531 matches
-
costat mult mai mult și nici n-ar fi făcut treaba așa ca mine. A stat tot timpul pe capul meu și, până la urmă, mi-a alungat toate avânturile și inspirațiile artistice. Pictura, după voința nepriceputului, arăta cam așa: o poieniță largă, verde, plină de floricele de toate culorile; pe margine - niște copaci cum nu se găsesc la noi, cu frunze lungi, ca ale palmierilor; pe frunzoaie sunt așezate păsări roșii, verzi, albastre, galbene, ceva Între papagal și sticlete; pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o legendă a poporului rus, care spunea că în pădurea Iasnaia Poliana fusese îngropată o vărguță verde, care dacă ar fi readusă la lumină, ar face să revină pacea și dreptatea pe pământ. A crezut dintotdeauna, că aici în această poieniță a fost îngropată această vărguță și de aceea a dorit să fie și el înmormântat acolo. Dar nu despre Tolstoi, marele scriitor a literaturii mondiale, vreau să vorbesc aici în rândurile acestea, ce nu se vor face niciodată vrednice de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ce are de făcut. Va cere un scurt concediu. Toți vor fi uluiți. Să pleci de la locul luptei tocmai în clipa decisivă, când se trag sforile și salvele și fiecare încearcă să-și scape pielicica? Va pleca la munte, în poieniță, să dezlege cuvinte încrucișate, poate se dezleagă și codul domnului Marcu, le père de la famille. Va pleca în concediu când nimeni nu se așteaptă: o astfel de imprudență arată că recepționerul Anatol Dominic Vancea Voinov, zis Tolea, are relee speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
coborând glasul. „Sigur că da. Tot ce vrei: urși, lupi, vulpi, iepuri, mistreți, vulturi. Însă vara ele se retrag în adâncul pădurii. Mi-a spus unchiul meu, care e vânător. Dacă mai mergem o sută de metri, ajungem la o poieniță cu flori și cu iepuri.” Toate bune și frumoase, dar iepurii nu mă interesa, iar flori aveam și la sanatoriu destule. Am refuzat s-o însoțesc mai departe. Ea mi-a spus că sunt laș și a dispărut de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dreapta drumul forestier, de pe Valea Brădetului. Urcușul devine accentuat, chiar abrupt, prin pădure, către piscul mai îndepărtat, zis al Grohotișului. Pe neașteptate, soarele străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată a unui jilț domnesc. Ori... În forma unei iesle? Un bărbat tânăr, blond, înalt, cu părul și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că așa e, atunci așa și trebuie să fie, o, emirule, adică, onorate domn' doctor! Bursucii au, întotdeauna, ultimul cuvânt! Soarele strălucește pur, incandescent, ca un scarabeu de aur, peste podul norilor trandafirii și peste rotundul molatic și primitor al poieniței. O chemare nebună-nebună, inexplicabilă, de a adăsta și eu acolo, împreună cu aceștia, în iarbă, sub cerul acela vast, tihnit, ca o lacrimă transparentă a Dumnezeirii îndurătoare și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că pe noapte risc să mă rătăcesc cu adevărat. Încep așadar să-mi strîng lemne de foc și să-mi caut un loc adăpostit unde să petrec noaptea. Peste ceva timp, s-a făcut întuneric și un foc mic luminează poienița în care m-am cuibărit. De pe cer cad stele. E un cer de august. Deschid ochii cu primele raze de soare, cam înghețat și înțepenit. Cobor cum pot la izvor, ca să-mi dau cu apă pe mine și să mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la capătul unui lung și îngust canal. Striveau cu piciorul cuiburile de ciuperci și băgau mâna în scorburi după ouă de păsări. Micul grup trecea pârâiașul și se afunda în cea mai frumoasă parte a pădurii, până ajungea la o poieniță plină de clopoței și măcriș. Acolo se așezau în cerc. Ce făceau, ce-și spuneau, iată ce aș fi vrut să aflu, îmi doream asta (nemărturisit) cu toată ființa mea, dar mă exclusesem singur de la aceste mistere. Devenisem chiar organizatorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un fel de îngrăditură. De afară nu se vede nimic. Neti își roti privirea peste zidul de crengi pe care Dragoș le așezase de jur-împrejur umplând golurile dintre tufe și trunchiuri de copac. Un fel de luminiș, aprecie ea. O poieniță. Nu-i chiar poieniță... Dar cum să-i explice că era un fel de poartă către lumea de dincolo, unde plecase astă-toamnă tatăl ei? Atât doar că încă nu găsise poarta. Dar asta doar fiindcă până acum nu reușise să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
