410 matches
-
în șalul ei cu ciucuri de mătase, simțind fără îndoială că ceva i-a risipit puterea și așteptând, răbdătoare și plină de încredere în ea, ca să-i fie de la sine restituită. Cu țigareta între degetele osoase, cu fruntea palidă și pleșuvă dată mult pe spate, Profesorul fumează, nepăsător la mica febră a după amiezei, lăsându-se cu totul în voia măruntului, copilă rescului său sentiment de victorie. Asupra cui, asupra a ce, oare, victorie ? Pe canapeluță, Margot cască, având grijă să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el, dar care cunoaște viața dintr-un pur instinct, neavând nevoie să o mai și înțeleagă. Intuiția feminină care, ocultă și vicleană, stăpânește lumea, în timp ce lui nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să-și plece, supus, înalta frunte pleșuvă. — Totuși nu credeți... nu vi se pare... stăruie tânărul. — Da, dragul meu, îmi este foarte clar, înțeleg... înțeleg. Cu amândouă mâinile osoase în aer, Profesorul îi face tânărului amic semne să se oprească. Și o minută doar să aibă răbdare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a aprins în ochi. Totuși, o tăcere îngrijorată s-a țesut în penumbra salonului, la această oră neliniștitoare a zilei, entre chien et loup. Cel mai tare s-a întunecat la față Profesorul Mironescu, care își tamponează îngrijorat fruntea pleșuvă : fierbințeala pleoapelor îi lasă impresia că febra i-a urcat deodată, periculos de mult. Va mai întârzia aici câteva clipe, apoi va merge să se repauzeze în dormitor și să-și schimbe, pentru sindrofie, ținuta. Ați văzut-o cumva la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la o vârstă venerabilă, s-au trezit antamați într-o încăierare rușinoasă și au ieșit de acolo cu pălării turtite, cucuie, gulere strâmbe și bastoane schimbate... Vorbește, răsturnat comod în scaun. Pete mari de roșeață nesănătoasă i-au invadat fruntea pleșuvă, pomeții, maxilarele. Febra. Vorbind, nu pierde nicio clipă din vedere chipul musafirului : o atenție încordată, ce vrea și nu vrea să vadă dacă există ceva vinovat între june și Sophie. Evident, nu poate să se scuze și să părăsească salonul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de spațiu ca urmare a extinderii necontenite a construcțiilor destinate turismului și afectarea unor echilibre fragile, așa cum este cazul spațiului montan și litoral. De exemplu, în Munții Bucegi, cei mai vizitați munți din țara noastră, s-a constatat dispariția vulturului pleșuv, diminuarea numărului de capre negre și reducerea exemplarelor de floare de colț, argințică, bujorul și garofița de munte. Nevoia de spațiu recreativ a determinat ca, în ultimele decenii, teritorii importante, cu caracteristici morfometrice prielnice, să ajungă proprietăți private, mai ales
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
vestibulului“, cu becuri la fel ca la parter și În timp ce Înainta putu să vadă Încă un pat, ba nu, erau patru paturi În camera asta și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul m-a salutat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
parter și În timp ce Înainta putu să vadă Încă un pat, ba nu, erau patru paturi În camera asta și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul m-a salutat și astăzi, probabil că trebuie să Înceapă ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vrut să mai stea, dar Îl Îngrozea gîndul că ar putea să scîrțîie din nou o scîndură din podea. Mergea Încet străbătînd coridoarele de pe marginea celui de al doilea patio ce ducea spre scară. Trecînd prin fața ferestrei unde stătea bătrînelul pleșuv cu țeasta lucioasă, Julius se uită Înăuntru, fiindcă voia să mai vadă o dată cum sînt Înțelepții. Era acolo, așezat pe un scaun, cu ochelarii pe nas și lentilele ca niște funduri de sticlă și Julius trecu Încercînd să facă cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau să o șteargă glonț ca și cum n-ar fi văzut și n-ar fi auzit nimic niciodată, dar În clipa aceea rîsul ascuțit se transformă În cuvinte și locul de unde venea luă forma ferestrei de la odaia bătrînelului Înțelept cu țeasta pleșuvă. „Fetișcana, fetișcana“, spunea bătrînelul, cînd el Îndrăzni În sfîrșit să-și Întoarcă fața ea să-l privească. „Fetișcana, fetișcana“, repeta cu ochii sclipind de veselie, aproape Închiși de fericire În spatele ochelarilor. „De cîteva zile fetișcana, fetișcana, hi, hi, hi, hi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți o apucă pe un drum greșit, Îl Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
