472 matches
-
funcționari și politicieni), apoi clasa de mijloc (aici intră orice om cu o îndeletnicire stabilă, de la medici și militari pînă la negustori și intelectuali, pe scurt burghezia), al cărei rol e de tampon între elită și pegră, și, în fine, plebea alcătuită din grosul populației degradate (humiliores, în jargonul autorului, echivalent al proletariatului urban, al șomerilor și al paraziților de orice fel). Potrivit lui Johnson, istoria ne învață că o societate dispare atunci cînd pătura de mijloc este desființată, în lipsa ei petrecîndu-
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
cu Janis Joplin ori cu Joan Baez, imitând stilul vestimentar al hippioatelor de dincolo de Ocean.) Mi-au rămas în minte trăsăturile fin conturate, delicate și sobre ale chipului de madonă botticelliană. Reținută, parcă nedornică să se amestece cu noi ceilalți, „plebei” și „gregari”, trăia într-un univers al ei, suspendată într-un timp ce nu părea să aibă vreo legătură cu lumpenizata lume comunistă. Nu știu dacă era înrudită sau nu cu Sebastian Bornemisa și nici ce s-a mai întâmplat
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
dau, bineînțeles, o altă dimensiune practicii poetice, o altă însemnătate oricărei Estetici. Elegia în defensivă. Pînă la ritmurile elegiace poetul trece însă prin haosul disperării și al îngrijorării extreme. Materia și “nimburile” nu se suprapun întotdeauna, celulele își dovedesc incultura, “plebea din sînge nu știe decît să mormăie și să geamă”. Nu e de la-nceput calm și echilibru sau nu e mereu așa, ci tensiunea, prea umana răzvrătire se dezlănțuie în gesturi expresioniste de mare intensitate. Își fac loc și poemele
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
un manelist, prieten cu tacsu'. Sărmanul băiat va îngenunchea, măcar așa de ochii lumii, să nu zică lumea că îi vorbește de sus tatălui miresei. De la DeCe News aflăm că în TVR s-a dus cașcavalul. După ce au dat afară plebea, urmează caii cei mari. Falimentul luciu în care se zbate postul național de ani buni își revarsă în sfârșit consecințele. Cei care până acum mâncau o pâine albă degeaba prin Dorobanți, vor trebui să se apuce serios de muncă, poate
Criza a împlinit 3 anişori şi deja a săvârşit un omor calificat. PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25126_a_26451]
-
stilul sarcastic. Comunismul e considerat "un dogmatism fără sistem", bazat pe "brutalitate și desfrâu", un "gunoi moral și mental", o "antidoctrină sau o contradoctrină". Surprinzător însă, comunismul apare ca derivat al liberalismului extrem, fiind în esență pretenția de privilegiere a plebei. Analiza principiilor de bază ale doctrinelor, teritoriu unde originile lor și motivațiile sufletului colectiv se învederează reciproc, permite extrapolarea ideatică. Astfel, bolșevismul apare ca un fenomen de esență religios-creștină și pur reacționar, derivând din complexul plebei față de aristocrație, pătura privilegiată
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
pretenția de privilegiere a plebei. Analiza principiilor de bază ale doctrinelor, teritoriu unde originile lor și motivațiile sufletului colectiv se învederează reciproc, permite extrapolarea ideatică. Astfel, bolșevismul apare ca un fenomen de esență religios-creștină și pur reacționar, derivând din complexul plebei față de aristocrație, pătura privilegiată și liberală. Firul logic conduce discuția spre raportul elită-popor. Democrația modernă, concept opus democrației ateniene, e discutată din perspectiva libertății maselor și a poziției lor politice, comentată în aceeași perioadă și de Ortega Y. Gasset. Paradoxul
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
persoane reprezentative în accepția strictă: ei sunt expresia mediocrității de masă ca efigie împărtășită de cei mulți, o efigie în care omul de rînd se regăsește ca într-o figură reprezentativă. În schimb, omul exponențial e cel care, rupîndu-se de plebe, se ia în mîini și-și cizelează calitățile în numele unui ideal. Reversul e că omul de rînd nu numai că nu se recunoaște în omul exponențial, dar chiar îl privește cu invidie. Inferiorul nu poate admira superiorul, fiindcă exemplul său
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
cu șerpi, sau Ion Gavrilă al Ogoranului, luptătorul din Făgăraș, sunt inși exponențiali. Cetățeanul de pe stradă nu-i înțelege și se simte iritat dacă i se atrage atenția asupra lor. Cît despre istorici, ei sunt reprezentativi pentru spiritul timorat al plebei, care așteaptă semne de încuviințare ideologică pentru a deschide gura. Volumul al doilea din Memorialul durerii nu are nimic din placiditatea documentelor, încărcat fiind de fermentul suferinței. Lucia Hossu Longin a scos un echivalent livresc al documentarului omonim, cu cele
