457 matches
-
care treceau prin Bosfor, simțeam, mândru, că soarta corabiei, soarta noastră, a tuturor, depindea de mine”), Orhan Pamuk e conștient de ambiguitatea lumii sale. Istanbulul e, pe de o parte „un loc bicolor, asemenea fotografiilor în alb-negru, cufundat în semiîntuneric, plumburiu” - oraș al melancoliei, hüzün; iar pe de alta, un nucleu de încredere trezind „pofta de a privi”: „Oamenii în alb-negru care revin zoriți acasă în serile de iarnă, după lăsarea întunericului, care se petrece devreme, îmi dau sentimentul că împărtășesc
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
bufet, o lampă cu petrol, două candelabre cu lumânări, o vioară în cutia ei și cam atât. Dar pe jos, pe vechi covoare destrămate și cu culorile șterse de timp, cât mai departe cu putință de ferestre și de lumina plumburie filtrată prin ele, se aliniau într-o ordine perfectă o mulțime de cărți; peste cinci sute, calculă Corso. Poate o mie. Printre ele, multe codexuri și incunabule. Bune și vechi cărți legate în piele sau pergament, străvechi volume cu incrustații
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
putem auzi ritmul respirațiilor, emoțiile sau absența lor, nu putem evada din tăceri. Sau poate mă înșel... La sfîrșitul anului trecut, în vîrful unui deal cuprins de melancoliile iernii și ale tentativelor de a mă regăsi a sosit din norii plumburii vestea morții lui Clody Bertola. M-a afectat mai tare decît am crezut. Am privit ore în șir jocul luminii unei lumînări. Nu am cunoscut-o niciodată și, în mod paradoxal, mi s-a părut întotdeauna că ne știm prea
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
George Banu Sosesc la Institutul de Teatru într-o zi mohorâtă din iarna lui 2008, o iarnă ce pare să nu se mai sfârșească; cerul e plumburiu și mă tem că în curând s-ar putea să plouă ori chiar să ningă. Sunt însoțit de Zsuzsa Szebeni, tânăra doamnă care m-a invitat. Bun, și acum ce urmează să fac? Ce caut eu aici? Când intru, celebrul
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
pentru îndepărtare, pentru exil consimțit. Și pentru desprindere de o prezență niciodată numită, bănuită cu asupră de măsură, excizată elegant dintr-o viață căreia-i ajunge amarul ei: „Și moartea ta ce blând răni/ Răgazul meu până la moarte!// Însingurați și plumburii/ Ne-am îngropat în câte-o carte.// Cu-aceste șiruri fără vină/ Care te-alungă dintre vii// Te voi privi de pe colină/ Fără să vrei, fără să știi.// Și vei avea, tu, mâna stângă/ Întinsă, mirosind a fân,// Va ști
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
șaptezeci. Nu este suficient să exiști, să trăiești, trebuie să dovedești asta cu un document. Chiar și absurdul este plin de nuanțe. Curtea interioară a unui liceu. Un amfiteatru amenajat din gradene. Plin, plin. Toți stăm cu ochii pe cerul plumburiu, pe care norii s-au strîns din văi ascunse. Scena, aproape goală. Cîteva elemente, simple, de recuzită, cutii de carton, scaun, masă, un cuier cu o haină. Doi actori negri vorbesc, simplu, din nou acest cuvînt, despre absurd și viață
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
capitolului VIII. Aici am fost brusc surprins: o expresivitate insolită, sumbră, mi-a captat atenția. Mai întîi e anunțat motivul: „Era o lumină grea, care se depunea pe lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire“. Prozatorul nu mai e deloc „amabil“, nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: „De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
altă viață vom muri împreună sub o ploaie rece de toamnă..., îndepărtați, prăbușindu-ne în pulberi de stele cu coada... Doi oameni înfrânți de dorință, trudind în dragoste și păcătuind în puștiul ce ii înconjoară... Trec prin venele mele norii plumburii, fulgerându-mi visele îndurerate..., trec toamnele..., trec iernile și covoarele de flori ale primăverilor... Privesc înspăimântat drumul fără de întoarcere al vieții noastre, nervura pietrelor fără de suferință, și-ți incrustez din sângele meu un nou cântec, pătat de curcubeul amintirilor... Plutesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
