600 matches
-
printre cuvinte, De teama celor care îmi vor locul. - Mai ai puțin să cauți și-n morminte ! Iubirea s-o găsești dar și norocul. - Orgolilul tău rănit e-n deviere ! Ajută-mă să nu te recunosc. - În loc de miere dă-mi pocal cu fiere ! Și fii străinul care îl cunosc. Brăila, martie 2017 Referință Bibliografică: Orgolilul tău rănit e-n deviere... / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2278, Anul VII, 27 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florin
ORGOLILUL TĂU RĂNIT E-N DEVIERE... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378409_a_379738]
-
printre cuvinte, De teama celor care îmi vor locul. - Mai ai puțin să cauți și-n morminte ! Iubirea s-o găsești dar și norocul. - Orgolilul tău rănit e-n deviere ! Ajută-mă să nu te recunosc. - În loc de miere dă-mi pocal cu fiere ! Și fii străinul care îl cunosc. Brăila, martie 2017 ... Citește mai mult Mirosul tău îl simt de dimineață,Și am să-l simt de-acuma multă vreme.- Când te trezești, eu mă trezesc la viață ! Destul de-nviorat, fără
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
printre cuvinte,De teama celor care îmi vor locul.- Mai ai puțin să cauți și-n morminte !Iubirea s-o găsești dar și norocul.- Orgolilul tău rănit e-n deviere !Ajută-mă să nu te recunosc.- În loc de miere dă-mi pocal cu fiere ! Și fii străinul care îl cunosc.Brăila, martie 2017... XI. ÎMI PLACE SĂ TE VĂD ZÂMBIND FEMEIE..., de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. - Îmi place să te știu că ești femeie
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
-n lacrimi, Lunecând cu-nfiorare peste clipa grea de patimi. Se frământă Universul, deschizându-se morminte, Necredința-n spini se frânge peste albe oseminte. Truda veacului se-aprinde și păcatul îl despică, Arde mâna morții care peste cruce se ridică. În pocalul biruinței, plânsu-nsângerat coboară Și în ceasul nemuririi, grija lumii se strecoară. Țipă fieru-ncins în rană... clipa tace țintuită, Duh desculț încet se cerne peste lumea împietrită; Se cutremură Golgota, piatra murmură o rugă, Iar durerea ce tot urcă norii răzvrătiți
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
este-n oricare poet, Degeaba jeluiți pe psaltichie, Poetul este unul dintr-o mie. Timpul tăiat în săbii reci, Precum iubitele haiducilor zevzeci, Degeaba-și dezveleau fetia, Haiducul are treabă cu Bănia, La fel poetul între pat și moarte , Între pocalul plin și carte, Precum copacul Iggdrasil se nalță opul, Poetul e efectul, tu ești scopul. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ De-a puia-gaia, ehehei, Ce ne mai spune Conan Trei, El are cicatrice peste tot, Nu are frați, părinți, doar un nepot. În tot mormanul
FLORI DE MUCIGAI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379889_a_381218]
-
De multe ori suntem automate,De multe ori suntem fără de noi,Iar inima cu silnicie bateCand este obligată să înoate în noroi.De multe ori chemăm câte o razaSa lumineze drumul nostru-ngustSi ne visăm ajunși în cate-o oază,Sorbind pocalul ultimului must.De multe ori mințim cu nonșalanta,Nici nu mai credem ce am spus odată;De multe ori iubim fără sperantaSi-ntoarcem gâtul după o stricata.De multe ori cunoaștem adevărul,Dar ne mințim și le sucim pe toate-Chiar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379993_a_381322]
-
a fost cândva... Mă cheamă șoapte dulci ce le-am crezut pierdute În negura de vremi prin gând pe undeva... Și mă opresc în drum...și parcă m-aș întoarce Măcar pentru o clipă în vremea de demult Să sorb pocalul plin cu dragoste și vise Și simfonia nopții prin inimă s-ascult... Dar în zadar tânjesc căci primăvara vieții De mult s-a dus și astăzi e toamna pe sfârșit Dar undeva, în vis, mai retrăiesc minunea Ce-n anii
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]
-
mai respira frica sau teama de cuvânt, care în mine își poartă sămânța ca pe o victorie falsă. I-am spus doamnei din cupă...la trap, inimă! Nu-ți opri dansul! Nimic nu este haotic, nimic nu te închide în pocalul de platină, dacă nu vrei. Mai târziu să asculți numai tropotul îndepărtat sau apropiat al unui unic armăsar. Hmm... Ea va ști sigur cum și ce să facă. Mintea-i întruparea haosului, nu ea, inima. (Stop năzdrăvanei ce sunt, că
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
