983 matches
-
București), 21 sept. 1975 Mult stimate Domnule Dimitriu, Nu am mai primit nici un rând de la Dv. de atîta timp! De ce?29 Sunt În adevăr nerăbdătoare de a afla un rezultat cu privire la manuscrisul meu SERI LA ROTOPĂNEȘTI. În fiecare dimineață aștept poștașul, care nu vine... Mă frământă tot felul de gânduri. Aș Îndrăzni să vă mai rog ceva: Dacă aveți nevoie de sculptură, de vreun monument, gândiți-vă la Ada Medrea 30. Aștept cu nerăbdare un rapid răspuns. Cu toată considerația și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Academia de Înalte Studii Comerciale era și un condeier de talent, care a publicat mult În presa vremii, iar În arhiva personală avea numeroase manuscrise - romane, povestiri etc. Din păcate, deși trimisă recomandat, autobiografia cu pricina a stârnit curiozitatea unor poștași care au semnat de primire În locul meu și astfel n-a mai ajuns la „Galerie”. A trebuit să cer alt exemplar, pe care l-am adus personal la Muzeu. Împrejurările nu-mi permit să dau alte explicații. Față de profesor a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nu’l ascultau și treceau înainte spre Pungești”. Din mărturia lui Ion V. Lache, am aflat că V. Enacache Tofan, cel bănuit de către autorități că ar fi unul din capii răzmeriței, era crâșmar în satul Gârceni. Iată ce scria declarantul poștaș: „...ajungând pe la crâșma lui V. Enacache Tofan, l’am găsit pe acesta cu șeaua pusă pe cal și m’a oprit puțin zicând că merge și el cu mine și (...) am plecat amândoi spunându-mi că se duce la Pungești
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
pe acesta cu șeaua pusă pe cal și m’a oprit puțin zicând că merge și el cu mine și (...) am plecat amândoi spunându-mi că se duce la Pungești să ia niște zahăr pentru dugheană”. Cu toate că auzind povestea de la poștaș, Tofan „...a dat bice calului și a luat’o înaintea mea”, totuși Ion Lache, luat la întrebări fiind, a recunoscut că „...nu știu ce a făcut V. Enacache Tofan după ce s’a despărțit de mine”. Prin urmare, încă o fundătură pentru procurorul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Tot ceea ce ținea de unitatea operativă. M. M.: Absolut tot. S-au sistat concediile, s-au sistat permisiile, s-a sistat tot. Am trimis telegrame, că avea telegramă gata completată fiecare când pleca în concediu sau permisie. S-a dus poștașul cu ele, le-a depus, s-au trimis telegrame să-i cheme din concedii, din misiuni, din permisii. S. B.: Știu că au venit camarazii de la Timișoara. Pe 18 au ajuns. Și cei de la Iași ne-au adus de acolo
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
gem de zmeură. Am băut din cidrul local și m-am străduit să-l găsesc gustos. Problema vinului continuă să-mi întunece orizontul. Am mai găsit câteva scrisori în cotețul de câini. Se pare că sosesc cam neregulat, iar pe poștaș încă nu l-am văzut la față. De la Lizzie nici un cuvânt. În schimb, o misivă de la vărul meu James, pe care o voi copia aici. E caracteristică pentru el. „Dragul meu Charles, înțeleg că ai cumpărat o casă la malul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
părintelui vine la școală și strigă în gura mare "Domnul student Barbu este invitat la masă de către Prea Sfinția-Sa Părintele Bâsnă". Toți au început să facă haz și să mă felicite de o asemenea ocazie. I-am spus însă poștașului să comunice părintelui că nu pot să-mi permit a sta la masă alături de profesorii mei. Deși mulți colegi au înțeles că sunt într-o situație dificilă, dată fiind distanța enormă pe atunci între profesori și studenți, au considerat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
doar Cristi, care mă hutuchește ori de câte ori Îmi ascut gheruțele pe cotorul vreuneia din mult mai puținele lui cărți. Cum m’am Împrietenit cu Grinuț, peste cei 400 de kilometri care ne despart? Simplu. Prin corespondență, eu având mereu la dispoziție poștașul personal: tot Cristi. Căci, ori de câte ori ajunge cu treburi pe la București, musai se Întâlnește cu Grinuț, care - zice-ți voi - pisicindu-se, Îl adulmecă. Iar bietul Cristi nu miroase a nimic altceva decât „a mine“, a parfum „Chat noir“. Așa cum eram Înainte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o pune mereu În antiteză cu ceea ce el numește „făcătura din bucătăria de la etajul X“, care miroase a folclor (pe deasupra) dar e (pe dinăuntru) creația individuală