31,059 matches
-
Alexandru Mușina Casa de pe colină Niciodată să nu-ți faci casa pe o colină. Mai bine dormi. Din pereți vor ieși îngeri înalți, în robe albe, Cu aureole de neon și flori de plastic. Se vor dezbrăca: Sâni mari, de femeie, sex roșu, inflamat, de femeie. Se vor apropia de patul tău, cu sexul ras la sânge, Tot mai umflat. Care îți va șopti: „E timpul, Domn al Oștirii!” „Care oștire?” „Nebiruita Oștire-a
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
Gheorghe Istrate Se închină soției mele, Michaela, artist plastic, apusă la vârsta de 63 de ani Moto: „Sunt douăzeci de ani și încă unul... N-aș vrea niciunul să i-l dau minciunii...” (N. Labiș, 3 dec. 1956) La 70 de ani și încă unul potcoava coaptă-ncepe-ncet
La 70 de ani și încă unul... by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/5445_a_6770]
-
între două oglinde de cositor sînt coloană de templu Sînt plînsă sînt un cîmp arat în care nu știu cine aruncă de-a valma sperlă grăunțe și sare Cineva seamănă în mine ca-n brazdă și colții balaurului și cutiile goale de plastic Așa că dă și tu ce poți - un strop de salivă de pildă clipa ta de prezență privirea PETRU Primăvara sîngele omului e negru ca Aheronul cel plin de bărci și la fel de rece Leagănă prizonieri palizi leagănă călători taciturni intrați în
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
încet. Nici o urmă în aer, pe masă, pe covor, în piele. Nici o urmă pe cearceafurile proaspăt spălate. Doar oboseala. Nesfîrșită. Oboseala. O duminică liniștită Ea îmi tăia creierul în felii subțiri, subțiri. Cuțitul era bine ascuțit, purta mănuși transparente De plastic. Nu se mînjise de sînge Aproape deloc. E-o bună gospodină. Nu face Nimic de mîntuială. Eu zăceam sub chiuvetă, cu capul băgat Pe jumătate-n găleata de gunoi. Pe geam Intra un aer proaspăt, gîngurit de păsărele. Ea era
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
și mai ales la caracter). Când mi s-a părut că încercările mele lirice pot compune un tom de sine stătător și destul de convingător, m-am rugat de o foarte feminină și atrăgătoare secretară de redacție de la UAP (Uniunea Artiștilor Plastici), unde lucram atunci să mi le bată la prima mașină de scris electrică pe care am văzut-o în viața mea; și astfel, topul de hârtie cretată ce cuprindea poeziile dactilografiate impecabil, strâns între elegante coperți negre cartonate pe care
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
s-o transforme în om. Lovi hainele de trunchiul unei sălcii să sară apa din ele, le scutură și le îmbrăcă la loc. Uitase, aha, verifică actele și cele două mii de șilingi din buzunarul canadianei ținuți într-o pungă de plastic. Nu se udaseră prea tare, nu mai era timp oricum să le lase să se usuce. Parcă ar fi stat să se însereze și n-ar mai fi avut mult pînă să paralizeze de frig. Ca o halucinație indusă de
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
cumva încotrova cu nemișcatul lift al coloanei infinitului Ideea absolută spaima ideii de posibila sa atotputernicie vede nu degetul ci spiritul ce apasă pe trăgaci Siberia sovietică Mda... Ce însemna Siberia sovietică?... Păi cum ar fi să vă explic mai plastic?... Uite-așa un atelier de pictor un taburet - pe el o pagină din ziarul "Pravda" pătată în draci de vopsele pe ea - o scrumbie o stacană cu sticla ca un curcubeu tulbur - urmele palmei butucănoase a pictorului - și bineînțeles o
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
este acolo unde stăpânește viitorul. Bătrân - acolo unde domină trecutul. Tânăr și bătrân - predicate polare ale substanței istorice. (Accidentele sunt întotdeauna polare). Nici un fel de senectute fără juvenilitate - și invers. Bătrân corespunde solidului. Tânăr fluidului. Bătrânețea este ceea ce-i format - plastic. Tinerețea, ceea ce e mobil - în comun. Când două istorii se ating, ele devin polare" (trad. Viorica Nișcov). În paginile de jurnal ale lui Julien Green, cu un secol și jumătate mai târziu, polaritate bătrân / tânăr, dar și ideea de vârstă