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
face acum mai apropiat, implicat în tribulațiile provocate de-o istorie ce întîrzie a se desprinde din mîlurile sale seculare. Amara disjuncție dintre clasele productive, căzute în mizerie, și cele "superpuse", trăind în crescîndă opulență, stîrnește strașnica mînie a Luceafărului: "Plebea de sus face politica, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ și administrativ, care nu se potrivește deloc cu trebuințele lui
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
obștii românești în curs de închegare modernă îi lipsea "clasa de mijloc", oare nu simțim și noi fenomenul insolent-dureros al substituirii acesteia prin impostură? "Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioșii și haimanalele, stârpiturile, plebea intelectuală și morală". Iar dacă e să ne referim la corupția politicianistă, prezentă cu asupra de măsură și la acest început de mileniu, nu putem recurge la considerațiile eminesciene, înlocuind doar numele unor lideri și păstrînd neschimbat peisajul turpitudinii partizane
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
și s-au ascuns care pe unde a nimerit; chiar și Marcus Antonius, credinciosul și curajosul partizan al lui Caesar, a cedat sentimentului de frică și a dispărut fără urme pentru o vreme. Străzile Romei s-au golit, căci și plebea, deși dornică de spectacole inedite, s-a retras, neștiind ce “spectacole” aveau să urmeze pe scena romană. Strigătul conjuraților de revenire la sistemul pe care dictatorul Caesar îl distrusese a fost un strigăt în pustiu. În scurtă vreme ei au
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
interdicția de a aduce vreo atingere actelor dictatorului. În Roma și-a făcut reapariția Marcus Antonius care, datorită trupelor aduse de Lepidus, domina scena politică. Atunci când la 20 martie au avut loc funeraliile lui Caesar, situația conjuraților a devenit critică: plebea romană, abil manipulată de Marcus Antonius prin citirea testamentului dictatorului care lăsase bunuri impresionante poporului roman și chiar și unora dintre conjurați, a incendiat casele acestora. Cât de nefavorabilă era atmosfera pentru asasinii lui Caesar în zilele consecutive morții dictatorului
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
de dictator. Surpriza trebuie să fi fost mare pentru asasini când au realizat că senatorii, adică acea categorie care teoretic avea tot interesul să se alăture imediat lui Brutus și Cassius, n-au luat nici o inițiativă - mulți erau partizanii dictatorului; plebea romană era amorfă, dar a devenit violentă, când a aflat prevederile testamentului dictatorului. În acest haos exista o structură care în circumstanțele date reprezenta elementul decisiv, și anume armata pe care adjunctul lui Caesar, Lepidus, a deplasat-o imediat în
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
înfățișeze iubirea dintr-un singur unghi de vedere, cînd de fapt cartea frapează prin „pluralitatea vocilor“, cum spune Anca Crivăț. Cine are răbdare să citească acest volum tern va constata că iubirea e descrisă din perspectiva a trei straturi sociale: plebea, nobilimea și clerul. Fiecare pătură cu convingerile și canoanele ei. Dată fiind pluralitatea punctelor de vedere, fiecare cititor culege nuanțele care i se potrivesc: poate ignora perspectiva creștină sau poate face abstracție de latura frivolă a amorului curtezan. Oricum, toată
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
și în limbajul familiar și pentru care dicționarele noastre oferă atestări mai tîrzii, omițînd-o pe una din secolul al XIX-lea: cuvîntul e pomenit de Filimon, într-o notă lingvistică din Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala: "Oamenii din plebe, în limbagiul lor caustic, dă închisorilor cînd numele de bobîrlău, cînd iarăși de tumurluc, pîrnaie, hîrdău și altele"; în text e vorba de "închisoarea comună, numită în deriziune Ťbodîrlăuť" (cap. VI). Chiar dacă originea lui pîrnaie nu este lămurită, evoluția sa
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
iei cafeaua, veți spune. Ei bine, nu! Lîngă aparatul cu pricina, lucios, cu un design hipersofisticat, zace, neclintit, un scaun scorojit, rablagit, design stalinist. Iar pe scaun zace, neclintită, o femeie. Halat gri, batic gri, aer posac și sceptic al plebei proletare. Ce face femeia în gri, ore și ore, lîngă aparatul la care, se pare, nu se prea înghesuie lumea? Am aflat pentru dumneavoastră: femeia e acolo "ca să vîndă fise pentru automat"! După ce bei o cafea de la automat, poți să
