780 matches
-
o dimensiune anume este bine, selecția naturală, pentru că poți afla într-un subiect mai multe păreri, dar, din păcate, chiar și pe cei mai profunzi, nu are cum într-un așa ‘mediu’ să nu-i ia durerea de cap sau plictisul, mai ales atunci când nu au un interlocutor pe ‘măsură’. În lipsa unui program de “stat pe facebook”, atunci când nu ai o ‘problemă importantă de a sta.. Dar, din păcate ‘politichia’ like-ului cere el însuși mult timp de pierdut pe la prieteni pentru
FACEBOOK BUCLUCAŞ...(II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360056_a_361385]
-
nimeni. Încerc să nu o iau razna, dar tot deviez. Sufletul nu are busolă. Niciodată. Misterul nu are busolă. Doar toamna aurită este reală, ca și roșul sângeriu al copacilor, zărit cândva în Massachusetts. Dar și la Muntele Roșu. Ce plictis o fi fost la începutul Lumii? De ce nu ar fi fluturii sufletele celor morți demult? Un coșmar frecvent - mă aflu undeva, nu sunt acasă, nu știu unde mă aflu, văd oameni cunoscuți, ei nu mă recunosc, încerc să le explic ceva. Nu
CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359785_a_361114]
-
aiurind’ în fața unui copil ce nu înțelege, mai ales când ești nevoit să stai numai într-un centru, parcă te plafonezi, dacă și repeți activitățile la infinit și mai ales abordările de învățământ... astfel, nu are cum să nu intervină plictisul. Inventau astfel ’’nevoi’’, probleme, ori li se părea ceva.. Dar, ce să spun de timpii în care le făceam pe toate..? Știu, ba sunt sigur că am văzut educatori dedicați, chiar dacă la un moment dat le mai săreau și lor
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]
-
râs și plâns de stare și infinit suspendând ruga la cuvânt. Lanțuri înfășoară mintea, turma durerilor sparge lumina, scapă nemurirea din noroc, fierul târăște destine ascunse. Murim clipe de fapt și de nimic, un preț ne strigă vina, regretul e plictis. Pe unde umblă noaptea sfârșită de zăpezi? de ce o piatră curge din palme și nu vezi? De-am putea alege să retrăim clipele frumoase și-am rămâne doar într-un dans aproape, le-am dizolva ruga, cerul ar avea forma
AJUNGI SĂ BEI VIAŢA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340433_a_341762]
-
Am zis să sun, totuși, la spital. Nu m-așteptam la prea multe, dar aveam o grămadă de clătite în geantă și n-aș fi vrut să facem degeaba o escală până în Berceni. O voce m-a izbit cu claxonul plictisului și-a spus un singur cuvânt: „Spitalul.” M-am fâstâcit cam ca la o primă întâlnire și-am spus ceva de rezultate, biopsie, anul trecut, ridicat, poate e-mail? Vocea s-a zburlit la mine, m-am simțit urecheată prin telefon
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
elevii lor, să îi înțeleagă, să îi motiveze. Astfel ajung "să piardă clasa". Și nu este nevoie de mai mult de trei ore ca să pierzi o clasă. "Le forțăm mintea, iar ei în clasă au o stare de agitație, de plictis și neputință" Oana Moraru este profesoară de 20 de ani; a văzut cum s-au schimbat copiii în timp. „Peste tot în lume nivelul de stres - și anxietatea copiilor, în general - au crescut foarte mult. Sunt tot felul de studii
de la autoritatea pierdută în clasă la locul pierdut în lume. AL TREILEA PĂRINTE () [Corola-blog/BlogPost/338311_a_339640]
-
de toate zilele a învățat să asimileze informația vizual, spontan și interesant, în timp ce la școală mintea lui e cumva forțată să opereze cum operam noi pe vremuri. Le forțăm mintea, iar ei în clasă au o stare de agitație, de plictis și neputință, pentru că nu-și hrănesc nevoile. Starea asta de agitație și neputință și plictis se transmite profesorului. Care e învățat să-și gestioneze clasa ca pe vremuri. Cu catedra în față, cu relația asta pe verticală, cu autoritate. Iar
de la autoritatea pierdută în clasă la locul pierdut în lume. AL TREILEA PĂRINTE () [Corola-blog/BlogPost/338311_a_339640]
-
mintea lui e cumva forțată să opereze cum operam noi pe vremuri. Le forțăm mintea, iar ei în clasă au o stare de agitație, de plictis și neputință, pentru că nu-și hrănesc nevoile. Starea asta de agitație și neputință și plictis se transmite profesorului. Care e învățat să-și gestioneze clasa ca pe vremuri. Cu catedra în față, cu relația asta pe verticală, cu autoritate. Iar acest lucru nu funcționează. El resimte frustrarea copiilor, care este una naturală, simte că nu
de la autoritatea pierdută în clasă la locul pierdut în lume. AL TREILEA PĂRINTE () [Corola-blog/BlogPost/338311_a_339640]
-
