349 matches
-
supăra, ci pe aceia care te-au adus aici. Și încearcă să înduri ce ai de îndurat cât poți mai bine". Comentariile lui Criton plasează următoarele rânduri ale pasajului în context literar atunci când Platon, artistul creativ, scrie despre Criton: Și, podidit de plâns, s-a întors să iasă"63. Acel gest paradoxal de a se eschiva de la sarcina pe care trebuie să o ducă la îndeplinire oricum surprinde contradicțiile experienței umane, contradicții care devin și mai evidente atunci când Socrate răspunde, lăudându
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe dealul cu locul fără stele, deși se spune că se pleacă în ceruri, între stele, în realitate se merge sus la infinit, în pulberea văzduhului, de unde nu se mai revine. Am avut un impuls de revoltă și invidie, mă podideau lacrimile, îmi venea să plâng, dar mi era rușine, deși plângeam din plin în sinea mea, fără să mă manifest pe față. Pentru că această funcție de rezervist nu este de invidiat; însă trebuie să ne resemnăm și să privim realitatea vieți
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
persoane fiind vorba, cu o încredere fără de margini; dar n-a trecut de aceste margini fără să se molipsească de prisosul de crime care stătea în firea preceptorului său. Revenit mai asiduu la Curte, după moartea lui Monsieur, l-a podidit urâtul, care i-a deșteptat curiozitatea pentru chimie despre care am vorbit în altă parte, și de care apoi s-au folosit împotriva lui cu atâta cruzime. Îți vine greu să crezi în ce măsură acest principe nu era în stare să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
zgomot ce ajungea până la bietul de mine, cu picioarele goale pline de răni sângerânde. Gândind cum toți ceilalți copii de vârsta mea se distrează, iar eu mă înschinez după "bolile astea de animale care nu mai stau locului", m-a podidit un plâns cu sughițuri și șiroaie de lacrimi de nestăvilit. Cât a durat nu stiu ... dar așa m-a găsit tata când soarele urcase binișor spre prânzul cel mare. Fusese la slujba de Paște de la biserică, după care, în drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
grăbit să mă întorc în sala de dans. Am reluat distracția dar ... pe măsură ce timpul trecea parcă nu mai aveam chef. La apariția zorilor, nu am mai rezistat tentației ... neînțeleasă atunci pentru mine ... de a pleca acasă. Pe drum m-au podidit atâtea gânduri încât nici nu știu cum am ajuns. Vreo două-trei zile m-am ocupat cu de-ale gospodăriei ... dar ca un automat ... Microbul lucra tot mai intens ... până într-o noapte când m-am decis că trebuie să încerc ... este șansa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ta de azi, Crăciune, va fi pomenită odată cu nașterea fiului meu sfânt. Crăciun și Crăciuneasa stau în genunchi, uimiți de lumina ce se revarsă din cer asupra pruncului lui Dumnezeu. - Vreau să fiu aspru pedepsit pentru fapta mea, zise Crăciun, podidindu-l lacrimile, zguduit de remușcări. - Deoarece ai tăiat mâinile femeii tale, continuă blajin fecioara Maria, pe lângă faptul c-ai albit, o să mai capeți o osândă: Tu, Crăciune, niciodată n-ai să poți muri, ca ceilalți oameni. Și niciodată n-ai
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ta de azi, Crăciune, va fi pomenită odată cu nașterea fiului meu sfânt. Crăciun și Crăciuneasa stau în genunchi, uimiți de lumina ce se revarsă din cer asupra pruncului lui Dumnezeu. - Vreau să fiu aspru pedepsit pentru fapta mea, zise Crăciun, podidindu-l lacrimile, zguduit de remușcări. - Deoarece ai tăiat mâinile femeii tale, continuă blajin fecioara Maria, pe lângă faptul c-ai albit, o să mai capeți o osândă: Tu, Crăciune, niciodată n-ai să poți muri, ca ceilalți oameni. Și niciodată n-ai
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Blânde adieri Te vor mângâia! Ploi de miresme Te vor îmbăta! Susurul izvoarelor Te va încânta! Cântecul păsărilor Te va bucura! Ghiocelul: Dar trupul mi-e firav, Iar vântul mă-ndoaie O ploaie acidă, rea Și multe gunoaie m-au podidit. E grav? Unde-i aerul curat? Unde-s apele cristaline? - Pământule! Pământule! Ce e cu tine? Doi ochi căprui Și-un glăscior de-argint: Fetița: - Nu-i asculta pe oamenii ce mint! Ei vor doar bani și bogății Le pasă
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
