468 matches
-
Trupu-i destul de rotofei; biftecurile nu iartă. Dacă-și permite, de ce să se abțină? Viața-i una! Romanii știau ce spun: „Trăiește-ți ziua, ca și cum ar fi ultima!” Păcat că bunăstarea se vede pe burtă! Ei, dar ce-i pasă? Plebea să-și vadă de sărăcia ei! N-a îmbogățit-o nici măcar orânduirea socialistă... Și nici nu a deșteptato. A rămas așa cum a lăsat-o Dumnezeu: ignorantă, răutăcioasă, bolșevică, leneșă, handicapată... sarea pământului! O cânta Sahia. Îi plângea de milă. Mi-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
și la idealism în special e adevărată, în următorul înțeles: Când omul înzestrat de natură c-o porție de creieri mai mare decât semenii săi n-are de lucru, nu muncește pentru hrana de toate zilele, atunci nu face ca plebea spirituală, care-și omoară vremea în petreceri deșerte, ci-și cântărește puterile sufletului său, filozofează sau produce ceva din puterea minții, se ține de știință, de literatură, de arte. ["FILOZOFIA CREȘTE INTELECTUL"] 2306 Filozofia este așezarea ființei lumii în noțiuni
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de lemn al boului ce lucrează [ - ] [RAZA MÎNTUITOARE] 2259 Dacă raza ce lumină din ochii-ți asupra mea este raza nemurirei - arunc-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire, ars de setea dreptății. [ADEVĂRATUL POPOR ROMÎNESC] 2264 Atât de multă plebe transdanubiană, neuropatică, pe deplin stricată moralicește și decăzută fizic se pretinde a fi popor românesc încît în adevăr credem timpul sosit de-a dezgropa poporul veritabil, adevărat popor românesc în locul spuzei de pehlivani cari au inundat orașele noastre de țărmuri
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de alte expresii stereotipe, jocuri de cuvinte, imitații, nebunii de adolescenți țicniți, erau creația (sau actualizarea) lui Traian. Mie îmi intrau în reflex Și ani de zile am înnebunit-o pe maică-mea cu ele. Băiat sărac (și sceptic al plebei proletare, ar fi adăugat imediat Horin), veșnic cu nasul în cărți, mă incita stilul de viață al amicului meu: avea mereu bani, nu știu de unde naiba ua' (tm)erSea cu taxiul, bea zilnic băuturi fine (în afară de cea c Whi!ky
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de Devonshire, prietenul lui Albert, o seră uriașă pentru specii rare, printre care Victoria Regia, un nufăr gigant importat din Africa (v. Arhitectura). S-a calculat că a fost frecventată de c. 6 milioane de vizitatori autohtoni și străini, de la plebe la capete încoronate, adică tot atîția cîți au vizitat Millenium Dome în anul jubiliar 2000, cu diferența că la mijlocul secolului XIX populația Marii Britanii nu depășea cu mult 20.000.000 de locuitori. Fondurile rezultate din taxa de intrare au servit
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
despre regi, chiar dacă pot pricepe că înțeleptul Filip, Rege al Spaniei, al nostru Sire, se supăra pe scenă când un rege-apărea, fie că în asta vedea o jignire adusă artei, fie că nu accepta ca autoritatea regală să figureze printre plebea trivială. Asta înseamnă revenirea la comedia antică, în care-l vedem pe Plaut introducându-i pe zei, după cum arată în al său Amfitrion Jupiter. Numai bunul Dumnezeu știe cât mă costă să-l aprob, căci Plutarh, despre Menandru vorbind, dezaprobă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adevărat, îndreptat împotriva unor dușmani care nu erau străini. De două veacuri, Roma era împărțită între partidul aristocrației economice și latifundiare, așa-numiții optimates, care îl susținea pe Tiberius, și partidul claselor ce nu se aflau la putere (agricultori, meșteșugari, plebea orașelor), populares, în care se aflau rădăcinile culturale și familiale ale tatălui său, îndrăgitul dux Germanicus; atât în trecut, cât și în vremurile recente, populares luptaseră împotriva latifondismo, a taxelor împovărătoare, a restricțiilor privitoare la voturile activ și pasiv, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
