3,457 matches
-
din vedere că acest drept de control Austria [î]l va exercita ca membră în Comisia Europeană, căreia-i va fi rezervat controlul suprem asupra executării reglementelor. Îndealmintrelea nu putem repeta îndestul că acest sistem e chiar acela pe care plenipotențiarii austro-ungari înșiși l-au pus înainte în Congresul de la Berlin, ceea ce dovedește că el apără îndeajuns interesele Austro-Ungariei. [ 20 septembrie 1880] ["CESTIUNEA DUNĂREANĂ PREOCUPÎND... "] Cestiunea dunăreană preocupând în mare grad presa europeană, reproducem din "Le Nord" articolul de la vale, care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Dar nimic nu se descoperă ce-ar semăna a așa ceva. Austria însăși recunoștea atât de puțin necesitatea acestui dualism că n-a făcut în privire-i nici o propunere în Congres și că singura moțiune prezentată în privirea aceasta de cătră plenipotențiarii săi tindea a face să se înscrie în Tractat o clauză în virtutea căreia aplicarea reglementelor să fie controlată de un delegat al Comisiunii Europene. Austro-Ungaria admitea astfel, în modul cel mai incontestabil, că n-avea nici un drept, nici o rațiune plauzibilă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Eminescu face traduceri. radical al stângei estreme, în același timp Franța își schimbă consulatul din Budapesta în misiune politică. D. baron de Burgoing va fi însărcinat de-a gera provizoriu această nouă legațiune a Republicei Franceze, având rangul de ministru plenipotențiar. E clar că Franța, dacă nu aprobă, desigur înclină a nu dezaproba ideile stângei maghiare asupra raportului de stabilit între cele două părți ale monarhiei habsburgice. Acum, când știm ce e înclinată Franța a cugeta în privirea sorții Ungariei, s-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al cărui stăpân e d. de Bismarck și carele, împreună cu români denaturați, săvârșește o supremă trădare în contra țării. Nu e decât natural daca același partid al cărui șef e d. Ioan Brătianu i-a trimis la 1876 Domnitorului, printr-un actual ministru plenipotențiar, sfatul tăios "de-a scuti țara de-o crimă". Tot la 1876 s-a săvârșit asupra d-lui Lascar Catargiu un atentat. "Romînul" dădea seama de acest fapt cu jumătate gură, părând aproape a justifica ceea ce se întîmplase. Vedem asemenea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lui Vodă Bibescu. Din prăvălia unui pretins librar era să se tragă focul. În Franța d. Brătianu a luat parte la conspirația de la Opera Comică. La 1876 oamenii ce stăpânesc azi în România l-au sfătuit, printr-un actual ministru plenipotențiar, pe Domn să scutească țara de-o crimă. Văd conspiratori, rebeli, pasquilanți, lăudători ai regicidului ajungând mari în țara aceasta. Atunci? Atunci iată calea de-a sui repede treptele sociale! " Acest monolog, pe care-l citim în sufletul omului cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lui Friedrich al II-lea la 3 noiembrie 1770 că el vedea în mediația engleză o continuare a intrigii lui Grigore al III-lea Ghica, cu atât mai mult, cu cât socrul său, Iacovachi Riso, era o creatură a ministrului (plenipotențiar englez, Murray, și înfățișa „zi și noapte” miniștrilor Porții mediația prusiana drept dubioasă, iar cea engleză folositoare. Fapt este că Anglia s-a oferit să medieze, dar von Zegelin a făcut ca invitația de mediere să ajungă nu la Londra
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
5 septembrie 1772, Thugut îi scria din Focșani lui Kaunitz despre o convorbire cu Alexei Orlov, căruia i-a spus că ar fi liniștitoare o angajare a țarinei de renunțare la intențiile sale anterioare față de Moldova și Muntenia, la care plenipotențiarul rus a replicat că Ecaterina a II-a i-a promis aceasta și nu-și schimbă cuvântul dat, dar că noi victorii împotriva turcilor vor atrage după sine noi condiții de pace. Apoi, plenipotențiarul prusian, von Zegelin, i-a împărtășit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
față de Moldova și Muntenia, la care plenipotențiarul rus a replicat că Ecaterina a II-a i-a promis aceasta și nu-și schimbă cuvântul dat, dar că noi victorii împotriva turcilor vor atrage după sine noi condiții de pace. Apoi, plenipotențiarul prusian, von Zegelin, i-a împărtășit colegului austriac părerea că rușii au pretenția de a elibera Principatele de Poartă cu gândul de a și le supune. În concluzie, Thugut îl avertiza pe Kaunitz că renunțarea Rusiei la Principate ar putea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Vina a fost atribuită de unii lui Alexei Orlov care, aflând că a fost înlocuit de țarină cu un alt favorit (Vasilcikov), a părăsit intempestiv tratativele și s-a întors în fugă la Petersburg. Cauzele sunt însă mult mai adânci. Plenipotențiarii otomani - observa Andrei Oțetea - au acceptat libertatea de navigație pe Marea Neagră pentru ruși și independența tătarilor, cu rezerva ca Poarta să-și păstreze dreptul de a-l investi pe han și de a-i numi