814 matches
-
Leca Morariu, Miron Costin, Cernăuți, 1942; Eugeniusz Zdrojewski, Miron Costin, București, 1943; Lăudat, Ist. lit., I, 237-271; Ivașcu, Ist. lit., I, 179-197; Ist. lit., I, 364-384; Piru, Ist. lit., I, 130-162; Gáldi, Introducere, 77-81; Panaitescu, Contribuții, 532-572; N. A. Ursu, O poemă necunoscută a lui Miron Costin?, RL, 1972, 39; Eugen Negrici, Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1972, 151-327; Ursu, Memorialistica, passim; Dumitru Velciu, Miron Costin, București, 1973; Curticăpeanu, Orizonturile, 42-53, passim; Enache Puiu, Viața și opera
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
iar în noiembrie 1918, în „Cartea vremii”, suprimând subtitlul „Revistă de cultură generală”. Directori sunt A. Ștefănescu (1915-1916) și Alex. Ștefanopol (1918-1919). Publicație modernistă, C. M. se bucură de colaborarea constantă a lui G. Bacovia (Amurg antic, Nervi de primăvară, Epitaf, Poemă în oglindă - semnată G. Andoni, Trudit, Lacustră, Pastel, Nocturnă, Interior trist ș.a.), tipărește versuri simboliste semnate de D. Teleor, Mihai Săulescu, Al. T. Stamatiad și o poezie de Șt. Petică. Din perioada bucureșteană a revistei se rețin colaborările cu poezie
CRONICA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286528_a_287857]
-
găsesc însă altă cale pentru a ajunge la suprafața versurilor: „Un gol istoric se întinde”; „E toamnă, e foșnet, e somn... Copacii, pe stradă oftează; E tuse, e plânset, e gol... / Și-i frig, și burează...”; „Barbar cânta femeia-aceea”; „O poemă decadentă, cadaveric parfumată”; „Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus / Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus -/ La geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
lucrare a sa este destinată nemuririi, lansează și un „manifest fulgerat cu frenezie hugoliană”, recomandând un nou curent literar, „concretismul”, care-și propune „să liricizeze materialul special și arid al profesiunilor intelectuale”. În acest sens, se oferă și un „model”, Poema meningococului, având ca temă elogierea semnificațiior poetice ale microbului respectiv. Apelul teoreticianului a rămas, desigur, fără ecou printre confrați. Volumul din 1969, Versuri din patru decenii, grupează titlurile, în funcție de data elaborării lor, în trei secțiuni: 1937-1940, 1943-1949, 1956-1963. Alături de compoziții
BELCIUGAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
încercat o nouă formulă prin abordarea în poezie a unei tematici care de obicei formează obiectul științelor exacte. Un amplu poem, Pământul, evocă geneza și istoria planetei, erele geologice, apariția omului. A teoretizat poliritmia, experimentând-o, pe teme tradiționaliste, în poema Țăranii. Vorbește, pentru prima dată la noi, despre versul polifonic și Poliritmicele sale anunță noi tehnici ale poeziei. Când reușește să se desprindă de modele și să exprime cu spontaneitate impulsurile sufletului (Sorin), lirica lui capătă simplitate, și accente grave
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
note și legende, fapt ce i-a atras pe scriitorii romantici europeni. Astfel, Victor Hugo folosea Historia... pentru ciclul Orientalelor din La Légende des siècles, cum o spune în prefață, iar Byron recursese la aceeași sursă când se documenta pentru poema Don Juan. Opera istorică special dedicată originii românilor, concepută polemic, dar neterminată, este Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, având, după toate indiciile, variante în latină și română. Istoricii, care i-au găsit și scăderi, consideră totuși Hronicul... prima noastră istorie modernă
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
