995 matches
-
Cluj. Coordonator al colecției Biblioteca medievală la Editura Polirom. Andrei BERESCHI, lector la Departamentul de Filosofie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Facultatea de teologie greco-catolică din Oradea, doctorand al aceleiași universități cu o temă legată de mitologia politică a filosofiei platoniciene. Sorin Borza, lector la Catedra de Filosofie a Universității din „Oradea”. Adela CÎMPEAN, doctorandă a Catedrei de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, cu o temă privind filosofia politică platoniciană. Andrei CORNEA, cercetător științific principal I la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
temă legată de mitologia politică a filosofiei platoniciene. Sorin Borza, lector la Catedra de Filosofie a Universității din „Oradea”. Adela CÎMPEAN, doctorandă a Catedrei de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, cu o temă privind filosofia politică platoniciană. Andrei CORNEA, cercetător științific principal I la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al. George” din București. Anca CRIVĂȚ, studii de filologie clasică, lector la Catedra de Spaniolă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Mihai MACI
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Baumgarten); Un exercițiu logic și politic în Platon, Omul politic (Mihai Maga); Încă odată Platon. Jan Patocka și grija față de suflet (Mihai Maci). Cu asemenea linii de interpretare asumate, volumul prezent abordează o lectură metafizică, istorică și hermeneutică a textelor platoniciene, complementară lecturii analitice (reprezentată la noi de Valentin Mureșan, prin Comentariul său la Republica lui Platon - Ed. Metropol, București, 2000) și lecturii filologiei critice. Această complementaritate demonstrează polifonia receptării contemporane a textului lui Platon și nu confirmă raportul de exclusivitate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la Republica lui Platon - Ed. Metropol, București, 2000) și lecturii filologiei critice. Această complementaritate demonstrează polifonia receptării contemporane a textului lui Platon și nu confirmă raportul de exclusivitate al acestor contribuții. Dimpotrivă, ea confirmă manierele diferite în care filosofia politică platoniciană este gândită și comentată în diverse centre universitare românești cărora le aparțin cei care au contribuit la apariția acestui volum. Cf. 818a: aritmetica, geometria, astronomia. K. Marx, Fr. Engels, Opere alese, I, București, 1949, p. 230. K. Marx, Capitalul, în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
jos și se termină în infern, în timp ce acela al amantului platonic culminează cu contemplarea ideii. Don Juan este subversiv și, mai mult decât dragostea femeilor, îl inspiră orgoliul, tentația de a-l sfida pe Dumnezeu. Este imaginea răsturnată a erosului platonician” (cf. Octavio Paz, Dubla flacără. Dragoste și erotism, Ed. Humanitas, București, 1998, pp. 43-44). Cf. Yvon Brès, op.cit., p. 258. De văzut și Vasile Muscă, Introducere în filosofia lui Platon, Ed. Polirom, Iași, 2002, pp. 144-153. Cf. Banchetul, 178a-180c. Vezi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu e puțin lucru. Cf. ibidem, p. 510. Interpretarea lui Gabriel Liiceanu merge în continuarea punctului de vedere susținut de Hackforth (cf. nota 57, p. 511). Asupra lui Phaidros ca „punct de plecare pentru o patologie a spiritului în dialogurile platoniciene” revine Gabriel Liiceanu într-un „Adaos” din Cearta cu filozofia, Ed. Humanitas, București, 1992, pp. 127-133. Cf. ibidem, 246b. Cf. ibidem, 247b. Cf. ibidem, 253e; Aristofan ar spune că acest cal e rezultatul firesc al noii educații. Cf. ibidem, 253d
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
celălalt ca să respecte legea cetății. Apologeții și Părinții Bisericii (Iustin, Clement, Tațian, Origen, Tertulian, Arnobius, Grigorie de Nyssa, Ambrozie, Augustin, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, și nu am făcut nici măcar o selecție!) alătură, explicit sau nu, onomastica socratică (și platoniciană - dar nu numai prin participare, ci și prin diferență) celei cristice (e cu totul semnificativ că în perioada aceasta Aristotel lipsește. Nu cu totul, dar nu mai puțin semnificativ). Augustin, de pildă, îl ignoră și, în contrapartidă, spune că pentru ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este tratată de Aristotel, foarte atent, în Etica Nicomahică, VII, IV, 1148b. Aristotel face în acest text diferența între ceea ce cauzează plăcerea în mod natural și ceea ce cauzează plăcerea fără să fie în conformitate cu natura. „Etica” aristotelică în această problemă este platoniciană, și nu e nimic nefiresc aici. Din acest punct de vedere Aristotel nu e platonician, ci profund grec. Cred că despărțirea lui de Platon e de pus în legătură și cu succesiunea la conducerea Academiei care se făcea pe linie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acest text diferența între ceea ce cauzează plăcerea în mod natural și ceea ce cauzează plăcerea fără să fie în conformitate cu natura. „Etica” aristotelică în această problemă este platoniciană, și nu e nimic nefiresc aici. Din acest punct de vedere Aristotel nu e platonician, ci profund grec. Cred că despărțirea lui de Platon e de pus în legătură și cu succesiunea la conducerea Academiei care se făcea pe linie homoerotică, și am senzația că Etica Nicomahică (în special cărțile VIII-IX) e un răspuns explicit
