357 matches
-
este cazul prima face pentru realismul matematic, nu poate sta doar ca o doctrina ontologică" (Resnik 1997: 85) ci trebuie să fie însoțit de o epistemologie potrivită, ne dăm seama că ea apare oricum în cadrul mai larg al discuției asupra platonismului. 86 După Burgess și Rosen, "în timp ce Putnam (1971) a încurajat mai mult decât orice altă lucrare nemulțumirea față de orice nominalism doar negativ, Benacerraf (1973) a încurajat mai mult decât orice altă lucrare simpatia față de nominalism" (Burgess și Rosen 1997: 28
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
transmiterii căldurii etc. 97 Resnik 1997: 45-46; Colyvan 2001: 11 98 Colyvan, de exemplu, afirmă că argumentul indispensabilității "îi silește pe realiștii științifici să plaseze entitățile matematice în aceeași barcă ontologică precum și (celelalte) entitățile teoretice. Adică, îi invită să adopte platonismul" (Colyvan 2001: 7). La fel, Resnik, atunci când argumentează că fizica face neclară distincția abstract/concret, se adresează realiștilor științifici: "Înțelegerea trăsăturilor paradoxale ale mecanicii cuantice a motivate multe lucrări în filosofia fizicii și a condus câțiva fizicieni remarcabili și filosofi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Limbaj si realitate, p. 25. Saussure, Ferdinand de, 1998, Curs de lingvistică generală, p. 274. Ibidem. Durkheim, Emile, 1995, Formele elementare ale vieții religioase, p. 79. Segre, Cesare, 1986, Istorie-cultură-critică, Editura Univers, București, p. 209. Banu, Ion, 1975, Platon și platonismul, în Platon, Opere I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, p. XXXIX. Habermas, Jürgen, 1983, „Zur Logik der Sozialwissenschaften”, p. 21. Watzlawick P., Helmick-Beavin J., Jackson D., 1967, Une logique de la comunication. Gamble, Michael, W. Teri Kwal Gamble, 1986, Introducing mass
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
forțele motrice ale devenirii sociale, sensul devenirii sociale, diviziunea muncii, statul și rolul său, apariția și rolul proprietății private). d. Inaugurează în gândirea despre societate mitul vârstei de aur ce va reveni apoi periodic, sub forme de mare diversitate. e. Platonismul și aristotelismul se completează reciproc, demersul lor spiritual poate fi conceput ca două tipuri de gândire, una a posibilului (Platon) și una a actualului (Aristotel), una predominant proiectivă, cealaltă constructivă. f. Platonismul și aristotelismul se și diferențiază: primul deschide drumul
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
apoi periodic, sub forme de mare diversitate. e. Platonismul și aristotelismul se completează reciproc, demersul lor spiritual poate fi conceput ca două tipuri de gândire, una a posibilului (Platon) și una a actualului (Aristotel), una predominant proiectivă, cealaltă constructivă. f. Platonismul și aristotelismul se și diferențiază: primul deschide drumul utopiilor pe care vor păși cu încredere Morus, Saint-Simon, Fourier, Orwell și inițiază cu aceeași forță experiența totalitară materializată în sec.XX, pe când al doilea a previzionat posibilitatea direcției realiste și anti-utopice
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
specifice ale societății romane. În acest mod, deși i-au continuat pe greci, romanii au pus propria amprentă asupra culturii pe care au creat-o, fenomen vizibil îndeosebi în domeniul filozofiei unde au fost continuate numai cîteva direcții (stoicismul, materialismul, platonismul). Filozofia romană nici nu a cunoscut, de altfel, strălucirea filozofiei grecești și dezvoltarea ei a fost aproape total frînată la începutul secolul VI-lea d.Hr., cînd împăratul Iustinian a interzis activitatea școlilor filozofice. Extensiunea romanilor spre vest, est, nord
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mântuit-am umbra/ Pe care singuri zeii o mai au/ Nemuritoare (III, p. 244). Pan îi recomandă lui Admetos să-i adreseze Persephoneei rugi fierbinți pentru ca ea s-o așeze-n slava/ Esențelor (III, p. 244). În concepția influențată de platonism a lui Dan Botta, iubirea desăvârșită se împlinește în eternitate, adică în moartea văzută ca o trecere în lumea de dincolo a esențelor și arhetipurilor. În pofida reticențelor corului înspăimântat de ideea că ar putea primi drept stăpână un spectru infernal
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
două fronturi”, profund și fundamental antagonice, la Răsărit și la Apus de... Eden! De acel rai În care, În naivitatea noastră infantilă, livrescă și aproape imbecilă, credeam că se găsesc, că „trăiesc”, plenar și majestuos, acele mari criterii pe care platonismul grec ni le-a lăsat moștenire și pe care școala - o școală mereu ruptă de existența diurnă, politică și socială! - le Însămânțează sutelor de mii de „pui umani” care, ca și puii de rândunică sau de vrabie, cască larg „ciocurile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
