2,405 matches
-
vocea profetică a Bisericii și a Părintelui duhovnicesc din Ea, se aude în istorie, căci nu se concepe ca, propovăduind adevărul să nu mustri păcatul, curățindu-l și îndepărtându-l prin baia celui de-al doilea botez, adică prin lacrimile pocăinței. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei și a duhovnicului numai în ea sau din interiorul ei, se îndreaptă către toți, și face acest lucru din ziua Cincizecimii, de-a lungul spațiului
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
va răspunde provocării contemporane cu duhul universal al lui Hristos și al Apostolilor, îl va lăsa pe omul contemporan neajutorat și va sucomba din cauza omogenizării promovate prin globalizare. Dacă, dimpotrivă, va avea curajul să promoveze în mod autocritic și cu pocăință, atât la nivel individual cât și la nivel comunitar, duhul tradiției sale, va putea să ofere adevărul universalității sale ca replică la himera globalizării.”[ 2] Una dintre condițiile cele mai importante pentru ca Biserica Ortodoxă să desfășoare o misiune eficace pentru
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
pe țărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Țării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre „ucenicii” Sfanțului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile acestuia în puștiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăința și cu proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). A fost și el martor, alături de alți ucenici, la botezul Domnului și la cunoscută convorbire
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
redăm în cele urmează, în întregime: „Frate Calciu, Preamărit să fie Hristos prin miile de sfinți și martiri ai acestui veac, în rândul cărora ne-am aflat, și pe unii dintre ei i-am văzut și-i mărturisim lumii spre pocăință. Preamărit să fie Hristos pentru milioanele de victime creștine ucise de furia caiafică, pe care-i purtăm în sufletele noastre și-i mărturisim lumii, spre trezire. Preamărit să fie Iisus Hristos prin zecile de milioane de victime omenești, cel mai
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
alte împrejurări, se potrivesc foarte bine și aici, căci, „dacă ai îndoieli asupra mântuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrășmașului văzut și nevăzut prin puterea credinței și a rugăciunii, dacă te îndoiești de iubirea lui Iisus Hristos și de eficiența pocăinței” acest volum, acest document duhovnicesc, te va convinge, deoarece protagonistul lucrării acesteia și toți eroii închisorilor comuniste și politice în general, au căutat în primul rând, să-și pună în ordine propriile vieți, să înțeleagă și să trăiască experiența comunitară
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
printre altele. Ajunge: mai bine Magistratul! El reprezintă pericolul evident, îl poți evita. O curvă va gândi ca o curvă, istoria cu Maria Magdalena a fost un dezastru pentru omenire. Un exemplu prost urmat de prea multe ori. Nu există pocăință care să spele totul; nu am întâlnit, încă, ipocrizie mai mare. Îl urăsc pe Magistrat la fel ca mai-nainte: revenirea lui e o necesitate temporară. Hoarda asta de zăbăuci trebuie ținută-n frâu. Condusă de o mână forte. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai plimbat o dată ochii deasupra mulțimii, și-a dres vocea și a vorbit cu un ton care părea de departe, dar se auzea suficient de tare. — Ne-am adunat aici, din nou, pentru încă o seară glorioasă de convertire și pocăință. M-am rugat înainte să vin aici, în fața voastră, ca mărturiile să fie numeroase. M-am rugat pentru ca multe alte suflete pierdute să se predea gloriei lui Iisus Hristos. Simt în sufletul meu că aceste rugăciuni se vor împlini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Când scaunele au încetat să mai scârțâie, Bobbie Lee a continuat. — Ah, am auzit o voce, o voce în sălbăticie. Ei nu îi e frică de Iisus, Îi cere iertare. Câte dintre voi de aici se înăbușă în lacrimi de pocăință? Nu vă fie teamă. Lăsați-l pe Iisus să afle că vă pare rău. Strigați către El să vă ierte. Femeia de lângă mine a început să plângă și la fel au făcut multe alte femei. Avea cam șaizeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
