în seamă și el o petrecu cu privirea țintuit locului. Eh, vorbi tare Sidonia, viața le rezolvă pe toate. Își petrecu palma peste față. Ce simplu e, doar să întinzi mâna. Ovidiu reveni după opt zile bronzat, placid, încurcat. Pielea îi era aurie, lucioasă. Lăsă în hol, lângă frigider, micul geamantan de voiaj, și, în timp ce se apleca să-și deznoade șnururile de la pantofi, lăsă să-i scape un oftat slobozit cu zgârcenie. Împietrită lângă ușă, Carmina ședea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sens - Își scoase În evidență cămașa deja scofâlcită. — Alors? Întrebă. Partenera sa nu spuse nimic, dar Își Îndreptă spatele și Își aruncă o privire languroasă și acră În același timp. În loc să răspundă, Konrad se Întoarse către femeie. — Dominique, spuse scoțând placid țigara din gură, Întotdeauna e o plăcere să te văd. Dominique se apropie de bărbatul cu șmirghel În loc de corzi vocale. — Dar ăsta nu e locul potrivit pentru amicul tău. Aș putea sugera eventual - Konrad se uită la bărbatul care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În spatele scuarului. Nu mai era ora prânzului, dar oamenii Încă mâncau la restaurantele În aer liber. Se duceau pahare la gură, furculițe și cuțite străluceau nepăsătoare În soare. La o masă stătea un bărbat Între două vârste cu o expresie placidă, cu capul dat pe spate și cu ochii Închiși. Își odihnea picioarele goale pe pantofi. Fața, gâtul și ce mai vedeam prin cămașa descheiată din pieptul său luceau de la uleiul de castane. Probabil că era unul din adoratorii soarelui ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
promis că, dacă reușesc cumva să ies din Încurcătura asta tâmpită - poate dacă aș fi adormit; poate dacă aș fi adormit pur și simplu, cu spatele la ei - o să apreciez fiecare moment din viața mea de acum Încolo, oricât de neînsemnată și placidă ar fi. Ce mă interesa că nu se mai Întorceau, atâta timp cât le trăiam În diversitatea lor strălucitoare, ca suprafața uleioasă dar plăcut complicată a unui balon de săpun? Dacă viața era acoperită de un voal, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]