1,760 matches
-
țurțurii să pălească. O grădină toamna se învecina cu o grădină primăvara și barza își făcea cuib într-un morman de frunze uscate. La balamuc se întâmplă să fie toamnă în toate intențiile lui Dumnezeu. În grădina lui Petru, gratiile pocneau muguri; Petru culegea florile, cu grijă, fără să tulbure parfumul ferului forjat; Petru ascundea florile după icoană; în zori, la mâinile lui Dumnezeu creșteau cătușe. La balamuc, Petru se împrietenise cu umbra; Dumnezeu obișnuia să pășească în urma lui, preocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trunchiul, patru tușe îngroșate ca niște semne de exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop, ochelari fumurii. Vezi? Acestea sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe flori și o iau de nebune pe alei. Văd... Pe un perete, proiectorul ejacula imagini diverse. Femei vesele, triste, fericite, îndoliate, blânde, acre, frumoase, urâte, virgine, futute, desfutute, răsfutute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt în vis ce dă pe dinafara gândului, sunt în imaginație ce rebutează visarea. Pentru vise nu trebuie să inventăm incubatoare. De la noapte, visele își iau permis de liberă trecere. Intimitatea memoriei este precum un pat desfăcut, printre cearșafuri iluziile pocnesc muguri. Privești pe fereastră este beznă; în stradă, felinarele respiră a tuberculoză; cerul și-a tras pleoapa peste pistrui; luna, precum o curvă ieftină, probează erecția plopilor. Este trecut de miezul nopții și se doarme, iar tu ești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a fost, mitropolitul i-a cerut bani. Auzi, bă, tată? În loc să ne ajute, ne jupoaie. 50 de metri cubi de cherestea și nici măcar un bogdaproste. Gata, a înțărcat bălaia, Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cânta dezamăgit, trist, cu jumătate de gură, despre un loc cu verdeață și răcoare. Hai, di, gloabelor, di, să o ducem pe țața Lențuca și vă sloboade tata în șură până trece potopul! Înfiptă până la brâu în lutul proaspăt, crucea pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când au ajuns acasă, în tindă, vecina Varvara a pus masa: borșul era sleit, sarmalele crude, mămăliga aburea la fel în fiecare porție. Un scaun a rămas stingher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amăgindu-se a zbor, exersează o cruce sub formă de aeroplan; genunchii însemnează păcatul; mai sus de brâu doar la mila lui Dumnezeu. Genia, în mănăstire mă simt ca într-un port cu nave eșuate: putrezesc pânzele, se desfac nodurile, pocnesc punțile și nici o lacrimă de catarg frânt. În lume, furtună până și în ceașca de ceai, munți de sare sub ochii păcătoșilor; durerea sapă galerii în icoană. Nici dincolo, nici dincoace, nu mă pricep să exist într-o iubire ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
voia ta, Părintele meu îmbătrânit de bătrânețile lumii! La ora două dormeau lemn puterile cerești. Lemnul, ca să fie treaz, trebuie să înverzească continuu sau să ardă în pară. Focul este viu, verdele este viu, lumina este vie. În mijlocul horei, viețile pocneau din toate încheieturile, viața pomului, viața omului, viața zidului, viața clopotelor, viața crucii... se desfăceau viețile dintru cele făcute. Vântul sufla violent printre secunde, reminiscențe violacee clipoceau a somn pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu. (La masa bogatului, firimiturile au gust de cremene, fiecare își primește porția de nisip, inima precum o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau într-un registru nimicul. Chiliile, ca niște măsele stricate, își inundau craterele cu cer. Pădurea pocnea degetele; falangele fumegau ca niște lumânări din seu rânced; lacul dosea noaptea cu tot cu stele în burțile scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul ce scuipa spumă peste podețe, lângă bădia Ilie, dădea bice cailor să nu se umple groapa cu apă și plângea. "Săracul, a murit de inimă rea", spuneau unii. Alții, mai ironici, râdeau că "i-a pocnit nebuna de prea plin" în pod, sub movila de grăunțe, într-un borcan burdușit, ținea ascunse 80 de milioane în hârtii de 100. Nu mai vedea bine, genunchii i se blocau precum niște pistoane gripate, lumânarea se stingea în tremuratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri în postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iau altă scândură?! Acuș vine vecinul să-i dau masa, și eu ce să fac?! Și uite ce murdar ești! Ce-o să zică mama când te vede?!" Hm! mi-am spus. Scapă ușor, pe mine taică-meu m-ar fi pocnit deja, urlând de-ar fi auzit tot satul: "Haimana ce ești! Spală-te și treci la treabă! Nu mănânci până nu-ți termini treaba! Să te înveți minte! Te-ai înhăitat cu toți derbedeii, pușlama ce ești! Ce, avem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-l și pe prietenul tău, spală-l și haideți, că se răcește mâncarea!". Apăruse mama lui. Atunci am înțeles că fusesem văzut și mi s-a făcut tare rușine și frică. Mă gândisem că, dacă mă descoperă, or să mă pocnească și or să mă alunge doar trăsesem cu ochiul și nu era familia mea. Atunci copilul s-a întors și a spus: "Am să te spăl mai târziu. Spală-l tu acuma, mamă n-a venit încă timpul să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai învăța și pe părinți parcă părinții au vreodată nevoie să fie învățați: "urechea școlarului e pe fundul lui: dacă nu-i bătut, nu ascultă"15. Parcă așa, tare mai ascultam. Ei, da, de mama ascultam. Da' nu fiindcă mă pocnea (își făcuse un obicei din asta, de parcă alți frați n-aș mai fi avut! Numai și numai pe mine mă altoia! Auzi! "O face ca să iasă om din mine". Da' așa, ce eram?!) Ei, da, o ascultam pe mama, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la culcare... dar deodată i se umpleau ochii de lacrimi și stătea așa, dusă, nu vedea, n-auzea nimic, puteai să și strigi lângă ea. Pe urmă ne lua la sărutat pe fiecare... Sau nu. Mai ales pe mine mă pocnea, una-două. Ce dacă mersesem și eu cu ea acolo, în piață? Mă luasem pe furiș după ea oare unde se ducea așa, cu noaptea-n cap când a chemat-o cumnată-sa? Și m-am înghesuit și eu în piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