către El să vă ierte. Femeia de lângă mine a început să plângă și la fel au făcut multe alte femei. Avea cam șaizeci și cinci de ani, iar eu știam că nu avea cum să fi greșit. — Iisus vă aude lacrimile de pocăință. Și se bucură în împărăția Sa. Adevărata căință, prieteni, e singura soluție, singura soluție. Să ne deschidem inima în fața Domnului. Astfel vom vedea lumina, vom primi adevărata simțire. În rândul din față, o femeie a țipat „O, Doamne“ și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Biserica Catolică sau maximele lui Confucius? Amory a ridicat privirea, destul de surprins. - Ăsta-i panaceul tău, nu? a strigat ea. O, nici tu nu ești decât un ipocrit, ca și cei bătrâni! Mii de preoți Încruntați care-i țin În pocăință pe italienii degenerați și pe irlandezii analfabeți, cu tranca-fleanca despre poruncile a șasea și a noua. Totul nu-i decât mantii, sentimentalism, ruj spiritual și leacuri universale. Să-ți spun eu: nu există Dumnezeu și nici măcar o bunătate abstractă clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
folosește maximum trei, ce rost avea să se pună praful pe toate bogățiile ălea? Dar am realizat păcatul pe care eram gata să-l fac! - Nu există păcat mai mare ca băutura! fu cuprins nea Ovidiu de un acces de pocăință, vărsând pe jos sticla de țuică - care era, ce-i drept, sfințită. Maica îl aprobă zâmbind. - Deci așa e, Maică, nu e păcat mai mare ca băutura? Așa era. - Și dacă mi-ai adus-o tu, a fost numai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și Împărăția lui Dumnezeu spre care trebuie să aspiram prin iubire jertfelnică, credința și fapte bune. A mustrat rătăcirile poporului dar și ale lui Irod, i-a învățat pe vameși, pe soldați, pe cei bogați să facă roade vrednice de pocăința căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Acestea au fost de fapt și primele lui cuvinte cu care și-a început lucrarea. L-a mustrat pe Irod pentru nelegiuita lui însoțire cu femeia fratelui său. În țara noastră avem un număr
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
de-o grea povară. Maica stareță Evdochia i-a atins în treacăt fruntea și câteva fire de păr care-i ieșiseră de sub banda albă, apoi a plecat grăbită să asculte liturghia, căci toaca chema prin sunetele ei la reculegere și pocăință. A doua zi maica Sevastia a părăsit pentru totdeauna mânăstirea. A fost chemată de organele de procuratură, și pusă sub acuzare de tăinuire a criminalului Andrei și a soției sale Leana, din acea clipă nu a mai văzut lumina zilei
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
pe calea aceasta, ca să moștenim viața cea nesfârșită. Călătoriile acestea sunt cu necazuri, dar odihna este fericită. Călătoriile acestea sunt cu întristare, dar răsplătirea este cu bucurie. Călătoriile acestea sunt pline de osteneală, dar sălașul este desfătat. Călătoriile acestea simt: pocăința, postul aspru, rugăciunea, umilința, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, îngrijirea sufletului, culcare pe jos, nespălarea, foamea, setea, mâncarea uscată, goliciunea, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinările, plecarea genunchilor, răbdarea ocărilor și a prigonirilor, suferirea răpirilor, osteneala cu mâinile, primejdiile
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
cu o teorie: Evanghelia Bisericii era o formă superficială a revelației, există o altă revelație profană, accesibilă doar gnosticilor, deci esoterică. Uitând că Revelație înseamnă totul pe față. O structură de gândire întâlnită la secte: a fi pocăit, a face pocăință înseamnă a veni la noi, un act ce aparține nouă, cu alte cuvinte grupări esoterice. Și aici un idealism sofistic. Un alt concept clasic de „intelectual” apare în Evul Mediu sub forma intelectualului scolastic (sumele teologice) care supune analizei rațiunii
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
În primul caz, Dumnezeu ne dă bunurile netrecătoare, invitându-ne să ne unim cu El și cu alții în iubire. În al doilea caz, ne mustră pentru că nu am făcut aceasta mai înainte și de bunăvoie și ne cheamă la pocăință, prin săvârșirea în viitor a ceea ce nu am făcut în trecut 21. Însă, ambele situații sunt existențiale, în care Dumnezeu ne cheamă la dialog și ne îndeamnă la iubire, așteptând, din partea noastră răspunsul la această iubire. Pronia și Judecata sunt
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Viața, atât a celui drept, cât și a celui păcătos, este presărată cu necazuri. De aceste încercări nu se poate eschiva nimeni. Este foarte important, însă, modul în care cel încercat le înțelege, le valorifică spiritual și le depășește: - prin pocăință și spre mântuire sau prin desnădejde și spre osânda sa. Celui dintâi, ele îi sunt mântuitoare, celui din urmă stricătoare și pierzătoare. Aceste încercări au un caracter dramatic și paradoxal și de aceea fiecare și le face sprijin sau piedică
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
