370 matches
-
scaun, ca s-o pornească în căutarea omului de serviciu. Între timp, răcorit, Ilici Vasile puse sticla pe jumătate golită înapoi pe masă și se șterse, ca un adevărat om din popor, cu mâneca costumului alb de vară la gură, plescăind din limbă mulțumit și ușurat. În clipa următoare, ușa biroului se crăpă cu un scârțâit sfios și prelung și în cadrul ei își făcu apariția Fane, cu un pahar gol în mână. Dând un "bună ziua" smerit, omul de serviciu depuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
râu să se scalde. De multe ori luam diferite chipuri de femei atrăgătoare; principiul meu este feminin, așa cum ați putut observa, și tulburam cu insolența mea tinerele perechi sosite la scăldat. Trupurile lor erau tinere și frumoase, limba mea veninoasă plescăia de plăcere să le cuprindă buzele roșii și cărnoase și să le aplice sărutul mortal. Îi îndrăgosteam ca apoi să-i țin la distanță, într-un chin insuportabil, departe de împlinirea iubirii. De asemenea, îi hrăneam cu patimi lascive pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Un borcănaș de muștar trecu din mână în mână. Esposito vărsă pentru fiecare din cafeaua gata îndulcită. Saïd o sorbi cu mai multă plăcere decât mâncase. Esposito bău cafeaua care mai rămăsese pe fund, de-a dreptul din oala fierbinte, plescăind din buze și înjurând. Chiar atunci intră și Ballester și anunță începutul lucrului. Pe când se ridicau, strângându-și hârtiile și vasele în care își aduseseră mâncarea, Ballester veni în mijlocul lor și, pe neașteptate, le spuse că eșecul grevei fusese, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
predestinat, grijania mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și Tîrnăcop, fără să mai aștepte vreo indicație, sare și-l întoarce pe o parte ca să poată vărsa fără nici un risc. Ce acreală dom’ Roja, zice Gulie adulmecînd voma care cade plescăind pe dușumele, acum e mai bine, își dă Dendé cu părerea, în timp ce Tîrnăcop îl rostogolește la loc ca pe un sac, așa o să se întîmple, cum vă zic, își reia Roja ideea întreruptă de repriza de vomă, e la mintea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso, trabucuri cubaneze, pune-ți pofta-n cui, zice Monte Cristo, le-au scos și din shop-uri, nu mai găsești decît vodcă Baltic, și eventual ciocolată chinezească. — Brasero, Globo, adevărată, spune Sena plescăind cu limba în cerul gurii, ce diferență între marfa asta și porcăria aia de năut, cicoare, porumb, sau ce dracu’ o mai fi, zice satisfăcut. — E trist, zice Petrică, cu atât am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpam mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza. De cunoscut, nu-l cunoștea nimeni în afară de Moașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu moartea încât trăiau cu ea aproape în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănându-și amintirile, câte unul se trezea exclamând: „Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna stângă paralizată?” „Sigur că da, răspundea altul. Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic”. Și cu asta subiectul era, practic, încheiat. Numai într-un film despre junglă am mai văzut o asemenea liniște în fața morții. Arborii creșteau imenși, dar trăiau numai cei care izbuteau să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Arhivarul era Bătrânul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătându-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
corăbii mai erau pescari care-și mai adunau uneltele ca să le ducă pe țărm. Văzând pe ceilalți că alergaseră să stingă focul și socotind că erau destui, nu se mai osteniră să coboare pe mal. Tot arunci acești pescari auziră plescăit de apă în apropiere. Noaptea era întunecoasă, înnourată, fără lună. Totuși, ochii lor buni de oameni ai mării deslușiră niște oameni care săreau în apă de pe mal. Nu era greu de priceput. Și nici n-aveau când să mai judece
