1,060 matches
-
arate ca distanțele de la planete la Soare erau date de sfere aflate în interiorul poliedrelor perfecte, toate aflîndu-se "cuibărite" unele în altele. Cea mai mica orbită, a lui Mercur, era astfel sfera cea mai lăuntrica. Kepler a identificat cele cinci corpuri platonice cu cele cinci intervaluri dintre cele șase planete cunoscute la acea vreme (Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter și Saturn) și, în prelungirea cunoștințelor pitagoreice și platonice, cu cele cinci elemente (Aer, Apa, Eter, Foc, Pămînt). Această încercare a constituit tema
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Mercur, era astfel sfera cea mai lăuntrica. Kepler a identificat cele cinci corpuri platonice cu cele cinci intervaluri dintre cele șase planete cunoscute la acea vreme (Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter și Saturn) și, în prelungirea cunoștințelor pitagoreice și platonice, cu cele cinci elemente (Aer, Apa, Eter, Foc, Pămînt). Această încercare a constituit tema centrală a lucrării Mysterium Cosmographicum / Misterul cosmic [titlul complet: Prodromus Dissertationum Mathematicarum Continens Mysterium Cosmographicum, 1596], în care Kepler ajungea la concluzia că nu era o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Aer, Apa, Eter, Foc, Pămînt). Această încercare a constituit tema centrală a lucrării Mysterium Cosmographicum / Misterul cosmic [titlul complet: Prodromus Dissertationum Mathematicarum Continens Mysterium Cosmographicum, 1596], în care Kepler ajungea la concluzia că nu era o coincidență că numărul corpurilor platonice era mai mic cu o unitate față de cel al planetelor cunoscute: "Dumnezeul geometric" a atribuit cele cinci corpuri "platonice" distantelor exacte dintre orbitele planetare: 1. sferei dintre Saturn și Jupiter HEXAEDRUL (cubul) cu 6 fete care reprezintă elementul "Pămînt"; 2
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Prodromus Dissertationum Mathematicarum Continens Mysterium Cosmographicum, 1596], în care Kepler ajungea la concluzia că nu era o coincidență că numărul corpurilor platonice era mai mic cu o unitate față de cel al planetelor cunoscute: "Dumnezeul geometric" a atribuit cele cinci corpuri "platonice" distantelor exacte dintre orbitele planetare: 1. sferei dintre Saturn și Jupiter HEXAEDRUL (cubul) cu 6 fete care reprezintă elementul "Pămînt"; 2. sferei dintre Jupiter și Marte TETRAEDRUL cu 4 fete și forma de piramida care reprezintă elementul "Foc"; 3. sferei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
această reprezentînd tocmai orbită căutată a lui Marte. Modelul cosmic al lui Kepler constă dintr-o sfera imensă, nereprezentată în modelul propriu-zis (Cerul), în interiorul căreia se află un cuib de sfere în sfere, între două sfere succesive aflîndu-se un corp platonic (modelul se desfasoara concentric) astfel: orbita lui Saturn (1) [cea mai exterioară sfera din sistemul solar] > > cub înscris în orbită lui Saturn > > sfera în cub: orbita lui Jupiter (2) > > tetraedru înscris în orbită lui Jupiter > > sfera în tetraedru: orbita lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1619): Am furat vasele de aur ale egiptenilor spre a construi o sfințenie pentru Dumnezeul meu, departe de hotarele Egiptului" (apud. Roob, op. cît., p. 624). Tot în această lucrare, ca și în Mysterium Cosmographicum înainte, Kepler a asociat solidele platonice cu elementele: tetraedrul era formă focului, octaedrul formă aerului, cubul formă pămîntului, icosaedrul formă apei și dodecaedrul formă cosmosului ca întreg sau eter. Această asociere este veche, Platon chiar referindu-se la Timaeus din Locri care afirma că Universul era
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
energia infinită) condensîndu-l în elemente-materie finite (îl limitează), si nu încetează să se fragmenteze pe șine. Versul lui Blake poate fi citit în ambele sensuri: elementele separă triunghiuri etc.; sau elementele sînt separate de triunghi și cub, ca forme arhetipale ("platonice") ale limitării-ale creației, care sînt preexistențe în rațiunea divină (că Idei), în limbajul spiritual formator (logosul-rațiunea Ideilor), din care Urizen păstrează o parte ce nu poate fi ștearsă. Milton, în Paradisul pierdut, Cartea I (p. 8), vorbeste în acest sens
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
proporții de [...]", cu sensul, posibil, că numărul și măsură preced mersul stelei, determinîndu-l. Numărul este arhetip și predetermina realitatea fizică. 90 (ÎI, 275) În piramidă-nvăpăiată, sau in Cub (fiery pyramid, or Cube): Din nou posibilă referire la ideile pitagoreice, philolaice, platonice și kepleriene [vezi supra, nota despre Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)] despre piramida-tetraedru în calitate de corp al elementului Foc și, conform descoperirilor lui Kepler, ca proporție matematică atribuită sferei dintre Jupiter și Marte; și cub-hexaedru în calitate de corp al elementului Pămînt și că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