abatere în tempo. Ondulațiunile din cea în versuri se vor succeda cu ceva mai încet decât a aceleia în proză. Însă între aceste antiteze generale lucrul cel mai esențial e caracterul fundamental al dramei însăși. Cu cât se apropie o poemă mai mult de tragedia antică, cu cât e mai însemnat fondul ei de cugetări cu-atîta ea va condiționa un tempo mai încet al recitațiunii, care însă nu trebuie să degenereze niciodată într-o monotonie trăgănată. {EminescuOpXIV 324} Marginea portamentului frumos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Amalia; nume biblic de bărbat, se traduce prin Anna. Prorocul Anania, ungurindu-se, devine androgin. (de la artemia sănătate, întremare) se traduce prin Aurel. (Chariton, Gratiosus) se cheamă Ambruș (Ambrosius). (gr. Eudokia, buna favoare) ungurește = Dorrotya. Pe Eudochia, nevasta împăratului Teodosiu, autoarea poemei Homerokentra, o chema Dorottya? (Despina, Despoina - stăpână, împărăteasă, fiica lui Neptun și a Cererii) se cheamă pe ungurește Doeme, adică Dumitru. numele biblic Ephraim se traduce cu numele tartar Elemer. (de la gr. euphrosyne, veselie, plăcere, Hilaria, una din cele trei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Vidra este considerată o capodoperă. Totodată, în evoluția dramei istorice românești, lucrarea se înscrie drept cea dintâi operă de valoare. Prezentată pe scenă și publicată în 1867 cu titlul Răzvan-Vodă, iar din 1869 intitulată Răzvan și Vidra și redefinită ca „poemă dramatică”, piesa explorează același secol al XVI-lea în Moldova, atât de frecventat în literatura română. Pe un fundal social larg, care integrează, în manieră pașoptistă, contradicțiile unei epoci dominate de nedreptate și cruzime, se conturează destinul neobișnuit al unui
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
din volumul Menuet, rezonanțe și ecouri dintre cele mai variate par tentative de aflare a tonului, imagisticii, atmosferei lirice proprii, prin utilizarea dezinvoltă a unor structuri și a unor construcții validate. Dacă în Menuet poemele poartă amprenta simbolismului bacovian, culegerile Poema (1971), Poemele mării (1975), chiar dacă adună versuri scrise în aceeași perioadă, vădesc reflexe ale suprarealismului. Poetul vizează o sinteză personală, cultivând „modernisme” felurite în tipare devenite „clasice”, pe care le subordonează dicțiunii sale elegiac-sceptice, definită printr-un sentimentalism blând-ironic. S-
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
în liniște. // În adormirea melancolică a orașului / o muzică de curte abstractă / se aude, / în spate, / ziua privirea o ține pierdută / însoțind curtenitor / disperarea amurgului peste lumea / care imploră scena aceea fără public / și fără actori” (Rememorare). În cărțile următoare (Poema dacică, 1977, Cântul etern, 1977, Luminile de dimineață, 1978), J. trece la o poezie de inspirație patriotică, în tonul epocii. Imagismul devine sărbătoresc, versul se articulează deseori ca invocație. Romanul Vânzătorul de memorii (1972), un colaj de jurnale intime și
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
de jurnale intime și scrisori comentate, tratează tema vieții ca mistificare cu mijloacele de relativizare descoperite de proza și teatrul modern. Formula narativă amintește de tehnica decupajului cinematografic. J. a făcut și traduceri din poezia rusă. SCRIERI: Menuet, București, 1968; Poema, București, 1971; Vânzătorul de memorii, București, 1972; Poemele mării, București, 1975; Poema dacică, București, 1977; Cântul etern, București, 1977; Luminile de dimineață, București, 1978; Temple of the Origin or Fables of Feasts, New York, 1991. Traduceri: Bella Ahmadulina, Rimma Kazakova, Fazil
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
