444 matches
-
de hărțuială mai jos de lunca Bârladului! Din spatele voievodului Începea să se audă, tot mai intens, rumoarea pedestrimilor moldovene care Își recucereau pământurile. După-amiaza scădea, Încet, spre seară. Vremea continua să se Încălzească. Ceața dispăruse cu totul, dar cerul era plumburiu. Se apropiară și tropotele miilor de cai moldovenești, porniți la galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor de oaste, poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jur ca și cum ar fi redescoperit frumusețea austeră a iernii În pădurile albe prin care se auzea ușor șuierul vântului. O vreme nici unul dintre ei nu spuse nimic. O singurătate adâncă sosea parcă din mari depărtări, coborând asupra lor din cerul plumburiu. În văi se ghiceau satele ascunse sub troiene. Drumurile erau pustii, căci vremea rea oprise Întoarcerea celor plecați În bejenie. Și, chiar reveniți la casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îndoielnic ca toate informațiile să poată fi strânse chiar atât de repede. Alexandru simți ceva umed pe obraz și, ridicând privirile văzu cu mirare că Începuse, Încet, să cadă lapoviță. Cerul Își pierduse deodată contrastele, iar culoarea dominantă devenise cea plumburie. În spatele ei tânărul pictor simțea, Însă, forța negrului. Norii doar păreau a fi de un gri Închis. În realitate erau absorbiți de negru, ca de o amenințare care se apropia implacabil. 27 decembrie 1475, ora 9.00. Cetatea Albă, Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
venit. Avem și mesaj de la Istanbul. Cinci sute de Cuceritori au pornit spre Balcani, sub comanda lui Amir Baian. Fără luptă nu mai putem ieși. - Nici nu mă așteptam... spuse Angelo, ieșind În pridvor și privind zările apăsate de nori plumburii și de apropiata Înserare. Nici nu mă așteptam... 17 februarie 1476 , Balcanii sârbești Zorile nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bărbați, probabil săteni din Rajput, după cum arătau, ducându-și cămilele și escortând un palanchin cu perdele brodate, purtat pe umeri cu poticniri, de patru dintre ei. Când procesiunea ajunse mai aproape, soarele era deja aproape la orizont. Pe fundalul noros, plumburiu, se întrezăreau fâșii de un roșu agresiv. Forrester așteaptă, în timp ce calul său lovește nerăbdător din copită, în albia râului acum secat. Cei care poartă palanchinul, se opresc ceva mai încolo și lasă jos greutatea. Cu capetele acoperite de enorme turbane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de dor, o nestemată, Curcubeu în zare tremurând. Spune-mi că sunt stea strălucitoare, Zâmbetul din ochi nevinovat, Pulbere de cer vindecătoare, Murmur de izvor, gândul curat. Spune-mi că iubirea ți-e întreagă Chiar de-i cerul trist și plumburiu; Firul vieții infinit ne leagă Cu lumini de soare auriu. De nu-mi spui nimic, doar cu privirea, Toată fericirea-mi dăruiești. Mare nesfârșită ți-e iubirea; N-o cuprind cu brațe omenești! Inimă și nea în acordul iernii, clare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
perle aurite pe florile arcuite ca niște cupe în care se îneacă cerul întreg și nopțile încețoșate de vise. Răsărit Spre răsărit, soarele, retezat pe jumătate, dă să se ridice în albăstrimea cețoasă a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se cernea în pânze subțiri peste el. Crâmpeie Lacrimile de plumb ale cerului, trezesc în suflet mișcări ondulatorii, așezat pe ramurile unei clipe, crâmpeie de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care parcă nu mai Îndrăzneau să curgă. Nici măcar bușteni nu pluteau pe oglinda apei, darămite vapoare... Nedumerit și Încruntat, omul Își duse mâinile spre tâmple. De prea marele zgomot Îndurat pe drum, urechile Îi sângeraseră. Îndreptă palmele Înroșite către cerul plumburiu și, pentru că știa că nu vede nimeni ce face el acolo, nu-i fu rușine să dea drumul lacrimilor și să Întrebe Înlăuntrul lui: „De ce?“. Sărătura ochilor se uscase demult pe față când ajunse În sat. „Nu e nici dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica pierdută a oceanului îmblânzit... Speriați, își acoperă unii altora pliscurile chinuite, ca atunci , în copilărie, când bunicile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