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prețul de șase șilingi, pentru care cererea avea să fie uriașă; iar În America era În curs de pregătire o adaptare pentru scenă, care, fără Îndoială, avea să mai verse ceva aur În palmele făcute căuș ale lui Du Maurier. Plescăi meditativ În apă cu piciorul, trimițând vălurele care se loveau de ridicătura pântecelui. Își amintea de o epigramă a lui Wilde, din eseul acela, Sufletul omului În socialism, publicat În Fortnighty și care suna cam așa: „Oricine poate fi alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pozitivă. Pe abcisă, efectul ei vizibil. Iar pe ordonată, zonele de influență, pe care respectiva faptă le introduce în șirul nesfârșit de acte viitoare...? - Îhî! Și încă cum!... De nemaicoțopenit cum convenisem! conveni zgomotos Țaca. Pe deasupra măsuței, țuguindu-și buzele, plescăi și salută asistența cu pălăriuța mușcată a unei ciupercuțe. În adâncurile subacvatice ale măsuței, electrocută însă, c-o adiere de bombeu, glezna încă satisfăcătoare, de iapă arăbească, a roșcatei, dîndu-i de priceput că pe abscisă ținea, întărit, un gând pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
licoarea îi răpăie, ca o ploaie de primăvară, pe tăblăria interioară a șezutului. Iar cealaltă jumătate a sticloanței, după ce-o trambală, inutil, prin hanul unei căni îmbîcsite cu zaț de cafea, o sorbi nespectaculos, apropiindu-și-o de buze. Plescăi. Uscă pe dinăuntru încă o sticloanță. Scotocind după-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave curbate, agățată cu unghia dintr-un pachet de-al fermecătoarei, dădu peste un caiet. Un soi de maldăr de reclamații sau procese verbale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am înzdrăvenit. Am făcut din el un sac de calorii. Îmi continuam deci binefacerile. Și, dinspre partea aceasta, așadar, totul era bine... Până azi după-amiază, când Răposatul îmi răsare, din nou, înainte. Se fâțâie iritat pe terasă. Și mormăie și plescăie și mi se adresează ininteligibil, de nu am putut să mă înțeleg în nici o limbă omenească cu el. Iată deci de ce v-am chemat! Să cercetăm și să pătrundem împreună motivele pentru care era Dânsul, azi după-amiază, atât de nemulțumit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a dovedit că e mai ușor să transporți oameni din dimensiuni paralele dacă te fixezi asupra unui timp constant. Mi-a venit și mai ușor să creez decorul și tot restul. Alte întrebări? Da, zise Vultur-în-Zbor, amintindu-și ceva. Grimus plescăi, dezaprobator. — Ce nesiguranță mentală, spuse el. — Nu crezi că Experimentul a dat greș, din moment ce Efectul și-a schimbat cursul atât de radical? își păstra intenționat un ton al vocii monoton, indiferent. — Nicidecum, răspunse Grimus. Bună întrebare. Nicidecum. Măi, dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o voce plină de speranță: — Domnule Prentice... o fi fost vorba de combustie spontană? Curcubee călăreau stropitorile rotitoare, alunecînd În interiorul și În afara coroanei de picături ca niște fantome care săreau coarda. M-am plimbat În jurul piscinei, a cărei apă murdară plescăia sub trambulină, tulburată de o tînără cu picioare lungi care Înota pe spate cu mișcări ferme. M-am așezat la o masă de lîngă bazin și i-am admirat brațele mlădioase care despicau suprafața apei. Șoldurile ei largi se răsuceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. Dulăii își scuturau lațele, mușcîndu-și puricii din blănile vechi. - Huo! Na pagubelor! strigă nevasta și aruncă bolovani după ei. Ceata se împrăștie. Se strânse apoi mai departe. Gunoierii beau țuică, plescăind din buzele arse de tutun. Sticla trecu din mână în mână. În jur se răspândi mireasma de prună veche, dulce-amăruie. Cel mai bătrân sorbi de-a-n picioarele, ștergîndu-și barba cu mâna lată și păroasă. Muierea se uita la el, așteptîndu-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se vedea cerul mototolit. Îi cărară în pivniță. I-au mai ținut o săptămână, mai neînfricați, să le treacă arsurile. Pe urmă, tot comisarul i-a chemat: sta crăcit în scaunul lui și mânca struguri, ciugulea câte un bob și plescăia din buzele groase. - Cum e, băieți? i-a întrebat din ușă. Abia se țineau pe picioare de teșmeniti ce erau. Gheorghe, slugos, lipi călcâiele betegite și răspunse pentru amîndoi: - Bine, cum să fie? Să trăiți! Șeful mesteca pielitele negre și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
