900 matches
-
ceea ce e popular; culturile de clasă instituiau un univers clar și solid de principii și de reguli puternic ierarhizate și asimilate de subiecți. Această ordine ierarhică și ierarhizantă s-a dislocat ori s-a dezagregat în beneficiul sistemelor dereglementate și pluraliste, al clasamentelor imprecise și amestecate, lăsând pe seama individului ceea ce, până acum, se baza pe reguli și pe stiluri de viață comunitare. Rezultă de aici îndoieli și temeri individuale privind aspecte ale consumului care, în trecut, erau de la sine înțelese, organizate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
din 24, 365de zile din 365, oamenii vor deveni în curând turbo-consumatori pe tot parcursul vieții, de la 1 la 100 de ani. Domnia papy-boomer-ilor anunță cumva sfârșitul culturii „împotriva bătrânilor”, dispariția dictaturii tinereții? Faza III instituie oare regimul tolerant și pluralist al tuturor vârstelor? Să nu confundăm logica comercială cu cultura trăită cotidiană: dacă este adevărat că epoca ostracizării „bătrânilor” a luat sfârșit, asta nu înseamnă că jeunismul dispare. Dimpotrivă, este valabilă reciproca: întrucât, dacă seniorii devin mai vizibili în publicitate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de o parte, divertismentul poate produce unitate și coeziune socială, dar, pe de altă parte, el generează mai ales disociere, diseminare, eterogenitate socială, gusturile unora nefiind câtuși de puțin împărtășite de ceilalți. Via divertisment se constituie însuși universul relativist și pluralist al principiului „fiecare cu gusturile sale”. Cu câteva excepții, divertismentul reproduce nu atât o supremație a colectivului asupra principiului individual, cât o diviziune pașnică a socialului făcută din dispersia individualistă a gustului și a comportamentelor. Deși numeroase divertismente sunt trăite
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
că inegalitățile vestimentare nu mai generează complexe, întrucât până și stilurile mai disparate au drept de cetate, iar importanța aparenței vestimentare se află în declin, sentimentele de ranchiună din acest domeniu s-au diminuat în mod semnificativ. În acest context pluralist și descentrat, oamenii - cu excepția adolescenților, totuși - nu mai încearcă nicio plăcere în a suscita invidia altora arborând ținute de ultimă tendință. Pentru cei mai mulți contează nu să provoace invidia, ci să poarte ce le place, ce le vine bine, ceea ce reflectă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Nu asistăm la o dispariție catastrofică a valorilor, ci la avântul moralelor în conflict, la înmulțirea sistemelor de valori, la diversitatea concepțiilor asupra binelui, care trebuie interpretate ca o aprofundare a autonomiei sferei morale, ca semn al unei societăți liberale pluraliste în care valorile și expresiile lor sociale s-au emancipat de sub autoritatea Bisericii și a tradiției 34. Pe de o parte, asistăm la slăbirea puterii democrației asupra ei înseși, pe de alta, la întărirea voinței de însușire de către societate și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nici superficialitatea, nici „profunzimea”, nici distracția frivolă, nici edificarea anevoioasă a sinelui. În cursul vieții omul se schimbă, iar noi nu așteptăm mereu aceleași satisfacții de la viață. Așadar, n-ar putea exista altă filosofie a fericirii decât una neuniformă și pluralistă: o filosofie mai mai curând eclectică decât sceptică, mai curând definitivă decât mobilă. În cadrul unei problematici „dispersate”, ceea ce trebuie să denunțăm este nu atât consumerismul însuși, cât extinderea sau dominația sa, care împiedică dezvoltarea diversității potențialităților umane. Prin aceasta, societatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sens atunci când se descrie apariția unui întreg șir de instituții în perioada de confuzie imediat următoare căderii regimurilor autoritare. Însă conceptul de „societate civilă” care domină dezbaterile purtate de specialiștii americani în democratizare are un sens mai îngust și mai pluralist. Încorporând tezele unor teoreticieni precum Hobbes, Lockexe "Locke, John", Humexe "Hume, David", Madison, Hegel și de Tocquevillexe "Tocqueville, Alexis de", acest concept mai restrâns ar trebui să le dea savanților feminiști motive de îngrijorare. Criticile feministe aduse concepțiilor asupra naturii
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
materia inertă. Exemplificând, Marc Augé enumeră o întreagă serie de efigii, statui-fetiș, dar și simple urcioare, formând împreună un veritabil sistem în care zeii stau alături de strămoșii morți și care nu poate fi înțeles decât în relație cu o concepție pluralistă despre ființa umană, potrivit căreia o parte a individului continuă să rămână în strînsă legătură cu strămoșii, între vii și morți neexistând o separație radicală. În fiecare ființă vie, ceva veghează la păstrarea sufletului ancestral ce urmează să se reincarneze