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
despărțirea” lor angajează doar aspectul metafizic; Aristotel se va fi simțit nedreptățit de a nu fi fost ales pentru conducerea Academiei și Speusip nu e preferat din motive de nepotism!), ajunge să-și configureze propria doctrină despre prietenie. E rareori platonician, uneori grec și de cele mai multe ori excesiv de personal, și asta nu pentru a nu fi grec, ci pentru a fi diferit de Platon. E de presupus că și din acest motiv i-o vor plăti atenienii! Semnalez câteva locuri în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
constă în faptul că este în mod inextricabil legat de alte criterii, foarte eterogene: autoritatea morală, notorietatea, averea, dar și capacitatea de coerciție. În afară de asta, criteriul duce ușor la căutarea - nesociologică sau presociologică - a „celor mai buni”, în sensul filosofiei platoniciene. Din acest moment, ne îndepărtăm de orice posibilitate de a prezerva o formă oarecare de neutralitate axiologică. În această privință, Endruweit se prevalează de un exemplu în care termenul elită este în mod deliberat legat de o judecată de valoare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din Campania... Dacă gnosticii înșiși nu se reclamă niciodată de la filosofii materialiști antici, Irineu din Lyon îi ocărăște ca fiind indivizi care profesează filosofia lui Epicur și indiferența cinicilor... Atomismul nu li se potrivește defel gnosticilor care cred ca și platonicienii în existența sufletelor imateriale capabile de transmigrație, dar insolența asocială și imorală a discipolilor le-ar veni ca o mănușă! Unii istorici reperează mici comunități gnostice în secolul al VIII-lea în plin Ev Mediu timpuriu, o adevărată șansă, întrucât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
definește Eonul perfect, Eonul - niște Eoni... Invizibil, de neconceput, etern, scutit de generare și de alterare, nesupus niciodată evoluției, contemplându-și propria imagine în sine ca într-o oglindă el seamănă în mod straniu cu Dumnezeu, Dumnezeul filosofilor. Un piculeț platonician, un piculeț aristotelician, vag alexandrin - Unul, așa cum este definit de Plotin, de exemplu -, el ar putea fi numit, simplu, Dumnezeu, dar atunci noutatea n-ar mai apărea atât de evidentă... Cu atât mai mult cu cât gnosticii cred adesea în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu creaturi inteligibile: toți explică lumea printr-un principiu divin susținut de demiurgi; toți definesc mântuirea ca fiind eliberarea principiului spiritual produs de foc din închisoarea sa materială, carnală, corporală. Asemeni lui Pitagora și Platon... Să fie atunci gnosticii niște platonicieni? Nu, pentru că Platon afirmă răspicat că detestă viața, trupul, dorințele și plăcerile, câtă vreme gnosticii licențioși se instalează dincolo de bine și de rău și cer trupului, dorințelor, plăcerilor, pasiunilor și pulsiunilor ocazii de mântuire filosofică. Dacă hedonismul definește orice gândire
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
atare prin trup, ține cont de el, preferă viața morții și bucuria pasiunilor triste, atunci gnosticii aparțin într-adevăr continentului hedonist. în această privință, urmele platonismului persistă și încă foarte clar. Astfel încât, în mod paradoxal, unii vor fi catalogați drept platonicieni hedoniști, un gen care frizează oximoronul... Cinstit ar fi să înapoiem Orientului tezele platoniciene citate mai sus: în mod categoric. Platon datorează mult - dacă nu cumva esențialul gândirii sale - lui Pitagora. Dar filosoful căruia nu-i plăceau bobii datorează conținutul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
atunci gnosticii aparțin într-adevăr continentului hedonist. în această privință, urmele platonismului persistă și încă foarte clar. Astfel încât, în mod paradoxal, unii vor fi catalogați drept platonicieni hedoniști, un gen care frizează oximoronul... Cinstit ar fi să înapoiem Orientului tezele platoniciene citate mai sus: în mod categoric. Platon datorează mult - dacă nu cumva esențialul gândirii sale - lui Pitagora. Dar filosoful căruia nu-i plăceau bobii datorează conținutul doctrinei sale gimnosofiștilor, adică, de fapt, yoghinilor hinduși. Reactivând tezele platoniciene asupra sufletului și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înapoiem Orientului tezele platoniciene citate mai sus: în mod categoric. Platon datorează mult - dacă nu cumva esențialul gândirii sale - lui Pitagora. Dar filosoful căruia nu-i plăceau bobii datorează conținutul doctrinei sale gimnosofiștilor, adică, de fapt, yoghinilor hinduși. Reactivând tezele platoniciene asupra sufletului și a metempsihozei platoniciene, gnosticii reînnoadă cu izvoarele întregii gândiri grecești: celălalt țărm al bazinului mediteranean... Astfel