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
pînă 429 î.e.n., anul morții lui Pericle) într-un apogeu al democrației europene. Etimologic vorbind, democrația nu a existat și nu va exista niciodată, puterea poporului fiind nu doar o crasă scorneală, dar totodată o mare nenorocire: a da puterea plebei înseamnă anarhie totală, iar grecii nu îngăduiau dezordinea decît în zile de sărbătoare. În rest, desființarea sclaviei li s-ar fi părut o aberație, la fel cum tratarea străinilor drept altceva decît niște barbari (non-greci) ar fi categorisito drept toleranță
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
în tușe rapide, uneori cu vădită șarjare. Portretele acestea erau destul de fidele și de incisive, precum se vede din următorul: "Fudul, cu zîmbet de sărbătoare pe buze, cu aere de Ťarbiter elegantiarumť, d-l H. Viftimiu se plimba majestuos printre plebe, care, umilă, i-a adus laurii celor 50 de reprezentații ale ŤMeșterului de la Argeșť. Pălăria gris, tip vechi, genre romantic, nu decadent, cît și jacheta și pantalonii cadrilați, tot atît de banali ca și ai eroului său Slivsky din ŤTragedia
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
emancipată decât cea greacă. Ce-i drept, întâmplarea se situa cam la două secole după Aristofan comediograful. Episodul, de-a dreptul dramatic povestit de Titus Livius, se petrecea sub consulatul austerului M. Porcius Cato și L. Valerius Potitus, tribun al plebei, în preajma anului 200 î.e.n. Era o vreme când se votau și se respectau legi de interzicere a darurilor făcute avocaților pentru pledoarii sau de retragere a calului public (astăzi zeci de cai putere, de lux), pentru senatorii care absentau la
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
ieri și astăzi. Dar totul a trebuit să treacă prin S.P.M.D.R.-ul (Societatea Protectoare a Muzelor Daco-Române) lui Caragiale. Cel puțin la noi. Mai previne Cato, cu figuri retorice consacrate (prolepsa, prosopopeea), ceea ce presupune că va spune adversarul, tribun al plebei, al cărui obraz - spunea el - ar trebui să roșească, având în vedere cauza apărată. Disperat că nu are efect nici unul dintre argumente, Cato aruncă asupra adunării bărbaților un ultim, grav motiv de îngrijorare, posibilitatea anulării totale a autorității lor și
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
Îndată ce vor începe să fie egale cu noi, vor fi și mai presus decât noi”. Prima parte a profeției s-a împlinit, restul va fi privilegiul viitorului. Vorba lui Topîrceanu: „Așteptăm, cu inima strânsă, evenimentele”. Mai abil, Valerius Potitus, tribunul plebei, în opoziție cu antevorbitorul, alege o cale mult mai comodă și avantajoasă, aceea a argumentelor de ordin afectiv, în favoarea femeilor. Îl laudă cu artă pe Cato senator cu autoritate, discursul lung și bine argumentat al acestuia, la care el nu
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
plăcere decât de legi”, le spune el senatorilor. Îndrăznea cineva să nu fie de acord? Perorația teoretic hiperbolică a rigidului consul a fost astfel înfrântă de argumentația sentimentală mai aderentă la realitatea cunoscută și de aceea mai convingătoare, a tribunului plebei. Dar, cu un umor bine stăpânit, Titus Livius n-a nesocotit nici persuasiunea femeilor care asaltau casele tribunilor, atrăgându-i de partea lor. Și... legea Oppia a fost abrogată. De la cine să învățăm, citindu-l pe Titus Livius? De la retori
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
de partea lor. Și... legea Oppia a fost abrogată. De la cine să învățăm, citindu-l pe Titus Livius? De la retori sau de la femei? Un înțelept ar răspunde: și - și! Dar cea mai mare dilemă e alta. Cine e astăzi tribunul plebei și ce vrea plebea?
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
legea Oppia a fost abrogată. De la cine să învățăm, citindu-l pe Titus Livius? De la retori sau de la femei? Un înțelept ar răspunde: și - și! Dar cea mai mare dilemă e alta. Cine e astăzi tribunul plebei și ce vrea plebea?
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
ale prezentului este întrerupt de proiecții nostalgice spre întemeiere și întemeietorii locului. După primii veniți, s-au statornicit în Cuțarida ceferiștii plini de copii, precupeții olteni ocupați cu grădinăritul, chivuțele care adună sticle și cârpe, apoi tramvaiștii, zidarii. După marea plebe vin frizerul, croitorul, brutarul etc., când cârciumarul Stere prinsese bine cheag. În sfârșit, preotul și biserica aduc așezării un oarecare echilibru. Numai Stere și paznicul de început își mai amintesc "câmpul gol", de la origini. Ei pot depune mărturie cum "se
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]