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
ușile, să-l ducă spre bunicul care nu mai poate să respire și din care viața ieșea fără să-i pese. kirilă și-a dat seama că nu poate singur, că nu poate deloc singur și-l sună pe artistul plastic, îi zice să ia mașina, să meargă, să nu-l lase, credea că are tensiunea 20, se sufoca, își zicea că o să moară înaintea bunicului și că or să ajungă cu două salvări în același timp și că bunicu se
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
el, pentru că el a făcut războiul, are jumate de kil de fier în el; are un glonț care nu i-a explodat în gât, are schije de 60 de ani, pentru că bunicu e puternic - și nu are cum. și artistul plastic vine, se urcă în mașină, merg împreună, spre periș, acolo l-au dus, ziceau că nu mai rezistă până la bucurești. și kirilă se vede singur acolo, intrând în spital și ăia de acolo spunându-i condoleanțe, a murit de moartea
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
undeva oxigen, nu mai veni, întoarce-te, vine el, bunicu, la tine și atunci kirilă lovește în mașină, înjură, abia mai poate respira: cum să nu aibă oxigen la periș și sora: abia mai poate respira. și se întorc, artistul plastic tace, înțelege, e aproape de kirilă. deși kirilă ar fi vrut ca el să râdă, să vorbească, ar fi vrut să meargă la munte, să bea vodcă la cruce și să-și legene picioarele deasupra prăpastiei, și ajung la . ajunge și
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
să cumpere. o brichetă albastră. atâta cere. asta e tot ce i-a putut trece prin cap. stă pe partea cealaltă cu o brichetă albastră și vede cum vine salvarea, cum oprește. se întoarce cu spatele. îl roagă pe artistul plastic să se uite în locul lui, să vadă dacă se grăbesc, dacă bunicu are cuvertura peste față. kirilă se uită la o vitrină și vede un rânjet urât cum i se întinde pe față. îi tremură mâinile. îl întreabă pe artist
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
domnule Odobescu, îți propuneai să analizezi, luînd ca subiect vînătoarea, "toate impresiunile ce ea produce asupra imaginațiunii și asupra simțimintelor omenești atît prin împărtășirea omului la înseși acțiunile ei, cît și prin descrieri literare, prin imitațiuni armonice sau prin reprezentări plastice ale scenelor de vînătoare". Ceea ce mi-aș îngădui să adaog, cu privire la descrierile literare, este că actul cinegetic în sine, la practicanții lui autentici, se îmbrățișează strîns cu literatura, că este concomitent faptă și poem, că emoțiile vînătorului sînt, în esență
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
care coboară din spatele bisericii, în dimineața de aprilie. Deși Cico a uitat-o deja pe femeia care freacă fericită scândura. Oh, Doamne, nu, Cico al lui din fiecare zi, cu pantalonii căzuți sub buric și palmele ca niște evantaie de plastic, viu, real și fără de care viața ar fi foarte tristă, precis se gândește acum la plutonul interminabil de bărbați bățoși și cu țâfna pusă, nenumărații tataie care mișună pe toate coridoarele clădirilor impozante, în birouri capitonate, îngenunchind fetele surâzătoare și
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
în marșul scrisului, se vede dintr-o ochire că acum scrie fraza de încheiere, precipitat, avântat, triumfal, punând, în sfârșit, punct. Lumina intră cu demnitate prin ferestrele încăpătoare, în timp ce doi băieți se ridică în același timp din scaunele negre de plastic, părând adormiți, învăluiți în indiferență, inofensivi, doi băieți care se îndreaptă alene spre camera lor întunecată și caldă ca un cuib. Iar deasupra lor plutește destins zeul alb, fericit c-a rupt în sfârșit blestemul eredității.
