7,468 matches
-
mai degrabă, tentativă de limpezire a unui relief interior dominat de afectivitate. Laurențiu Ulici are dreptate în acest sens, atunci când notează că "un demon al singurătății, ahtiat de neasemănare și suficient sieși, dotat cu o uriașă forță hipnotică atrăsese privirea poetei de la contingent". Erosul reprezintă o temă privilegiată a universului liric al Ilenei Mălăncioiu. Poeta caută să desemneze, în versurile sale, acea zonă de nedeterminare și delicatețe în care se naște sentimentul dragostei, zonă în care dăruirea de sine se conjugă
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
are dreptate în acest sens, atunci când notează că "un demon al singurătății, ahtiat de neasemănare și suficient sieși, dotat cu o uriașă forță hipnotică atrăsese privirea poetei de la contingent". Erosul reprezintă o temă privilegiată a universului liric al Ilenei Mălăncioiu. Poeta caută să desemneze, în versurile sale, acea zonă de nedeterminare și delicatețe în care se naște sentimentul dragostei, zonă în care dăruirea de sine se conjugă cu dorința de împlinire a ființei, reculegerea se complinește cu propensiunea spre celălalt, retragerea
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
drept că Ileana Mălăncioiu își travestește adesea sentimentele, trăirile și fantasmele în cheie alegorică, acordându-le o identitate onirică, o investitură simbolică destul de evidentă. Ieronim, Ierodesa, Regina, Natanael sunt astfel de personaje cu o aură indiscutabil mitică ce străbat versurile poetei ca tot atâtea alter-egouri difuze prin care se încearcă ieșirea din conturul monadic al făpturii solitare și exprimarea unei dorințe de comunicare cu universul. Versurile Ilenei Mălăncioiu produc, astfel, un efect de palimpsest, în măsura în care dedesubtul trăirilor proprii, dedesubtul figurației imaginarului
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
același timp, o astfel de metaforă are incontestabile conotații tanatice. Simbolistica morții, adierea neantului sunt evidente aici. În fapt, se poate spune, și criticii au observat acest lucru, că "regina moartă" e o imagine răsturnată, într-o oglindă tanatică, a poetei însăși: "Ci iar regina ta colindă peste lume/ Și ochiul meu născut de trupul ei se-arată/ Și trupul meu e umbra eternului ei trup/ Intrat în umbra cea adevărată// Și cum și-ntinde mâna se-ntinde mâna mea/ Spre
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
și precarități derutante (complexul timidității, agravat de tulburările feminității nesigure). Mai interveneau și neînțelegeri, imprevizibile accidente de comunicare cu un mediu afectat de rutină, inclusiv familia înclinată a-și impune regulile rigide de comportament, opacitățile mentale. Abia ieșită în lume, poeta ținea să se asigure, înainte de toate, că e posibilă menținerea suplă a potențialului originar de sensibilitate, că-i este îngăduit să păstreze intacte antenele receptivității, inclusiv zestrea de ingenuitate, în pofida adversităților ivite. Încă la 26 decembrie 1928, lua măsuri preventive
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
amară...“ Tonul patetic, accentele frenetice, aprige, acaparante, anunță, în germene, feerica deslănțuire a simțurilor din versurile cuprinse în Țara fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea volumului apărut puțin înaintea Crăciunului 1937. Nici un semn de cristalizare pripită din partea poetei. Deocamdată, se lasă pradă impetuozităților temperamentale și ține să dea de știre tuturor: „Mi-e gândul spre lume repezit ca un taur./ Inima scurmă vremurile, inima-i una./ Tâmpla-mi zvâcnește mai tare ca tâmplele vremii./ Mă gândesc să sorb
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
egoistă de-a putea afirma că versul încă n-a murit“. Asupra celei elogiate, comentariul are un impact catalizator, este pus deoparte, recitit cu martor, utilizat ca referință, cum atestă o însemnare din Jurnal. Efectul determinant a intervenit prompt, întrucât poeta s-a decis să revină în următorul număr din „Azi“ cu un bogat ciclu (absorbit, aproape intact, în structura Țării fetelor). Misterul ridicatei productivități lirice, declanșate aparent spontan în 1932, își află dezlegare în caietele manuscris, doldora de încercări într-
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
bogat ciclu (absorbit, aproape intact, în structura Țării fetelor). Misterul ridicatei productivități lirice, declanșate aparent spontan în 1932, își află dezlegare în caietele manuscris, doldora de încercări într-un stadiu avansat de finalizare. Erau atât de numeroase, încât în mintea poetei încolțise conturul unui eventual volum, plănuit a se chema Zăbale rupte. A mers până la alcătuirea sumarului, un ansamblu de 26 de componente, preluate în mare parte, îndată ce ideea strângerii între coperți de carte se va înfăptui (1937). Deși abandonat până la
