450 matches
-
a lungul lui 1868 și al primăverii lui 1869. Se cuvine să reluăm neezitanta opinie a lui Paul Cornea: "Ele ilustrează o renovare a artei lui Alecsandri, care nu atinge doar domeniul verbului sau al prozodiei, ci îmbrățișează tema, organizarea poematică și viziunea, prin urmare însăși structura liricii sale. (...) Din zbuciumul atâtor ani de căutare și interogații se naște o operă durabilă, unitară, de un modelaj exemplar. Era o izbândă a poeziei românești, dar și o victorie pe care Alecsandri o
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
excurs în istoria eticii, ce amintește prin tonalitatea și cursivitatea demonstrațiilor de eseurile lui Michel de Montaigne. Un alt mare eseist german, poet și mentor cultural Hans Magnus Enzensberger scrie o diafană istorie a norilor, în 99 de meditații lirice, poematice, deloc străine de presiunea cotidianului. Sub impactul conflictului irakian, la Leipzig pînă și invitata de onoare neutra Elveție - a trebuit să cedeze întîietatea dezbaterilor care nu s-au mai fixat nici măcar asupra procesului extinderii spre răsărit a Europei, cum fusese
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
al gîndurilor sale, care, incomunicabile fiind, devin secrete. Iar ca secrete, ele devin periculoase, subversive, criminale. Aceasta e logica povestirii lui Mishima, dacă o înțeleg eu bine. Narațiunea se dezvoltă, cum se vede, dintr-un raționament cu o construcție aproape poematică, simplu și șocant deopotrivă, cel puțin pentru omul european: a nu fi capabil să te comunici celorlalți echivalează cu un păcat suprem. Protagonistul nu e însingurat în handicapul său, cum am crede conform unui mod de gîndire occidentală, ci aparent
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
transpuse în narațiuni captivante. Lirismul amintirii se unește cu eseul psihologic și sociologic într-o proză care aici suferă de pe urma traducerii ulterioare a textelor scrise în limba franceză. Același lucru se petrece și cu Cântarea României, într-un alt registru, poematic. Dar, firește, performanțele stilistice pot fi mai bine evaluate în scrierile cu limbă română, cea atât de mult prețuită de Russo.
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
Ferrer, cunoscut și ca "" (n. 28 iulie 1879 - d. 24 mai 1930), a fost un scriitor modernist spaniol. A fost unul dintre cei mai rafinați stiliști ai literaturii spaniole. A scris o proză poematică, de atitudine lirico-contemplativă, în care scenele romanești se ivesc dintr-o memorie îndepărtată, senzorială, impregnată de sentimentul unei naturi umanizate, învăluind întreaga viață a personajelor, ale căror destine dramatice se consumă în atmosfera liniștită a provinciei.
Gabriel Miró () [Corola-website/Science/334428_a_335757]
-
faciale, a ochilor în special, a epidermei, a gesturilor sub imperiul unor boli ireversibile, dar și a peisajului, a luminii cu efecte magice), mai pe scurt printr-o scriitură ce îngemănează rigoarea, imaginea vivantă, aforismul memorabil, descrierea matematică și totodată poematică, investigația psihologică. (Re)întâlnirea celor două personaje, a bărbatului și a femeii, poate fi localizată oriunde în România sau în Europa, oricum într-o stațiune de munte (la Davos sau la Predeal). Femeia narator este și protagonistul cărții, nu numai
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
trăiește o a doua viață, prin intermediul epistolelor confesive către Volodia, care o ajută, de fapt, să depășească evenimentele traumatizante, de la boala sau moartea părinților și relațiile amoroase eșuate, până la cea mai mare dintre pierderi, a adevăratei iubiri. Proza lui Șișkin, poematică, intensă - străbătută de semnificații subterane, de trimiteri deopotrivă la materialismul democritian (dar, „ca și trupurile, și sufletele se pot atinge”, subliniază Volodia), la drama lui Hamlet (într-o meditație asupra sensului propriei vieți, Volodia își imaginează frânturi din existența acestuia
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
exceptive. Tot așa aventurile ultra-exotice, romantismele stridente. Lumea reală e eclipsată prin exagerare și reconstituire de reguli apuse ori viitoare, sub tratament alopatic. Pentru plăcerea de a juca roluri de epocă, vezi și Princepele lui Eugen Barbu. Sau, în variantă poematică, Levantul lui Cărtărescu. O specie rafinată sunt extraceptivii - încolăciți în labirintul textului lor germinativ, gata oricând să piardă legăturile cu realul. Vezi la Ștefan Agopian tărăgănata degustare a unei clipe eterne, cu mlădieri mătăsoase, grele, cu o oboseală distinsă - minitexte
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