a cuiva care amestecă În cratiță tradiția cu elemente ale vieții moderne, precum scrisoarea, poștașul și, nu peste mult, cu e-mail ul pe care-l așteaptă știu eu ce măicuță (evident) bătrână și părăsită de plozi. À propos: În lumea animală, mama Însăși Își gonește din cuib puii deîndată ce simte că aceia Își pot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ducea ultimele zile în casa părintească. Bătrânețea ei număra tot atâția ani cât număra și locuința. Rareori, femeia se arăta oamenilor din cartier. Atunci doar când se ducea să-și cumpere de mâncare de la magazin. Singurul care o vedea era poștașul ce-i aducea pensia ei mică. Ea nu-l primea decât până la ușă și după ce lua banii îi închidea ușa în nas. Dar poștașul se obișnuise. La început i-a fost cam greu, apoi s-a consolat. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
doar când se ducea să-și cumpere de mâncare de la magazin. Singurul care o vedea era poștașul ce-i aducea pensia ei mică. Ea nu-l primea decât până la ușă și după ce lua banii îi închidea ușa în nas. Dar poștașul se obișnuise. La început i-a fost cam greu, apoi s-a consolat. Într-un fel o înțelegea pe bătrână fiindcă avea și el suflet și o mamă de aceeași vârstă. Cu toate că nu primea bacșiș, o înțelegea mai departe pensia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o înțelegea pe bătrână fiindcă avea și el suflet și o mamă de aceeași vârstă. Cu toate că nu primea bacșiș, o înțelegea mai departe pensia ei venea regulat ca și avionul de București. Uneori, simțindu-se prea alergat de șeful lui, poștașul o drăcuia pe bătrână în gând: Baba cloanța asta când o să plece pe lumea cealaltă! Să vină aici un om cumsecade care să-mi dea și mie bacșișul ce mi se cuvine. Poștașul gândea așa fiindcă era supărat pe șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
simțindu-se prea alergat de șeful lui, poștașul o drăcuia pe bătrână în gând: Baba cloanța asta când o să plece pe lumea cealaltă! Să vină aici un om cumsecade care să-mi dea și mie bacșișul ce mi se cuvine. Poștașul gândea așa fiindcă era supărat pe șef și decât să-l înjure pe el, prefera s-o drăcuiască pe bătrână. În rest, era un băiat de treabă, locuia la bloc și părea mulțumit de viața lui. Ba, uneori, spunea: N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
repetă de câteva ori: Ea moștenește casa, ea. De un timp, fiica savantului nu mai ieșea în curte. Vecinii s-au alarmat, dar n-au făcut nimic. Seară de seară locuința ei rămânea în beznă. Într-o zi a venit poștașul. Bătrâna primise o telegramă din Franța: strănepoata anunța că vine în țară. Poștașul a bătut cu pumnul în ușă, s-a apucat să bată în geam, la una și la alta din ferestre. Nimic, nici o mișcare, nici un zgomot și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu mai ieșea în curte. Vecinii s-au alarmat, dar n-au făcut nimic. Seară de seară locuința ei rămânea în beznă. Într-o zi a venit poștașul. Bătrâna primise o telegramă din Franța: strănepoata anunța că vine în țară. Poștașul a bătut cu pumnul în ușă, s-a apucat să bată în geam, la una și la alta din ferestre. Nimic, nici o mișcare, nici un zgomot și a plecat. A doua zi a venit din nou. A sunat de multe ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
numai când le vine rândul și atunci, pe ultimul drum. În casa cea veche și crăpată s-a mutat un bărbat în vârstă, fost aviator. Un om sărac, cu o pensie mică cât și a fiicei profesorului. Omul părea ursuz. Poștașul n-a avut noroc. Deși aviatorul îi dădea bacșiș, îl lua la rost că a venit prea târziu cu pensia. În scurt timp s-au împrietenit însă, încât poștașul de câte ori trecea pe lângă clădirea dărăpănată și cu tencuiala căzută de la cutremur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o pensie mică cât și a fiicei profesorului. Omul părea ursuz. Poștașul n-a avut noroc. Deși aviatorul îi dădea bacșiș, îl lua la rost că a venit prea târziu cu pensia. În scurt timp s-au împrietenit însă, încât poștașul de câte ori trecea pe lângă clădirea dărăpănată și cu tencuiala căzută de la cutremur se oprea, suna la ușă, fostul aviator deschidea, îl chema înăuntru și stăteau de vorbă. Bătrânul n-avea ce face toată ziua, simțea nevoia să vorbească cu cineva. Poștașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
