1,541 matches
-
nu lezeze, să nu dinamiteze amiciții, să nu condamne la singurătate, la singurătăți. Piesa a avut un impact puternic și imediat. Satisface perfect nevoia de temă consistentă, ușor sofisticată, ambalată inteligent în straturi de umor rafinat, de comic firesc, de poantă vie. A fost tradusă, premiată, pusă în scenă, a circulat iute fascinîndu-i atît pe oamenii de teatru, cît și pe spectatori. În anul 2001, dacă nu mă înșel, regizorul și profesorul Valeriu Moisescu m-a invitat, generos, la un examen
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
hiperbolei groase, mărind pragul de exagerare a detaliilor pînă la proporțiile unui fenomen grotesc. Dar grotescul - după cum scrie Dana Percec - „în sensul etimologic de grottoesc, cuprinde tot ce este întunecat, visceral, ascuns și josnic.“ (p. 62). Așadar grotescul nu e poanta facilă inspirată de un temperament histrionic, ci sluțenia de ospiciu care dă nașterii înfiorării. Grotescul nu te binedispune, ci te indispune, iar cu timpul începe să te înspăimînte: căci realizezi că lumea e cu mult mai smintită decît te-ai
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
cu ironie, multă, cu tonuri cabotine ca să nu eșueze în verdicte. Și-a salvat discursul artistic de la rigiditate prin complicitatea bufonului, a clovnului trist. Fraze sau replici greu de suportat își găsesc, nu departe în text, o detensionare într-o poantă pe muchie de cuțit, într-o ieșire scurtă din peisaj, într-o jonglerie lingvistică. Stilul lui dinamic, lipsit de metafore, deseori țîfnos, cu teme repetitive, cu replici recurente este un fel de contrapunct muzical. Instrucția lui muzicală se recunoaște limpede
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
mame și fii, însă nimic care să revendice trauma, frustrări, animozități, dependențe tolerate dar intolerabile, însă nu o poveste pentru fiecare. Asimetria nu este un fapt rău în sine, dar aici reflectă o nesiguranță. Tinerii adună mici observații, anecdote, amintiri, poante, bruioanele unor existențe obscure, a unor juvenile dizidențe diluate. Un moment vesel este asigurat de apariția unui exotic chitarist (Laurențiu Bănescu) din panoplia de vaganți ai Gării de Nord, cu un repertoriu hip hop destul de elevat, a unui puști care este dispus
Gară pentru cinci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5746_a_7071]
-
de stradă cu renascentiștii, iar beletristica este o obsesie planetară, detectivul literar Thursday Next e nevoită să plece în urmărirea unuia dintre cei mai căutați criminali, Acheron Hades, care răpește personaje din cărți. Thriller literar delicios de amuzant, plin de poante, calambururi și suspans, Cazul Jane Eyre este o satiră la adresa societății în care trăim. (nota editurii) „... Există două curente teoretice referitoare la elasticitatea timpului. Primul spune că timpul este foarte volatil, iar orice eveniment, oricât de neînsemnat ar fi, modifică
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
umor care nu o dată reține atenția prin performanțe. Să dăm ori nu crezare momentelor acestei lumi savuros cvasifictive, însă care scoate în relief trăsături de caracter, umori, atitudini ce de cele mai multe ori rezonează în real? Viața personalităților e potențată prin „poante” adică printr-o operație de selecție sui generis și „înfrumusețare”. Vorba italienilor: Se non e vero, e ben trovato. Ne întîmpină o feerie a bunei dispoziții într-o variantă pe care autorul român o montează cu o conștiinciozitate regizorală ce
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
Cristina Alexandrescu După ce concursul Eurovision 2014 a fost câștigat de Conchita Wurst, iar România s-a clasat pe locul 12, pe internet circulă mai multe glume. Cele mai savurate poante sunt imaginile trucate în care Paula Seling apare cu barbă, acestea fiind distribuite masiv pe rețelele de socializare. EUROVISION 2014. Femeia cu barbă din Austria, marea câștigătoare. Vezi pe ce loc s-a clasat România Austria a câștigat Eurovisonul cu
Eurovision 2014: Cea mai savurată glumă despre Paula Seling by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62242_a_63567]
-
vitale. Un amănunt remarcabil sare în ochi, dar nu se ține minte. Pentru a fi reținut mai e nevoie de ineditul formulării, adică de expresia memorabilă care îndeamnă la imitație prin întorsătura strălucită a cuvintelor. Cînd aforismele duc lipsă de poanta memorabilă, le citești și apoi le uiți. În fine, orice aforism trăiește din tensiunea creată de autor cu ajutorul unui contrast: un contrast de paradox, de proporție sau de perspectivă. Grație tensiunii, aforismul te pune în fața unei probleme, de aceea la
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