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
inițial păstrează rezonanțe emblematice, îndreaptă atenția spre revolta mocnită, acumulată în numai câțiva ani, de zbucium sufletesc intens, comprimat temporar, ținut în frâu, transferat în substanța versurilor. De la un moment dat, acestea sintetizează în câte un cuvânt starea explozivă a poetei: „jar“, „răzvrătire“. Chiar poezia Optsprezece ani, într-o primă variantă, debuta vijelios: „Ninge-nșirat, domol. Am să-ntărât fulgii în plesnet de bici/ și burta zilelor sure am s-o spintec cu-n brici/ Să țâșnească-n fine, cald și iute
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
atitudinilor: „numai cântecul meu îmi zmulge rochia“ (Fragment de primăvară), mod de a vesti, practic, refuzul măștilor, decisa renunțare la prejudecăți, prin abandon al normelor curent îmbrățișate și comportament sfidător față de conduita consacrată în ambianța domestică. Încă un pas și poeta trece la avertismentul nedisimulat (mai limpede, poate și mai sfidător, în manuscris decât în varianta pentru tipar a poeziei reper Optsprezece ani) : „Feriți, că mă azvârl în viață, printre boieri și golani, / Să-i storc de sub coajă mireasma amară...“ Din
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
existat câteva ecouri privind acest teatru și în presa noastră, și chiar date despre câțiva protagoniști venite prin filiera franceză, precum Hori Kostri Suguru, Kawakami sau Sada Yakko, Takeda Izumo, actori și autori jucați la Paris, unde au pătruns și poetele Sei Shonagon și Yossano Akiko, dar prezența unei trupe dramatice japoneze la București s-a putut consemna doar după primul război mondial.
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
de fapt a existat și sper să mai existe în Fălticeni, mîncam, de cîte ori veneam să iau cărți de la librărie (cam o dată sau de două ori pe săptămînă), înghețate uriașe de zmeură combinată cu vanilie și scriam unei fermecătoare poete bucureștene de care, pe atunci, mă îndrăgostisem lulea: Bobinokarovna! . Și dusă a fost!!! Cu stimă și afecțiune, 6-VIII-1980 Emil Brumaru
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
se apropie de capătul străzii /.../ sam umblă pe cer / trebuie să ajungă la mecca / să cumpere mere / vă închipuiți un poet de tip clasic / sugând la sânul muzei sale”)... Dacă Autobozul cu cocoșați reprezintă un fel de extremă a creației poetei, în sensul relativizării ironice a perspectivei asupra realului și a stărilor de spirit generate de “teatrul” lumii, traiectul scrisului său de până la acest punct o putea prevedea. Căci, de la debutul cu Vina nu e a mea (1968), Nora Iuga schițase
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
suprarealism, deschis întâlnirilor fortuite de obiecte și evenimente, fulgurațiilor fanteziei, predispus fragmentării și re-colării într-un mozaic sau puzzle controlat intelectual, ce aproximează, doar, un întreg menținut într-o anumită stare de tensiune. Miron Radu Paraschivescu, care a încurajat scrisul poetei și i-a prefațat prima carte, nota deja “ecourile salutare ale suprarealismului”, aerul de “neglijență ordonată” al discursului, disponibilitatea ludică, cu o discutabilă, totuși, trimitere, privind aceasta din urmă, la Rimbaud, iar Ion Caraion prefera să sublinieze “conceptul de convulsie
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
că e braț / și se crede picior /.../ Numai inima lovește în continuare / un soare în pământ, un soare în cer, / și te cațeri pe arcul ei...”). Ciclul Joc de artificii poartă un titlu sugestiv pentru modul de a lucra al poetei din acest moment dominat de fantezismul ludic - “broderie” pe marginea unei idei sau stări de spirit (“Pe unde umbli domnule contrabas / cu gâtul sucit / după păsări de noapte?”; “Scurtcircuit în fosa orchestrei./ Mâinile se lovesc provocând accidente / pentru că cineva ține
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
oboseală, variantă a spleenului simbolisto-decadent, detensionat, însă, și lipsit de “nevroze”. Fluența muzicală a poemelor servește în chip ideal această atmosferă amintind oarecum de “crepuscularul” italian Guido Gozzano și de a sa Signorina Felicità. Pe deplin stabilizat stilistic apare universul poetei mai ales o dată cu apariția volumului Opinii despre durere, în 1980, urmat de Inima ca un pumn de boxeur (1982). Nota de crispare dureroasă a ființei se generalizează acum, transpărând din alăturarea de notații disparate ale unor realități privite cu un
