365 matches
-
îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă după treaptă, până la el. „Aspasia, n-a mai putut aștepta. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poziții ca și cum lava unui Vezuviu dezlănțuit îi surprinsese în atitudinea locuitorilor din Pompei, domestice sau înspăimântate, în aceleași robe roșii, fără măști. Lunecă într-o fântână, îi putea vedea îmbucăturile cilindrilor de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață neagră și se trezi amețit din leșin în fața unei carafe cu vin, cu Any Palade. Alături, părinții lui, profesorul de matematică, Moș Eveniment și, râzând gros pe un șezlong, Hugo, pictorul mânjit cu vopsele. O mână ușoară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a mă Îndepărta de suferință, care mă sperie uneori,,. Nu-mi mai vorbi te rog, de strămoșii tăi, nici de suferințele tale fizice. Să nu gândești că sunt lașă, dar am trecut prin atâtea Încercări, Încât sufletul meu e o pojghiță veștedă, și nu mai Încape durere În el. Sunt o hartă a durerii În care am Înfipt stegulețe roșii. Mă mir că nu le-ai văzut până acum,,. Draga mea, ,,Văd și acum mașina cu capotă cenușie ca o spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul îi hrănește, frumoși sub pojghițe de jeg ei bat în ape verzi de jad ca zeii tăcuți, misterioși, senini, ce taina-și poartă-n zâmbetul strivit și-n trupul ca un ascuțit meteorit căzut direct în miezul grabei noastre. ei sunt doar cerșetorii fără de noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate, nu mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi în viscere, din vlaga noastră te înfrupți, pentru ca primăverii să nu-i lipsească nimic din trupul ei fragil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se fi poticnit și să fi bâjbâit mult, ținându-se de copaci pe poteca alunecoasă. Eu nu i-am dat nici un ajutor. Nu. Mi-am zis: Dacă va cădea și se va prăpădi, atunci toată istoria asta va dispărea. O pojghiță subțire de gheață îi acoperea părul pieptănat peste cap. Așa sunt serile de primăvară sus, pe vârful muntelui Ava. Câteva săptămâni mai târziu un episcop s-a dus la editură. Și directorul editurii a fost foarte prevenitor. De bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
așteaptă, ea se mișcă repede și nu trebuie s-o pierzi. La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea. Pe malul celălalt se vedea cât de subțire era pojghița de pământ care acoperea stânca cenușie de dedesubt. Prăpastia se lungea înainte și înapoi ca o barieră de netrecut. Ține minte băiete, locul ăsta! îi atrase atenția Calistrat, arătându-i un copac gros prăbușit peste râpă. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care Homer se prăvălise în fluviu a fost totuși atât de mare, încât bietul om s-a pomenit din nou groggy. Poate că acolo, în adânc, s-a lovit de ceva (niciodată n-o să cunoaștem exact împrejurările), cert este că pojghița de protecție i-a fost sfâșiată, pe când el se mai afla pe trei sferturi amețit. Aici. însă, a intervenit încă una dintre acele șanse uluitoare ce aveau să-l facă pe Homer ilustru: pe fundul fluviului se afla o uzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
ea în dimineața când primăria i-a luat pe sus pe ambulanți. Dimineața la șase s-a petrecut raidul și până la douășpe, când am ajuns eu de la redacție, totul era ras, curat, apa cu care municipalitatea spălase locul prinsese o pojghiță de gheață. În starea de depresie de acum e nesănătos să mă mai întorc la muncă, pot să-l trimit doar pe fotoreporter. Ziua care debutase pișăcios se limpezise exact după spusa fetei cu prognoza meteo. Femeia de pe ultimul scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lingurilor, după ce spălam grăsimea de pe ele. Mă vedeam pe mine de trei sute de ori, în timpul prograsmului liber. Așadar, dacă atunci aș fi lipit cioburile la loc, acum nu aș mai fi aici, ci într-un glob de sticlă, ca o pojghiță pe pereții lui, ca o placentă în care nu e nimeni, doar chipul schimonosit în oglinda globului al celui ce ar trebui să fie