mijloacele de relativizare descoperite de proza și teatrul modern. Formula narativă amintește de tehnica decupajului cinematografic. J. a făcut și traduceri din poezia rusă. SCRIERI: Menuet, București, 1968; Poema, București, 1971; Vânzătorul de memorii, București, 1972; Poemele mării, București, 1975; Poema dacică, București, 1977; Cântul etern, București, 1977; Luminile de dimineață, București, 1978; Temple of the Origin or Fables of Feasts, New York, 1991. Traduceri: Bella Ahmadulina, Rimma Kazakova, Fazil Iskander, Bulat Okudjava, Robert Rojdestvenski, Poeme, pref. trad., București, 1977. Repere bibliografice
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
1977; Cântul etern, București, 1977; Luminile de dimineață, București, 1978; Temple of the Origin or Fables of Feasts, New York, 1991. Traduceri: Bella Ahmadulina, Rimma Kazakova, Fazil Iskander, Bulat Okudjava, Robert Rojdestvenski, Poeme, pref. trad., București, 1977. Repere bibliografice: Horia Bădescu, „Poema”, ST, 1971, 10; Al. Lungu, „Poema”, ATN, 1972, 4; Dana Dumitriu, „Vânzătorul de memorii”, ARG, 1972, 8; Anton Cosma, Un baroc al involuției, VTRA, 1973, 10; Emil Manu, „Poemele mării”, SPM, 1975, 256; Dana Dumitriu, Gesticulații meditative, RL, 1977, 47
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
de dimineață, București, 1978; Temple of the Origin or Fables of Feasts, New York, 1991. Traduceri: Bella Ahmadulina, Rimma Kazakova, Fazil Iskander, Bulat Okudjava, Robert Rojdestvenski, Poeme, pref. trad., București, 1977. Repere bibliografice: Horia Bădescu, „Poema”, ST, 1971, 10; Al. Lungu, „Poema”, ATN, 1972, 4; Dana Dumitriu, „Vânzătorul de memorii”, ARG, 1972, 8; Anton Cosma, Un baroc al involuției, VTRA, 1973, 10; Emil Manu, „Poemele mării”, SPM, 1975, 256; Dana Dumitriu, Gesticulații meditative, RL, 1977, 47; Popa, Dicț. lit. (1977), 285; Dicț
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
festival, București, 1953; Urmașii lui Roaită, București, 1953; Fructe în mai, București, 1956; În preajma lui Lenin, București, 1957; Pe acest pământ, București, 1959; Carpații sunt munți tineri (în colaborare cu Carol Roman), București, 1959; A voastră e lumea, București, 1963; Poema citadină, București, 1963; Ocheșel și Bălăioara, București, 1965; Numai un flaut, București, 1966; Teatru școlar. Vica și cele trei Americi, București, 1968; Alt container pentru Osaka, București, 1974; Plexul solar, București, 1977; Mâhnitul meu centaur, București, 1981; Amatorul de sâmburi
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
pensia fiind una de mizerie, va face apel la caritatea publică. Îi atacă pe Ovid Densusianu, E. Lovinescu, O. Tăslăuanu în pamfletul Zacherlina în continuare (1918). Este prezent în presa literară cu noi cicluri de rondeluri (strânse postum în volumul Poema rondelurilor. 1916-1920, 1927). Din ce în ce mai bolnav, se stinge, făcând un ultim, și simbolic, gest: pe patul de moarte, cere și inspiră parfum de roze. Dincolo de ecourile unor influențe neasimilate (Cezar Bolliac și D. Bolintineanu, dar și Hugo, Musset, Byron) și de
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
la conceptul de poezie socială. De la poezia cugetată, bărbătească, țâșnită din durere, cu destinație social-umanitară, pe care o propunea în 1882 în prefața volumului Poezii, M. ajunge în sfera influenței hugoliene, eul poetului unindu-se cu suflul întregii omeniri (Despre poemă). Noțiunile de teorie literară cu care operează sunt romantice: poezia cuprinde viața totală, idealitatea și, deopotrivă, realitatea; ea face posibile abstragerea din real și înălțarea către frumos - „esența ei divină”. Sinceritatea, ca manifestare a unui fond liric irepetabil, și entuziasmul
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