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ca o placentă”, “și bucățica de pantheon / roasă dimineața pe stomacul gol”; și încă: “noroiul mi-a ajuns până la gât / nu mai pot să mă agăț de stele // mușcam din poezie / ca dintr-o turtă dulce”... O viziune insolită propune poeta în volumul de proză poetică și versuri Piața cerului, subintitulat ironic “Jurnal de bucătărie”, din 1986. Spațiu prin excelență prozaic, bucătăria devine aici un loc de confluență și interferență a vocilor - ale realității imediate și ale literaturii, într-o perspectivă
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mai multe date ale trăirii, la nivele diverse, desigur, dintre care nu lipsește nici stratul livresc, al experienței culturale, cu inerenta “artă combinatorie” și gradul de conștientizare accentuat al acestui tip de operații aplicate materiei verbale. Dimpotrivă, noul “portret” al poetei e înrămat într-o realitate deloc cosmetizată ori împinsă în plan secundar, spre un prag al desființării, ci înregistrată “direct”, - un univers de “tarabe”, pestriț amestec de bâlci, în care imaginea despre sine capătă și ea contururi grotesc-expresioniste, cu acel
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
însă? Cu un conformism odihnitor, fără a căuta cu obstinație originalitatea sau șocul lingvistic. Poemele Irinei Mavrodin sunt hipersimple și totuși nu banale, au o melancolie eterată și un suflu religios real, întrebător fără răspuns, ca o capcană în care poeta intră benevol, asumându-i limitele: " Intru în această capcană/ pe care eu mi-o construiesc/ intru/ cuvânt după cuvânt în acest poem/ rămân fixată/ aici/ pentru eternitate." (Capcana). O întreaga metafizică se subțiază și se colorează poetic pentru a intra
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
când începe/ să se boțească/ misterios/ mai este când îl năpădesc/ hieroglifele bătrâneții/ semn cu semn/ îl citesc/ ca pe un scump papirus /mie lăsat/ de vechii egipteni." Viziuni terifiante mai zgârie această liniște aproape transcendentală pe acre o descrie poeta. Sunt viziuni ale morții și revelații ale alternativei la fel ca într-un superb poem al lui Frost, The Road not Taken. La Irina Mavrodin însă, alternativa este, inevitabil, îmbrăcată în mistic, drept singur și simplu mod de concepere a
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
elegie permanentă. O elegie este și această pagină de revistă pe care i-o închinăm. Prima din postumitate. Luați prin suprindere, nu am putut mai mult. Își vor intra în rol și critica, și istoria literară. Mariana Marin este o poetă extraordinară. Eugen Negrici Despre puțini poeți români contemporani se poate spune că au avut ceea ce Mariana Marin numea "curajul de a lucra la rădăcina Răului", de a rămâne cu o uimitoare consecvență și cu o încrâncenare sufocantă într-un spațiu
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Madi a spus", "doar Madi a avut curaj", "Madi m-a ajutat". Până să o văd de-adevărat, i-am auzit numele, ca o fregată sprințară și demnă, spărgând valuri, banchize și înaintând spre cine știe ce nebănuite țărmuri. Numele unei mari poete. Asta știam din cărțile ei, din gândurile prietenilor pricepuți la poezie. Dar și numele unui uriaș suflet, ascuns într-o făptură cu totul și cu totul altfel decât îmi imaginam că poate fi o femeie poet. Asta am aflat-o
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Vasilicăi Tastaman, un rîs năvalnic și cotropitor, care îi antrena toată ființa, cu toate împlinirile și neîmplinirile, cu toate iubirile, tăcerile, cu toate aplauzele din lume. Valul acesta nu s-a mulțumit cu atît. De ziua Poetului, a luat o poetă. De acum înainte ne va fi greu să-l sărbătorim pe Nichita Stănescu fără să o plîngem și pe Mariana(Mady) Marin. Nu pot să spun că am cunoscut-o bine, că am stat de vorbă zile și nopți în
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
pe căprării, nu mi-o pot imagina pe Madi decît între Virgil și Rolf, adică în spațiul rezervat celor mai buni. Mircea Cărtărescu Încerc să spun ceva acolo unde nu mai sînt cuvinte de spus. Madi a trăit ca o poetă și a murit ca o poetă. Toată viața ei a fost poezia. În afara poeziei, a avut parte doar de nefericire. Unii și-o vor aminti așa cum a fost în ultimii ei ani: ruinată de boală și singurătate. Eu mi-o
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
imagina pe Madi decît între Virgil și Rolf, adică în spațiul rezervat celor mai buni. Mircea Cărtărescu Încerc să spun ceva acolo unde nu mai sînt cuvinte de spus. Madi a trăit ca o poetă și a murit ca o poetă. Toată viața ei a fost poezia. În afara poeziei, a avut parte doar de nefericire. Unii și-o vor aminti așa cum a fost în ultimii ei ani: ruinată de boală și singurătate. Eu mi-o aduc aminte (și-o s-o țin
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]