două ediții germane) decât în acela intern. Romanul este o expresie deplină a personalității literare a Anei Blandiana. Îi poartă amprenta distinctă. Dovedește o maturitate și o subtilitate de romancieră exersată la școala de proză europeană, deschisă realismului epic și poematic, dar și modernismului fantasmatic și analitic. E un roman al conștiinței, subiectiv, dar și de conștiință, așadar obiectiv. Un roman de o complexă ambiguitate umană și istorică, despre omul prins într-o istorie inumană. Cronică politică și meditație alegoric-poematică, romanul
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
netă și oarbă a evenimentului istoric este umanizată într-o proză de extraordinară știință a reconstituirii. Povestirea lucrează, declarat și îndrăzneț, în descendența prozei ardelene gen Slavici, Agârbiceanu, Pavel Dan, Rebreanu, chiar Blaga, dar și cu o vagă ritmare sadoveniană, poematică a detaliului. Volumul 3 pune în pagină mai întâi Caietul pierdut al unei încercări de roman din anii ’60 și îl recuperează prin acumulări de detalii, tentând retră irea în timp real și recompunând, cu infinite detalii cinematografic picturale, atmosfera
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
ecuație cu alte cîteva proze fluviale sau chiar trilogii din panoplia istoriei noastre literare, de la În preajma revoluției la Cronică de familie, Un om între oameni, Cel mai iubit dintre pămînteni, Pumnul și palma?! Ce prevalează, la urma urmei: epicul sau poematicul? Suntem în fața unui roman propriu-zis, de construcție epică, ori mai degrabă a unei "Diorame", o "vedere din Dumnezeu" a Eului care I se substituie cosmic-autoconfesiv? Are dreptul o hiperfabulație narcisiacă (superbă exfoliere egocentrică de pe Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
strategice. Eroul din Iepurii nu mor, Sașa Vaculovski, extrăgea esențele inocenței dintr-o viețuire carcerală. Cititorul simpatiza cu naratorul singuratic, pentru care lumea totalitară nu demonizează nicicum magia copilăriei. În cel mai recent roman, Ștefan Baștovoi traduce într-un ecorșeu poematic harta unei convertiri spirituale. Spre deosebire de Audiență la un demon mut (2009), unde procesul convertirii nomenclaturistului Victor Rotaru - un Saul modern - se prelungea în teorii conspiraționiste, în Fuga spre câmpul cu ciori reverberațiile rămân în zona spovedaniei literaturizate. Trei secvențe majore
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
atenția prin titlul ei - dinainte familiar bucureștenilor - și apoi prin calitatea grafică și ingeniozitatea gravurilor miniaturale concepute de Philippe Favier nu ca simplă ilustrare, ci ca o potențare vizuală a textului. Cele cincizeci de pagini ale cărții alcătuiesc un “reportaj poematic”. Reportaj, pentru că, vizitînd orașul pe timp de zi și de noapte, în cartierele centrale sau mărginașe ale vechiului și mai noului București, autorul “se documentează”. Privește cu atenție totul: străzi, clădiri, vehicule, oameni, animale. Strînge informații, meditează și încearcă să
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
poate mina oricând, sub umbrela protectoare a lipsei de intenție, un scenariu altminteri coerent. Mai ales atunci când există, pentru a subsuma excepțiile invocate de prefațator, un concept de felul narațiunii - ocolesc, extenuat de frecvența cuvântului în fragmentul reprodus, cuvântul "proză" - poematice. În fine. Eroarea pe care o comite Negrici e una, din fericire și ca de obicei, prin lipsă, nu prin adaos. Neinventând fantast nimic, el nu inventariază, în schimb, scrupulos chiar totul. Definitorie pentru autorul Manualului întâmplărilor, dar secundară în
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
spectru, îl urmă îndeaproape. Lumina se strecura între ei firavă, depărtându-i." (pag. 367) Interesantă - și nu mai mult - e dramatizarea Manualului, datând din 2000, reprezentând, în definitiv, o reducție la stricta narațiune a unui volum, s-a înțeles deja, poematic. În afara corpului ca atare, personajele nu capătă, cum s-ar cuveni în asemenea translații, nici un bonus. Sunt aceleași replici, învățate riguros de mai bine de un deceniu, sunt aceleași intrări în culise pe care, înainte, simpla focalizare le deferea, fără
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
fiecare vers să fie clar;/s-a prăbușit acoperișul/ năvălește lumina" (cu ochii la desfășurare...); "lumina s-a scurs prin golul personificărilor,/ cerul devine o hartă a noii ordini/ și evenimentele mi-o iau toate înainte" (Marele Soare...). Straniul univers poematic al lui Peter Ackroyd, impregnat de o pasiune mistuitoare și totodată salvatoare, este redat cu acuratețe, practic rescris, de Lidia Vianu, a cărei sensibilitate face casă bună cu spiritul științific și rigoarea desăvârșită.