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și exigențe axiologice atrage după sine o serie de interogații psihologice și filosofice: de unde vin aceste criterii în funcție de care se face o apreciere? Cine are sarcina să le prescrie? Ce probleme deontologice se ridică în acest context? Într-o societate pluralistă, unde coexistă mai multe scări valorice și se realizează o educație interculturală, la care cod valoric se va face referință? Dar dacă valorile educaționale intră în conflict, în anumite împrejurări istorice (să ne amintim că, uneori, înainte de 1989, una se
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
psihoterapia bazată pe dovezi nu trebuie să adere rigid la pozitivismul bazat pe cercetări, ci poate îmbrățișa o schimbare filozofică, politică și socială către un punct de vedere extins care constituie dovada științifică (Chwalisz, 2003Ă. Oricum, dezvoltarea și implementarea metodologiilor pluraliste pentru evaluarea hipnoterapiei sunt extrem de scumpe și consumatoare de timp și sprijinul din partea insituțiilor este improbabil. Dilema majoră este aceea a realizării studiilor calitative la scară mică care nu satisface cerințele criteriilor actuale bazate pe dovezi, comparativ cu acelea care
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
1.3. Rețelele din perspectiva teoriei organizaționale Din perspectivă organizațională se pot distinge rețele ierarhice și rețele ale pieței. Cele mai răspândite puncte de vedere cu privire la rețelele de politici se referă la pattern-ul intermedierii intereselor, iar referențialele aparțin abordărilor pluraliste și corporatiste. Din perspectiva abordării matematice a teoriei rețelelor, o rețea este o relație stabilită între două sau mai multe entități (Knoke, 1990; Parrson, 1993; Wasserman și Faust, 1994). Distincția dintre ierarhie și rețea se referă la structura și la
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
cooperare și colaborare trebuie să fie transparente. O considerație semnificativă referitoare la implicarea cetățenilor este aceea conform căreia statele democratice moderne reprezintă sisteme de afaceri extrem de complexe, strâns legate de economia de piață și însărcinate cu guvernanța societăților, care sunt pluraliste din punct de vedere etnic, al varietății culturale și religioase, și acestea fără a mai Ține cont de matricea valorilor personale și politice individuale, pe care o astfel de diversitate le implică. Acest lucru face ca implicarea cetățenilor în deliberarea
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
despre guvernanță și proiectarea politicilor publice să nu reprezinte o sarcină simplă. Referitor la acest subiect, teoreticianul James Bohman afirmă: „Este adevărat că aranjamentele actuale... nu promovează acel tip de deliberare publică de care este nevoie în societăți complexe și pluraliste” (Bohman, 1996, p. 243). Există, desigur, și alte argumente pentru implicarea comunității dincolo de imperativele etice ale democrației și promovarea conceptului de cetățean. Prin participarea cetățenilor, guvernele pot beneficia de cunoștințe de specialitate care depășesc sfera lor imediată de informații, expertiză
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
este nou, pentru că oferă un alt mod de a gândire cu privire la politicile publice, respectiv o gândire ce depășește nivelul instituțiilor formale și al proceselor politicilor publice asumate de state și guverne; și este un concept vechi din pricina opoziției dintre concepțiile pluraliste și moniste ale politicilor publice, precum și dintre abordările bottom-up (jos în sus) și top-down (sus în jos). Altfel spus, este un concept care presupune o reflecție sistematică asupra politicilor și naturii guvernării. Liesbet Hooghe și Gary Marks au fost printre
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
crizei statului: pe de o parte, noul management public, care face parte din prima generație de reforme, în general ca răspuns la criza financiară și nevoia de eficientizare a statului; pe de altă parte, noua guvernare (new governance) sau guvernarea pluralistă, ce se impune începând cu anii ’90, ca urmare a schimbărilor sociale, demografice și tehnologice care reclamă deopotrivă soluții colective pentru problemele societății. Cele două diferă în funcție de felul în care concep piața și guvernarea și de incidențele lor în sectorul
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
un etos specific funcției publice, fundamentat în special pe responsabilitatea publică și mai puțin pe controlul stimulentelor acordate angajaților. Piața nu produce de la sine soluțiile dezirabile; ele sunt rezultatele negocierii principiilorșiimplementării politicilor publice, iar rolul fundamental revine guvernării, soluțiilor colective, pluraliste, însă în care statul nu este decât unul dintre actori. Noua guvernare vizează, pe de o parte, procesul de elaborare a politicilor publice, dar și, pe de altă parte, guvernarea organizațiilor sectorului public prin care sunt implementate politicile. În general
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