amețit de emoție și din înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea, să-i însuflețească pe învinșii populares, să le prezinte romanilor dinastia lui într-o teatrală, demagogică ipotecă pe putere. — Tiberius n-are să i-o ierte... Tiberius tot nu reacționa. Iar Cremutius Cordo, istoricul, își exprimă îngrijorarea cu privire la tăcerea lui: „Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius i-a uitat în testamentul lui. La fiecare anunț se auzeau, ici-colo, ovații. El se oprea o clipă, ridica mâna, apoi continua. Moștenirea imperială a lui Tiberius îi îngăduia asta, și nu numai. În încheiere, pentru iubita și credincioasa plebe a Romei anunță daruri de unsprezece milioane două sute cincizeci de mii de denarii. Nimeni nu știa că toate confidențele lui Macro cu privire la testamentul lui Tiberius și meditațiile singuratice de pe terasa de la Misenum îi îngăduiseră tânărului Împărat să planifice bine sumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nevoia unei prezențe liniștitoare, a cuiva cu care să poată vorbi fără să trebuiască mereu să se controleze. Astfel, în toamna aceea, Lollia Paulina, o fată superbă, de douăzeci de ani, provenind dintr-o familie de tribuni ridicați din rândul plebei, urâți de optimates și fiind bine înrădăcinați în Senat alături de populares, fiica unui praefectus care îl știa pe Gajus Caesar de când era mic, deveni - prin strategiile lui Callistus și din cauza singurătății Împăratului - a treia sa soție. În mulțimea prezentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
negru. Ea se trezi însă imediat, iar el îi zise: — Trebuie să te scoli. Pentru că azi mă căsătoresc cu tine. Vestea că a patra soție a Împăratului, mama moștenitorului imperiului, era sora gloriosului tribunus militaris Domitius Corbulo, ridicat din rândul plebei, și nu fiica unui senator puternic, dar urât de popor, entuziasmă toate cele douăzeci și cinci de legiuni ale imperiului. Astfel, în Gallia, la Lugdunum, pe care azi îl numim Lyon, s-a născut prima fiică a Împăratului, care fusese concepută, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dărâma, până la ultima piatră. Când se vor trezi, oamenii nu vor mai găsi nimic din ce am văzut cu o zi în urmă. Furia lui distructivă era cumplită. Asiaticus știa că devastarea templului isiac din centrul Romei avea să facă plebea să se dezlănțuie, împinsă de vechile superstiții și de intoleranță; prin urmare, era foarte utilă. Se declară de acord, zâmbind cu blândețe. Iar oamenii aveau să ardă vechile papyri, să devasteze încăperile, să dărâme statuile și să le arunce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mulțimii. — Roma este înfometată, anunță el, și primele rânduri încremeniră. Proviziile de grâu sunt epuizate, strigă, pentru că „băiatul“ acela, din cauza cheltuielilor lui nebunești, a lăsat goale vistieriile și depozitele. Oamenii rămaseră descumpăniți, ezitară, deoarece de mulți ani împărțirea de grâu plebei romane devenise un obicei. Saturninus anunță că senatorii luaseră măsuri: un convoi de corăbii urma să vină din Aegyptus; aveau să se distribuie munți de grâu. În încheiere, declară - o cale de ieșire mincinoasă folosită mai târziu de numeroase guverne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ai lui Wagner, orchestre nevăzute și păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era de ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați, împopoțonată cu ciucuri, aristocrația banului se expunea. Iar amintirea unei excursii inițial nevinovate în împrejurimile împădurite s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
manifesta deplin în primele veacuri ale Bisericii, și, în special, în alegerea primilor păstori era acesta: "Clerul judecător, poporul sfătuitor". Cu siguranță, acolo unde era vorba de un drept rigid și strict, nici o parte nu putea să se servească de plebea creștină în alegerea Episcopilor, căci numai cunoașterea și caritatea stăpîneau exercitarea dreptului pe care guvernatorii Bisericii îl primiseră de la Cristos și îl temperau, îndulcind orice duritate; de aceea nu hotărau nimic la voia întîmplării acei cunoscători prelați, nimic în taină
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din secolul al VI-lea al Patriarhului Constantinopolului, relatînd despre alegerea sa Pontifului Roman Ormisda, după ce a spus că a fost ales de împăratul Justin și de toți cei mari, a adăugat că "nu a lipsit consesnul Sacerdoților, monahilor și plebei" (Simul et sacerdotum et monacorum et fidelissimae plebis consensus accessit). Astfel, în același secol, scrisoarea supremului Pontif Agapit care a fost citită la Sinodul de la Constantinopol ținut sub Patriarhul Menna, vorbind despre alegerea acestuia, exprimă faptul că a existat acordul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