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
ce abia trecu și cel în care intrarăm, nu a înfățișat femeia mai idealist ca el, începând cu Primăvara și până la Nașterea lui Venus, - aceeași și aceeași paradisiacă fizionomie - intercalând între ele, cohorta de madone, cum se exprima un cronicar plastic străin. Coincidența - care e, cert, une dame parisienne - a făcut ca, în aceeași perioadă, o dată cu expoziția seriei nemuritoare de madone, să fie deschisă tot la Paris, la Galliero, asaltată de un public femenin febril, și expoziția închinată unui alt tip
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
Pavel Șușară Relația scriitorului cu artele plastice este una străveche și profundă în cultura noastră, și nu numai, de multe ori, și în anumite momente, depinzînd de ea chiar evoluția fenomenului artistic însuși. Textele lui Delavrancea și ale lui Vlahuță despre Grigorescu, observațiile lui Vlahuță despre Brâncuși
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
și de a vehicula judecăți simple și nuanțate în același timp, lipsite de acea crispare academică pe care specialistul o afișează ca argument nemijlocit în orice tip de construcție critică și istoriografică. Această comunicare (și comuniune) a scriitorului cu artistul plastic nu este, așadar, o simplă analiză de serviciu și nici vreo obligație de a așeza lucrurile într-o ordine anume, ordine pe care o reclamă fenomenul însuși în goana lui obscură după coerență, ci o pildă enormă de solidaritate a
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
gata constituit pentru a-i deconspira alcătuirea, a-i evalua pulsul și a-i judeca metabolismul, ci se contopește subtil cu universul acestora, verificîndu-și, în complementaritate, propriile reprezentări și aspirații. De multe ori, scriitorul care privește consecvent în lumea imaginii plastice este el însuși un pictor nemărturisit sau, în tot atîtea cazuri, el transferă artistului plastic idei specifice imaginarului său și îmbogățește imaginea cu un substrat epic imprevizibil și fascinant. Dacă scriitorii pe care i-am amintit deja, alături de încă mulți
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
metabolismul, ci se contopește subtil cu universul acestora, verificîndu-și, în complementaritate, propriile reprezentări și aspirații. De multe ori, scriitorul care privește consecvent în lumea imaginii plastice este el însuși un pictor nemărturisit sau, în tot atîtea cazuri, el transferă artistului plastic idei specifice imaginarului său și îmbogățește imaginea cu un substrat epic imprevizibil și fascinant. Dacă scriitorii pe care i-am amintit deja, alături de încă mulți alții mai puțin spectaculoși, acoperă intervalul dintre sfîrșitul sec. XIX și primele decenii de după cel
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
exersîndu-se constant și în pictură, de altfel a și deschis cîteva expoziții personale, posesor al unei inteligențe și al unei capacități de intuiție cu totul neobișnuite, Marin Sorescu nu a ratat nici un prilej de a-și mărturisi admirația pentru artele plastice și pentru artiști deopotrivă. Ba chiar solidaritatea lui cu acest domeniu a fost atît de puternică încît, atunci cînd i s-a cerut să semneze hotărîrea pentru demolarea Coloanei... lui Brâncuși de la Târgu Jiu, pentru ca istoricul de artă amator Radu
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
unul dintre puținele repere artistice cu valoare universală din spațiul nostru cultural. Cel care l-a înlocuit atunci pe Marin Sorescu și a semnat acea decizie odioasă nu a fost nici poet și nici altceva la fel de îndepărtat de problemele artelor plastice și, implicit, ale monumentelor, ci chiar un om de specialitate, pictor de felul lui, fost președinte al UAP, fost director al Muzeului Național de Artă, adică nimeni altul decît Viorel Mărginean. Într-o asemenea situație limită, în care, împotriva naturii
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
puterii și s-a supus impardonabil jocurilor istoriei mici, a găsit resurse proaspete să-și înfrîngă orice măruntă vanitate și să nu-și lege numele și autoritatea de cea mai arbitrară dintre deciziile de după 1990. Dar legătura profundă cu artele plastice a lui Marin Sorescu nu stă în acest episod trist al politicii noastre culturale de tranziție. Încă din prima sa tinerețe, adică înainte de a împlini treizeci de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un fel de microeseuri, așa cum
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
universale. În pofida dimensiunilor reduse ale acestor texte și în ciuda unui stil apodictic, a cărui miză este demonstrația subînțeleasă, îngropată în formulare și nu dezvoltată prin raționamente, observațiile poetului sunt strălucite de cele mai multe ori și, cîteodată, chiar fundamentale. Cu o cultură plastică subtilă și bine asimilată, mult peste cea medie, și cu o capacitate de intuiție și de formulare unică, Marin Sorescu surprinde cîteva trăsături esențiale în opera și în structura psihologică a unor artiști greu de citit în profunzime și pentru
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
prisosea, nici măcar o jumătate de chiflă, pe care putea foarte bine să o mănânce la următoarea masă. Se spăla încălzind apă într-o oală și turnându-și puțin câte puțin pe corp, după ce se săpunea, așezată pe un scăunel de plastic lângă sifonul din podea. Cum o amesteca întotdeauna cu apă rece, o oală de apă fierbinte îi era de ajuns. Iar vara, ca acum, nici nu trebuia să încălzească apa prea mult, era bună așa, doar călduță. În orice caz
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]