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
Șandor observa că trăirea evenimentelor are loc simultan, "în chip de revelație, ca la visători", ceea ce permite ca romanul să poată fi citit începând de oriunde, chiar de la ultima pagină. Coerența - atâta câtă este - e asigurată de forța viziunii, polifonia poematică, de concretețea molipsitoare a halucinațiilor și fantasmelor, printre care obsesia morții ocupă un loc central. Moartea, sub orice formă și-ar face simțită prezența, exercită asupra omului pierdut atracția ultimei întrebări fără răspuns, este marele mister în fața căruia vălurile iluziei
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
noi, cei din România. În mod special îl obsedează revoluția din 1989, care conține, in nuce, și face inteligibilă, pentru cine știe să descifreze faptele istorice, situația de azi a societății românești. Paginile pe care le văd cuprind și secvențe poematice, cum era de așteptat. Liviu Georgescu satirizează sumbru, prin accentuare până la grotesc, forțele malefice care au încercat și încearcă în continuare să profite cu cinism de vulnerabilitatea unei țări aflate în schimbare. O adevărată revelație îmi oferă întâlnirea cu Dumitru
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
formă finală rigidă, academică, ci mai degrabă spre una născută din cultivarea paradoxurilor, a asociațiilor insolite, din căutarea orgolioasa a ineditului. Astfel, Cornel Regman descoperă în Alecu Russo unul din pionerii eseului românesc. În Cântarea României, criticul identifica premisele "eseului poematic", în vreme ce Studie moldovană, Cugetări și Amintiri fac din Russo "descoperitorul, multă vreme ignorat, al unei modalități de expresie a spiritului, a gândirii vii, plastice senzuale pe care azi ne-am obișnuit s-o numim eseu de idei și care nu
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
burgheziei mijlocii bucureștene de după primul război. Românul n-are propriu vorbind intrigă. Obsesii erotice, nimfomanie, promiscuitate, o fosgăială sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care anticipa vag poematicul din Desculț. G.Călinescu găsea chiar în Taifunul o excesivă sacadare, însușire și deopotrivă defect al romanelor tîrzii. Oameni cu joben e un roman mult mai cuminte. Dar și lipsit de relief artistic, plat, fără calități de compoziție sau de
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
un dublu narativ, un geamăn din carne și oase, răpit în copilărie de lângă ai săi și înrolat nu peste mult în crâncena Legiune Străină. Apocalipsa care încheie ciclul e, la rândul ei, una mai degrabă etimologică și mustind de amintiri poematice: per-sonajele se întâlnesc tulburător - remarca subtil Ioana Pârvulescu - laolaltă așa cum fac în Levantul urzitorii zaverei. Basmul cu sonorități folclorice al regăsirii celor doi frați nu e străin de Enciclopedia zmeilor. Iar - dacă abandonăm inteligent prejudecățile de gen - Bunavestire monomaniacală a
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
zone de interferență între lumea reală și lumea textului, care funcționează parcă după principiul vaselor comunicante, "a(o)rta" poetică este irigată de sângele cald al cuvintelor, care, docile sau rebele se organizează până la urmă, parcă de la sine, în "edificii" poematice (aziluri de lux?!), sustrase "exilului" pe care îl reprezintă realitatea: "înlăuntrul poemului un lux aparte: azilul, castroane de tablă, melcii timpului ducând în coarne vezica soarelui, măcelari cu părul vâlvoi murdari de suflete pe piepții salopetelor, icoana făcătoare de minuni
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
o apucă în altă parte, în care exterioritatea este fluidă sau eterică, iar interioritatea o enormă combustie polimorfă. într-o netă opoziție cu toată civilizația descriptivă a imaginii, așezat abisal într-o perspectivă nonfigurativă și nonantropocentristă, el înlocuiește descriptivismul cu poematicul - nu întîmplător, pictorul îl așază pe romanticul Novalis pe cea mai înaltă culme a spiritualității - înlocuiește figurativismul cu fabulația și antropocentrismul cu schematismul arhaico-infantil și cu sugestia corporalității transparente, cu aceea a omului spectral. Dacă în tradiția meridională, în aceea
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
Simona Vasilache Există o nehotărîre a frumuseții, pe care frazele o împart cu persoanele. E, tot așa, o încăpățînare de-a nu-ți crede decît propriilor ochi, neașteptînd explicații. Despre amîndouă dă mărturie Remember, scurta proză poematică a lui Mateiu Caragiale, publicată în 1924, la Cultura Națională. Nu sînt multe de spus despre această filă dintr-un carnet de boală. O amintire vagă, pentru a cărei lămurire ce, de bună seamă, ar strica-o, nu se întreprinde
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
Gabriel Coșoveanu Nicolae Stan, Ceață pe Tamisa, București, Editura Cartea Românească, 2013, 383 pag. Simultan poematic și abraziv, elaborat pe convenția unui manuscris găsit în anul 2091(numit șantier, care are, evident, și proprietatea de a fi „infinit”, sugerând semioza deschisă de care erau atât de îndrăgostiți textualiștii), romanul lui Nicolae Stan revizitează, ca pe un
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]