Blânde adieri Te vor mângâia! Ploi de miresme Te vor îmbăta! Susurul izvoarelor Te va încânta! Cântecul păsărilor Te va bucura! Ghiocelul: Dar trupul mi-e firav, Iar vântul mă-ndoaie O ploaie acidă, rea Și multe gunoaie m-au podidit. E grav? Unde-i aerul curat? Unde-s apele cristaline? - Pământule! Pământule! Ce e cu tine? Doi ochi căprui Și-un glăscior de-argint: Fetița: - Nu-i asculta pe oamenii ce mint! Ei vor doar bani și bogății Le pasă
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
scâncind a prunc năclăit de spârc, și bâlbâindu-te din toate sfincterele, și tot întrerupându-te ca să constați cât de proastă e impresia făcută în jur și cât te-a înghițit deja nisipul ei mișcător, până te zăpăcești de tot, podidit în final de șuvoaie viguroase de înjurături, care-ți redau coerența, fir-ar mama ei să fie de abținere! Însă lăcătușeriei ăsteia dubioase a gurii n-avea să-i meargă cu maestrul a două evadări din dubă și una din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de lichidul gălbui arzător în căutarea acelui trup cunoscut ce temporiza, după o riguroasă dar neacademică știință a lui, confluențele devenirii. Încercase cândva să-i fie albie primitoare, dar eșuase lamentabil. Nu dinafară se însoțește o undă, ci dinăuntru. Fu podidit de regrete și alte solii înarmate până-n dinți ale unor puteri străine. Îmbibată excesiv, clipa se revărsă peste propriile-i contururi. Ceasul interior al celor doi protagoniști fu inundat și el de fluide mnemice lubrifiante, ceea ce duse firește la pierderea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de o posibilă verificare a Securității, întrucat avea fermă convingere că aceasta îi vizează doar pe românii lipsiți de patriotism, pe trădătorii de țară cu alte cuvinte. Se consideră un bun român și ori de câte ori auzea intonându-se Imnul Național o podideau involuntar lacrimile. Știa că nimeni și nimic nu ar putea-o niciodată determina să renunțe la țară ei, la dulcea limba românească și mai ales la satul natal. Ca atâtea fete drăguțe și inteligente care-și găsiseră o meserie în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
soldați și de câine, plutonierul se Îndreaptă spre mine, aproape În fugă și fără să mai spună nimic Îmi repede un pumn În plină figură, Încât am scăpat felinarul din mână, mi-au sărit zdrențele de pe umeri și m-a podidit și sângele, si țipând mă Întreabă: „Nu cunoști regulamentul, banditule? Vrei să evadezi, hai? Ia, să-ți dau eu evadare!”... Și-mi mai căra niște pumni tot peste față. (În acest timp, unul din soldați mă orbise cu o lanternă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
II-lea, îl îndurerează profund pe Mihai. Sâmbătă, 29 mai. Dimineața, la Școala Palatină, părintele Popescu, profesor al școlii, și Preda Fundățeanu, directorul de studii, au vrut să vorbească elevilor ,,de camaradul lor” decedat, dar n-au putut, i-au podidit lacrimile. Mihai trebuia să se deplaseze la Sinaia, unde se afla regele. Înainte de plecarea din București, Mihai a fost la capela cimitirului, unde era depus corpul lui Dan Mavros. ,,La 5 (ora 17 - n.n.) sosește și Mihăiță (la Sinaia - n.n.
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
tata a venit de la primărie să servească prânzul, nu mai contenea cu laudele pentru mama c-a făcut o mâncare pe cinste. La masă eu n-am putut servi nimic din bunătățile pregătite din boboc. Ba mai mult, m-a podidit plânsul când l-am văzut pe farfurie. Clăcile De multe ori, familia fiind depășită de rezolvarea unor treburi mai dificile, recurgea la sprijinul sătenilor, prin așa-zisele clăci. Din timp tata anunța prin cumetri, rude, subalterni, câțiva gospodari mai omenoși
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au tăiat picioarele. Curtea era ticsită de lume. Pe sub grajd, pe lângă bucătăria de vară erau numai femei și copii. Tinerii jucau de zor, iarba devenise una cu pământul. Deodată, când deschise poarta, Grămeștii au început să cânte un marș. O podidiseră lacrimile. Asta da, surpriză! Prețul învățămintelor De mic copil, m-am simțit fericită ori de câte ori reușeam să fac o faptă bună. În viață, nu ești bun de nimic, dacă nu ești bun decât pentru tine" (Voltaire). M-am întrebat adesea: "Aici
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Japonia; suntem la cea de a doua călătorie. Avem deja o experiență. Vom zbura cu un avion JAL-777 300-JAPANESE AIRLINES ultramodern, nou introdus pe liniile aeriene, Paris-Narita; Narita-Paris. Ca și data trecută, când am urcat la bordul avionului, m-au podidit lacrimile din cauza emoțiilor intense. După ce bătăile inimii s-au potolit, m-am uitat în jurul meu... luând seama la tot ceea ce mă înconjoară, mai ales la fețele oamenilor, tovarăși de zbor cu noi. Japonezii sunt veseli, glumesc, avionul pare a fi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