poștașul de câte ori trecea pe lângă clădirea dărăpănată și cu tencuiala căzută de la cutremur se oprea, suna la ușă, fostul aviator deschidea, îl chema înăuntru și stăteau de vorbă. Bătrânul n-avea ce face toată ziua, simțea nevoia să vorbească cu cineva. Poștașul venea pentru bacșiș și pentru un pahar mare de țuică. După ce bea și el două pahare, începeau poveștile...Odată, povestea aviatorul ne-am rătăcit pe mare. Zburam la șase mii de metri altitudine. Fuseserăm urmăriți de două avioane inamice. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
luat în primire avionul și l-au cercetat. Unul din ei a venit la mine și mi-a spus: Vino să vezi. Și mi-a arătat blindajul din dreptul pieptului meu. Dacă nu era ăsta, erai mort. Uite, aici, glonțul! Poștașul pleca mulțumit după ce asculta astfel de povești și își bea țuica, oferită cu prietenie de fostul aviator. A doua zi revenea, avea de adus scrisori, ziare, telegrame și pensiile bătrânilor din cartier. Când își termina mai repede treaba, se oprea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și se întreba cu glas tare (nu-l auzea nimeni) cum de a ajuns el să locuiască într-o hardughie. Și găsea un motiv, cel mai cunoscut pentru el războiul. Apoi se întindea liniștit în pat și-l aștepta pe poștaș. Dar nu se mai supăra ca altădată dacă întârzia, fiindcă deveniseră prieteni, buni prieteni. Într-o zi fostul aviator era plecat la o întrunire cu foștii colegi de aviație. Norocul i-a surâs încă o dată. Pe stradă a trecut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Tot ceea ce ținea de unitatea operativă. M. M.: Absolut tot. S-au sistat concediile, s-au sistat permisiile, s-a sistat tot. Am trimis telegrame, că avea telegramă gata completată fiecare când pleca în concediu sau permisie. S-a dus poștașul cu ele, le-a depus, s-au trimis telegrame să-i cheme din concedii, din misiuni, din permisii. S. B.: Știu că au venit camarazii de la Timișoara. Pe 18 au ajuns. Și cei de la Iași ne-au adus de acolo
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ori "confecționer cretă școlară" (733109), ori "confecționer plute" unde-or mai fi plutind plutele meșterite de specialiștii 723104? Interesant este că sunt considerate meserii distincte aceea de călugăr (348001) față de călugăriță (348002), de unde sugestia că profesia de (să spunem) învățător, poștaș, vatman, se divide și ea pe sexe. Oare cum s-o fi făcând distincția între "agricultor"(611101) și "agricultor în culturi vegetale și crescător de animale" (613001)? De-a dreptul scandaloasă este includerea în "Nomenclator" și, astfel, legitimarea meseriei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe banii Statului decât să muncească. În unele sate, beneficiarii de ajutoare sociale, pensii, alocații pentru copii le consumă în avans la bar, prăvălie, cârciumă, evidența aflându-se în caietele comercianților. Când acestea se distribuie, banii trec direct din tolba poștașului în sertarul omului de afaceri, sătenii ajungând acasă, pe două cărări, doar cu cuponul. Coborâții pe pământ își consumă timpul și cu cei trei câini, cele trei pisici, cu păsările multe și felurite, cu grădina de zarzavat, cu vița-de-vie întinsă
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mail transfer protocol - care a făcut posibil schimbul de mesaje e-mail Între sisteme de calculatoare eterogene. Astfel, puteai trimite mesaje e-mail altor persoane fără să te preocupe ce hardware sau serviciu de e-mail au. Dintr-odată, lumea beneficia de un poștaș electronic care distribuia corespondența oriunde rapid și ieftin, În ciuda ploii, lapoviței sau ninsorii. Însă, pentru a deveni Într-adevăr plată, compania ta avea nevoie de mai mult decât posibilitatea de a trimite e-mail-uri. Toate departamentele tale interne - vânzări, marketing, fabricație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
știe satul nu știe, [comedie locală în 2 acte] Dl. Drumăreseu, [comedie locală în 2 acte cu cânt] Copiii, dramă [în 3 acte], traducție Copiii regimentului, comedie [în 2 acte], tradusă Junețea lui Mirabeau, dramă [în 5 acte], tradusă Jean poștașul, [dramă în 5 acte, traducțiune] Trăsnetul, comedie tradusă. Marchizul caporal, id. id. Marchizul Arpagon, id. id. Maura, id. id. Nepotul lui Poupiniac, dramă [în 4 acte], tradusă Muzicele, comedie tradusă, [în 4 acte] Pălăria ceasornicarului, comedie tradusă, [într-un act
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]