740 matches
-
reținută pentru totdeauna în istoria cunoașterii științifice. Sursă a numeroase erori ale activității psihice, în inconștient se nasc germenii unei activități care trebuie separate cu obligativitate de activitățile conștiente. În ceea ce privește distincția dintre fenomenele psihice și cele de conștiință, Leibniz a polemizat la acea vreme cu Locke, susținătorul punctului de vedere cartezian după care sufletul se manifestă și este dependent de conștiință. Diferit de aceștia, Leibniz susține că sufletul se manifestă și gândește dincolo de tot ceea ce este dependent de manifestarea conștiinței. Prin
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
discipolii acestuia, fapt care nu l-a împiedicat să mai publice două lucrări, prima, cu titlul, Evoluția inteligenței animalelor, apărută în 1883 și, cea de a doua, Evoluția inteligenței umane, apărută în anul 1888. În ambele lucrări el încearcă să polemizeze cu criticii săi, să le arate că în aprecierile lor folosesc procedee nepermise. Adică, spunea el, aceștia fac o greșeală fundamentală atunci când pornesc de la considerarea conștiinței omului civilizat de astăzi, pe care o compară fără pricepere cu diverse aspecte ale
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
postmoderniștilor. Totuși, au existat și voci iritate în acest război ideatic ce părea definitiv încheiat. De pildă, Brent G. Wilson (1997)222, care a reușit, de pe poziția de specialist al designului instrucțional clasic și al curriculumului modern, nu numai să polemizeze viguros cu postmoderniștii, ci și să găsească o „cale de compromis” între „paradigma modernă” și „paradigma postmodernă”; a demonstrat că acestea nu sunt despărțite de o genune de netrecut, ci, dimpotrivă, că între ele există numeroase punți extrem de profitabile 223
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Esotérisme, théorie du complot, extrémisme (Fayard, Paris, 2005), Pierre-André Taguieff susține că Ordinul Iluminaților a existat, ca realitate istorică, între 1776 și 1785. Are în vedere însă doar „oficializarea” ordinului de către Adam Weishaupt, la 1 mai 1776. Nu intenționăm să polemizăm pe această temă. Credem că există dovezi sigure că „invizibilii”, care agitau „Crucea de trandafiri” a lui Christian Rosenkreutz, existau cu cel puțin 150 de ani înaintea datei indicate de Taguieff. De altfel, Ordinul Iluminaților există încă. Ceea ce nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1927-1928), publicația bucureșteană include în sumar un studiu al lui Tudor Vianu, Poezia lui Ion Pillat, urmat de un grupaj din lirica autorului (ciclul Scutul Minervei), apoi versuri de V. Voiculescu și Ștefan I. Nenițescu. Aici N.I. Herescu, latinistul care polemizase cu E. Lovinescu pe marginea unei traduceri din Horațiu, tălmăcește poezii din Catul, scriind și articolul Dante în românește. Tot el semnează un necrolog al poetului Nicolae Milcu. I.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288846_a_290175]
-
Brâncoveanu tiranic, jefuitor, duplicitar, orgolios, demolator, setos de putere și de parvenire, regizor perfid al unor aventuri politice europene. Într-un cuvânt - contramodelul indezirabil, produs al unei vindicte pasionate. Zugrăvind un astfel de Brâncoveanu, P. participă la o dezbatere și polemizează cu panegiriștii, încercând o definiție proprie pentru dubletul fericire-laudă: „Iaste osebire între laudă și între fericire, că să fericescu mulți împărați, crai, domni, boiari, pentru norocul ce au în viiața lor, după pofta și voința celor trupești lucruri, cum avuții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
l-ar reprezenta mai degrabă clasicismul, prin care înțelege însă „consacrarea prin timp a deosebitelor formule succesive de artă”. Cu subtilitate, el distinge și „colaborarea vremurilor” la opera artistică, fenomen, în fond, contrar „mutației valorilor”. În primii ani de după război, polemizează atât cu B. Fundoianu și cu E. Lovinescu, partizani și ei ai simbolismului, cât și cu G. Ibrăileanu. Criticul de la „Sburătorul” îi va amenda pretenția de a fi fost primul critic al simbolismului românesc, ca și teza potrivit căreia curentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
ale vieții culturale românești: Petru Dumitriu, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Alex. Ștefănescu ș.a. Întreține un timp o strânsă prietenie intelectuală cu Paul Goma, dovedită și în corespondența online pe care nu ezită să o publice în volumul Orient-Expres. Când nu polemizează în reviste sau online, L. alcătuiește scrisori deschise sau provoacă dialoguri. Un exemplu interesant este confesiunea intitulată Pretext autobiografic, ce exprimă protestul încărcat de resentimente al unui intelectual care se crede marginalizat. L. are și o bogată activitate de traducător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