noapte. Eu răsuflu eliberată... O rază de lumină îmi creionează fața. -Ce faceți? Scrieți un poem? Interesante aceste cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Este simbolic. Este ceea ce simt eu despre viață. Gloațele care zboară sunt în aer. Este viața mea. Am fost împușcată de atât de multe ori. * E un spațiu deschis. Stâlpi din lemn, de înălțimea unui om, se înalță spre cerul plumburiu la o distanță de câte trei picioare. Douăzeci de stâlpi. Buruienile sunt până la brâu. Vântul e aspru. Prizonierii sunt scoși în șuturi din camion și legați de stâlpi. Le sunt scoase cârpele de la ochi. Chipuri lipsite de culoare, unele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din grădină În care n-au mai rămas decât tulpinile Înnegrite, cu spinii muiați de umezeală, ale trandafirilor, poți foarte ușor să te crezi În noiembrie sau ianuarie. Chelit de frunze, teiul se desenează uscat și negru, pe un cer plumburiu, la fel de murdar ca fațada murdară a casei de vizavi. Pe trotuar, vântul a dispus praful subțire În figuri ciudate, ca apa mării, după ce se retrage de pe nisip. Are Încă În memorie, proaspăt, albastrul intens al Mediteranei... — ...Spui că ai Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bar. Așa arăta și ea cândva, dar În rest, ce diferență! Și de mult nu mai are nici un chef să explice nimănui ceea ce, de atâtea zeci de ani, se străduiește să uite. Lumina galbenă, roșie, care se Întețește deasupra Rinului plumburiu, până atinge dealurile roșii, până atinge cerul roșu-prăfos, În timp ce ea aleargă pe bicicletă, aleargă, cine a spus că pe Bergstrassse, acolo, a căzut bomba? Gâtul Îi e Înfundat cu praful cenușiu, gustul de ars, de funingine, pe limbă, icnește, bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
imensitatea întinderii de apă ce se deschidea în fața lui. Dacă-și închipuise că zăpada, orașul și valurile epuizaseră definitiv capacitatea lui de a se mira, spectacolul pe care răsăritul îl oferi ochilor săi corectă din nou acestă greșeală, căci cenușiul plumburiu și metalic al unei mări vălurite și amenințătoare avu darul să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o transă în timpul căreia rămase nemișcat și absorbit, ca o statuie fără viață. Apoi, prima rază de soare descompuse cenușiul într-un albastru luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de burți cu mici, bere și gogoși sunt acum prada vântului puternic. Hotelurile jerpelite aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei țipă disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături. Ne întoarcem pe malul ghiolului, printre stuf și papură. Nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul de lângă vizitiu se îndoi de spate. Din dosul gării, brișcă, după câțiva pași, coti pe drumul nepietruit care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu nori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plece, îi zise semnificativ: ― N-ar fi rău să treci după-masă pe la Cameră, puiule! Poate să fie iar ceva interesant! Și mâine să vii mai de dimineață la redacție, ai înțeles? Marți dimineața soarele scoase capul de după perdeaua de nori plumburii. În bătaia razelor calde, țăranii se îmbulzeau împrejurul cârciumii lui Busuioc, să afle ce-o fi pus la cale aseară boierii la curtea bătrânului. Primarul, mieros și glumeț, le spunea mereu: ― Măi băieți, nu vă pierdeți vremea degeaba, măi!... Ori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a face cu expresia unui pattern mult mai răspîndit, care a început să organizeze reacțiile și atitudinile societății româ nești în general. Mi-am adus aminte de vechiul banc cu cei doi pensionari din Cișmigiu care privesc în tăcere cerul plumburiu. „O să plouă...”, zice unul după ceva timp. „Mai dă i dracu’ de comuniști !”, îi răspunde, prompt, celălalt. Cam așa și noi : orice ni se întîmplă, orice facem, orice auzim devine doar pretext pentru a ne exprima nemulțumirea și a conchide