N-am oră azi. — Cum așa? Atunci de ce-ai venit? Explicația era foarte lungă și În afară de asta Julius făcea tot felul de planuri care nu sufereau amînare și nici nu-i trecea prin cap că bătrînelul Înțelept cu țeasta pleșuvă era frămîntat de o mulțime de idei aproape paralele cu ale lui. Nu uitase că nu-l primise la recital. Era numai pentru cei mai buni și el trebuia să stea acasă Învățîndu-și exercițiile, dar loviturile simbolic-morale date cu rigla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-a dorit toată viața? Ce mai vrea acum? O privește brusc contrariat. Fața pungită și osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se întoarce precipitat lângă ea. Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capului ca principele să accepte donații benevole de la particulari. Cu mare greutate, a acceptat să primească neînsemnate oferte de bani de la câțiva regi vasali și de la unele populații supuse. Își netezește cu degete tremurânde cele câteva fire răzlețe de pe țeasta pleșuvă. El se dădea de ceasul morții, explicându-le că resursele sunt minuscule față de mărimea uriașă a cheltuielilor, iar Pollio tu ruia întruna despre siguranța statului. — Tu vorbești de parcă tezaurul militar sustrage bani din finanțele statului, mârâie nemulțumit Augustus. Tonul devine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la poalele unui deal, pe care se afla casa lui Belbo. Colina era scundă și lăsa să se Întrezărească În spatele ei podișul Monferrato, acoperit de o ușoară ceață albicioasă. În timp ce urcam, Belbo ne arătă În față o colină mică, aproape pleșuvă, iar pe vârful ei o capelă având În laturi doi pini. „E Bricco”, zise el. Apoi adăugă: „Nu-i cu supărare dacă nu vă spune nimic. Acolo ne duceam să luăm merindea Îngerului, În lunea de după Paști. Acum, cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ar fi interesat deloc sau ar fi știut prea bine unde trebuie să ajungă. Drumul urca mereu... Pe urmă pârâul rămase în dreapta. Câteva stele albe tremurau, ca o cununiță de speranță, pe un colț de cer, în vârful unui munte pleșuv. " Ce-ar face Klapka să mă vază acuma?" își zise Apostol cu mare bucurie când sosi pe coama unde se aflau bateriile. Pe aici nu mai era ceață și totuși întunericul părea mai des. Bologa încercă să găsească adăpostul lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
femeilor pe care îi întâlnea pe stradă. Când îți vedea pantofii, erai judecat pentru a se stabili dacă ești demn de privit sau nu. Totul pentru un lustru fără cusur al pantofilor, care trebuiau să fie strălucitori precum o țeastă pleșuvă după o vară cu mult soare, precum crusta unui pământ arid sau ca ploaia scânteind peste o piele tăbăcită, rigidă și goală pe dinăuntru. Dar acum, înaintea pantofiorilor compromiși de noroi ce redesenau modelul de pe pardoseala de marmură - și universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ceapă de Nipru, iar altele două țeseau un covor cu frumoase motive tradiționale. Lângă un cort mai înalt, de culoarea oului de dropie, un tătar aproape gol stătea aplecat peste o tiparniță. în sfârșit, în centrul taberei, pozând unui iconar pleșuv cu barbă rară, stătea culcată pe-o parte o superbă tătăroaică tânără, cu ochi verzi, adânci, în care lumina soarelui se oglindea ca într-o apă leneșă. Inima călugărului cel tânăr tresări. Episodul 3 CE DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 83 OSPĂȚUL CONTINUĂ — Vel-logofatul Samoilă și fiica sa Despina! - chirăi Alfred de la ușă. Metodiu și Iovănuț, așezați la locurile lor, cam pe la capătul lungii mese, văzură apărând o aschimodie de om, nespus de mic, crăcănat, cu cap lunguieț