înăuntru. Și, după ce se desfăcea pomul, până la Crăciun, aș fi putut rămâne așa în cămară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la zenit, cea mai strălucitoare stea, a cărei lumină răzbate până la tine, oftezi, însemni locul cu puțin pământ negru lucios și te apuci de lucru. șase în al doilea loc: apuci zdravăn târnăcopul din corn de rinocer-nordic-alb, reușești să spargi pojghița groasă într-un punct, apoi te apuci pe îndelete să o cojești pe toată, până la lacul colorat, pe care îl botezi pământul, receptiv kanas, mături repejor zăpada rămasă pe pământ, sufli cu obrajii tăi roșiori în sus și fulgii se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lui Hideyoshi închisese toate trecătorile din munți, între Tarui și Fuwa, și-i bara drumul spre casă. Katsuie tocmai se hotărâse să-l atace pe Hideyoshi, dar acum situația se răsturnase, iar drumul spre casă era la fel de periculos ca o pojghiță de gheață subțire. Pentru a ajunge în Echizen, Katsuie trebuia să treacă prin Nagahama, iar inamicul său se afla deja acolo. Oare Hideyoshi avea să-l lase să treacă fără a-l provoca? La plecarea din Kiyosu, generalii îl sfătuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceste "sentimente deviante", cum le numeau ei. Dar niciodată în sinea lui nu se considerase un îndoctrinat, indiferent despre ce ar fi fost vorba, și tot ceea ce se străduiseră cu atâta zel să formeze în el nu fusese decât o pojghiță care înghițise temporar eul său lăuntric. Cert era că pe măsură ce înaintase în vârstă îi era tot mai clar că nu devenise unul de-al lor. Dincolo de toate acestea, ceea ce îi atrăsese de la bun început atenția căpitanului, aducându-i aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
în plus, era motivat și de ultimele informații privitoare la fidelitatea acestei domnișoare. - E cam frig, zise Olga. - Da, așa e, răspunse Alex, fiind prezent numai fizic alături de ea. Dialogul se închega greu. Apele păreau a fi prins deja o pojghiță de gheață. Bănuind că așteptarea îi încărcase bateriile cu energie negativă, Olga viră abil către o estompare a inflamării ce putea duce la aprinderea unui conflict: - Hai, iubi, să încercăm să încălzim climatul înainte de a ne copleși, că altfel riscăm
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ori cât mine, Puică Ion, pe care, chipurile, trebuia să-l aduc pe calea cea bună. Puică ăsta era un tembel ce nu s-a văzut. La o lecție de citire cu fai moasa bătrânică ce alunecă iarna pe-o pojghiță de gheață și copiii o ajută să se ridice, Puică citise „...și bă-trâ-nica a-lu-ne-că pe o ploșniță...“ Era dezastru. El a văzut primul IDR-ul meu, la vreo două zile după ce ni-l făcuseră. Cu al lui mi l-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
explic iar culoarea albastră ziua nu înțelege nimic pentru că în orașul ăsta sofisticat oamenii și-au pus măști ca să semene cu noi pseudo-stigmata îmi trebuie un trepied să rămână doar războiul surd cu timpul kiai-ul ar dărâma pereții tuturor inimilor pojghița lui ar rezista doar culoarea ar mai înainta cu o zi spre toamnă pe titanic lumea încă dansează suntem doi îndrăgostiți dansând în tâmpla lui cehov spălându-ne de oameni cojile de semințe ne rămân pe tălpi aș vrea să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Du-te s-o cauți! Și o azvîrli departe peste umăr. Bărbatul elegant se făcuse la fel de palid ca eșarfa alb-gălbuie Înodată savant În deschizătura cămășii cu monogramă brodată. - Știi ce-ți zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea, sarcastică. Problema ta, PM, e că tu n-ai nervi ca să Înfrunți o campanie care o să se lase cu sînge. Eu, da. Îl sfredeli cu privirea. - Dacă te pui de-a curmezișul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