repezit la găliganul ăla al negustorului, l-am prins de genunchi și a căzut. Nu se aștepta. Ceilalți s-au dat deoparte. Așa, pe nisip, a fost mai ușor pentru mine : m-a bătut, ce-i drept, dar l-am pocnit și eu. L-am tras de păr și i-am murdărit de nisip frumusețe de costum. Uite-așa ! Mama (cu tristețe și resemnare): Te bucuri ? Băiatul : Păi cum altfel ?! Mama: Uite, dragul meu, când ne-au alungat din casa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
te atingi de mine, că... - l-a avertizat Petrică din spatele celor două mustăți zburlite - ridicând bastonul amenințător! În fața unei lovituri iminente, portarul, Înfricoșat, a ridicat mâna pentru a se apăra... În cele din urmă, s-a retras ca un câine pocnit peste bot... ― Așa! Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți sau ne schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bidiviii. ― Mulțumim pentru că ne-ai adus așa repede și plăcut - a vorbit țăranul În vârstă. ― Mergiț’ cu sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit din bici... „Mergi sănătos” - i-au urat cei doi țărani În gând. Când coviltirul a dispărut, Înghițit de colbul drumului, țăranii s-au Îndreptat spre căruța care i-a adus dimineață. Ședea pitită după niște tufe mai Înalte de pe marginea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu trenurile. În fiecare seară, treceau două trenuri personale. Unul spre nord, iar altul spre sud. În drum spre lagăr, Îmi umblau prin cap numai drumuri cu trenul spre sud. Unde În altă parte? La un moment dat, m-a pocnit ca un trăsnet Întrebarea: „Cum să mergi cu trenul de călători, când tu ești un evadat și nu ai bilet, da’ nici acte? Și atunci?”... Deznădejdea a pus stăpânire pe mine. Nu-mi venea nici o idee... Colegul meu de la Nicolina
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cabină de frânar să te urci, ca să nu dai nas În nas cu vreun „celovec”? Și nu toate vagoanele aveau cabină de frânar! Tot armamentul nostru era un cuțit făcut dintr o baionetă rupă și un ciomag. Nimic care să pocnească. Norocul ne-a surâs din nou. Printre platformele deschise se afla și un vagon cu obloane laterale... Cu greu am ajuns la el, fiindcă se pregătea plecarea garniturii și În jurul ei se Învârteau tot felul de „nacialnici” și mecanici. Până la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i-se că vorbele căruțașului aveau un tâlc pe care el nu-l putea pricepe cu mintea-i de copil. Ei, hai să trăiești, bade Vasile, că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
decât după armonica lui Ivan!... 3 A doua zi Nando Rossi se înfățișă la Comitetul Central, hotărât să-și ducă cu bine la îndeplinire misiunea sa de conștiință. Cercetându-i actele, ofițerul aflat la intrare se grăbi să îl salute pocnind din cizme, după care îl chemă pe un sergent aflat în apropiere și-l instrui să-l conducă pe "tovarășul din Italia". Nando Rossi nu avu prea mult timp ca să aprecieze această primire, că se și văzu purtat pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
discutăm problema dumitale la micul nostru dejun? Nando răspunse că n-avea nimic împotrivă. Bine, atunci poftește cu noi, îi ceru liderul comunist și, ieșind din cabinet, o apucară toți trei la stânga pe coridor. Trecură pe lângă o santinelă, care salută pocnind din călcâie, apoi se încrucișară cu o secretară foarte frumoasă și foarte tânără, ducând un întreg teanc de dosare în brațele-i delicate. Când dădu ochi cu șeful cel mare se fâstâci atât de tare, încât fu cât pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
grădinărie, ginere. Șase pogoane de pământ din ăl mai bun pe lângă lac, aproape de mănăstire. Da asta să nu mai spui la nimeni! Să rămână-ntre noi... Și, ca să sublinieze cumva cât de iscusit i se părea planul lui, socrul Grigore pocni din degete și îi făcu vesel cu ochiul. Dar, văzând că ginerele său întârzia să-și manifeste aprobarea sau entuziasmul, se văzu nevoit să pluseze: O să vă dau toamna o căruță de gogoșari și de varză, s-aveți ce pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe ducă va începe curând să se destrame, el e uzat, fața e dusă. Nu e de altă parte când picură pic-pic-pic picăturile de lacrimă/ pe tabla lustruită/ se aude un clinchet melodios, de efect. Pașii tocurilor zglobii se aud pocnind pe metal. Iar imaginația începe să cânte. Însă, pe de altă parte cristalul bine conturat oferă claritatea de excepție, foarte bine conturată, și totul e poleit. Cristalul ciocnește sticla, oglinda. Sunetele se adună într-o melodie bine închegată: început, cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fiicei mele: Haide, cu cât te miști mai repede, cu atât mai repede termini! Nu sta, că-ți stă norocul! Fuguța! Hai, hai, fugi! Când am deschis ușa să intru în acea navă spațială, m-am speriat îngrozitor: ceva a pocnit înăuntru. Eram în nava mea, în drum spre Martie. Când am primit, eu și restul echipajului, un SOS. Ne-am mirat foarte mult că în spațiu se află și o altă navă, credeam cu toții că aceasta trebuia să facă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]