noastre de radio. Unele dintre textele citite la emisiunea respectivă domnul Eugen Barbu le-a publicat (nu știu dacă în formă identică celei radiodifuzate ori cu unele modificări) în propria-i revistă. Este, de exemplu, și cazul textului în care, polemizând cu postul dvs. de radio, domnul Eugen Barbu alcătuia spre a-și argumenta teza susținută , alcătuia, cum vă amintiți, o listă cu armenii, grecii și mai ales evreii lucrând la Europa Liberă, de parcă asta ar fi fost de reproșat unui
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
minciunile ce i se îngăduie ilustrului plagiator să le vehiculeze nu doar pe seama unuia ori altuia din cei ce-l incomodează în țară, ci și pe seama unor organisme străine ori internaționale bine cunoscute cu care, vezi Doamne, plagiatorul nostru ar polemiza? întreb asta fiindcă, evident, prestigiului presei noastre, celui al culturii române și, nu în ultimă instanță, intereselor statului nostru, profesarea minciunii, a calomniei, deseori practicarea limbajului birjeresc nu le pot fi de folos! Dimpotrivă! Când pretinzi a polemiza cu persoane
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nostru ar polemiza? întreb asta fiindcă, evident, prestigiului presei noastre, celui al culturii române și, nu în ultimă instanță, intereselor statului nostru, profesarea minciunii, a calomniei, deseori practicarea limbajului birjeresc nu le pot fi de folos! Dimpotrivă! Când pretinzi a polemiza cu persoane și instituții a căror activitate o acuzi de un păcat ori altul, folosind tu minciuna grosolană, calomnia, injuria, denunțul odios, sfârșești prin a nu mai convinge pe nimeni. Nici măcar pe cei care, din motive de cine știe ce trecătoare conjunctură
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
țară și iarăși, ne place sau nu se bucură de o audiență invidiabilă. Asta nu înseamnă, defel am mai spus-o , că subscriu cumva la toate afirmațiile făcute de la microfonul acestui post de radio. Dar, la urma urmelor, decât să polemizăm cu Europa Liberă, așa cum face Eugen Barbu, adică folosind minciuna, calomnia, injuria, violând secrete intime, de familie etc., găsesc că e mai util pentru noi toți ca, atunci când ni se pune pumnul în gură aici, acasă, să folosim microfonul Europei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fi negată, în principiu. Așadar, domnul Eugen Barbu să-i sperie pe alții cu baubaul că, dacă te-ai adresat Europei Libere, ești un borfaș, un trădător, te afli angajat în lupta împotriva intereselor propriei țări, iar domnia sa, care, chipurile, polemizează cu acest post de radio, e pentru asta curat ca lacrima. Și-apoi, n-ar fi fost normal ca înainte de a se arăta atât de revoltat de activitatea unuia ori altuia, activitate ce-ar putea leza, chipurile, în vreun fel
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
foarte bine extraordinara tabletă a lui Marin Preda, intitulată Neobosita inventivitate a tipului infect, text cuprins în Imposibila întoarcere și pe care îmi iau permisiunea să-l reproduc integral tocmai pentru exemplaritatea lui și perfecta ilustrare a felului de-a polemiza al lui Eugen Barbu: [...] în grupul nostru, pe câmp, era un băiat care tot timpul îi trântea pe ceilalți. Eu îmi dădeam seama că alții erau mult mai tari decât el, și chiar eu însumi, dar nu înțelegeam de ce se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să mai evite înfrângerea? [...] Cam așa înțelege să polemizeze Eugen Barbu. Și nu doar așa! Când la argumente răspunzi cu toroipanul, denunțul, calomnia, nu polemist te numești, ci altfel! De fapt, acest contrafăcut Prospero al presei românești de azi e un simplu Caliban placat de tot ce e mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
odată că ține un jurnal în care nu știu ce poate nota afară de note de lectură, păreri despre profesori. Ea n-are o viață. Pif încearcă să o convingă că și dacă se regulează cu prezervativ, tot ia SIDA. Ea parează, nu polemizez cu tine! Eschivă. Nu e pe domeniul ei. Te întreabă ceva, apoi abia își ține un râs hidos și ilogic. Are ceva bălos. Parcă și-ar zice că e o minune să i se răspundă. Uite, domnule, că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că ei deja formează o națiune de sine stătătoare. Ceilalți trebuiau să aibă ceva diferit de ei. Ei erau singurii oameni. De fapt, cu „o“mare (pag. 86). Textul era bășcălios, însă parodia nu era îndreptată neapărat spre personaje, ci polemiza cu un anume stil cronicăresc prăfuit. Oamenii s-au simțit cu musca pe