De afară nu se vede nimic. Neti își roti privirea peste zidul de crengi pe care Dragoș le așezase de jur-împrejur umplând golurile dintre tufe și trunchiuri de copac. Un fel de luminiș, aprecie ea. O poieniță. Nu-i chiar poieniță... Dar cum să-i explice că era un fel de poartă către lumea de dincolo, unde plecase astă-toamnă tatăl ei? Atât doar că încă nu găsise poarta. Dar asta doar fiindcă până acum nu reușise să se concentreze de-ajuns
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
amar de vreme? Dragoș se rezema cu umărul de trunchiul unui pom. Neti venea drept spre el pășind de pe pământul bătătorit și încălzit de soare al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o tăvălise cu picioarele. O poieniță? apreciase ea. Fie și poieniță. Dar niciodată nu reușise să găsească la piciorul tufelor dimprejur, printre tulpinile subțiri și dese, acolo unde iarba nu ajungea să crească, locul de trecere spre lumea de dincolo... Ce își apăra Antonia strângând caietul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rezema cu umărul de trunchiul unui pom. Neti venea drept spre el pășind de pe pământul bătătorit și încălzit de soare al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o tăvălise cu picioarele. O poieniță? apreciase ea. Fie și poieniță. Dar niciodată nu reușise să găsească la piciorul tufelor dimprejur, printre tulpinile subțiri și dese, acolo unde iarba nu ajungea să crească, locul de trecere spre lumea de dincolo... Ce își apăra Antonia strângând caietul la piept în timp ce trecea prin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe drumul ista, până în partea cealaltă a pădurii, unde este o baltă și m-o trântit Limbosu până m-o făcut ca o sperietoare. Da’ nu asta voiam să vă spun, ci faptul că pe la jumătatea căii se află o poieniță... Limbosu - sunt sigur - acolo ne așteaptă. Întrebarea-i cum ajungem dincolo de poiană fără să fim descoperiți? Mai simplu nici că se poate. Colo în stânga drumului se desprinde o văiugă care merge pe alături, până în balta despre care ai amintit tu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
acum lipsită de podoaba frunzelor, i-am mângâiat tulpina. “Rămâi cu bine, bătrâne. Nu știu când ne vom revedea. Îți mulțumesc pentru că mi-ai ținut tovărășie de atâtea ori când inima mea era zbuciumată.” Am plecat mai departe, trecând prin poienița unde în ceilalți ani, de fiecare dată când treceam cu bătrânul pe acolo, ne ieșeau în cale veverițele care ne furau nucile sau alunele din palmă. “Unde or fi acum? De când călugărul a îmbătrânit și nu mai trece atât de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
proviziile, unde să stai atunci când plouăăă.” - știi... eu trăiesc singur precum cucul, eu sunt singurul spiriduș din pădurea asta. - În... „Pădurea celor șapte coline”, acolo unde locuiesc eu, nu sunt spiriduși. Eu locuiesc singur într-o căsuță, într-o poieniță frumoasă. În pădure mai sunt și alți pitici. Ei locuiesc câte doi. Numai eu sunt singur... nu vrei să vii să locuiești cu mine? - Cu plăcere, abia trece timpul mai repede. - Atunci să ne pregătim să mergem în „Pădurea celor
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
camera. Luminițe vesele se strecoară prin perdeaua albastră. În curând, la geam apar îngerașii cu felinare. Ei încep să murmure un cântec de leagăn. Șoaptele lor ajung la urechiușele lui Andrei. Acesta se trezește și pleacă împreună cu îngerașii într-o poieniță plină de flori la marginea căreia este un lac limpede, pe care plutesc nuferi albi. În mijlocul lacului, înoată un cârd de rățuște fericite. Andrei zburdă și el cu ceilalți îngerași. La un moment dat, apare în poieniță un fel de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
îngerașii într-o poieniță plină de flori la marginea căreia este un lac limpede, pe care plutesc nuferi albi. În mijlocul lacului, înoată un cârd de rățuște fericite. Andrei zburdă și el cu ceilalți îngerași. La un moment dat, apare în poieniță un fel de înger mai mare, îmbrăcat în lumină. Ochii Lui sunt ca de Cer. Oh! E Iisus! Andrei aleargă în întâmpinarea Lui. Iisus îl ia în brațe, apoi se așează pe o buturugă și admiră un fluturaș ce se