încât influențele presupun și un aport din partea spiritualităților importante din punct de vedere geografic: mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sus: în mod categoric. Platon datorează mult - dacă nu cumva esențialul gândirii sale - lui Pitagora. Dar filosoful căruia nu-i plăceau bobii datorează conținutul doctrinei sale gimnosofiștilor, adică, de fapt, yoghinilor hinduși. Reactivând tezele platoniciene asupra sufletului și a metempsihozei platoniciene, gnosticii reînnoadă cu izvoarele întregii gândiri grecești: celălalt țărm al bazinului mediteranean... Astfel încât influențele presupun și un aport din partea spiritualităților importante din punct de vedere geografic: mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul grecești
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
corporalitate. După această cădere vertiginoasă, noi trăim exact inversul acestora: timpul, materia și moartea - trăim adică în trup. Nu ne rămâne decât să ne acomodăm cu aceste date imposibil de contestat - proiectul gnostic, proiecția lui terestră. Tot într-o perspectivă platoniciană, și cu toate deformările intelectuale și mentale provocate de mai bine de șapte veacuri de existență a curentului, gnoza îndeamnă la regăsirea drumului spre cer, singura perspectivă în stare să aducă mântuirea. Plotin trece drept unul care-i combate pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
accedem la starea de grație a Pleromului, în care Eonii jubilează într-un dans cu Arhonții și cu alte figuri ilustre din paradis. O diferență totuși, și ea este de talie, întrucât permite situarea lui Plotin, a filosofilor alexandrini și platonicieni ortodocși în planul idealului ascetic, în timp ce gnosticii, cel puțin cei care ne rețin atenția, gnosticii licențioși, se înscriu în tradiția gândirii hedoniste: această diferență rezidă în luarea în considerație a trupului. Lui Plotin îi era rușine că avea un trup
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
haos angelic și pentru a rândui această necontenită competiție a îngerilor care vor toți cât mai multă putere posibil. Lesne de imaginat că, dată fiind fosta ei meserie, ea suporta mai greu ca alte femei insultele. Printre acestea, o pedeapsă platoniciană: închiderea sufletului ei - principiul și ființa ei primare - într-un trup. Și consecința așteptată: un ciclu perpetuu de reîncarnări, în funcție de comportarea ei în cursul existenței. După cum se vede, tot Pitagora și Platon. Așa se explică deci mai lesne faptul că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
soroc pentru a reînvia purificați, participant la lumina și la incandescența imaterială, Valentin propune o altă metodă pentru a atinge aceleași scopuri: aceasta constă în a da trupului un rol paradoxal pentru că ea presupune negarea cărnii prin afirmarea ei absolută. Platonicienii thanatofili contra platonicieni biofili. Prefigurare a vicleniei rațiunii hegeliene... De unde o serie întreagă de îndemnuri la a consuma materia ostilă din această lume: iubire sexuală, voluptăți fizice, senzualitate fără margini și dereglare rimbaldiană a tuturor simțurilor. Numai epuizarea propriei substanțe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reînvia purificați, participant la lumina și la incandescența imaterială, Valentin propune o altă metodă pentru a atinge aceleași scopuri: aceasta constă în a da trupului un rol paradoxal pentru că ea presupune negarea cărnii prin afirmarea ei absolută. Platonicienii thanatofili contra platonicieni biofili. Prefigurare a vicleniei rațiunii hegeliene... De unde o serie întreagă de îndemnuri la a consuma materia ostilă din această lume: iubire sexuală, voluptăți fizice, senzualitate fără margini și dereglare rimbaldiană a tuturor simțurilor. Numai epuizarea propriei substanțe, cheltuirea exacerbată, economia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
El trăiește la Alexandria, un adevărat focar gnostic, în timpul domniei lui Hadrian. Irineu din Lyon susține că discipolii lui poartă un semn distinctiv făcut cu fierul roșu în partea din spate a lobului urechii drepte. Tradiția îl prezintă drept un platonician; ce-i drept, teoria sa asupra transmigrării sufletelor cuprinde elemente împrumutate de la adepții lui Platon dar - se știe - și de la Pitagora. Totuși el aduce ceva în plus tradiției și, cu acest supliment, răstoarnă platonismul... într-adevăr, Phaidon susține că sufletele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ființă - om sau animal - în funcție de meritele acumulate în timpul existenței. Teză budistă, de altfel, s-o recunoaștem... Necumpătatul și juisorul riscă să-și vadă sufletul închis în carcasa unui măgar sau a unui porc; înțeleptul, în schimb - a se înțelege: filosoful platonician... - poate chiar spera să se debaraseze de necesitatea unui suport material și să sconteze pe contopirea sa fericită cu principiul inteligibil primordial. Carpocrat afirmă același lucru, dar inversat. Același lucru: după separarea sufletului de trup, care definește moartea, principiul imaterial
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]