licăreau în apa moartă. În trestii se mișcau șobolanii, rodeau tulpinile tari și se fugăreau. Pe malurile sălbatice se iviră 360 copoii. Pungașii văzură uniformele și lucirea stinsă a armelor. Gloanțele șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul. Gheorghe căzu în genunchi. > - Ce-i, Treanță? se miră Paraschiv. El râse numai. Avea o privire limpede, netulburată. . - Mă Gheorghe, ce-ai, mă? Ăl bătrân mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu-mi spune Sam ce s-a mai întâmplat. Soph, știu că și tu ești la fel de curioasă. Fă-o să ne spună. Gâdil-o, fă-i ceva. Prinsă la strâmtoare, i-am pus la curent cu întâlnirea Tabitha/Violet. Hugo plescăi de parcă ar fi gustat un vin bun. Minunat, suspină el. Nici că se mai termină povestea asta... O siluetă voinică se zări înaintând cu greu pe cărare, către noi. Hugo se întoarse rapid și vocea i se înmuie. —Bill, drăguțule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și gâfâitor; leneș; se joacă tot timpul cu o codiță de iepuraș.) GUFI; Apă! Apă! (Consternare generală, cu excepția lui ARTUR; ARTUR îi întinde lui GUFI o ceașcă plină cu apă; ceilalți rămân înlemniți, stingheriți.) GUFI (Bea, se șterge de sudoare, plescăie.): Apa... nimic nu se compară cu ea... Apa e principiul vieții! ARTUR (Îi întinde găleata.): Poftim. Luați cât vă trebuie. GUFI: Mulțumesc, mulțumesc... Știți, mie niciodată nu-mi ajunge apa. Când eram mic îmi plăcea grozav să stau cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe pălăiala! (Din interiorul gropii țâșnesc picături.) BRUNO ( Luând o picătură pe deget și ducând-o la gură.): Încă-s ude. GRUBI (Același gest.): Nu mai e mult. BRUNO: Când începe căscătura să plescăie e rău. Se înrăiește de tot jur împrejur și încep să se scurgă pe dinapoia cazanului. La așa căscătură, așa pagubă. Tu știi cum m-a luat ăla cu lopata, când a venit? El a zis „ține”. Eu am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Au venit? PARASCHIV (Prin somn.): Hm? (Pauză; respirație calmă.) Nu. (Pauză; respirații normale.) MACABEUS ( Hârâie de câteva ori violent.): Și dac-au venit? (O explozie mai apropiată.) PARASCHIV: Hm? Hm? (Își ridică ușor capul, zvâcnește, și-l lasă înapoi.) MACABEUS (Plescăie.): Au venit! Au venit! PARASCHIV (Antrenat de altă explozie.): Ce-i? MACABEUS (Plescăie, suspină, își continuă somnul.): Au venit! PARASCHIV (Oftează ușor, își continuă somnul.): Nu. (Zgomotul celui care lucrează la gura de intrare.) MACABEUS (Respiră de câteva ori scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS ( Hârâie de câteva ori violent.): Și dac-au venit? (O explozie mai apropiată.) PARASCHIV: Hm? Hm? (Își ridică ușor capul, zvâcnește, și-l lasă înapoi.) MACABEUS (Plescăie.): Au venit! Au venit! PARASCHIV (Antrenat de altă explozie.): Ce-i? MACABEUS (Plescăie, suspină, își continuă somnul.): Au venit! PARASCHIV (Oftează ușor, își continuă somnul.): Nu. (Zgomotul celui care lucrează la gura de intrare.) MACABEUS (Respiră de câteva ori scurt, violent.): Au venit.. PARASCHIV (Își ridică repede capul.): Ce-i? Ce-i? MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
agățându-se de el, Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline. În cele din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își Încordează picioarele, dau din copite, se Încordează din nou; apoi bustul Mademoisellei zvâcnește Înapoi, În timp ce sania grea se smulge din lumea ei de oțel, blănuri și carne, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cum de nu i-a tăiat Încă nimeni beregata... Am plecat de pe vaporul lui ca să nu-l strîng de gît... Am dezertat și jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat de arborele principal... Plescăi din limbă. Ce păcat că nu prea sînt În drumul lui; mi-ar plăcea să-i urez bun venit pe insula mea - scotoci printre cărțile dintr-un cufăr și se opri cu una dintre ele În mînă. Odiseea - silabisi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]