alegeri, pentru că era mai bine să rămînă libere. Adrian a făcut uz de acest argument, după cum urmează: Numquam nos in qualibet electione invenimus nec invenire havemus. Sed neque Vestram Excellentiam optamus in talem rem incumbere. Sed qualis a Clero et plebe.. electus canonice fuerit, et nihil sit quod sacro obsit ordini, solida traditione illum ordinamus. (Tom. II conc. Gall, pp. 95 120). Acest argument valabil de adus înaintea principilor a fost pierdut de Papi, după vremea competențelor. 180 Feudele laice din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
era o mare putere: Nunquam nos in qualibet electone invenimus, nec invenire havemus. Ce valoare capătă de la lucrurile menținoate mai sus avertismentul Papei care sună astfel: Sed neque vestram excellentiam optamus in talem rem incumbere. Sed qualis a Clero et Plebe... electus canonice fuerit, et nihil sit quod sacro obsit ordini, solita traditione illum ordinamus? (Tom. II, Conc. Gall, pp. 95 120). Și în timpul perioadei învestiturilor de către laici, acei mari Pontifi nu mai pridideau să-i asigure pe principi că, prin
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ar fi ademenit amicii de pahar, care aduceau din jos, din partea de sud a țării, damigene cu vinuri de probă pentru sărbători, mai reușite și mai tentante decât oricând în acest secol al XX-lea. Deveni personaj de comentariu pentru plebea incapabilă să accepte modificările neașteptate, obiect al invidiei femeilor cu bărbați bețivi și al ranchiunei celor ce se vedeau puși în inferioritate de înfrânarea lui proverbială. Sudorile pătimirilor i se accentuară sufletește, când preotul-paroh, purtând icoana Nașterii Pruncului Iisus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
conduse de oameni cari n-au ce pierde ar fi în stare de-a pune orișicând existența statului, întreaga istorie și onoarea lui în joc, numai pentru a-și ridica în sus clovnii lor ridicoli, semizeii lor efemeri, pe acea plebe intelectuală pentru care orice merit și orice capacitate este o insultă. Între aceste elemente turburi și invidioase pe de o parte și între elementele culte, avute și istorice ale Franței este astăzi o luptă hotărâtoare, de la rezultatul căreia va atârna
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a afla adevărul. De aceea cele mai multe din discuțiile Adunărilor au caracterul de cârciocuri și apucături advocățești, de căutare de noduri în papură, de vorbe înșirate și fire încurcate. Acestea sunt elementele cărora legile noastre franțuzești le dau în stăpânire țara. Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ și administrativ care nu se potrivește deloc cu trebuințele lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
naționalității noastre neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, cari să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioșii și haimanalele, oamenii a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea intelectuală și morală. Arionii de tot soiul, oamenii cari riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând și mai înjosit în orașele poporului românesc, căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cea din urmă, unica clasă pozitivă a României, pe acel țăran care muncind dă o valoare pământului, plătind dări hrănește pe acești mizerabili, vărsîndu-și sângele onorează această țară. Și pe când acești cumularzi netrebnici, această neagră masă de grecotei ignoranți, această plebe franțuzită, aceste lepădături ale pământului, această lepră a lumii și culmea a tot ce e mai rău, mai mincinos și mai laș pe fața întregului univers face politică și fanfaronadă prin gazete și se gerează de reprezentanții unei nații ai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
proclamat la Ploiești republica si l-a detronat pe Vodă e-naintat, primește decorații și reprezintă azi pe monarhul pe care l-a trădat ieri înaintea altor principi. A-și călca jurământul a devenit în România un titlu de înaintare. Plebea de sus, slugarnică cătră cei mari, de neomenoasă cruzime si trufie cu clasele de jos, esploatează poziția ei oficială în interesul ci privat. Un meschin egoism, o lăcomie de câștig ca orice mijloace, lipsa de buna-credință în afacerile publice și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se stinge prin simplificarea muncii, prin pierderea pieței în care să și-o ofere, prin mizeria cauzată de mulțimea dărilor, prin sărăcirea cauzată de introducerea unor costisitoare forme goale fără nici un cuprins real. Astăzi ca niciodată putem vorbi de o plebe de sus și de un popor de jos. Să-descoperim oare toate păcatele câte s-au comis până în ziua de astăzi contra elementului celui mai conservator din țară, contra săteanului? Dar nu e lege introdusă care să nu fi distrus sau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]