577 matches
-
nălucirilor/ de ce se curbează primejdios/ cuvintele-n oglindă/ până încep să semene/ din ce în ce mai mult/ cu călăuzele spre ținuturi oculte,/ știe dezlega viitorul,/ confuzia de adevărul/ săpat din toate părțile deodată,/ știe să vadă eroziunea aerului/ și cum se risipește ca pleava/ amintirea ta/ pe bărăganele memoriei...// cel nevăzut, dintre noi,/ sunt chiar eu/ potrivindu-mi ființa/ după mersul astrelor stranii/ pe cerul dezmierdării noastre...// Du-te și așteaptă-mă/ unde nu sunt...!785. Arcul reflex al Atmei și cel al Noosului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
defavorizați, indiferent de ce ar fi spus profesorii. Dar alții chiar erau și - când mă gândesc la cât s-a investit în ei și la cât de departe au ajuns - e absolut incredibil. Unii locuiau la periferie, tații lor erau alcoolici, pleava societății, din cele mai mizere cartiere din oraș. Elevi foarte săraci. Chiar te ajutau - asta e, dacă aveai dificultăți. Pentru mine, de exemplu, testele la istorie, fiindcă trebuia să învăț pe de rost, erau adevărate coșmaruri. Eram foarte bună la
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
diferite de adsorbție. Ca surse de obținere a cărbunelui activ pot fi folosiți și produși secundari ieftini din industria procesării lemnului și agricultură, dintre care se pot enumera: lemnul, rumegușurile, bagasa, cojile de banană, sâmburii de curmale, resturile de sagotier, pleava de porumb, paiele, coaja de orez, sâmburii de fructe, coaja de casava (Tabelul 3.1). Aceste materiale reziduale au o valoare economică scăzută și deseori prezintă probleme legate de depozitare, ca urmare, apare necesitatea valorificării acestora. Transformarea lor în cărbune
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
argilă și de nisip se simte la mână. Era obligatorie o sursă de apă. Bulgării de argilă se pisau cu muchia sapei de patru ori și se făcea o grămadă. Peste grămadă se aruncau paiele de secară sau grâu și pleavă. Peste acest amestec se turna apa. Unii cărămidari adăugau și bălegar de cal și bovine uscat la Soare. Frământarea lutului presupunea călcarea lui cu picioarele. Modelarea cărămizilor din lut se făcea pe o masă lungă sau pe jos, după care
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
adăugau și bălegar de cal și bovine uscat la Soare. Frământarea lutului presupunea călcarea lui cu picioarele. Modelarea cărămizilor din lut se făcea pe o masă lungă sau pe jos, după care se așezau pe un strat de nisip și pleavă să se usuce la Soare (figura nr. 37.a). Lutul bine frământat se introducea cu mâinile Într-un tipar de lemn, se presa, se nivela și după ce lua forma dorită, se așezau la uscat. După uscare cărămizile nearse din argile
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
uscare cărămizile nearse din argile se stivuiau În grămezi (figura nr. 37.b). Un cărămidar bun făcea până la1000-1500 bucăți pe zi. Spre deosebire de cărămizile din lut, cărămizile pentru ars În cuptoare conțineau decât argilă, nisip și apă, fără paie și pleavă. Acestea se realizau pentru construcții termice, mai ales pentru sobele din mediul rural și se executau doar la comandă. Cei care executau sobele au creat o mică breaslă a rromilor sobari. Verificați-vă cunoștințele ! Descrieți tehnica tradițională de confecționare a
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
umed. Nu se săpa fundație, construcția ridicându-se direct de la suprafața solului. Când casa se ridica din ”tule”, Între acestea, la zidărie, se folosea ca mortar pământ moale. Odată pereții ridicați, tencuiala casei se făcea cu pământ moale ce conținea pleavă de cereale atât În interior, cât și În exterior. Deasupra zidurilor se puneau sulinarii, pe aceștia se bătea scândura (șipca) pentru tăvăneală, se urca pământ În pod, se Întindea uniform Într-un strat de 3 cm pe sulinari, se prindeau
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
în 1918 sediul central la Moscova, pe strada Marea Lubianka. Oficial, Ceka este „un organ al dictaturii proletariatului”, care apară „securitatea statului”. Dar, încă de la început, Lenin* declară că, pentru a o conduce, caută un „Fouquier-Tinville, care va înfrânge toată pleava contrarevoluționară”. Iar cel ales, Dzerjinski, precizează: „N-avem ce face cu «dreptatea»! Suntem în război*, pe frontul cel mai nemilos, căci dușmanul înaintează mascat, și este o luptă pe viață și pe moarte!” și, de fapt, Ceka este atât o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rămâne, prin urmare, o mistificare: „Hristos a învins numai pentru că Spartacus a fost înfrânt”. Marx și Engels resping apelurile Bisericilor întru ajutorarea săracilor, iar „principiile sociale ale creștinismului [care] predică lașitatea, disprețul de sine, înjosirea, umilința, pe scurt, toate calitățile plevei”. Proletariatul, care „nu vrea să fie considerat o pleavă, are nevoie de propriul curaj, de sentimentul demnității și mândriei sale, de speranța sa în neatârnare mai mult decât de pâine” (Comunismul și Gazeta renană). Ceea ce nu-l împiedică pe Engels