București, 1895; Bronzes, pref. Al. Bogdan-Pitești, [Paris], 1897; ed. (Bronzuri), tr. Eugen Tănase, îngr. Ion Iliescu, Timișoara, 1997; Cartea de aur, București, 1902; Le Calvaire de feu, Paris, 1906; Flori sacre, București, 1912; Cartea nestematelor, pref. Gala Galaction, București, 1923; Poema rondelurilor. 1916-1920, București, 1927; Poezii, îngr. Ion Pillat, București, 1939; Albine de aur, București, f.a.; Năluci din vechime, București, f.a.; Opere, I-IV, îngr. și introd. Tudor Vianu, București, 1939-1946; Poezii, îngr. și pref. Mihu Dragomir, București, 1958; Poezie și
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Poezii, îngr. și pref. Mihu Dragomir, București, 1958; Poezie și proză, îngr. și pref. Mircea Zaciu, București, 1965; Opere, vol. I-V, îngr. și introd. Adrian Marino, București, 1966-1969, vol. VI-VIII, îngr. Elisabeta Brâncuși și Adrian Marino, București, 1973-1993; Poema rondelurilor, cu ilustrații de Jules Perahim, București, 1968; Excelsior, îngr. Adrian Marino, pref. Marin Mincu, București, 1968; Versuri și proză, îngr. Adrian Marino, pref. Mircea Anghelescu, București, 1969; Poemele Nopților, îngr. și pref. Mircea Anghelescu, București, 1972; Poezii, îngr. și
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
haereseos) dovedește că Prosperus a acceptat condamnările formulate în cadrul conciliului din Efes din 431 în care, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Jianu, I.V. Racea, aici debutând, elev încă, Paul Everac. Se distinge, sporadic, prezența lui Aron Cotruș (cu poemele Horia, dormi liniștit!...și Alba Iulie, de praznic îmbracă-te!...) sau a lui Al.T. Stamatiad (reproducerea poemelor Peisagiu sentimental și Sfârșitul poemei). În afara poeziei lirice, se remarcă, la rubrica permanentă „Cronica rimată”, spiritualele satire ale unui autor ce se ascunde sub pseudonimul Pan. La fel de abundentă, dar mai puțin interesantă, este proza scurtă. Pot fi citite, între altele, narațiunile de atmosferă ale lui
HOTARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
Concert din muzică de Bach și Drumul ascuns, apar în limba maghiară tot în transpunerea ei (1964), ca și romanele Rămas bun de Ileana Vulpescu (1982) și Trandafirul alb de Constantin Chiriță (1968). L. traduce, de asemenea, din germană; astfel, poema Siebenbürgische Elegie a lui Adolf Meschendörfer este cunoscută în limba maghiară datorită tălmăcirii ei. Traduceri: Hortensia Papadat-Bengescu, Kamarazene [Concert din muzică de Bach]. Rejtett út [Drumul ascuns], București, 1964; Constantin Chiriță, A fehér rózsa [Trandafirul alb], București, 1968; Kutak [Fântânile
LENDVAY Éva (24.VI.1935. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
năzuințele „de a tălmăci marele suflet al națiunii”. Orientarea tradiționalistă este evidentă în alte articole ulterioare (de exemplu, Organizarea culturală de Ovidiu Hulea), ca și, în bună măsură, în textele literare. Calitatea acestora e notabilă: poeme de Emil Isac (Poezie, Poemă de mai), Emil Giurgiuca (Singurătate, Câmp bătrân, Suferință) și povestiri de Ion Agârbiceanu (Inimi simple, Prorociile, Protectorul). Tot cu proză colaborează Al. Ciura (schițele Domnul consilier, Revedere, Vițelul și boul) și Teodor Murășanu (fragmentul de roman Revoluția). În domeniul criticii
ROMANIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289320_a_290649]
-
De altfel, grupul inițial al celor mai importante colaboratoare se va menține și în această nouă etapă: Agatha Grigorescu-Bacovia, Claudia Millian, Maria Cunțan, Cornelia Buzdugan, alături de care pot fi întâlnite acum și numele unor poeți consacrați, ca G. Bacovia (Umbra, Poemă în oglindă, Gol, Ecou de romanță, Noapte), Tudor Arghezi (Litanii), Ion Pillat (Balcic de seară, Vino... e ceasul prielnic), Mateiu I. Caragiale (Singurătate), Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Nichifor Crainic. Remarcabilă este prezența autorilor mai tineri, aflați în plină afirmare: Radu
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]