căciulă. S-au sesizat. Dar nu au luat textul și referirile le persoana lor ca pe o ofensă personală, ci ca pe o diminuare a prestigiului întregului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca noi”, a spus șeful Executivului american. În comunitatea profesională în care își desfășoară activitatea și Fundația la care lucrez de peste 10 ani, nu sunt puțini cei care se amăgesc că se ocupă cu exportul de democrație. Sătul de a polemiza cu asemenea „activiști pe tărâmul democrației”, le repet unora dintre ei - uneori, ad nauseum - episodul găsit în niște pagini de memorii. E vorba de o întâmplare care vorbește despre ceea ce li se poate întâmpla celor preocupați prea mult cu exportul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fără voia lui Dumitru Popescu-Dumnezeu în Germania. (ț) L-au adus la mine pentru a fi păruit, dar ne-am despărțit prieteni. Mi-a dat și cartea Îngerul de ghips, cu dedicație”. Cum se vede, în aceste chestiuni, dl Breban polemiza cu dl Pleșiță, nu cu mine. Despre episodul confiscării manuscrisului Buneivestiri, aflat în autoturismul dlui René (nu Reneé!) Coeckelberghs, dl Breban scrie: „La reprimirea manuscrisului am dat, cum am mai declarat-o public, singura filă de hârtie cu scrisul meu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
conturată, ordine spre care observa că se îndreaptă popoarele din Europa, dar pe care, în opinia sa, o trăda Roma papală. Rosmini ia parte din plin la pasiunile religioase ale acelor ani, păstrîndu-și însă propria-i fizionomie inconfundabilă de gînditor. Polemizează cu Constant și cu Saint-Simonieni, pe de o parte, și se apropie din ce în ce mai mult de Tommaseo, care publică, în "Antologie", o amplă analiză asupra lucrării rosminiene Nuovo Saggio. Religiozității ușor confuze și tulburi tommasiene, profund marcată de experiența lamennaisiană 31
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
criticului, de care am amintit. Din punctul meu de vedere, toate comunică și alcătuiesc un întreg, ceea ce m-aș bucura să constate și cititorii. G.D. Prezența vechilor scriitori Am vorbit mai demult despre faptul că generația mea literară nu a polemizat, în perioada începuturilor, cu generația dinaintea ei, aceea care a furnizat numeroase cadre proletcultismului. Nu avea cum să o facă, în condițiile controlului absolut al presei și ale protecționismului de care se bucurau, în epocă, slujitorii zeloși ai realismului socialist
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
orice „comandă socială“ le-ar fi venit de sus. Cu aceștia nu se puteau angaja polemici pentru că, pur și simplu, ar fi fost interzise. Pe de altă parte însă, la drept vorbind, nici nu prea ne da ghes sufletul să polemizăm, chiar dacă am fi avut voie. Să pole mizăm cu cine? Eram conștienți de precaritatea literară a înaintașilor noștri imediați (a celor mai mulți), și, decât să-i combatem, mai potrivit ni se părea că este să-i ignorăm. Să-i ignorăm ca
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care îl cunoștea din copilăria și tinerețea lor basarabeană). Cu o îndrăzneală pe care de mult mi-am pierdut-o, am dat curs invitației și, în fața a două mii de ascultători, având în coastă un prezidiu firește ostil, am început să polemizez dezinvolt cu „asistentul” (așa i-am spus, stârnind rumoare și indignare printre oficialități și printre acoliții acestora, căci „asistentul” era secretarul UTM pe facultate, sau ceva pe aproape). „Nu, Gh. Udr. nu învață slab, dovadă notele pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și stratageme estetice (Editura Alfa, Iași, 2012). Faptul că marele poet a fost mereu comentat din perspectiva tragicului ("Eminescu poet tragic"), nu-l împiedică a investiga creația acestuia și dintr-o altă perspectivă, opusă, fără a-și propune însă a polemiza cu "vechea critică" ci doar a arunca o "lumină nouă asupra textelor lui", căutând (și izbutind) să "împrospăteze modalitatea de a aborda cunoașterea unei opere, prin integrarea unor multiple analize asupra celor trei segmente ale operei publicate de Eminescu însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
inimă ca un cur, fără șira spinării" ș.a.m.d., Eminescu reprezentând "cadavrul din debara" al culturii noastre, de care trebuie să ne debarasăm cât mai curând pentru a putea să intrăm în Europa. La vremea respectivă, Răzvan Codrescu a polemizat dur cu autorul acestor obraznice teribilisme ("am criticat-o ferm în articolele mele polemice"), acum însă, în două articole cuprinse în sumarul actualului volum (Recurs la "cadavrul din debara" și Eminescu vs Patapievici?) reia discuția dintr-un alt unghi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]