Lirica gândului meu , publicat la Editura InfoRapArt în anul 2014, este o colecție de poeme deosebite șlefuite cu o coloristică impresionantă în care doinește natura, timpul, iubirea și divinitatea. Toate aceste elemente sunt veșmântul sufletului său nobil care soarbe din pocalul de lumină celestă pentru a cunoaște înălțimi neînchipuite. Autoarea are o excelentă abilitate de a-și valorifica versurile, atât prin grafica sugestivă, cât și prin stilul care o definește și care denotă stăpânirea cuvântului și o putere interioară admirabilă. Creațiile
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
lumină, să-mi luminezi cărarea ce duce la Tine. De mă faci mireasă în viața ce-o să vină, iubirea lumii îți aduc în sân la mine. Dorul pierdut pe cale, Ți-l adun în priviri, cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin. Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri, iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin. Prin ochii Tăi privesc o lume dispărută ce-Ți trimitea frenetic, înaripări de dor. Iubire să-Ți cobori în lume nenăscută, de pământence să-Ți
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
răul la distanță Și tot binele în frâu. M-am născut în dimineață Pe un clopot alb de crin, Vorba mea să fie dulce Ca durerea să-ți alin. M-am născut din rugăciunea Sfinților ce știu a ține În pocal iubirea-naltă Și o floare-n piept de bine. Și dau slavă pentru toate Câte sunt și-or să mai fie Un ochi plânge, altul râde Și mă-aprind în bucurie. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: M-am născut
M-AM NĂSCUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382051_a_383380]
-
remușcări: vandalii - deghizați în ceasuri - cruzi în abur m-au încins - jefuind scări nu mi-e să plec - dar nici să stau nu-s vrednic am istovit un stoc de răstigniri eu nimănui nu fost-am sfeșnic - sfetnic... ci doar pocal cu sânge de jigniri strâmb merit mi-am croit din umilințe din răni și plâns - doar slove pentru carte am decăzut din ploi și din semințe nu cer lumină: tihna fie-mi parte ...cu-un văl acoperii sfânt chip de
REALISM FINAL (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380499_a_381828]
-
SUFLETUL ALBASTRU DE CER SENIN Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului Pe Camelia Cristea, poeta cu sufletul albastru de cer senin, am regăsit-o spărgând “paharul cu venin” și bând “din pocalul de lumină” cuvinte, după aproape un an, timp în care nu prea am știut nimic despre ea. Sunt poeți care se revoltă, se luptă pentru afirmare. Pentru Camelia Cristea poezia este tubul de oxigen prin care respiră Universul. Unii plâng
POETA CU SUFLETUL ALBASTRU DE CER SENIN de DORINA STOICA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380573_a_381902]
-
și ștearsă România noastră după lumea lor pare a fi în viață marea abundare pâlpâie lumină oare vrem lumină jaf la drumul mare minciună trădare nu-i loc de-așteptare plânge doru-n cale ochi țintă la ușă ulcior revărsat în pocalul timp călci ne însemnat pe cărări sortite ce ușor se uită realul amarnic acest chip ciudat ne tot păcălim construind castele pe nisipul straniu cântă adormirea gânduri cad firav pe un gust amar dezamagiri-n pietre cu toate amorțite mii
MUCHIE ȘI UMBRĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381083_a_382412]
-
vraci pelerin, Să dau de vr’un leac, să-l am...Cine știe... Chiar poate-am să-ncerc, pe loc, o rețetă Prea fin încrustată-ntr-o piatră de gral, Din care-am să-ți torn, doar un pic, în pocal, Savoarea, în vin, să-i fie discretă. E scris că oricine va bea din potir Un strop, nu mai mult, va fi pe vecie Stăpânul a tot. Va fi cel ce știe Să-și curgă iubirea-n etern elixir. Un
UN VIS CIUDAT de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381143_a_382472]
-
bea din potir Un strop, nu mai mult, va fi pe vecie Stăpânul a tot. Va fi cel ce știe Să-și curgă iubirea-n etern elixir. Un strop din licoarea vrăjită ți-am dat, Și când să-ți apropii pocalul, să bei, Un zgomot de fiare căzute...de chei, Pe loc m-a trezit dintr-un vis cam...ciudat. *Gral - Piatră cu însușiri miraculoase Referință Bibliografică: UN VIS CIUDAT / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2137, Anul VI
UN VIS CIUDAT de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381143_a_382472]
-