am realizat că ultima dată când fusesem aici era de Halloween: ziua în care Clayton mi se prezentase, apoi m-am dus și m-am așezat pe scaunul meu lângă fereastra care dădea spre Commons și aproape că m-a podidit plânsul pentru că în aceiași zi Aimee Light pretinsese că nu-l cunoaște. Afară, norii negrii care împânziseră Midland County se destrămau, priveliștea devenind atât de strălucitoare încât puteam vedea dincolo de Commons în valea de sub campus. Caii pășteau pe un câmp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o parte opera...", "... conceptul de viață al poeților-înaintași amestecați sub lespezile cele reci și uriașe ale vremilor amestecate...", "Eminescu găsea cu potriveală să vorbească..."; "... mahmurul (sic!) dar inimosul patriot Cârlova...", "moartea lui destupă urechile unui tulburător paradox", "Deavolna ne simțim podidiți de imagini iradiante..."; se cam zborșește la D. Petrino", "... pune de-a ponciș cuvintele..." etc., etc., etc. Nu cred, de asemenea, că e bine să inculcăm elevilor ideea că eul din lirica eminesciană este totuna cu însuși poetul. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prefigura: nimic nu-i făcea o plăcere mai mare decât să aresteze oameni, să-i vadă umilindu-se în fața lui și el să treacă prin fața lor atotputernic, iar, dacă are poftă, să le dea și una peste bot până îi podidește sângele pe nas și chiar să-i scuipe pe obraz ori pe ochelari, da, da, să le arunce o ditamai flegmă pe lentilele ochelarilor, asta îl umplea de plăcere, mama dracului să-i ia pe toți nenorociții ăștia, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sau deloc de furcă, fiind ceva neînsemnat. Într-o zi, pe când citea rugăciunile Maicii Domnului pe treptele mănăstirii, înțelegerea lui începu să se înalțe 1: era ca și cum ar fi văzut Sfânta Treime sub chipul a trei clape de orgă. Îl podidiră atâtea lacrimi și suspine, încât nu se putea stăpâni. Luă parte în acea dimineață și la o procesiune care ieșea din mănăstire, însă nu-și putu stăpâni lacrimile 2 până la prânz; după-masă nu putu să vorbească celorlalți decât despre Sfânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acest sentiment sau viziune creștea cu un potop de lacrimi pe față, cu o încredere nestrămutată în Tatăl, ca și cum ar fi trecut surghiunul de dinainte. Apoi, mergând la liturghie, pregătind altarul, punându-mi veșmintele și intrând la liturghie, m-au podidit necontenit lacrimile; fiind atras către Tatăl, punând dinaintea Tatălui cele ale Fiului, am primit priceperi multe, însemnate, savuroase 1 și foarte spirituale. După liturghie, cugetând la alegeri timp de o oră și cântărind situația și beneficiul pe care-l aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la liturghie pe Dumnezeu, Domnul nostru etc., și să nu caut lacrimi, ci șdoarț acest respect și această supunere; într-atât încât, îndeletnicindu-mă în repetate rânduri cu această supunere, înainte de liturghie, în odaie, în capelă, și în timpul liturghiei și, podidindu-mă lacrimile, le respingeam pe dată, pentru a lua seama la supunere, și supunerea mi se înfățișa nepărându-mi-se că ar fi de la mine sau a mea, ceea ce făcea să-mi sporească evlavia și lacrimile; într-atât încât eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Fiecare respirație părea că-i o luptă. Trupul ei, cu puțin timp în urmă era rece, acum fierbea și se credea suspendată în aer, iar inima era gata să urce și să țâșnească afară. Odată ajunsă în camera ei, o podidiră lacrimile pe care le reținuse cu atâta încăpățânare până atunci. Ar fi vrut să-i spună că își dorește o familie, că vrea să fie o soție bună, să fie iubită așa cum mama ei nu reușise să o facă. Biata
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pahar de băutură scumpă. Ditamai omul, liniștitor și indestructibil. Și nu zăcând într-un pat, în halat de spital. Mă uit la Luke, și el îl fixează pe Michael, alb ca varul. Pare că din clipă în clipă o să-l podidească plânsul. O, Doamne. Acum îmi vine mie să plâng. Apoi Michael deschide ochii și simt un val de ușurare. Ochii, cel puțin, i-au rămas neschimbați. Aceeași căldură. Aceeași licărire de umor. — Ei, nu trebuia să bateți atâta drum, zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]