355 matches
-
Îmi iubesc și Îmi accept corpul, considerând că sunt frumoasă Într-un mod unic. Claudia Încă se mai Încrunta de uimire când Îi sună mobilul. —Scuză-mă, Îi spuse Claudia lui Ruby, căutând prin geantă. Lovi „Răspunde“. —Mda? Ce? Claudia plescăi. —Uite, Marta, am fost destul de clară când ți-am spus că nu vreau să fiu deranjată cu chestiuni domestice În timpul zilei. Dacă Avocado are febră, descurcă-te. Acoperi telefonul și i se adresă lui Ruby. — Am nevoie de asta cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să fie alături de mine, îmi lua cu împrumut dispoziția și între timp ciugulea din diverse farfurii, ardei, urdă prăjită, broccoli căliți. — Tu umbli la curve? Nu se așteaptă la o asemenea întrebare, nu de la mine. Zâmbește, își toarnă de băut, plescăie. — Umbli sau nu? Dar tu? — Eu umblu. — Nu cred. Cine știe unde e cu gândul, poate la Elsa. Nu i se pare credibil că având o asemenea soție, eu mă duc în altă parte plătind. Dar schimbarea subiectului nu-i displace, alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ridicat paharul fiicei mele, pe jumătate plin cu lapte, și l-am golit. Nici măcar prima mea pretenție din prima seară la Marseilles nu mi-a pătat reputația: —Vrea un pahar cu lapte, și carne. Au scuturat din cap și au plescăit din limbă prefăcându-se îngrozite: —Tu nu știi nimic? Prima a vorbit o femeie mică cu părul alb și rar, așezată în spatele meu, la rând. —Mănâncă lapte și carne. Deci e eretic. Și-a ridicat ochii apoși spre tavan, agitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am uitat câteva minute la ea. În cele din urmă, am tras balansoarul lângă pătuț, m-am așezat și mi-am strecurat mâna printre zăbrele. Pielea ei trebuia să fie atât de caldă? Și-a tras piciorușele spre piept. A plescăit. Mânuța ei s-a strâns în jurul degetului meu. Ar fi putut la fel de bine să răsucească o cheie în ușa odăii. Nu puteam părăsi camera. Nu puteam nici măcar să îmi retrag mâna. Chiar și după ce pumnișorul ei s-a relaxat, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prețul de șase șilingi, pentru care cererea avea să fie uriașă; iar În America era În curs de pregătire o adaptare pentru scenă, care, fără Îndoială, avea să mai verse ceva aur În palmele făcute căuș ale lui Du Maurier. Plescăi meditativ În apă cu piciorul, trimițând vălurele care se loveau de ridicătura pântecelui. Își amintea de o epigramă a lui Wilde, din eseul acela, Sufletul omului În socialism, publicat În Fortnighty și care suna cam așa: „Oricine poate fi alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exclamă Barnes, holbându-se Înăuntru. — Ce poate să fie asta? — Hrană. Hrana era Învelită În straturi de folii de plumb și material plastic, În stilul rațiilor alimentare de la NASA. Ted luă o astfel de porție: — Hrană din viitor! exclamă el, plescăind din buze. — Ai de gând să mănânci chestia asta? Îl Întrebă Harry. — Bineînțeles! Știi, odată am avut o sticlă de Dom Perignon 1897, dar acum ar fi prima oară când aș mânca ceva din viitor, din anul 2043. — În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trapă cu toată greutatea, Încercând să-l forțeze să se retragă. La o contracție musculară a tentaculului, trapa se deschise, trântindu-l În spate: tentaculul pătrunse În habitat. Simți mirosul puternic de amoniac. Norman fugi, urcând mai sus, În cilindru. Plescăind prin trapă, se strecură și al doilea tentacul. Amândouă se legănau În cercuri, căutând. Printr-un hublou văzu afară trupul uriaș al creaturii și privirea fixă a ochiului imens. Se cățără mai sus, Îndepărtându-se de tentacule. Cilindrul părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
depun mari eforturi, aerul de munte, vremea schimbătoare cer hrană consistentă”. Înțelegem că vremea-i schimbătoare și soldații sînt Înconjurați de un fel de apă, din pasajul următor: „Plescăitul proiectilelor de calibru mic nu se aude”. Nu se aude, dar plescăie. E toamnă din nou. Din suplimentul revistei de cinema se detașează neostoitul Leonard Gavriliu, care semnează cronica literară a volumului 100 de poeme de Ana Blandiana. Dintru Început, cronicarul atinge cote maxime de rafinament și voluptate scriind numele recenzatei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