la pieptul tău blând, universu-l simțeam, Fericirea-și cresta primăvara pe ram. Pentru zâmbetul tău - un concert de viori, Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori. Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea, Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea. Orișiunde ai fi, ești cu mine mereu, În abisuri, pierdut, nu simt cerul că-i greu; În genunchi, prăbușit, văd tunelul spre zori, Mă ridici c-un surâs, ce pe gene-mi cobori. De trecutul opac mă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
la pieptul tău blând, universu-l simțeam,Fericirea-și cresta primăvara pe ram. Pentru zâmbetul tău - un concert de viori,Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori.Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea,Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea.Orișiunde ai fi, ești cu mine mereu,În abisuri, pierdut, nu simt cerul că-i greu;În genunchi, prăbușit, văd tunelul spre zori,Mă ridici c-un surâs, ce pe gene-mi cobori.De trecutul opac mă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
în zori, Ne spălăm cu roua din flori, Mă ții de mână și-mi șoptești, ,,Draga mea, ce minunată ești!”. În noapte ceruri se deschid, Porți magice ca-n vis topind, Mâini de lumini și uverturi astrale, Puteri, tămăduire, din pocale. Pace și stele căzătoare, Fecioare-n rochii albe, plutitoare, Împart cu multă noblețe, Bunăstare și zâmbete pe fețe. Știam de-un an că vei veni, Mi-a spus o zână într-o zi, Când mi-am pus sub pernă sânziene
SÂNZIENE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381465_a_382794]
-
eu mă plâng, eu mă-nalț și eu mă frâng, eu m-aprind și eu mă sting, eu m-atac și eu mă-nving. Sunt otravă și-antidotul, geniul sunt și idiotul, sunt prisaca ce dau miere și-s pelin, pocal cu fiere. Totul, totul e în mine, eu mi-s rău și eu mi-s bine, eu mi-s moartea, eu mi-s traiul, eu mi-s iadul, eu mi-s raiul! Referință Bibliografica: EU SUNT IADUL, EU SUNT RAIUL
EU SUNT IADUL, EU SUNT RAIUL de DORA PASCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380904_a_382233]
-
vreau! Și n-am puterea de-a o contrazice. . . . . . . . . . . . . . . . Când îmi săruți privirea cu străluciri de foc Și mintea mea scornește idile tropicale, Atunci parfum și flăcări și gheață la un loc Se mistuie în mine și-mi fumegă-n pocale. Și mi-e dor și te iubesc și sufăr Și-mi plouă ochii flori de nufăr. . . . . . . . . . . . . . . Eu sunt convins c-am renăscut din tine, M-ai zămislit din cântec și visare, Iar dragostea ne-nalță către soare În simfonii de
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Eu n-am știut Eu nu știam că toamna plânge Prin lacrimi de petale pale, Prin sevă ce se scurge, sânge Cules de fluturi în pocale. Eu nu știam nici că răcoarea Poate o inimă suavă Să o atingă doar cu boarea Și-n veci să o transforme-n sclavă. Dar nici că inima-nrobită Se pleacă în genunchi și plânge, Iar ”altă zare”-i o ispită
EU N-AM ȘTIUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380946_a_382275]
-
Publicat în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului se scutura floarea de tei dar nu se scutur anii mei se duce ploaia din petale mai pică rar balade nu de jale e vreme de potire și pocale dar lasă-mă să te petrec agale pe fir de păpădii struguri de vii și să mă ocolesc de tine tu grădina mea cu fulgi de nea și glas de turturea Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNETE 6 / Florica Ranta Cândea
SONETE CU RĂSUNETE 6 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373463_a_374792]
-
17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DIALOG PĂGÂN Aș vrea să strig acum, dar nimeni nu m-aude Prin noaptea cea de pâclă adesea rătăcesc. Ideile sunt multe iar visele zălude Cu vorbele frumoase nu pot să te-amăgesc. Închin pocale pline de doruri și speranțe Ca într-o bună zi iubirea s-o găsesc. Am constatat timid că am destule șanse Ca visul așteptat eu să-l îndeplinesc. Eu te-am iubit frumoaso cu inima și-n gând Dar tu
DIALOG PĂGÂN de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373610_a_374939]
-
vieții aleargă toți, cu brațele aninate de distracția devenită moarte în secunda în care ignoranța, intoleranța, ura, micimea ființelor aproape umane, lasă în locul siguranței garduri pe care scrie cu vopsea albă: protecție. șorțul fiecărui alergător este zdrențuit. în mâinile lor, pocalele disperării ciocnesc în onoarea unui război inutil. nimicire, groază și iluzia frumosului - asta se servește zilnic la concertele toamnei în care, nici frunzele nu mai primesc bucuria ruginei timpului. s-a terminat totul. fumul greu a aruncat în stradă arta
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]