și pleșuv, cu un toiegel în mâna dreaptă cu care însă nu se sprijinea, ci-l ținea îndreptat înapoi, în spate, mișcându-l aproape la fiecare pas ca să atingă cu vârful lui gleznele tinerei sale fete, ca și cum ar fi voit să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a trezit interesul neîntrerupt treaz. Bașca, am vrut să-i prind vorba din zbor, nu cumva să se răzgândească, și am hotărât să desfășor colaborarea cu propria-mi mână, ca să evit clasicele Întârzieri care se pot reproșa poștei noastre**. țeasta pleșuvă, privirea pierdută În zarea rurală, pomeții lătăreți, părul cenușiu, gura Îndeobște prevăzută cu bombilla și mate, batista fină sub bărbie, torsul de taur și un costum ușor din in doar pe jumătate călcat mi-au fost primul instantaneu. Din balasoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Erau acolo clădite piei peste piei de oi, și opinci - ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între cojoace, și pe ușa larg deschisă în două părți se vedeau depărtările nedeslușite și fumurii. Isailă, țigan bătrân și pleșuv, cu obrazul negru și cu mustața și barba albă, sfătuia încet, stând grecește și împungând repede cu acul în pielea de oaie. —Eu, flăcăule, zicea el, am fost rob la cuconu Iordache, tatăl boierului ist tânăr. Da’ ședeam pe atuncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iahnie de crap. Dar dacă te pun lângă hârb, scuipă în tine catranul. Întâi să fiarbă catranul - îl înjura el pe catran - și după aia te aduc și pe tine. Se ridica de pe vine și se scărpina în capu-i pleșuv. Mai avea puțin păr cărunt numai pe la urechi și deasupra cefei. Am pus lemne pe foc. Iar căuta ceva, întinzând ghiarele-i de coloarea mâlului într-o parte. Pe urmă își aducea aminte de alta. — Mă duc s-aduc apă. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
copil și îmi construiesc casă?... Részeges disznó... porcule și bețivanule... Pe mine?“ Bărbatul se întoarse spre ea, protestând, surprins mai mult și neînțelegându-i strigătele și revolta, își ridicase palmele mari în dreptul pieptului, să se apere, clătina din capul ușor pleșuv spre ceafa groasă, mormăind ceva ininteligibil, dar ea nu mai auzea nimic și nu mai vedea nimic, nici cum Andrei își șterge buzele, își vâră batista în buzunar, îmbracă pardesiul cadrilat, se gândește o clipă să spună ceva, renunță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mustafa Bairaktar, și nici de pușca de Alep. Aștepta hotărârea prințului. Manuc măsură cele două personaje din fața lui. Apoi le întoarse spatele și îi încredință lui Babic ambele arme. ― Cred că nu ați înțeles bine, Alteță! insistă individul cu capul pleșuv. Nu lui, ci nouă trebuie să ne încredințați armele. Masonii făcuseră de acum un cerc destul de compact în jurul nou-veniților. Prințul observă mișcarea. Vorbi sec și calm, fără să se întoarcă spre ei, ignorându-i cu bună știință. ― Monsieur D’Autrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o luă înaintea prințului. Când ajunse la unul din colțurile sălii, se opri și arătă cu degetul un punct la baza unei coloane. Aici! Veți putea vedea și auzi perfect. Începem imediat. Se înclină și, însoțit de masonul cu capul pleșuv, se îndreptă spre tronul Venerabilului. Un asistent aștepta deja acolo în picioare, ținând în brațe o pernă din catifea neagră cu cele trei giuvaiere masonice: echerul, nivela și firul cu plumb, obiecte confecționate din aur masiv reprezentând moralitatea, egalitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
masiv reprezentând moralitatea, egalitatea și justiția. Venerabilul luă echerul și și-l agăță de eșarfa lui. Luă apoi nivela și i-o oferi Primului Supraveghetor, D’Autrey. Firul cu plumb fu oferit celuilalt Supraveghetor, nimeni altul decât omul cu capul pleșuv. Cineva stinse felinarul și, un timp destul de lung, domni doar liniștea și întunericul. După care, din centrul altarului, țâșni o coloană de lumină luminând albastrul cerului, norii și îngerii pictați pe plafon. ― Loja noastră este dreaptă, perfectă și regulamentară! răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]