o liniște neînțeleasă. Iar pe cei în care s-a sălășluit, prin lucrarea deplină a virtuților în Duhul Sfânt, ele îi umplu de o bucurie și o veselie negrăită, deschizându-li-se un izvor de lacrimi, ca un efect al pocăinței 41. Tot cuviosul Nichita Stithatul, referindu-se la bolile trupești și la semnificația lor duhovnicească, ne spune că: „Bolile sunt folositoare celor începători în viața virtuoasă. Ele fac trupul neputincios, ca să-l ajute în vestejirea și slăbirea aprinderii aflătoare în
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
noastre duhovnicești. În general, există o simetrie între acestea. Cel mai greu încercați sunt cei mai împătimiți, mai robiți patimilor trupești și sufletești și cei mai înaintați în lucrarea virtuților. Cei învârtoșați trec prin „probe înfricoșătoare”, până se întorc la pocăință. Cei înaintați sunt și mai greu încercați, pentru a se arăta tăria lor în virtute. Întristările pe care Dumnezeu le îngăduie asupra noastră au mai multe nuanțe sau etape. Părinții duhovnicești vorbesc despre întristare, mânie, retragere și părăsire din partea lui
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
ispitele lumii, este o patimă aducătoare de stricăciune în suflet și în trup și izvorăște din neliniștea față de cele vremelnice, trecătoare. Cea de-a doua - întristarea după Dumnezeu - este folositoare, mântuitoare, lucrând răbdarea ostenelilor și ispitelor și ducănd sufletul către pocăință. Ea subțiază prin lacrimi iarna patimilor și norii păcatului, liniștește marea cugetării și duce, în final, la restabilirea stării noastre harice naturale, inițiale, de transparență față de lucrarea și conlucrarea cu el. Sfântul Maxim Mărturisitorul mai vorbește depre o întristare interioară
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Dumnezeu. Ea rămâne în veacul veacului și se manifestă prin grija față de curăția și neprihănirea conștiinței. Cea de-a doua, necurată, este a celor păcătoși, care așteaptă de la Dumnezeu pedepse pentru grșeli. Aceasta din urmă se stinge și trece prin pocăință 46. Tot în legătură cu încercările sau necazurile fără de voie, scrierile ascetice vorbesc despre mânia lui Dumnezeu. Aceasta este întotdeauna o „mânie mântuitoare”, sub forma îngăduinței ce o acordă Dumnezeu duhurilor rele să războiască sufletul și mintea ostenitorului. Scopul acestei mânii mântuitoare
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
mai departe în păcat sau în patimă, el este părăsit de harul Duhului Sfânt și de Dumnezeu Însuși. Harul Duhului Sfânt, primit la botez, se retrage, așteptând ca, prin încercările mai mari, ce vor urma sufletul să se întoarcă, prin pocăință, spre virtute. Acest har, spun Sfinții Calist și Ignatie, este primit prin Taina Sfântului Botez, „cu totul desăvârșit” 48. Lucrarea patimilor, grija exclusivă de cele vremelnice și reaua lor întrebuințare fac ca patimile să întunece și să acopere harul. Sfântul
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
din iconomie, ca prin păruta părăsire cei încercați să se mântuiască; spre dovedire, ca la Iov și Iosif, spre întărire în credință; spre povățuire duhovnicească, ca la Apostolul, ca smerindu-se în cugetare, să păstreze covârșirea harului; spre pedeapsă, spre pocăință 51. Notele specifice, povățuitoare sunt: - ea aduce sufletului întristare multă, o anumită smerenie și desnădejde măsurată. Ea produce în inimă frica de Dumnezeu și lacrimi de mărturisire, îsoțite de dorința de tăcere. Părăsirea în sens de lepădare lasă sufletul să
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
al mâniei. Când suntem cuprinși de părăsirea cea povățuitoare sau mântuitoare, trebuie să-i aducem lui Dumnezeu mulțumire însoțită de rugăciuni de iertare. În cazul celei de-a doua, trebuie să-i aducem mărturisirea pentru păcatele săvârșite și lacrimi de pocăință 52. Părinții duhovnicești subliniază faptul că și atunci când suntem încercați fără de voie, în aceste necazuri sau pătimiri se ascunde harul Sfântului Duh și mila lui Dumnezeu. Ele exprimă paradoxul iubirii lui Dumnezeu: - în toate durerile fără de voie se ascunde mila
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
că și atunci când suntem încercați fără de voie, în aceste necazuri sau pătimiri se ascunde harul Sfântului Duh și mila lui Dumnezeu. Ele exprimă paradoxul iubirii lui Dumnezeu: - în toate durerile fără de voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocăință pe cel ce le rabdă și îl păzește de muncile veșnice 53. De aceea, și Sfântul Maxim consideră că toate felurile de părăsire sunt mântuitoare și pline de iubirea de oameni a lui Dumnezeu 54. Întristările ne sensibilizează la lucrarea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]