pe judecători; asigurată dinspre Prusia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sub pretextul că țara lor fiind sub stăpânire reală rusească, tratativele trebuiau duse prin canal rusesc. Așadar, delegații moldoveni (ale căror memorii s-au pierdut sau n-au fost încă descoperite)* și munteni, în deplină conlucrare, au purtat convorbiri cu plenipotențiarii ruși, austrieci și prusieni pe tema independenței Principatelor. În sfârșit, ei au depus memorii de un remarcabil interes istoric și așa-zisele capitulații. În primul memoriu, adresat plenipotențiarului austriac, se spunea că „Principatele moldo-române au stătut totdeauna slobode supt domnii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost încă descoperite)* și munteni, în deplină conlucrare, au purtat convorbiri cu plenipotențiarii ruși, austrieci și prusieni pe tema independenței Principatelor. În sfârșit, ei au depus memorii de un remarcabil interes istoric și așa-zisele capitulații. În primul memoriu, adresat plenipotențiarului austriac, se spunea că „Principatele moldo-române au stătut totdeauna slobode supt domnii lor pământeni, uniți cu Ungaria și Transilvania, de unde au primit totdeauna ajutoare spre a se lupta împotriva deselor opintiri ce făceau turcii pentru a-i supune. În cele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a ne pune într-o stare de neatîrnare către care tind toți acei ce au apucat a-i gusta odată dulceața (subl. ns. L. B.)”; cereau permisiunea ca, din partea lor, să fie trimis cineva la Viena ca să susțină drepturile țării. Plenipotențiarul austriac a fost implorat și prin alt memoriu să lucreze la „fericirea noastră”. Patosul patriotic al acestor cereri este o pagină antologică din istoria popoarelor aspirând spre emancipare, dar strivite de forțe străine copleșitoare. În sfârșit, la 6 august 1772
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și după sfârșitul cel pașnic și liniștit al acestor lucruri”. Este însă de observat că pe lângă aceste revendicări fundamentale, într-un plan secundar și-au făcut loc idei ca rămânerea țării sub „augusta prințesă” Ecaterina a II-a (memoriul către plenipotențiarul prusian), „nemijlocita stăpânire” a Rusiei în cazul respingerii independenței (memoriul către Alexei Orlov), „să fim cuprinși și în viitoarea vreme supt avtocratoriceasca mărire” (adresa clerului și boierilor moldoveni către Rumianțev). Asemenea idei nu au nici pentru istoricul de astăzi nimic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
habsburgică. Acesta era însă în acel moment un preț inoperant - o știa și Mihai Cantacuzino. Cuvântul stăpânire avea, dealtminteri, repetăm, înțelesul de protecție, de vreme ce țara și-ar fi conservat „drepturile și privileghiile”. O lună mai târziu, deci în iulie, când plenipotențiarii s-au întrunit la Kuciuk Kainardji, boierii munteni reluau vechile eforturi și idei, apelând la Rumianțev, Obreskov, Panin, Potemkin, Cernîșev, moștenitorul tronului (Pavel) și la țarină, revendicând un statut ca al Curlandei sau Raguzei, fără imixtiuni otomane, iar Mihai Cantacuzino
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-a convenit asupra stabilirii de relații diplomatice între Republica Socialistă România și Republica Federală a Germaniei și în acest scop, înființarea de ambasade la Bonn, respectiv la București, prin schimb de reprezentanți diplomatici la nivel de ambasadori extraordinari și plenipotențiari". Este posibil ca Partea vest-germană să ceară, independent de scrisoarea prin care Guvernul R.F.G. își reafirmă poziția în problema germană, și efectuarea unui schimb oficial de scrisori între cele două părți care să consemneze stabilirea relațiilor diplomatice între România și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și adânci în continuare colaborarea multilaterală dintre țările lor. În acest spirit, Guvernul R.F. a Germaniei și Guvernul Republicii Socialiste România au căzut de acord să stabilească relații diplomatice și să numească reprezentanțe diplomatice la rangul de ambasadori extraordinari și plenipotențiari. Ambele părți sunt convinse că aceasta va contribui la dezvoltarea înțelegerii reciproce dintre Republica Federală a Germaniei și Republica Socialistă România, în interesul ambelor țări și, prin aceasta, va servi păcii și securității, înțelegerii durabile și conviețuirii pașnice a popoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
problemele pe care le ridică stabilire relațiilor diplomatice, următoarele: * S-a constatat existența unui punct de vedere comun, potrivit căruia se poate trece cât mai curând la stabilirea relațiilor diplomatice între cele două state la nivel de ambasadori extraordinari și plenipotențiari. * Partea vest-germană a acceptat propunerea Părții române ca hotărârea celor două state de a stabili relații diplomatice să fie făcută publică, cu ocazia vizitei ministrului afacerilor externe român în R.F.G., printr-un comunicat comun. * MAE vest-german a acceptat, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