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de ani, George, patruzeci și patru, Brian, patruzeci și unu, Tom, douăzeci, iar Adam, opt ani. Evenimentele din orașul nostru În după-amiaza răcoroasă de primăvară, o pasăre cânta în grădina Belmont. Cerul era pe jumătate senin și luminos, pe jumătate plumburiu, încărcat. La un moment dat apăruse un curcubeu intens colorat, dar se topise cu repeziciune. În salon ardea un foc vesel, de butuci. În picioare, lângă cămin, stătea Alexandra McCaffrey, născută Stillowen. Iar lângă ușă stătea bătrâna ei servitoare, Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nefolosindu-și plinul vocii, ci cântând aproape murmurat, cu un glas de cristal. Și când ajunseră în Travancore Avenue, deși nu aveau propriu-zis lacrimi în ochi, își simțeau, amândoi, inimile încărcate de tristețe și dor. Dumnezeule, ninge! O tăcere grea, plumburie, se înstăpânise din zori peste oraș. Cerul, ca o cupolă joasă, solidă, opacă, boltită peste acoperișuri, se colorase întâi în cenușiu, apoi într-un gălbui, care se decolorase aproape în alb. Acum, fulgi minusculi de zăpadă, abia perceptibili, dansau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vapor, l-am auzit invitând niște adolescente în Elveția. Le promitea că va suporta el cheltuielile. 19 noiembrie (sîmbătă) Sosim la Istanbul, dimineața, pe o ceață vâscoasă și pe o mare care nu mai are pacea de ieri. Ceru! e plumburiu și începe să plouă mărunt. Sunt unsprezece grade afară, ne anunță vocea feminină pe care m-am obișnuit s-o aud în difuzoare. Cobor și mă îndrept spre autobuzul nr. 10, repartizat scriitorilor români. Pentru prima oară, avem o traducătoare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sunt un cuplu inseparabil, cu o alură de siamezi burghezi. Există, în conformația lor intelectuală și vestimentară, în rigiditatea mecanică a mișcărilor lor, un amestec, savant, de desen în maniera lui Magritte (acei domni cu melon interșanjabili coborând din cerul plumburiu) și de vervă apocaliptică de teatru absurd ionescian. Catastrofele în care intră cu seninătatea decerebrată a celui care se crede a fi Sherlock Holmes sunt forma lor particulară de inițiere în tainele lumii. Relația dintre cei doi agenți burghezi și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
PRIMELE BRASERII ÎȘI DESCHID UȘILE SPRE TEJGHELE ÎNCĂRCATE DE AFIȘE: "NU MAI AVEM CAFEA", "VENIȚI CU ZAHĂRUL DUMNEAVOASTRĂ" ETC. APOI SE DESCHID PRĂVĂLIILE, STRĂZILE SE ÎNVIOREAZĂ: ÎN ACELAȘI TIMP, LUMINA SE INTENSIFICĂ, IAR CĂLDURA DĂ PUȚIN CÂTE PUȚIN O CULOARE PLUMBURIE CERULUI DE IULIE. ESTE ORA CÂND CEI CE NU FAC NIMIC SE ÎNCUMETĂ SĂ IASĂ PE BULEVARDE. CEI MAI MULȚI PAR CĂ SE STRĂDUIESC SĂ ÎNDEPĂRTEZE CIUMA PRIN ETALAREA LUXULUI LOR. ÎN FIECARE ZI, PE LA ORELE UNSPREZECE, PE ARTERELE PRINCIPALE, EXISTĂ UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
l-a crispat puțin, copilul s-a chircit, s-a retras în fundul patului, cuprins de spaima flăcării care îl ardea și își agita înnebunit capul azvârlind pătura. Lacrimi mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la capătul crizei, epuizat, crispându-și picioarele osoase și brațele a căror carne se topise în patruzeci și opt de ore, copilul a luat în patul pustiit o poză de crucificat grotescă. Tarrou s-a aplecat asupra lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]