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru că Spartacus a fost înfrânt”. Marx și Engels resping apelurile Bisericilor întru ajutorarea săracilor, iar „principiile sociale ale creștinismului [care] predică lașitatea, disprețul de sine, înjosirea, umilința, pe scurt, toate calitățile plevei”. Proletariatul, care „nu vrea să fie considerat o pleavă, are nevoie de propriul curaj, de sentimentul demnității și mândriei sale, de speranța sa în neatârnare mai mult decât de pâine” (Comunismul și Gazeta renană). Ceea ce nu-l împiedică pe Engels, în Războiul țăranilor (1850), să prezinte creștinismul primitiv ca
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spre victorie, "mână-n luptă vijelia-ngrozitoare / Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare". Prin comparație, metafore, expresii onomatopeice sunt reliefate cele două oști: oastea română e "potop ce prăpădește, ca o mare tulburată", iar oastea turcească e "ca pleava vânturată". Partea a doua a poemului cuprinde un episod satiric, prin trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția pe scena politică a falșilor eroi: saltimbancii și irozii. Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
furci. Se lăsau locurile goale pentru uși și ferestre și apoi se trecea la încărcat pereții cu lut cu paie călcat atât pe dinăuntru cât și pe dinafară. După ce se uscau pereții, erau fețuiți în primul rând cu lut cu pleavă și apoi cu lut amestecat cu bălegar de cal. După uscare se dădea cu var. După uscarea pereților încărcați cu lut cu paie se trecea la acoperiș. Pe căpriorii puși pe capetele grinzilor se puneau la distanțe mici (20-30 cm
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și cealaltă, fără încălzire era „cas‘ cei mare unde se ținea zestrea și unde fetele cele mari primeau vizitatorii. în comuna Hudești, după cel de-al doilea război mondial au apărut chirpicii. Aceștia erau făcuți din lut cu paie și pleavă, se uscau la soare și nu trebuiau arși. Tehnologia cu chirpici excludea scheletul de lemn și a dus la economisirea materialului lemnos. O gospodărie țărănească la începutul sec. al XX-lea mai avea șura fără geamuri sau cu geamuri foarte
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
peste locurile joase, trecând printre flori albe de măslin, umezește cu aburul mării insulele verzi, vara holdele se clatină în bătaia lui, plecându-și spicele, iar mai târziu, la treieriș, vântul suflă pe arii, grăunțele cad dese, țărâna albește de pleavă, paiele uscate se spulberă pe câmp, tot așa cum se spulberă în calea sa, ori se înalță ca o ceață, și pulberea îmbelșugată de pe drumuri; când se aprind, în uscăciune și în arșiță, pădurile necercetate de secure, năvălește vuind ascuțit, se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
masei de războinici, un freamăt neauzit care seamănă cu al valurilor pe care le înnegrește în larg vântul aspru care bate dinspre apus. Și pulberea câmpiei: se înalță deasă ca o negură de munte sau îi albește pe luptători ca pleava risipită de vânt peste arie, într-o zi de seceriș. Tot ce se petrece se petrece, asemănător, și în lume: atacul, năvala și iureșul, înfruntarea, împotrivirea dârză, străbaterea, oprirea din avânt, retragerea. Armata, numeroasă ca frunzele și florile primăverii, înaintează
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe care le-a adunat trece de 50 000, precizează interlocutorul. Sânt prezente eșantioane de lemn fosil, căruia gazda îi atribuie o vechime de multe milioane de ani, dar și exponate de ceramică aparținând culturii Criș Î lut frământat cu pleavă de grâu și ornamentat cu unghia Îsau culturii Cucuteni, obiecte de cult, apoi multe obiecte de gospodărie țărănească, categoric propunerea. Toate au rămas baltă și a continuat vechea situație tristă dar măcar aveam și noi patru clase. Tot moș Flondorică
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de la „România liberă” , publica și dânsul un amplu articol în 28 iulie 1981 cu același entuziasm vizitând prețioasa zidire , despre care afla că „în zilele calde de vară Eugenia și Costache Buraga au frământat lut cu picioarele , au mai pus pleavă și paie și au lipit la bătrâna casă, cameră lângă cameră. Au făcut o mai încăpătoare pentru a putea adăposti alte și alte piese de etnografie, de arheologie, de științe naturale, de artă... Un volum uriaș de material adunat și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