economică externă pentru țările în tranziție drept „un transfer de resurse, atât pe bază concesională, cât și neconcesională din partea unor organisme oficiale (bilaterale și multilaterale), cu scopul de a sprijini procesul de tranziție, construind economii de piață și dezvoltând democrații pluraliste”. Alte studii, printre care și cel al OECD, consideră că trebuie făcută o distincție clară între politica Uniunii Europene destinată actualilor sau potențialilor membri (unde putem discuta de ajutoare de coeziune sau tranziție) și ajutoarele pentru dezvoltarea țărilor subdezvoltate din
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
lucrurile se petrec într-un Lebenszusammenhang care le marchează "stilistic" și le diferențiază în specificitatea lor. Departe de a mai fi unitare sau totalizatoare, construcțiile teoretice devin unice. Apoi trebuie să mai observăm că de vreo două secole încoace, tendințele pluraliste câștigă în importanță și dintr-un alt motiv. Ele se manifestă pe fondul ascensiunii spiritului pozitiv care a generat în epoca modernă o neostoită nevoie de a stabili criterii, de a delimita, de a defini și a clasifica, multiplicând mereu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al neutralității în disputele dintre doi sau mai mulți oameni. Ele nu pot fi pe principiul stalinist! elemente de represiune, mașini impersonale de strivit oameni și destine prin exponenții înregimentați politic. Întreg factorul instituțional este de regândit dintr-o perspectivă pluralistă a exercitării cunoașterii și puterii. Decizionalul represiv e starea latentă a conflictelor. Concepția "absolutistă" a lui Foucault despre raporturile puterii-cunoaștere provine și din ipostaza sa de mare luptător, al doilea după Nietzsche, împotriva marelui mit occidental, cum numea gânditorul francez
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
forme de expresie civică, un instrument al reconstrucției viitoare. Ce să-i urez, în această clipă a răscumpărării, decât un maxim impact în lumea noastră, încă tulburată de răsturnările produse, dar gata să asume din mers exercițiul salutar al democrației pluraliste? Dialog, XX, 134/ dec 1989, p.1 QUO VADIS? Paradoxul utopiei totalitare e de a realiza vidul acolo unde își închipuie că a instituit o societate perfectă, armonia cea mai deplină. Peste tot în jurul nostru, experiențele de după ultimul război au
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și toleranță. "Din parte-mi, spunea el, orice poziție istorică mi-a părut întotdeauna acceptabilă, numai să nu excludă vreo poziție pe care se poate situa istoricul". E lesne de observat coincidența dintre această atitudine în plan istoriografic și deschiderea pluralistă pe care lumea contemporană o reclamă oriunde sub unghi politic. Planurile se intersectează, cele două registre ale realului comunică între ele, aceeași nevoie adâncă de adevăr le nutrește pe amândouă. Momentul de față, unul dintre cele mai însemnate din întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
drepturile politice restrânse, confuzia și mizeria capătă dimensiuni alarmante 1. Este ceea ce s-a întâmplat în România după ultima conflagrație mondială, când aproape nimic din ceea ce asigurase mai înainte echilibrul social n-a mai fost valabil. Reînnodarea firului cu tradiția pluralistă era foarte dificilă. După entuziasmul din primele clipe, entuziasm ce a dus la crearea unui mare număr de partide politice (fapt pozitiv, în sine), s-a crezut că e posibilă o revenire bruscă la valorile tradiționale. Acum știm că a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dezvoltării în direcția dorită. Nimeni n-a definit mai bine această direcție decât M. Kogălniceanu, atunci când reclama, la 1857, să se refuze atât "zidul chinezesc" al conservatorismului cât și republica socială a spiritelor utopice, pentru a se construi o societate pluralistă, întemeiată pe libertatea de conștiință, egalitatea înaintea legii, respectul individului și al proprietății etc. S-a ajuns astfel la adoptarea principiului unirii, ca exigență supremă și imediată, alături de cel al autonomiei depline, al prințului străin, al neutralității, al legiferării printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
End of History?), sfârșit pe care autorul îl plasează în ordinea imanentă, chiar dacă pe sema unor concepte de sursă hegeliană. Ideea autorului e că s-a ajuns, în lumea contemporană, la un grad destul de înalt de generalizare a valorilor democrației pluraliste pentru a se putea vorbi de începutul unei ere noi, nu lipsită de fricțiuni, care e postistoria. Era un fenomen ce privește deocamdată lumea apuseană și el anunță o relativă uniformizare economică a diverselor zone, pe seama unui mercantilism ce va
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sens existenței. Pentru fiecare creator, absolutul înseamnă altceva, iar "reușitele, de obicei, sunt moniste"3: în timp ce Molière creează avarul, Shakespeare este creatorul însetatului de putere, iar Balzac, al ambițiosului social, la Sábato se poate vorbi de o depășire, el e pluralist, pentru că personajele sale sunt purtătoare a celor trei ipostaze ale absolutului: puritatea eroica, înțelepciunea simpatetica și extazul, mai ales cel artistic, toate fiind forme de împlinire umană. Și nu numai personajele sale, ci viața sa este o ipostază a absolutului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]