494 matches
-
poligon, când tragi În manechin. Când trag, tu ești manechinul, tu ești adversarul. Nu aș simți nici o descătușare - am făcut-o deja de atâtea ori. Te voi izbi cu mașina când treci strada și te voi călca și voi asculta pocnetul oaselor tale și nu vor mai fi În stare să te recunoască - vor trebui să se uite la actele tale pentru a ști că leșul acela Întins pe asfalt ești tu. Și totuși, nici măcar fanteziile acestea nu-l Încântau. Imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiu nevoit să mă uit, și când mi-am ridicat privirea, am văzut că Romulus Frunză se uită la mine, dând din cap și zâmbind și spunând că e-n regulă, până aici e bine, și am auzit cum ritmul pocnetelor și al trosnetelor se accelerează, dar nici de-al dracu’ nu m-am uitat în jos, mă uitam în continuare la Romulus, și atunci Romulus m-a întrebat dacă sunt eu într-adevăr sigur că vreau să iau mingea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu-i adevărat, nu sunt, și m-am uitat în jos la mâna mea, iar mâna lui Remus ajunsese să se miște atât de repede încât nici nu se mai distingea clar între care două degete ale mele înfigea cuțitul, pocnetele și trosnetele păreau un singur sunet, scândura vibra grozav sub palmă, era de parcă simultan, pe toate degetele, aș fi simțit răcoarea lamei, de parcă mi-aș fi pus o mănușă de fier, mare și care vibra, simțeam că pe tot trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au făcut la fel și ceilalți, peretele era moale, abia ce-l atingeam cu ciocanul, se desprindeau din el grunji cât pumnul, pământul lucea unsuros, de mă apucase greața, dar am continuat să-l ciocănesc, și deodată am auzit un pocnet, și atunci m-am uitat și am văzut cum cade un bulgăre strălucitor pe jos, m-am aplecat, l-am ridicat, era întocmai ca acela pe care mi-l arătase Zsolt, m-am ridicat repede și am lovit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
huruit puternic, la început se auzea ca o bolboroseală surdă, vibra până și podeaua, apoi sunetul a devenit tot mai ascuțit, părând tot mai îndepărtat, semănând în cele din urmă cu sunetul unui fluier, și atunci s-a auzit un pocnet și, brusc, s-au aprins luminile din sală. M-am uitat la Feri și am văzut că și el se strâmbă, orbit de lumină, și atunci am oftat amândoi deodată, iar eu i-am spus că-i un tâmpit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și În alta, de parcă abia fusese legat, iar sângele proaspăt i se scurgea din gât În mijlocul potecii. Ne dădeam seama că suntem iscodiți. Auzeam plescăituri și păcănituri amestecate cu triluri scurte și cu pocnete, de parcă cineva ar fi azvârlit o burtă de apă peste un foc cu vâlvătăi prea mari. Numai că, simțirăm cu toții, alături de acele zgomote se ridicau și cuvinte spuse În minte pe jumătate, cuvinte multe-multe care se ridicau din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Kraft, ignorându-mă pe mine și blana mea de leopard, s-a apucat iar să tragă. Folosea un Luger mare cât un obuzier de asediu. Acesta avea însă încărcătorul și diametrul țevii pentru gloanțe de calibrul 22 și scotea niște pocnete slabe, cu efect opus celui așteptat. Kraft a mai tras o dată și, dintr-un sac cu nisip aflat în stânga, la șaizeci de centimetri de capul țintei, a început să curgă nisip. Încearcă să caști bine ochii când o să mai tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sânge, morți și tremurat de dositor la popor? Cum crezi că se prinde poporul că a venit revoluția și la români, mai ales cum a fost la noi, cu transmisie la televizor de dimineața până noaptea, dacă nu era cu pocnete, grenade, fereala de teroriști. Tot tacâmul groazei, ca la marea artă! Crezi că se mai mobiliza poporul? Broscuța țâșni și se-aruncă în băltoaca de lângă pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a venit perirea de care vorbeam mai adineauri. Numai că chermeza asta de-acu, de mă pun s-o fac și de-o fi să vină și de-o fi să fie, e cu creieri zburați, cu vieți nenorocite, cu pocnete și zât! N-aveți voi tămâie, câtă ar trebui să tămâiați în urma lor. “ Vicarul porni spre ușă. Goncea îi făcu semn să nu se grăbească. „Apropoz. Ce e cu toată povestea asta cu ăia de care vorbește toată