simbolizează Începutul și sfârșitul vieții. Și unele și altele trebuie admirate, dar nu stricate. Ciclicitatea vieții trebuie să se desfășoare În ritmicitatea ei normală. Sunt concepții ale primei jumătăți a secolului XX. În a doua jumătate a fost Înlăturat treptat platonismul și animalicul din om a depășit raționalul cortical, ajungându-se la Întronarea sexualității ca principiu fundamental al societății. “Nu există iubire fără sexualitate”, spunea Emil Cioran, În volumul “Pe culmile disperării”. “Nu există iubire fără sexualitate” urlă libertiniștii moderni. Nimic
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Emery, Jr. and Andreas Speer (eds), Nach der Verurteilung von 1277: Philosophie und Theologie an der Universität von Paris im letzten Viertel des 13. Jahrhunderts. Studien und Texte, De Gruyter, Berlin, 2001. Allen, Michael J. B., "At Variance: Marsilio Ficino, Platonism and Heresy", în Internațional Archives of the History of Ideas, 196, 2007, pp. 31-44. Ambaglio, Dino, "Introduzione alla Bibliotecă storica di Diodoro", în Diodoro Siculo. Bibliotecă storica. Commento storico. Introduzione generale, Dino Ambaglio, Franca Landucci și Luigi Bravi (eds), 3-102
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Cellini, Florența, 1867-1873. Guitton, Jean, Le temps et l'éternité chez Plotin et saint Augustin, ed. a III-a, rev., J. Vrin, Paris, 1955. Hankins, James, Plato în the Italian Renaissance, ed. a III-a, Brill, Leiden, 1994. ---, Humanism and Platonism în the Italian Renaissance, vol. 2, Edizioni di Storia e Letteratura, Romă, 2003-2004. Hay, Denys, "Flavio Biondo and the Middle Ages", în Proceedings of the British Academy, 45, 1959, pp. 97-125. Herodotus, The Histories, Rev. ed., trans. Aubrey de Sélincourt
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
filozofie, pasiune pe care o pierdusem în clipa în care mă înscrisesem la Facultatea de Filozofie. Simt reînviind în mine entuziasmele primei mele tinereți. Intermezzo cu Monseniorul asupra trinității lui Plotin și mai cu seamă asupra imposibilității de a transplanta platonismul în dragostea heterogenă. De aici și imposibilitatea de a înțelege efectiv „dragostea platonică“ dacă nu o privești dintr-un punct de vedere special. 9 iulie 1952 Mama a părăsit spitalul. Mihai mi-a dat o cheie. Seara am să-l
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și lipsa, specularul sau abaterea, imaginația ajunge în gândirea platoniciană un instrument de decupaj și de ierarhizare, într-o negociere continuă a "lucrurilor posibile", a prezenței și a absenței. Înțelegerea imaginației și a imaginii s-ar afla, "strategic, în inima platonismului" (Védrine 21), pentru că implică nu doar raportul dintre esență și aparență, ci și statutul politicului (tratat de către sofiști ca un tip de "performanță verosimilă"). Problema relației dintre politeía, justiție și imaginație interesează direct analiza de față, pentru că, prin intermediul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu imaginația, include umbrele, reflexiile și orice altă entitate analogă cu acestea − și pístis - credința și clasele obiectelor sensibile), Platon caută să ajungă, cât se poate de rațional, prin intermediul lógos-ului demonstrativ,32 la supremația justiției, "inima platonismului politic" (Neschke-Hentschke I 21) asupra injustiției (problema de plecare a Cărții I din Politeía). Or, metodologia propusă, precum un demers științific riguros, solicită interlocutorului un efort de vizualizare, deci de imaginare până la urmă, a cetății ideale, referința necesară
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
societății medievale europene, până târziu, la "reîntâlnirea" din secolul XII cu Aristotel. Corporatismul medieval − el însuși fenomen socio-politic târziu, dar soluție viabilă pentru criza economică de la sfârșitul feudalismului occidental -, sprijinit mai curând de gândirea Stagiritului, marchează depășirea influenței majore a platonismului asupra statului creștin. În schimb, în Grecia antică, relevant și influent a fost mai curând exercițiul platonician de filosofie, chiar dacă nu cel legat de formele de guvernare. De altfel, teoria politicului și "imaginarul" lui se afirmă târziu în raport cu apariția cetății
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginarului puterii laice, apoi în cel colectiv, ar mai trebui de asemenea menționat și că forma "etajată" a imaginarului antic s-a regăsit ulterior în schema ierarhiei sacrului creștin. În afară de imaginarul divinului moștenit din tradiția parmenidiană și reinterpretat pe linia platonismului (aspect discutat anterior), există și alte lucruri comune transmise de la antichitate către creștinism. Pe de o parte, monstruosul și tenebrele din religia populară, mult influențată și ea de cultele orfice (Besançon 61-66), se regăsesc într-o "înfruntare" directă cu semizeii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
gândire creștină mai permisivă, de tip occidental) și cunoașterea strict spirituală (de tip contemplativ și introvert, dar care permitea comuniunea cu divinul, prin botez, sfintele taine și înfrățirea creștină, prin voia sau harul divin). Realizând totuși un important pas dincolo de platonism și de tradiția patristică, Palamas a refondat teologia trinității pe experiențele spirituale ale practicanților isihaști, pentru care divinul, transcendent și imanent, nu era o categorie filosofică preconcepută. Umanitatea christică, precum cea adamică, era pătrunsă de puterea divină; astfel, ființa muritoare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