pretext de etalare a unei rare virtuozități narative, de vreme ce aici, în tratatul despre icoană, avem prilejul de a vedea un spectacol de cultură teologică înfățișat într-o limbă vie și imprevizibilă. Privit mai îndeaproape, farmecul autorului vine din accentul de poantă pe care îl dă cuvintelor, poanta fiind aici nu gluma frivolă cu rost de flatare, ci accentul semantic menit a întări expresia. E ca și cum, depănîndu-și frazele, autorul urcă spre un punct de tensiune cînd, apăsînd pe etimologia cuvîntului sau pe
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
virtuozități narative, de vreme ce aici, în tratatul despre icoană, avem prilejul de a vedea un spectacol de cultură teologică înfățișat într-o limbă vie și imprevizibilă. Privit mai îndeaproape, farmecul autorului vine din accentul de poantă pe care îl dă cuvintelor, poanta fiind aici nu gluma frivolă cu rost de flatare, ci accentul semantic menit a întări expresia. E ca și cum, depănîndu-și frazele, autorul urcă spre un punct de tensiune cînd, apăsînd pe etimologia cuvîntului sau pe ambiguitatea lui, scoate din el o
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
ci accentul semantic menit a întări expresia. E ca și cum, depănîndu-și frazele, autorul urcă spre un punct de tensiune cînd, apăsînd pe etimologia cuvîntului sau pe ambiguitatea lui, scoate din el o nuanță mustoasă de factură doctă. Nuanța aceasta e chiar poanta care, întipărindu-se în mintea cititorului, îl ajută să vadă tema din alt unghi. La Sorin Dumitrescu contează tentele, puseurile, inflexiunile, într-un cuvînt, tresăririle temperamentale pe care le pune în curgerea propozițiilor. Scriind despre icoane, autorul e un propovăduitor
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
de ce trebuie să se deghizeze ca la carnaval. De ce trebuie să poarte colanți, spre exemplu? Știu că unul dintre răspunsuri este că se văd mușchii. Cred că tocmai natura spectacolului performat solicită o costumație adecvată. Abilitățile de circari, scamatoriile, gadgeturile, poantele, clovneriile fac parte din numărul lor. Nimeni nu se așteaptă ca ei să clacheze pentru că totul e „regizat” ca la o luptă de catch, însă trebuie să existe un dram de teroare încât să-ți sară popcornul din cornet pentru
Căpitanul reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5275_a_6600]
-
aproape legendara cramă de la restaurantul „Metropol”, unde șef de sală era un tânăr de treabă, Romulus Pop, poreclit „Mongolu”, rămas prieten până astăzi al echinoxiștilor... Eu n-am făcut parte din grupul fondatorilor, toți studenți, printre care Eugen Uricaru, Petru Poantă, Olimpia Radu, Marcel Constantin Runcanu, Dinu Flămând, Adrian Popescu, Ion Mircea, Horia Bădescu, prin urmare nu pot spune lucruri foarte precise despre demersurile făcute de cenacliști pentru înființarea unei reviste. Cred că și un număr de studenți de la secția maghiară
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
p. 69), sau „O lume alcătuită în întregime din portocole, în care metafizica să poarte un nume esoteric: jus d’orange...“ (p. 68) Numai că o filosofie care te amuză e condamnată să stea pe treapta minoră a vodevilului de poante. Autorul scrie nostim din neputința de a fi aspru. Îi lipsește veninul, indignarea, pofta de lovi, de aici arguția de catifea a cuvintelor sale. Chiar și atunci cînd disperă, Vălcan își diluează deznădejdea în prețiozități speculative, tensiunea emoției risipindu-se
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
drept, invitația la ospăț, doar că nici ea nu era în afara acestui cadru, în care ucigaș și victimă împart același loc de pomenire. Iar deslușirea istoriei lor, scrisă cu slove slavone, trece nebăgată de seamă, până se șterge cu totul. Poanta nu-i lipsește acestei lecții de istorie în deplasare, care ar putea lesne aluneca în manierism și-n plictis, dar se păzește fără cusur. Deși mustește pretutindeni, Odobescu o ține, ca-n Pseudokyneghetikos, pentru sfârșit. Peste năruiri de familii și
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
celor două personaje care se ”lupta în rime”. Iată materialul. Apropo! Consider că, vizavi de felul în care se exprimă azi opiniile la posturile de ”știri”, noi am fost niște bieți mielușei. Bendeac își face rău singur, postând acest text. Poantele sunt slabe, iar dacă la televizor aceste ”rime” erau salvate de hazul actorului, textul tipărit nu poate stârni decât milă. Și indignarea jurnaliștilor, care au altă perspectivă asupra libertății de exprimare. În realitate, Bendeac se află într-un contract comercial
Autodenunț: Bendeac a publicat ”duelul Badea-Banciu”. Nu are niciun haz by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/66743_a_68068]
-
Bebe pe coclauri, făcând-o pe Tarzan,// cu șerpi pe după umeri și cu șopârle aspre/ la pipăit, sau broaște în buzunare, e/ neștiutor de vremea în care va fi oaspe/ al Ťînchisorii noastre de toate zileleť." (pag. 14) Finalul cu poantă (s-ar cuveni să punem cuvântului două rânduri de ghilimele) e frisonant. Invocatul Ioanid nu e un oarecare, ci însuși faimosul memorialist Ion Ioanid, cel care avea să fie martorul carcerelor comuniste. Echivocul nu mai ia naștere din limbaj, nici