relațiilor, s-a procedat la perfectarea acțiunilor înghețate ori la inițierea de noi măsuri pentru dezvoltarea și aprofundarea relațiilor. Cele două state au procedat la înființarea Ambasadelor lor, la Bonn și la București și la schimbul de ambasadori extraordinari și plenipotențiari. Primul ambasador al României în R.F.G. Constantin Oancea și-a prezentat scrisorile de acreditare, la 14 iulie 1967, când a fost primit de șeful statului H. Lűbke. Discuțiile s-au desfășurat într-o atmosferă cordială, fiind abordate, cu acest prilej
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
15 octombrie 1878 (stil vechi), de către domnitorul României, prințul Carol I, Rusia recunoscând astfel independența României. La 29 noiembrie 1878, generalul Ion Ghica a depus scrisorile de acreditare împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei, în calitate de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Petersburg. Reprezentanțele diplomatice ale celor două țări au fost ridicate la rangul de Legație. Și după anul 1900, schimburile comerciale româno-ruse au rămas aproape nesemnificative; la finele anului 1912, Rusia deținea 1% din exportul nostru și 2
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
nu a avut aprobarea Parlamentului României pentru a ceda acest teritoriu, iar protocolul semnat de el cu Molotov nu a fost niciodată ratificat de forul legislativ al României. Insula Șerpilor a fost predată în mai 1948, când Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar în MAE, s-a deplasat pe insulă și a semnat, împreună cu un diplomat sovietic, un proces verbal de predare-primire. Ucraina nu poate deține un teritoriu care nu i-a aparținut niciodată în trecut, un teritoriu pe care îl moștenește de la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Arabia Saudită și ai familiei princiare din Emiratul Qatar. Aș aminti un singur exemplu, evocând una din declarațiile șefului statului Qatar: Eu, Hamad Bin Khalifa Al Thani, emirul statului Qatar, ofer această înaltă decorație Excelenței Sale, Domnului Aurel Turbăceanu, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României în statul Qatar, în semn de apreciere și prețuire pentru rezultatele bune obținute în dezvoltarea și consolidarea relațiilor de prietenie și colaborare între popoarele Qatarului și României, între Qatar și România. În întreaga mea activitate diplomatică, din 1963
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
1971, când am fost numit reprezentant permanent al României pe lângă Oficiul Națiunilor Unite de la Geneva și șef al delegației României în Comitetul de Dezarmare, care funcționa în acel oraș. Am primit cu aceeași ocazie, și gradul de ambasador extraordinar și plenipotențiar care mă onora și mă situa, printre puținii confrați cu grad de ambasador. Eram cel mai tânăr ambasador dintre șefii de misiuni diplomatice de la Geneva, la 39 de ani. Geneva a fost, totdeauna, centrul diplomației multilaterale din Europa. La Geneva
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ARPE), fost director al Direcției țări socialiste, Tratatul de la Varșovia și CAER (1982-1990) din MAE, membru de onoare al Institutului Român de Studii Euro Asiatice (IRSEA). * Ioan Mărgineanu ambasador, pensionat din anul 2000 a îndeplinit funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar în Italia și Malta. Absolvent al Academiei de Științe Economice și al Facultății de Drept, Universitatea București, a fost ziarist de profesie, activând la diferite publicații, săptămânale și cotidiane, îndeplinând funcția de redactor-șef al ziarului România Liberă și director
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
îl situase în fruntea „direcției noi” a literaturii noastre. Când, în 1883, Eminescu se îmbolnăvește, A. conferențiază la Ateneul Român în beneficiul nefericitului poet care, în Epigonii, îl numise „rege-al poeziei”. În 1884 ajunge senator, iar în 1885, ministru plenipotențiar la Paris. Însă starea sănătății lui e din ce în ce mai rea. Bolnav de cancer, se va stinge în conacul de la Mircești. A fost o zodie norocoasă aceea în care s-a născut scriitorul. Cu firea lui senină și echilibrată, A. pășește prin
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
era delegat ca secretar general în Ministerul de Justiție. După război i se încredințează importante misiuni diplomatice: secretar general al delegației române la Conferința de pace (1919-1920) și arbitru în Tribunalul mixt româno-ungar (1921-1927) la Paris, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Geneva, pe lângă Societatea Națiunilor (1928-1936), și la Berna (1936-1937). Revocat odată cu intrarea în dizgrație a lui Nicolae Titulescu, al cărui prieten și apropiat colaborator a fost, s-a retras la Paris, unde a trăit din avocatură. A
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]