IMNUL CLASEI A XII-A A, PROMOȚIA 1970 A LICEULUI INTERNAT “COSTACHE NEGRUZZI” IAȘI Ne întâlnim, ne dăm binețe Aici, sub cerul plumburiu, Doar amintiri din tinerețe Să depănăm până târziu... Ne-ncearcă bucurii fraterne Și chipurile ne zâmbesc Aducem mulțumiri eterne La toți acei ce ne iubesc ... Acum când toți avem un rost, Ne amintim de tot ce-a fost De “ profi
IMNUL CLASEI A XII-A A, PROMO?IA 1970 A LICEULUI INTERNAT ?COSTACHE NEGRUZZI? IA?I by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83806_a_85131]
-
părinților sau bunicilor, călătoriile în familie care pot însemna doar drumeții în natură. Dar copilăria nu e doar o bucurie eternă, e o perioadă presărată și cu tristeți poate mărunte, poate semnificative... E toamna, anotimpul culorilor arămii și al cerului plumburiu ce cerne picuri ușori de ploaie dansând cu vijelia vântului, al migrației păsărilor spre țările însorite. Covor foșnitor de frunze zgomotoase uscate, vânturate energic deasupra capetelor jucăușe și avide să prindă ultima zi blândă în natură. E vremea neplăcerilor copilăriei
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
față. Interiorul măștii era sidefiu, ca și când un strat al pielii, subțire ca pânza de păianjen, ar fi rămas în scobiturile măștii, dîndu-i un luciu care-n penumbra încăperii țărănești (la geam crengile unui păr bătrân nu lăsau să intre nici măcar plumburiul serii) se arăta asemenea luminii de lună. Co-dajia ținea acea lună ciudată în palmele făcute căuș. Știa că ar trebui să se-ntîmple ceva, dar mai știa că nici o fată care mai trecuse prin asta n-ar fi scos o vorbă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
târâm după noi. Firește că va trebui să-i ducem lui Gualfard capetele lor. Ne întâlnim din nou la apusul soarelui, pe urmă mergem până la drum și ne întoarcem la stânca cea mare. Rutger aruncă o privire îngrijorată către cerul plumburiu. — Dar începe să plouă. Un motiv în plus să ne grăbim, i-o tăie hunul. La scurtă vreme după aceea, cei doi înaintau singuri printre stânci, cu caii la pas, prin apa gâlgâitoare. Nu schimbau nici un cuvânt; fiecare își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și agite brațele, să-i avertizeze cumva pe oamenii aceia, aflați prea departe de el ca să-l vadă ori să-l audă. Dintr-odată, însă, un freamăt confuz îndepărtat se ridică în vale, răsunând straniu, ca un scrâșnet, sub cerul plumburiu. în depărtare, Sebastianus văzu niște oameni revărsându-se în număr tot mai mare dinspre albia secată a râului. întreaga coloană se opri dintr-o dată și păru să șovăie pentru câteva clipe lungi, apoi fu parcă străbătută de un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar... chiar și cei de-acolo, de sus! Izbucni într-un râs isteric: — Ba chiar ei mai mult decât toți! Mai mult decât toți, da! Pronunțând aceste cuvinte, privise înspre munți, ale căror culmi erau ascunse vederii de nori joși, plumburii, ce se întindeau leneș deasupra desișurilor de brazi. Zeci de războinici se apropiaseră, între timp, pe cai, iar acum, strânși cu toții în jurul său, ascultau cu mare atenție ce spunea el. Pe fețele lor dure se puteau citi felurite expresii - de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale scrisului, fu vizibil satisfăcut și își asumă pe dată acea însărcinare, garantând că avea să se dovedească într-adevăr zelos în a nota cu scrupulozitate orice eveniment. Către amiază, cerul, care încă de dimineață începuse să se înnoreze, deveni plumburiu, iar furtuna ce se porni în primele ceasuri de după prânz le încetini puțin mersul. La apus, muiați de apă, se opriră într-o stație de schimb și acolo își luară prima lor cină împreună, având astfel ocazia să se cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câștige timp, părăsind drumul și traversând cu mingan-ul prin vad. Trebuia să se grăbească fiindcă ziua se apropia de sfârșit, iar vremea era în schimbare: vântul bătea tot mai tare, iar pe cer, spre apus, se ridicau repede nori imenși plumburii, străpunși și luminați din când în când de fulgere șerpuitoare. în depărtare răsuna