germană Îmbrăcată-n negru, În vîrstă, care a rezistat nu știu de ce numai pînă la apariția unui castravecior, după care s-a ridicat brusc, ne-a urat bun venit sau drum bun sau altceva, nu s-a Înțeles, noi Înfulecam plescăind cu ochii umezi, și a plecat din restaurant, poate și din vagon, dacă nu cumva s-o fi aruncat din tren. După două zile de mers am ajuns În sfîrșit În Belgia, sîmbătă, 23 decembrie, la unsprezece noaptea. Grupul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o voce plină de speranță: — Domnule Prentice... o fi fost vorba de combustie spontană? Curcubee călăreau stropitorile rotitoare, alunecînd În interiorul și În afara coroanei de picături ca niște fantome care săreau coarda. M-am plimbat În jurul piscinei, a cărei apă murdară plescăia sub trambulină, tulburată de o tînără cu picioare lungi care Înota pe spate cu mișcări ferme. M-am așezat la o masă de lîngă bazin și i-am admirat brațele mlădioase care despicau suprafața apei. Șoldurile ei largi se răsuceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cei de afară la noi? Însă, neînfiripându-se un rezultat mulțumitor, am dat-o pe zăbava molcomirii, fiindcă sfârșeala de puteri nu dădea gust de vorbă și atunci, în liniștea muțeniei, am auzit cum cineva, în ascunzișul întunericului, mestecă și plescăie cu gura de plăcerea mâncării Ci nu era o părere, că auziserăm cu toții molfăiala îmbucării și a mestecării și drept să vă spun că fiecare s-a crucit de cele auzite, întrebându-se: cine ar fi putut să mai aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o prescură din mâna părintelui din biserică, apoi, a scuipat parcă scârbit de necurăția alimentului, pe urmă iar a gustat și la urmă a început să mănânce încet, încât noi stăteam cu ochii cât cepele, uitându-ne cum mestecau amândoi, plescăind Și Enea Căpută a mai scos din traista lui fără de baiere și a mai dat și la alții, iar mie mi-a întins vreo două turtițe arse, dar încă nu știam de unde le căpătase și de unde le are Iar după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acum, într-o oră, nu avea ea cum să se milostivească și să dea înapoi Deci eu am pipăit bolta de piatră de deasupra noastră și scurmând din ea o fărâmătură, i-am dat drumul în jos și am auzit plescăind în mreaja nedestrămată, așa că m-am convins că Apa nu scăzuse Tare amărât în suflet de neputința noastră și de vrăjmășia împresurării și de durata ei, dincolo de răbdările omului, m-am cinchit pe geamblac, iar Pamfil Duran, spre a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Altă dată, o lua pe Doamna Leopard la plimbare prin parc și, arătându-i pensionarii care jucau șah, Îi șoptea: Noi n-o să ajungem niciodată ca ei. Mai bine răsturnăm guvernul. Vizitând muzeul de artă, În fața unui tablou, domnul Spătaru plescăia disprețuitor din buze: Năstase are acasă o grămadă dintr-astea. Și mult mai originale. Trecând prin fața monumentului Ungariei milenare, cu mult scandal reamplasat În Arad, Spătarul Milea zicea Înțelept: Pare paradoxal, stimată doamnă, dar ungurii reușesc să facă abuz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unde se lungește cu un oftat pe spate. Ce ne-am mai putea dori acum când avem tot confortul? După ce îl ridică pe von Streinitz, cu ajutorul lui Marius, bătrânul se asigură că cei doi stau cât de cât bine, apoi plescăie scurt din limbă un îndemn pentru cal. Hurducăturile căruței smulg printre buzele nefiresc de albe ale neamțului câte un geamăt slab. Ies curând la șosea și acestea încetează. Tataie, dar un telefon găsesc acolo? Numa' la șeful de post, răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cele din urmă se oprește în dreptul ferestrei. În fața lui pădurea deasă, copac lângă copac, urcă aproape până la baza crestelor înzăpezite ce străpung seninul cerului. Imagini care-i amintesc de casa părintească din Alpii Bavariei. Oftează scurt, împingând înainte buzele ce plescăie ușor a lehamite. Își dorește să fie departe de toate aceste mizerii și complicații, în fața șemineului din bibliotecă, cu un pahar de conic într-o mână și un trabuc în cealaltă, având alături pe Bubi, ogarul lui credincios. Înjură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