lumea? Că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că totul e integrat într-un sistem de PR foarte inteligent și subtil, pe care încă nu l-am descoperit, deși nu pot spune că mi-e străină literatura de specialitate? Numai eu știu de câte ori pe noapte m-a trezit pocnetul creionului cu care subliniam pasaje din Human Resources & Public Relations Compendium, când, amețit de atâtea cunoștințe, capul mi se învârtea și-mi cădea în piept. Doar zgomotul creionului mă salva, așa cum îl salvau pe Prâslea țepușele. Poate că omul îmbătrânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care se ridicară în picioare. Doamne, ziceau cu glasul pițigăiat al celor ce au râs cu lacrimi, ce prostie, ce prostie... Repetau întruna „ce prostie”, deși uitaseră amândouă despre ce era vorba (probabil un nou banc, sau pur și simplu pocnetul șampaniei). Adormiră înainte de ora unsprezece. Apartamentul se potoli și pereții nu mai vibrară. Se auzeau doar chiotele obișnuite din vecini. Ceasul din perete ticăia cuminte, însoțind sonorul slab al televizorului uitat aprins. Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oi lângă bloc - ciobanul pe chat Grav bolnav aștept leacul la-ce-bun-itei - posmagul muiat. Bărbat sentimental CV extraterestru - caut...cu casă Pe plajă vrăbii țopăind printre resturi - all inclusive Pescăruș pe mal privind nemișcat marea - discipolul zen Croncănit de ciori și pocnet de castane - jihad indigen Coadă la loto - degeaba risipesc bani de aur salcâmii De dimineață sfadă mare între ciori - nuca-i sub brusturi Companie; vaccinează de prostie - noroc porcesc Ciorile-mpânzind văzduhul către seară - schimbul de mâine De dimineață coadă la
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
capătul aprins și muștiucul balansate Înăuntrul și-n afara scrumierei rotunde. De-ndată ce-și luă mâna de pe ea, greutatea capului portțigaretului o trase În jos. Capătul țigării alunecă afară și atât țigara, cât și port-țigaretul căzură, port-țigaretul cu un pocnet plin, În bolul scrumierei. Brunetti Își Împreună mâinile la spate și se uită pe geam, ridicându-se de câteva ori În vârful picioarelor. Când se uită Înapoi, țigara era stinsă, iar port-țigaretul dispăruse. — Stai jos, Brunetti. — Mulțumesc, domnule, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Mayer pus pe fapte mari. Huiduma răsuci volumul, dorind să-i contrazică pe aceia care ar fi fost de părere că unul ca el nu poate asculta niciodată blues și se pregăti să mai scuipe o dată pe geam. Nu auziră pocnetul de afară. Huiduma își înghiți flegma împreună cu imaginea unui parbriz care se făcea fărâme, iar Omul cu Tatuaj nu înțelese, în câteva fracțiuni de secundă, de ce plafonul mașinii s-a pus dintr-o dată în mișcare. Cu siguranță că acel stâlp
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
urmărit buletinul de știri. O presimțire, dacă pot spune așa, un zvâcnet în zona pieptului, semnalul evident că s-ar putea ca... acela... să fie... chiar... Moșulică se așeză picior peste picior pe fotoliul alăturat, genunchiul - stângul, dreptul? - scoase un pocnet, iar unul dintre papuci, cel stâng, dădu de veste că s-ar putea să iasă din picior. Detectivul era în stare să pună pariu că șoseta nu putea să fie ruptă în dreptul degetului mare... - Vedeți dumneavoastră, domnule detectiv, nu obișnuiesc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Tata a pornit pe vale, eu am luat panta În piept, deoarece așa ajungeam mai repede În pădure. Ei, probabil, m-au somat, dar eu nu i-am auzit și n-am realizat faptul că eram cu spatele complet descoperit. Pocnetul de pistol a făcut să răsune valea. Glonțul a trecut Însă pe lângă mine și a sfâșiat frunzișul arinului, care se afla chiar În fața mea. Tata a văzut că cei doi sunt după mine și a strigat cu disperare: Pe vale