descoperirilor lui Kepler, ca proporție matematică atribuită sferei dintre Jupiter și Marte; și cub-hexaedru în calitate de corp al elementului Pămînt și că proporție atribuită de Kepler sferei dintre Saturn și Jupiter. Piramida are în componență triunghiul, de aceea este corelata elementului platonic Foc (tetraedrul). Blake descrie aici mișcările matematice simple ale "maselor" de materie/energie călătorind prin spațiul cosmic vid, și avînd tendințe similare cu cele ale atomilor componenți și aflîndu-se pe traiectorii dintre orbitele lui Jupiter și Marte (tetraedru), respectiv pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sugerează un poligon cu 12 laturi, asadar un dodecagon, pare a fi vorba aici de o referire la dodecaedru, poliedrul cu 12 fete care reprezintă elementul "Eter" (al 5-lea element, quinta essentia) sau "Universul" în sistemul pitagoreic, philolaic și platonic. Kepler a descoperit că dodecaedrul corespunde matematic sferei dintre Marte și Terra. Blake se poate referi astfel la traiectorii aflate undeva în sfera dintre orbitele lui Marte și Terra. [Vezi detalii supra, nota Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)]. 100 (ÎI, 285
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
onirice, inițiatice, șamanice, etc. De asemenea, este vorba de traiectorii pe distanțele dintre Centru și Circumferință, dintre Zenit și Nadir (cf. structura Golgonoozei), si, probabil, implicit, dintre Soare și Pămînt [caz neinclus între cele cinci cazuri corespunzînd celor cinci corpuri "platonice", descrise complet la notă despre Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)]. În fine, prin termenul Paralelograme...poligonale Blake acoperă și ultimul caz de corpuri "platonice", solide, care exprimă distanțele dintre orbitele planetare (fenomen descoperit de Kepler pe la 1596), pe care nu l-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si, probabil, implicit, dintre Soare și Pămînt [caz neinclus între cele cinci cazuri corespunzînd celor cinci corpuri "platonice", descrise complet la notă despre Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)]. În fine, prin termenul Paralelograme...poligonale Blake acoperă și ultimul caz de corpuri "platonice", solide, care exprimă distanțele dintre orbitele planetare (fenomen descoperit de Kepler pe la 1596), pe care nu l-a surprins prin descrierile de mai sus: pe lînga sferele dintre Saturn și Jupiter (cub-hexaedru), Jupiter și Marte (piramidă-tetraedru), Marte și Terra (dodecaedru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
octaedru), identificate mai sus, se adăuga astfel sfera dintre Terra și Venus (icosaedru). 101 (ÎI, 286) uimitoarele lor mersuri aspru supuse în vastul adînc: Blake pare să exprime propria să uimire în fața descoperirii lui Kepler conform căreia cele cinci corpuri "platonice", adevărate arhetipuri matematice sau geometrice, descriu perfect structura orbitala a sistemului solar [vezi notă despre Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)]. Blake este, așadar, uimit de rigoarea matematică irezistibila pe care o urmează traiectoriile orbitale ale planetelor sistemului solar. 102 (ÎI, 292
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poemul Vala (vezi opera lui Piranesi, în care un element central este ruină ca imagine a trecutului, dar și a viitorului potențial). 209 (VII, 366) toate-acestea, ce-n Lumea din afara se găsesc, sînt umbre care trec: Blake sugerează validitatea teoriei platonice a Ideilor și a doctrinei despre Maya iluzia universală (corespunde copiilor lui Platon) i.e. iluzia care are fundamente adevărate, absolut reale (fundamentele acestea reale corespund Ideilor lui Platon). 210 (VII, 384) Hotarul Transparenței: Vezi supra notă despre acest concept (V
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
luat în derîdere în Paradisul pierdut. Obsesia astronomilor privind orbitele circulare (sfere, roți sau cercuri) a fost învinsă de Johannes Kepler, care a demonstrat că planetele se mișcă pe orbite eliptice, după ce a observat că modelul său bazat pe corpuri platonice și orbite circulare nu era confirmat de observații. (Vezi Arthur Koestler, Lunaticii, pp. 55-58, 67 și 428 n. 1). 311 (IX, 94) Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah: Luvah-duhul a urcat din inimă în creier (vezi Makifim) și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
demonstrația bazată pe argumente și textura narativă a povestirii mitice. Se opune În ceea ce privește fondul prin distanța dintre entitățile abstracte ale filosofului și puterile divine ale căror aventuri dramatice sunt povestite de mit (J.-P. Vernant, 1974b, p. 198). În dialogurile platonice și În textele lui Aristotel, termenul mythos apare În contexte multiple și configurează un câmp sematic relativ amplu. Cu toate acestea, el nu se mai află pe același plan cu logos-ul, altfel spus nu mai beneficiază de aceleași valori
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