era. A doua fată, studenta în chestiune, nu cu mine rămăsese însărcinată, ci cu doctorul Ygrec, are adresă, toată lumea le cunoștea legătura. Cât despre tot ce-ați auzit aici recunosc, am greșit fundamental: oamenii iau totul în serios, sau le plescăie limba în gură de plăcere să-ți înțeleagă cum vor ei unele cuvinte. N-au decît! Să le ia cum vor, n-o să mă apuc eu acuma și să nu mai gândesc ce-mi place, bineînțeles însă că o să fiu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu suportam să-mi găsesc perna încălzită înainte de culcare. Cu pernele, chiar nu era de glumă: și-astăzi consider că e-un sacrilegiu să dormi pe ele calde și moi. Parcă te-ai așeza pe-un pepene fleșcăit, cu jumătățile plescăindu-ți pe tâmple. Îmi pedepseam puiulețul, sucindu-l tacticos pe partea cealaltă. Nu mă culcam până nu-l băteam bine cu pumnii, să stea umflat, proaspăt și răcoros. Când o cunoscusem, Maria căra deja în spate un trecut năbădăios. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Iată că s-a făcut nouă. Am mâncat supă, pește, cartofi cu slănină, salată englezească. Copiii au băut apă englezească. Am mâncat bine astă-seară. Asta pentru că locuim în împrejurimile Londrei și fiindcă ne numim Smith. DOMNUL SMITH: (continuându-și lectura, plescăie din limbă.) DOAMNA SMITH: Cartofii sunt excelenți cu slănină, uleiul salatei n-a fost rânced. Uleiul băcanului din colț este incontestabil de mai bună calitate decât uleiul băcanului de vizavi, e chiar mai bun decât uleiul băcanului din vale. Dar
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Uleiul băcanului din colț este incontestabil de mai bună calitate decât uleiul băcanului de vizavi, e chiar mai bun decât uleiul băcanului din vale. Dar nu vreau să spun că uleiul lor nu e bun. DOMNUL SMITH (continuându-și lectura, plescăie din limbă.) (Eugen Ionescu, Cântăreața cheală) 1.Precizează o temă a fragmentului. 2.Motivează rolul virgulei din prima replică a d-nei Smith. 3.Indică specia dramatică în care se încadrează textul. 4.Ilustrează două trăsături ale textului dramatic, la alegere
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
mondială. Aidoma religiei care a botezat-o, propaganda suferă de catholită 3, setea de universal (katholikos - universal, în grecește). Reclama la o bere, la orice bere, sugerează o întreagă țară, chiar planeta, năpădită de inși cu sticla respectivă la gură, plescăind satisfăcuți. O reclamă la detergent tinde, ca funcție obiectiv ideală, s-o convingă pe gospodină nu numai că fără, să zicem, Zăpadin Gel rufele ei vor fi o mizerie, dar și viața ei n- ar mai avea cine știe ce sens. Nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se oprește, pune desaga jos, scoate căciuloiul de pe cap și se scarpină pe îndelete prin părul său mai roșu decît un steag chinezesc. Privește de jur-împrejur, se asigură că doar corbii sînt unicii martori ai unei scene intime și oftează plescăind din limbă. Pe deplin mulțumit, se mai scarpină în cap o dată, își pune căciuloiul, saltă desaga și începe din nou, tacticos, să facă pași mărunți în spațiul acela demențial de vast. Eternitatea părea a se scurge molcom și absolut inutil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
perfect, cu singurul dez avantaj că produce obișnuință. Unii nu mai pot adormi fără telejurnal, sau fă ră un vehement film de acțiune. „De ce nu te duci să te culci?“ spun, exasperați, cei din preajmă. „Nu, că nu dorm“, mormăie plescăind împricinatul și se culcă la loc. Nu vom inventaria toate speciile de activitate (unele inavuabileă) pe care le stimulează postura de telespectator. Fapt este că e greu de deosebit ce e mai important: ce faci în timp ce te uiți la televizor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]