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și atât. Viziuni și gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca un lichid vâscos. A întins ambele brațe în față, ca și când intenționa să se prindă de ceva. Nu avea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îngrijorează de nimic. Cum a fost posibil ca vecinii mei din dreapta, o familie de senegalezi cu doi copii, să nu fi auzit niciodată fîlfîiturile de aripi și cîrîiturile care veneau din baie ? Cum de nu le-au atras atenția toate pocnetele, ciupiturile și bufniturile provocate de porumbei cînd au răsturnat, de pe rafturile din bucătărie, pungile mele cu zahăr, cu făină albă și cu fasole ? sau cînd porumbeii au atacat pachetul de cafea pe care l-au tîrît de colo-colo timp de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prelatei, ca un Lenin îmbălsămat în coșciugul său de cleștar. Plimbă prin nări mireasma nisipului umed. Picăturile de ploaie nu puteau fi zărite decât foarte târziu, când se apropiau la două lățimi de palmă și aproape imediat se spărgeau cu pocnete de becuri pe caldarâm. De ambele rânduri plouă cam o oră. Când își iți capul din vizuina, de sub folia aburită, cercetând strada Perone în lung și în lat, desluși siluete subțiratece, cu um- 374 DANIEL BĂNULESCU fines, jugulând pe nesimțite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adusă de chelner. Orchestra cânta o romanță a cărei melodie plutea ușor deasupra grădinii. Prin întunericul rămas în ungherele boschetelor, se zăreau luminile mici 111 ale țigărilor aprinse. Din când în când, un râs întărîtat de femeie acoperea muzica, și pocnetul sticlelor desfundate răsuna în toate părțile. Nevasta se amețise puțin, ar fi vrut să spună o mulțime de lucruri și nu știa cu ce să înceapă. O răcoare plăcută plutea deasupra locului aceluia și se auzea foșnetul viței-sălbatice, care acoperea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
agățate și zvârlite de brațele puternice ale celor ce așteptau sub ele. 143 Începuse munca crâncenă a tăietorilor din prima repriză. Prin poarta de piatră erau împinse vitele. Acestea turbau de spaimă simțind mirosul veșted și cald al sângelui proaspăt. Pocnetele bicelor se întețiră. Tăietorii se aruncară între ele, strângând de funii, și le îmboldiră cu ghionturi și înjurături. De la poarta de fier, ale parlagiilor erau. Bărbații fluierau de plăcere, împingînd odgoanele de fier pe rotilele de deasupra. Mușchii lor jucători
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nici un obiect, ci seamănă unui vid ce crește progresiv în existență, unui vid în continuă dilatare și evoluție, ca o amenințare de dincolo de lume. Nu mai poți auzi în liniștea și tăcerea contemplației decât ritmarea timpului în tine, sunetul și pocnetul repetat asemenea unui dangăt de clopot într-o lume moartă. Drama omului și a timpului n-o trăiește decât acela care a separat timpul de existență și care în această disociere, fugind de existență, e apăsat de timp. Și acela
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și vergină în ochi. Cu mâna sigură, slobozii drept în pieptul ei... nimerisem bine căci, c-un surâs ce deveni angelic ca a unei martire, ea căzu de-a lungul pe pământ. În momentul acela ungurul scăpase din mână, la pocnetul armei mele, sfeșnicul de lut c-o lungă lumânare de său. Deodată intrară și ceilalți colegi ai lui, aprinseră lumânarea și se apropiară, abia ținîndu-se pe picioare, cu ochii holbați și mirați, de cadavrul întins drept pe pământ, cu mînele-ncrucișate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mine toți. Câți rămăsese în sală, toți fură măcelăriți. Am luat puștile lor încarcate și, alergând prin camerele largi și luminate ale castelului, am zdrobit tot ce ne ieșea în cale. Din vârful castelului vuia un clopot de alarmă, înăuntru, pocnetele de puști și răcnetele bete și sălbatece ale murinzilor amestecate cu chiuietele bucuroase ale voinicilor noștri. Eu și cu Ioan o apucarăm pe scara cea mare în catul al doilea... Smulsei ușa cea mare și intrai într-un salon mare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mici de munte. A fost fapta unui moment. In momentul acesta ușa cea mare trosni din țâțâni și căzu pe spate. - Foc! comandă Ioan, și dușmanii năvăliți prin ușa spartă începură a urla, cari răniți, cari izbiți de moarte, prin pocnetele și lătratul cel des al puștilor. - Înainte! comandă Ioan, și lăncerii se repeziră cu furie în inimicii lor cei mulți. Eu apucasem o săcure de coadă și izbeam cu ascuțișul și cu muchia fără milă în tot ce venea înaintea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]