românești în context comparat), în general metamorfozele sistemelor de semnificații umane. În autorul eseurilor conviețuiesc fertil medicul, psihologul, psihanalistul, omul de cultură, poetul, omul politic și publicistul. D. are o perspectivă enciclopedistă integratoare a dualismelor, o viziune care îmbină psihanaliza, platonismul și conștiința evoluției, a degradărilor și a scindării identității umane din diversele spații ale culturii și civilizației, propunând, de fiecare dată, un model soteriologic, o posibilă terapie. SCRIERI: Intimitatea verbului, București, 1981; Tratat de tehnica renunțării, București, 1982; Scrisoarea lui
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
realistă, platonician: el deplînge moartea realității urmată de domnia umbrelor, convocîndu-le În mod paradoxal pe ultimele pentru a acoperi lumina unui soare artificial: este ceea ce și-a propus Pascal Quignard În Umbrele rătăcitoare, premiul Goncourt al anului 2002. Euristica acestui platonism are drept pilon teoretic principal conceptul de alienare, Entfremdung: fie al lui Hegel, În cazul unor opere mai subtile (alienarea este aici o deposedare de sine ca viclenie a sinelui de a-și apropria lumea), fie al lui Marx, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ardere de tot”. Poetul e un alt Pygmalion, dar și invers, o creație a femeii iubite („se iscă-n mine ceea ce tu iști”). În această fază a predominării erosului, modelul suveran este Petrarca, maestru declarat, urmat de diverse ipostaze ale platonismului târziu. Naturismul baroc din prima etapă este înlocuit cu un ceremonial ritualic în care convenția culturală și artificiul joacă un rol important, ceea ce a determinat-o pe Roxana Sorescu să vadă în C. un poet livresc. Autorul preferă acum forma
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
înțelege reducîndu-l la mine, decât ratîndu-i, cum spunea Schlegel, specificitatea. Constituirea unei hermeneutici filosofice e deci intim legată de ceea ce este neînțelegerea și prezența ireductibilă a celuilalt, a altuia. (Marie-Dominique Richard, "La methode exegetique de Schleiermacher dans son aplication au platonisme". (8/1) , ni W. Dilthey reia poziția lui Schleiermacher prin intermediul a doi predecesori: A. Boeckh și J. G. Droysen, contribuind esențial la afirmarea unei filosofii moderne a istoriei și a culturii. Predecesor al lui Dilthey, Boeckh este cel care susține
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sau cea spirituală), după cădere, în cea de-a doua lume (cea materială), sufletele sunt în stare latentă, neinstruite, incapabile să simtă sau să cunoască în adevăratul sens al 20 Pentru Origen, teologia sa, mistica, exegeza scripturistică și relația cu platonismul, a se vedea Bernard McGinn, „Tropics of Desire: Mystical Interpretations of the Song of Songs”, in That Others may Know and Love: Essays in Honor of Zachary Hayes, editată de Michael F. Cusato and F. Edward Coughlin, New York, 1997, p.
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
That Others may Know and Love: Essays in Honor of Zachary Hayes, editată de Michael F. Cusato and F. Edward Coughlin, New York, 1997, p. 108-130, cu o bibliografie extinsă la p. 373-380; pentru Sfântul Ambrozie, incluzând relația sa cu Filon, platonismul și neoplatonismul, și influența sa asupra misticii latine, a se vedea McGinn, op. cit., p. 202-212; pentru Sfântul Grigorie de Nyssa - McGinn, op. cit., p. 139-142. 21 Anthony Meredith, op. cit., p. 160. 22 Ibidem, p. 161. 23 Acest aspect a fost evidențiat
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
a încheiat. Mai curînd am spune că protagoniștii lui Tolstoi au fost dați uitării. Odată scris textul, de îndată ce el există, concret sau doar în memoria cititorilor, personajele ficționale sînt indestructibile. Însă pentru Thomasson asemenea convingeri reprezintă ecouri tîrzii ale unui Platonism indezirabil, conform căruia tot ceea ce ține de domeniul abstractului e necesarmente ideal și absolvit de legile concretului fizic. În cele din urmă, cartea lui Amie Thomasson nu ne oferă o definiție a personajelor ficționale, și nici o soluție la paradoxul constatat
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
va intra în Evul său întunecat, vreme de patru secole, până la renașterea carolingiană. Vezi lista operelor complete Augustin este unul din cei mai influenți gânditori, poate cel mai influent dintre toți, mai ales dacă ținem seama de faptul că inclusiv platonismul a influențat gândirea medievală prin intermediul lui Augustin. El rămâne o autoritate mai mult de o mie de ani după moartea sa, influențând, de exemplu, gândirea lui Descartes. Înlocuiește concepția timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este “tămăduitoare
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]