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
poezia aleasă de noi, aici. Nobleței atitudinii îi corespunde noblețea vocabularului nota criticul portetizându-l pe acest "mandarin al melancoliei", cum îl numea Eugen Simion, sau "elegiac estetizant", după Iorgulescu, sau un poet care "se confesează prin peisaj", cum observa Petru Poantă. Baconsky, după volumele anterioare, repudiate de el însuși, se înnoiește de prin 1957, cînd apare și Fluxul memoriei. Sugestia trecerii care e de fapt nu zădărnicie, ci o împlinire a destinului are pregnanță: "Flori tîrzii, flori de toamnă-/ De aramă
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
conștiința întîlnirii cu un irevocabil mister. Hohotul mucalit nu predispune la meditații înfiorate, iar filosofia, cînd e luată ca pretext parodic, îți dă senzația stînjenitoare că asiști la o contrafacere voită: amputezi un orizont reducîndu-l la mărunțenia plată a unei poante facile. De aceea, în orice banc făcut pe seama filosofiei există un fond de alterare bufonerească cu efect micșorător. Sînt teme care nu pot fi tratate umoristic fără să le terfelești. Viața, cu echivocurile ei esențiale, și universul, cu tainele lui
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
atitudinilor aflate sub jurisdicția ei. În schimb, rîsul aduce o tentă de irepresibilă deriziune colectivă, putînd uneori, cînd depășește măsura, să devină un veritabil chin intelectual. Căci există o tortură prin umor manifestată prin debitarea pe bandă rulantă a unor poante răsuflate după mecanisme pe care le știu și pruncii. Cu timpul, zîmbetul capătă tenta crispată a unui rictus dureros, semn că zeflemeaua a ajuns la limită. Sațietatea începe să domnească, iar uzura morală își intră în drepturi. De aceea, trebuie
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
La un moment dat, în 1976, Kraus crede că are revelația codului în care trebuie citit paradoxalul său prieten: "Cioran spune: aforismele pot să sune așa sau cu totul altfel, conținutul lor e lipsit cu totul de importanță. Nuanța lingvistică, poanta, witzul, punctul culminant reprezintă esențialul. Iată cum trebuie să-i înțelegem întreaga operă." (s.m.) Afirmație temerară, deoarece, în timp, pe măsură ce cunoaște tot mai profund omul și opera, interogațiile devin tot mai dramatice. În 1978, se întreabă "în ce măsură ura agnostică față de
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
o nălucire, și pînă la urmă se arată în carne și oase, de la drum, să-i spună că ultima scrisoare a fost o glumă. E, într-un scenariu tragic, o moarte de comedie. Și toată acțiunea ar putea fi o poantă bună, dacă Stavrache n-ar fi părăsit, deja, convenția, devenind un punct fix, țintuit de o obsesie, într-o lume par excellence mutabilă. "Nu bei și dumneata cu noi?", întrebare-cheie în societatea de egali a lui Caragiale, nu obține efectul
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
posibil mariaj. Târându-se în patru labe prin cameră de o dezordine apocaliptica, cu nevroza americană a workacholic-ului ale cărui energii au rămas nesolicitate două săptămâni de concediu, Holmes-ul întruchipat de Downey Jr. apare că un măscărici, căutând cu insistență poanta care să te facă să râzi. Când nu-i iese, într-un moment delicat al reîntâlnirii cu Irene Adler, se aude zgomotul inconfundabil al unui part. Spectatorii se privesc o clipă jenați întrebându-se derutați că și cei doi protagoniști
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
s-au scris. Spectacolul este o operă-balet creată de compozitor pentru o cununie princiară de la curtea regelui Ludovic al XVI-lea. Lucrarea este, de fapt, o parodie muzicală a năravurilor de la curtea Franței, urmărind un subiect banal, pigmentat, însă, cu poante comice. O nimfă ridicolă se crede iubită de Jupiter, iar acesta își bate joc de ea, încurajând-o în visele stupide, cu intenția de ai da o lecție soției sale geloase Junona. Laurent Pelly a regizat spectacolul cu multă fantezie
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
și pamflet politic, Why Scots Should Rule Scotland (1992, 1997). Jurnalul lui Tunnock 2002 Deprimare. Aș avea nevoie de un capitol în care să descriu un spectacol cu Norii, dar oricât m-aș concentra asupra acestei piese, nui pot înțelege poantele. Îl caricaturizează pe Socrate, din care face un meteorolog șiret, îmbogățit de pe urma împrăștierii ceții în mințile discipolilor. La fel ca în toate piesele lui, Aristofan satirizează un aspect al democrației - în acest caz pe experții care-i învățau pe tinerii
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]