și cu inimile lor. Despre indicii eului liric trebuie să argumenteze competent și coerent, în compunerea de 250 de cuvinte, și fata frumoasă și înaltă din ultima bancă - cea care poartă haine negre, pantaloni de piele, tricou rock și privirea plictisului cool care a împins-o pauza trecută la o țigară pe furiș, după zidul din spate al școlii. Despre același lucru trebuie să priceapă și domnișoara aceea plăpândă din banca de la geam - cea pe care mama a lăsat-o acum
Cum am ajuns un profesor prost, dar bun! () [Corola-blog/BlogPost/338383_a_339712]
-
să te sufoci în detalii arhitecturale, ești aruncat într-o pagină de reală poezie a simțirii, ca de acolo să faci un salt în etnografie și de acolo ești întors din nou pe teren istoric. Alternare care te ferește de plictis. Așadar, un melanj de specialitate științifică și fantezie literară, pe un teren comun, care nu știu să fi coabitat vreodată în paginile aceleiași cărți. Aceasta este și noutatea, ineditul proaspetei apariții. Gheorghe este un alterego al autorului, cel neplecat peste
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
urmă și cea mai durabilă, Universitatea din Chicago - este un scriitor intelectualist. Datorită grandioasei erudiții în care-și prezintă romanele, cu o acută luciditate cu care sesizează și anatomizează faptele de viață, introduce în roman eseul, de-sine-stătător (vezi eseul despre plictis din Humboldt), intelectualizează și cerebralizează experiența imediată, tema de bază, recurentă în toate romanele sale, o constituie drama intelectualului alienat într-o lume superprogramatică, supertehnicistă, superconsumistă; intelectualul debusolat în fața unei tot mai ample crize de valori. Toate romanele sale sînt
Saul Bellow: Darul lui Humboldt, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339539_a_340868]
-
legătură cu ea. Și se bat cu palmele pe genunchi. Și râd zgomotos. Mănâncă și vorbesc. Mănâncă și râd. Copiii nu vor mâncare. Țipă, stâng buzele a refuz. Sunt lăsați în pace. Se întorc la ocupația lor, mai tentantă decât plictisul mâncării. Femeia întinde mâna stângă și ia cu sfială o felie de pâine. Mușcă din ea puțin câte puțin, ca dumicatul de anafură. Cu dreapta duce încet lingura la gură, după ce a împărțit mâncarea în porții mărunte. Nu știu ce are în
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
-l ascultă [și ajung să îl cuprindă]. Iar roadele lui se văd astăzi prin aspirațiile tinerilor care se ridică și vor să clădească o lume nouă departe de ruinele socialiste ale comunismului; o lume a speranței și egalității în care plictisul lui Cioran să ia forma bucuriei edenice a veacurilor; prilej oferit de focul străbunilor noștri care ne oferă o a doua șansă prin renașterea dacismului existent în fiecare din noi. Laus Deo et liberum cogitandi. Referință Bibliografică: Cogito / Alexandru Crăciun
COGITO de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342035_a_343364]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 458 din 02 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Mai lasă în pace manuscrisul Zi ceva să nu mai stăm ca muții Eu am citit că până și mamuții Dialogau să nu-i prindă plictisul Nu mai duce degetul la gură Că mie îmi urlă liniștea în cap Îmi umblă hergheliile la trap De sus în jos, pe-un hipodrom de zgură Tu nu vezi că s-a răsturnat odaia Și ne ducem traiul pe
MAI ZI CEVA de ION UNTARU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342156_a_343485]
-
apare un alt individ. În prima parte individul de pe bancă pare o umbră. După sosirea celui de al doilea individ lumina crește în intensitate, pentru ca la sfârșit ambii indivizi să se vadă foarte clar. PRIMUL: Cad picături de spațiu peste plictisul din ceilalți. Trebuie să mă nasc și...nu prea am chef. Of, această liniște îmi creează o suferință nesfârșită! Să încerc o nouă experiență? Sigur, va urma un alt eșec, iar izbăvirea se află încă departe. Privind epocile de tăceri
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341176_a_342505]
-
multe alte moduri mai plăcute și mai instructive de a vă ucide timpul, dar metafora e de reținut. Fram, crescut de dresori suferă de depresie la circul Struțki și tânjește după Polul Nord. Retrimis acasă, Fram suferă de frig, singurătate și plictis alinat numai de execuția trucurilor învățate la circ cu care sperie urșii rivali și se încălzește. Nefericitul salvează doi inuiți de la moarte și-i urmează bleg, ca un câine până la cartierul rezidențial de igloo-uri pitorești. Tot ce-și dorește depresivul
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