multe resturi de străchini din pastă nisipoasă; Curtea lui Gh. Luiuz se află în același sector al satului, la 50m. spre nord de cea a lui C. Rotaru. Aici au fost găsite resturi de vase lucrate din pastă grosieră cu pleavă, din neoliticul timpuriu și aparținînd culturii Noua, precum și resturi de străchini cu marginile arcuite și de urne mari din pastă cărămizie din perioada Hallstatt-ului; în curtea lui N. Tăcuțeanu, tot din sectorul central al satului au fost găsite fragmente de
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
000, precizează interlocutorul. Majoritatea materialului este ambalat în colete ordonate cu minuție. Sînt prezente eșantioane de lemn fosil, căruia gazda îi atribuie o vechime de multe milioane de ani, dar și exponate de ceramică aparținînd culturii CRIȘ - lut frămîntat cu pleavă de grîu și ornamentat cu unghia - sau culturii CUCUTENI, obiecte de cult, apoi multe obiecte de gospodărie țărănească, o întreagă scară în timp, spre epoca de azi, a vieții și civilizației din aceste locuri. în afară de tot ce se găsește în
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ceva durabil în urma lor. Un astfel de muzeu există în Dăneștii Vasluiului, inițiat de Eugenia și Costache Buraga. E o casă veche, bătrînească. în zilele calde de vară, Eugenia și Costache Buraga au frămîntat lut cu picioarele, au mai pus pleavă și paie și au lipit pereți noi la bătrîna casă, cameră lîngă cameră. Au făcut-o mai încăpătoare, pentru a putea adăposti alte și alte piese de etnografie, de arheologie, de științe naturale, de artă. Eugenia și Costache Buraga au
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
lui cărbuni,/ flacără-i iese din gură./ Când se întoarce, spaimă-i pentru pentru fiarele cu patru labe/ ce saltă pe pământ./ Când vin asupră-i sulițe, nimic nu-i fac,/ suliță ridicată și platoșă./ Căci el socotește fierul ca pleava/ și arama ca lemnul putred;/ nu-l va străpunge arcul de aramă,/ ca iarba socotește catapulta;/ ca paiul s-au socotit ciocanele,/ el râde de zvâcnirea aruncătorului de flăcări. (...) nu-i nimic pe pământ asemenea lui,/ făcut pentru joaca îngerilor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tehnica bestializării adversarilor politici înfățișați ca „șerpi”, „ploșnițe”, „hiene”, ori pe aceea a infracționalității confecționate: sabotori, trădători, jefuitori, complotiști, spioni, bandiți; dar s-a mizat și pe registrul subuman, cei incriminați fiind catalogați drept lachei și slugoi (ai imperialismului), epave, pleavă, putregai. Această mediatizare a fost îngroșată ritualic de telegramele așa-zișilor oameni ai muncii și de moțiunile prin care aceștia manifestau un sadism lingvistic legat de pedepsirea presupușilor vinovați. Iată o mostră incredibilă și terifiantă, înfierarea defulatorie cu pricina aparținând
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
trebuiau chemați, veneau singuri fiindcă totul trebuia făcut repede și cu mai multe mâini de lucru. Unii dădeau snopii, alții cărau paiele și le clădeau În clăi, iar alții mai voinici duceau sacii În pod după ce grâul era separat de pleavă. Într-o zi și jumătate era terminat totul și batoza era dusă la alt gospodar. Mai greu era În anii luminoși ai socialismului. Atunci totul trebuia clădit la arie, unde stogurile Întregului cătun erau așezate În linie dreaptă ca să poată
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o pe șase boi / Nici pe șase, nici pe patru / Nici pe jumătate satu. Soacra ieșea În filigore și arunca grâu În fața alaiului miresei În vreme ce se chiuia: Țâpă grâu, nu țâpă orz / Țam adus lucru frumos / Țâpă grâu, nu țâpă pleavă / Noi Îți dăm lucru de treabă. Soacra chiuia acum și ea, după ce a aruncat cu grâu: Draga mamei, noră-aleasă, / Calcă rar și hai În casă, / Calcă pe treapta de sus, / Ca tine altele nu-s. În casa mirelui urmează o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Dar vremea de îndreptare la cei ce cu dinadinsul voiesc începe odată nu este trecută...Destul este să vedem aceasta și să începem încai cei care zicem că sîntem floarea neamului a ne fi rușine să fim mai jos decît pleava celorlalte neamuri.”. Spre a salva situația, el va apela la alte formule scoțând "Adaos literar", în 1830, apoi "Gazeta Teatrului Național" (1835-1836) și "Curierul de ambe sexe" (1837-1847), reviste de tip magazin conținând multe traduceri. Precursor al presei literare românești
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]