274e). Dacă Platon este creatorul acestui ultim sens, Aristotel va propune un al șaselea sens, total nou, În Poetica - acela de „intrigă”, de „acțiune” a unei drame, În general, a oricărei opere poetice. Trebuie să subliniem Însă că celelalte sensuri platonice sunt și ele atestate În opera lui Aristotel (J. Bompaire, 1977, p. 31; vezi și analizele din F. Buffière, 1956; P. Frutiger, 1930; W.K. Guthrie, 1964; Ch. Kerényi, 1957; K. Morgan, 2000; L. Robin, 1923; P.-M. Schuhl, 1949
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
condiții, definirea conceptului de mit apare ca o muncă sisifică: notele comune sunt greu de găsit și sunt contrazise de numeroase cazuri particulare. Scepticismul exegeților răzbate din numeroase formule: „Nu există o singură definiție a mitului, nu există o formă platonică În funcție de care să poată fi măsurate textele concrete. Miturile diferă enorm În ceea ce privește morfologia și funcțiile lor sociale” (G.S. Kirk, 1970, p. 7; aceeași idee și la J. Fontenrose, 1971, p. 53); „Noțiunea de mit, chiar dacă a fost redefinită, aprofundată și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trup de înalt/ într-un trup de prăpăstii”) a lăuntrului spiritual care dezmărginește insul precar. Dar sacra tautologie eu/celălalt, consubstanțiali și deopotrivă transcendenți sinelui, se vede perturbată de o „geografie” simbolică enigmatică, iar cuplul - orfic - nu reface desăvârșirea androginului platonic: „Un deal sau o vale la țara trupului ei/cu-ncetul începeam a desluși cu încetul punctele cardinale să i le știu./ Doar că greșeam nordul adesea,/ doar că-n hotare prea lesne/ nu mi-a fost dat să o
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
țară și străinătate, C. se rezumă la colaborarea câtorva scriitori români: Oreste (Murmur de bal), Al. Macedonski (Ziua unei fete vrednice de lumea nouă, Ziua unui funcționar mijlociu), Mihail Sorbul (un fragment din drama istorică Letopiseți), N. N. Beldiceanu (O dragoste platonică), I. Chiru-Nanov (Fala Oprișenilor, fragment de roman). Alți colaboratori: Ion Al George, George Gregorian, Ion Dragoslav. I.H.
COMEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286345_a_287674]
-
al barocului). Străinul „ce nu mai sosea” infiltrează în toți porii narațiunii spaima, prin dilatarea fricii obscure. Umbra Trimisului, inițial așteptat, devine o amenințare, o promisiune a pedepsei. De fapt, frica este o temă obsesivă a prozei „barbiste”, iar „dialogurile platonice despre putere” ating culminația în Princepele, punând față în față un conducător crud și pervers și pe inițiatul Messer Ottaviano, chiromant și cabalist, ce întrupează demonismul istoriei. Acesta din urmă primește replica lui Ioan Valahul, imaginat ca un simbol de
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
un rege se naște în circumstanțe"miraculoase" mulți vor să fie creditați drept autorii morali ai evenimentului. Pe langă fratele Fiare, o altă voce care a insistat să-și menționeze contribuția era maica Louise Angélique de La Fayette, o fostă iubita platonica a regelui Ludovic al XIII-lea. Ea ar fi solicitat preotului sau confesor să aleagă hramul mănăstirii pe data de 8 decembrie, pentru a-i aminti regelui de îndatoririle conjugale pe care le avea. Rezultatul a fost imediată sarcina a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
îndoială, pa măsură ce planificatorii au arătat o lipsă de prudență și înțelepciune, care l-ar fi dus pe un agent economic privat la faliment. Dar presupunerea că statul - indiferent că e democratic sau autoritarist - este un comitet de <gardieni platonici> a fost mult mai tenace. O evaluare mai clară a motivelor statului s-a produs odată cu renașterea ideilor economiștilor clasici, care combinau teoria economică cu politica, în așa-numita <noua economie politică>. Chiar dacă există unele elemente platonice încorporate în ele
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
comitet de <gardieni platonici> a fost mult mai tenace. O evaluare mai clară a motivelor statului s-a produs odată cu renașterea ideilor economiștilor clasici, care combinau teoria economică cu politica, în așa-numita <noua economie politică>. Chiar dacă există unele elemente platonice încorporate în ele, este mai bine ca multe state să fie considerate ca având interese proprii, chiar <prădalnice>. Un stat <prădător> este interesat mai presus de orice în dobândirea de resurse discreționare și, de aici, va căuta să-și maximizeze
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
ce stare sunt locuitorii de pe ele în asemănare cu cei de pe moșiile coreligionarilor politici ai d-lui C. A. Rosetti. Se vor convinge atunci că interesul pe care o sumă de proprietari îl au pentru soarta țăranului nu este deloc platonic, nu este un mijloc de-a câștiga popularitate și pensii reversibile, ci e un interes adânc, înrădăcinat în patriotismul acestor bărbați, în conștiința de solidaritate națională și economică dintre marea proprietate moșneană și mica proprietate țărănească. De ce se acuză însă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]