duruitul tunetului: glasul unei puteri divine și necunoscute, a cărei forță el o cunoștea bine și de care avea motive temeinice să se teamă. Astfel că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din fața turnătoriei și a fabricii de mașini-unelte se îngusta, luând aspectul unui drum în formă de pâlnie care ducea în jos, printre clădiri puse parcă la întâmplare unele lângă altele, la capătul cărora fumul se ridica în fuioare spre cerul plumburiu. Clădirile erau negre de funingine, zăpada murdară și W., cu mapa de piele pe genunchi, rămase încă o clipă pe banchetă, la volanul mașinii sale. Mai condusese cândva, în timpul războiului, o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte, la ordinul tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
felul de alge și ierburi de mare de culoare verde, o nuanță aidoma cu cea pe care o avea cămașa sa preferată din acea perioadă. Dacă ai fi deschis ochii doar puțin mai devreme, ți-ai fi dat seama că plumburiul mării anunța schimbarea care avea să se petreacă, care dintr-un individ educat te-a transformat pentru o vreme într-un pușcăriaș, care împreună cu mulți alți intelectuali care n au reușit să spele putina la timp, a ajuns să fie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Chiar și zidurile caselor de lângă stație fuseseră date cu un strat nou de alb. Dar sus, deasupra orașului, acolo unde zeppelinul Hindenburg se deplasa zgomotos de colo-colo ducând un steag olimpic, pe cer se adunase o gașcă țâfnoasă de nori plumburii. Când am ieșit de la metrou, Inge se uită În sus și zise: — Așa le trebuie, să plouă, să se Învețe minte. Și mai bine ar fi să plouă pe toată durata Jocurilor, astea două săptămâni. — Ăsta e singurul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Este simbolic. Este ceea ce simt eu despre viață. Gloațele care zboară sunt în aer. Este viața mea. Am fost împușcată de atât de multe ori. * E un spațiu deschis. Stâlpi din lemn, de înălțimea unui om, se înalță spre cerul plumburiu la o distanță de câte trei picioare. Douăzeci de stâlpi. Buruienile sunt până la brâu. Vântul e aspru. Prizonierii sunt scoși în șuturi din camion și legați de stâlpi. Le sunt scoase cârpele de la ochi. Chipuri lipsite de culoare, unele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În ciorba de lobodă făcută cu cap de miel. Visul că zboară. O roată imensă, ca o margine de sită, În care alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și el peste ape, și aduna portocalele și parcă semăna puțin cu calul, și parcă era chiar calul... Încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când erai de țâță!... Lasă, tanti, că-ți repar eu umbrela! Nu l-am văzut eu pe tâlhar când a luat-o, că nu se Întâmpla una ca asta!” Cu pelerina roșie pe spate, acrobatul a trecut din visul mării plumburii direct În arena circului de la Obor. Banii puși, banii ascunși Între cearșafurile spălate cu sodă și săpun, apretate cu scrobeală de făină și așezate Între flori uscate de levănțică, cinci lei cu țăranca, zece lei cu minerul. Mai furase el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
repede, precum sforile de fum ale caselor care se topesc În cerul de plumb. Sfori de fum care acuma par a curge din cer și cerul ăla gri ar vrea să intre În casele oamenilor și el chiar intră și plumburiul - ăsta cu miros de unt Îți pătrunde În suflet și o mare fericire te inundă. Fericirea de a fi trist, fericirea de a ți se face silă, silă ca și cum ai mânca un pachet Întreg de unt pe nerăsuflate, o silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu miros de unt Îți pătrunde În suflet și o mare fericire te inundă. Fericirea de a fi trist, fericirea de a ți se face silă, silă ca și cum ai mânca un pachet Întreg de unt pe nerăsuflate, o silă gri, plumburie, și ești fericit. Ai și tu scârbă de ceva, o mare scârbă, și nu te mai interesează că „substratul loviturii de stat militare din Gabon este considerat a fi nemulțumirea partidului Uniunea Democrat-Socialistă Gaboneză, condus de Jean Hilaire Aubame, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]