am început de fapt. Afacerea Est este o tragi-comedie și vine ca o continuare a scurtmetrajelor pe care le-am făcut acum ceva timp și care au avut un mare succes: Când se stinge lumina, Sașa, Grișa și Ion și Plictis și Inspirație. Tot timpul mi-au fost dragi. “ Produs de Alien Film în co-producție cu Lituania și Republica Moldova, acest road movie a fost filmat vara trecută în România timp de 25 de zile. Căldura înăbușitoare l-a ajutat pe directorul
Filmul AFACEREA EST se lansează în cinematografe în 28 octombrie [Corola-blog/BlogPost/100244_a_101536]
-
regulat o astfel de sindrofie, doar că în loc de hiturile cele mai cele de la radio sau de pe posturile de televiziune mainstream, DJii abordează genuri ceva mai alternative. După cum spun și cei de la The Shelter: Se întâmplă, uneori, să ne cadă cu plictis epoca în care trăim; ceva din interiorul nostru să urle curios după noi sau vechi experiențe. A fost nevoie de un astfel de urlet ca să ne dăm seama ce ne lipsește: o mașină a timpului! Și-atunci, ca un adevărat
City Party [Corola-blog/BlogPost/100877_a_102169]
-
e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în realitate, de cea mai mare potențialitate de viață și comasează, masiv, ideea în numai câteva versuri. Optimismul numai nu explodează de sub simbol. Am analizat, în carte (de fapt, o broșură de 50 de
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
e optimist. Tocmai pentru că este, cum spui, simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esența ploii stă - știe oricine - în puterea ei fertilizatoare. Când ți se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbește, în realitate, de cea mai mare potențialitate de viață și comasează, masiv, ideea în numai câteva versuri. Optimismul numai nu explodează de sub simbol.Am analizat, în carte (de fapt, o broșură de 50 de
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
ei - ai mai murit undeva cândva?” „- ...asta nu...” - va mai apuca să suspine ...și așa la toți - tuturor - pe rând... - până când nu va mai exista credința nimănui în trucajul morții - și nu vor mai exista spasmuri cumplite - ca forme ale plictisului generalizat - cu căscături trosnind alene - molimă a virtualității demente - decadenței molatic funebre ...de aici - va începe iar - lumea curată - lumea ochi viu în viu ochi - nu ochi în striclă - sticlă-n ochi ...Crăiasa Zăpezilor Otrăvit Aburite - va sucomba - spre Triumful
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
cu înțelepciune și mult tact psihologic. Știe că sunt cam timid și când este vorba de anunțuri importante mă cam pierd cu firea că să nu mai spun că nici vorbele nu prea mi le găsesc. Ca să-și mai omoare plictisul hăpăie încă unul din biscuiții pe care i-am dat. Mdaa, ce-i drept cu bunele maniere la masă nu prea le are, dar nici nu va fi vreodată judecat după acest criteriu. Eu, în scopul tragerii de timp, mai
DILEME PROVOCATE DE ABERAŢII ŞTIINŢIFICE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377486_a_378815]
-
în muncă, de un evidențiat care să ne relateze cum a depășit norma... Vreau să văd un șantier, o fabrică, un câmp de sfeclă... Vreau să văd, știu eu, nici eu nu mai știu ce vreau să văd... De atâta plictis mi s-au tocit gusturile... Iată, am o lună de concediu, crezi că știu ce să fac, unde să mă duc? Când mă uit la reclamele pentru excursii, deja mă plictisesc. Nu au, dragă, un pic de fantezie. Toate agențiile
SCHIŢE UMORISTICE (77) – PLICTISEALA MARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378501_a_379830]
-
mesaje și de speranță, e foarte aproape de noi, nu mai e opacă”. Așa vedea Eliade lumea în viitorul apropiat lui, creativitatea - radical reînnoită și totul bazat pe redescoperirea lui Homo religiosus care va avea consecințe existențiale și creatoare culturale: „sterilitatea, plictisul, decadența, sfârșitul - simptome contemporane încă, dar idei la modă, acum 30-40 de ani, vor fi abolite prin simplu fapt că deschiderea spre alte lumi spirituale, alte universuri imaginare, nu poate rămâne fără efect. Deci, pot spune ca sunt optimist”. Evoluția
IDEE, IDEAL, IDEALISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378457_a_379786]
-
păsări, tot ce ți-ai fi putut dori. Erau acolo jucării pentru întreg pământul de copii. - Vino să ne jucăm, l-a invitat Luncerino și băiețelul n-a pregetat nici-o clipă... Orele treceau, dar copilul nu simțea nici oboseală, nici plictis. - Și toate jucăriile acestea sunt chiar de argint sau aur? a întrebat băiețelul curios. Prințul lunii încuviință din cap. - Ce-ar fi să le aruncăm pe pământ să le găsească mâine dimineață prietenii mei de joacă? Nici n-ai idee
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]