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Sau poate că a fost o conicidență că l-am întâlnit în halul ăla. ă În halul ăla? ă Era beat. Numai așa se poate explica purtarea sa. ă Dar ce a făcut? ă Ne așezasem să mâncăm într-o poieniță înconjurată de mesteceni. Ceilalți plecaseră la plimbare. Eu eram obosită și am rămas să citesc. Boria a apărut pe neașteptate. De nicăieri. S-a împiedicat și aproape că a căzut peste mine. El... ă Nu aveți de ce să vă temeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ba, răspunse un ghiocel, Eu am una mai frumoasă, Chiar așa! Ba, a mea e mai frumoasă, Îi răspunse o viorea. Zău așa! Așa se certau odată Florile c-o mică fată, Și deodată-o grădiniță S-a născut în poieniță. Uite așa! Ghiocelul Cu căpșoru-nfrigurat Sub omătul alburiu, Ghiocelul minunat A ieșit cam timpuriu. Și tot stând pe malul serii A văzut el suspinând Prin văzduhurile Iernii Vânturi crude șuierând. Ghiocelul vede toate Râde sau se întristează Și așteaptă primăvara
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Însă el avea doar o fată, pe nume Acadea. După câtva timp se născu și un băiat frumos. Pentru că el era la fel de dulce precum zahărul, îi dădură numele Zăhărel. Anii trecură. Într-o zi, Zăhărel și Acadea ieșiră într-o poieniță să se joace de-a v-ați ascunselea. Era rândul lui Zăhărel să numere, iar Acadea era cea care trebuia să se ascundă. Văzând Zăhărel că nu o găsește, începu să plângă. Atunci, slujitorii de la palat veniră în fugă la
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
la drumul mare, de tâlhari mărunți, puși pe căpătuială, care jinduiau la averile lui. Ticăloșii visau să ascundă în peșteri, neștiute de nimeni, avuții închipuite. Tânjeau să fure trăsuri cu domnițe frumoase și fandosite chiar..., dar rătăcite în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe șeaua lor haiduci care așteptau, răbdători, caleștile de boieri, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Erau legați și trași cu huțanii spre joagăre pentru a-i preface în bușteni. Dălți și rindele îi așteptau prin șoproanele dulgherilor. Pe sub cetini, ne îndreptam spre case. Ne feream de năpârcile care se târau pe sub covorul de frunze. Traversam poienițe pe unde susurau izvoare de munte la care ne opream pentru a ne potoli setea. Ceva mai la vale, în satele noastre, șipotele creșteau râuri în care gospodinele spălau și clăteau ii și ițari. Întârziam din drum, întinzându-ne în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dintre care cele mai cunoscute sunt Poarta lui Ionele și Ghețarul Scărișoara. În toate cele trei sate sunt aproximativ 300 de persoane, cu o distribuție echilibrată pe vârste. Acestea locuiesc în gospodării răsfirate prin poienile-paduri de brad de pe platou, existând poienițe cu cinci-șase case sau chiar cu una singură. În 1998, când am început activitatea în calitate de facilitator pregătit, asistat și monitorizat de World Learning în programul-pilot de înfințare a Fondului Român de Dezvoltare Socială (FRDS), drumul de acces din centrul comunei
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
joasă de relief; frumos; fugi; fum; grătar; haină; haos; iaz; imaș; înălțime; interes; întindere; întinsă; inundație; inundații; lan; largă; lărgime; libertate; lînă; luneca; mic; Moldova; Mureș; neant; neliniște; netedă; oaie; ochelari; oi; pășune; piedică; piedici; pierdere; pietre; pîrău; pîrtie; platformă; poieniță; poziție; de presiune; priveliște; provocare; pustie; rece; relaxare; rîpa; risipi; rîul; rîuleț; role; rostogoli; săniuș; scurtă; sfîrșit; stîncă; străinătate; cu succes; sui; sus; tablou; teren; trap; trăsură; umbră; urcuș; ușurime; văgăună; văi; vale; Valea Jiului; Valentina; viață; vie; viitură; voință; zale
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
jumătate din piese; de multe ori fusesem tentată să-i iau o mașină mai bună, dar sexul la iarbă verde mi se părea atât de nostim, era și păcat să mă privez singură de el. Ne-am dus, am găsit poienița, a pus mititeii pe grătar, dar, după vreo zece minute, ghinion: a început ploaia; a preluat inițiativa și a delegat competențele imediat: tu vezi de carne, eu strâng grătarul; am ajuns acasă uzi până la piele, însă entuziasmul nu-i pălise
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]