încât de abia îl auzeam, Domnul Andrei mi-a dat să înțeleg că precauțiile respective nu erau lipsite de orice temei și nu era cazul să râd de ele, Un bătrân. mi-a șoptit el, alunecase într-o iarnă pe pojghița de gheață de la țărm și scăpase într-o copcă, alegându-se cu o pneumonie. Se spusese că fusese un accident, iar portarul găsise prilejul să-și dea importanță; iarna nimeni dintre bătrâni n-avea voie să iasă decât pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mamița!... Și dacă nu avem nici un chef de înfăptuit, belim belingherul!... Astfel vorbea, simțindu-și papila gustativă beteagă de la niște citate aramaice, grecești și latinești, cu ajutorul cărora triumfase recent în câteva turniruri teologice, rașchetase învățăturile mai multor biserici, împinsese sub pojghițele demnităților eclesiastice sumedenie de inși, dar și din pricina cărora i se aplecase, zbura acuma mofluz, la doar două degete de a deborda, abătîndu-se deasupra Capitalei, nu în ultimul rând pentru a-și clăti și tăvăli cerul gurii prin aroma pipărată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
catifeaua, să știi că înțep la tine până începe burta a-ți emite bulion... Nu din dușmănie. Ca să aibe mă-ta să presare mirodenie peste sarmale! - ...Uite! îi arătă înfuriat deșiratul, după ce-i descolăci cracul și i-l trânti pe pojghița de pietriș. - Ce e, bă?... Unde, bă? se izmeni ălălalt - cu un braț susținându- și încă, pe capul târât prin glod, clopul - în realitate însă nezărind în nici un fel hardughia, cufundată în întregime în beznă, 42 DANIEL BĂNULESCU Iar singura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a mers și Omoroaica. Că nu ți le-ai tăia... și că nici noi nu ni le-am ciopârți, de durere, scândurile alea, pe care ni le montase de-a curmezișul... D-aia a întins Omoroaica peste rafturi și cîte-o pojghiță de carne, care să te sece la ficați, numai să fi încercat să-ți storci vreun coș de pe ea. Așa că ne-am lăsat scândurelele pe piept în plata lui Dumnezeu. Ne-am culcat fiecare pe bucățica lui de trotuar. Prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu pui la suflet antecedentele lui... Un desăvârșit cunoscător al mediilor prin care te va purta... Cu fiecare învîrtitură de roată, te pune mai aproape de cele 99 de înțelesuri ascunse ale poeziei perfecte. Cu fiecare... zmucitură de volan - citi talmudistul pojghița argintie - mai sigur vei fi uns, întîi, drept tătuc al orașului... Apoi, precum îți prezic... Iar, dacă vei fi mulțumit, poate te vei îndura și de el... Scurgând licoarea asta peste osemintele puradelului, topindu-i-le și ștergându- l de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-a strâns, de prin toate moleculele berii unde se-mprăștiase, inelul la loc. L-am auzit recitând una din șmecheriile lui talmudiste. Și, când și-a dizolvat iarăși belciugul în halbă, ca pe-o pastilă de calciu efervescent, în pojghița lui au apărut imprimate și numărul și seria mea de pașaport. 92 DANIEL BĂNULESCU lui - un ins, Cărtărescu, al cărui pontificat fusese apreciat drept cel mai împlinit al ultimelor zece... ...Pe numele său laic, noul Papă al Poeților a fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
1912, localnicii fost-au împiedicați a-și mai paște vacile în interstițiile caldarîmului). Ostenea prin curțile stolnicului Gligorașcu, prin grădinile de zarzavat ale fraților Șantalioru, adunîndu-și puterile pentru a se revărsa, printre gropile de lut ale polcovnicului Zamfir, pe primele pojghițe de pietre cubice ce placaseră, parcă în glumă, grumajii Uliții Vergului (Calea Călărași). De unde nevătămata Bucureștioară, pîrîiașul-mireasă, se scurgea (cînd nu primise încă antonimul nume de familie de Căcata) prin copăile mahalalelor Olari și Olteni, prin cele ale nărăvașei Uliții
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în ultima clipă, la Cramă, nu se înfățișară nici unii, nici alții. Își expediară fiecare niște emisari cu mutre nătânge, care raportară că, măcar în acea după-amiază, la Cramă nu se băgase pe fir nici Miliția. Și atunci arăboii, prinzând o pojghiță de curaj, anunțară un alt loc de întîlnire, cerîndu-le să-i aștepte o săptămână încheiată, seară de seară, la "Cafeneaua Veche". Și angajîndu-se că, dacă blaturile li se vor părea că pică normale, se vor învoi ei de la unele 294
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]