738 matches
-
Între 1885 și 1887 este redactor-șef al ziarului ieșean „Liberalul”, în paginile căruia, sub anagrama Morna, a purtat cu „Contemporanul” o polemică, editată în 1887 în broșura În contra direcțiunei literare de la „Contemporanul”. În 1888 scoate „Drapelul” și continuă să polemizeze cu revista socialistă ieșeană. Publică Un răspuns domnului Ioan Gherea în 1889. Este chemat în 1892 la București, ca prim-redactor al „Adevărului”. În 1894 trimitea de la Bruxelles, unde își termina studiile, obținând mai târziu și titlul de doctor în
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
ale culturii europene din acea vreme. Un temei de meditație în această privință ar putea fi relațiile generației lui Byron cu poeții romantici de dinaintea lor (autori, de fapt, ai programului mișcării romantice): cu ei, și nu cu reprezentanții clasicismului se polemiza, de exemplu, în poemul satiric Barzi englezi și critici scoțieni, publicat de Byron în 1808; în vreme ce, față de doctrinarul clasicismului, Alexander Pope, ei manifestau un respect fără limite. Și nimeni nu s-a gândit să le reproșeze că nu ar fi
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
a regimului, scrisorile acestea sunt o adevărată diatribă, folosind o gamă de mijloace din arsenalul pamfletului, de la apelul familiar, în bătaie de joc, la atacul dur, necruțător. Finețea și subtilitatea sunt însușiri mai rar valorificate de R., înclinat, atunci când nu polemizează dur, spre stilul măreț, grandilocvent, câteodată căzând în delir, tinzând spre sublim și neevitând, întotdeauna, ridicolul. Stilul - se poate vorbi de o manieră -, cu efecte oratorice bine calculate, este romantic, mesianic, oracular. Notarea imediată, proaspătă, zilnică, o va face Rosetti
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
fac, de asemenea, obiectul preocupărilor sale. Încercările de critică aplicată (despre Mihail Cuciuran sau Dimitrie Dăscălescu) sunt cu totul modeste. În ceea ce privește limba, prisma lui e una istorică, opusă celei raționaliste, a cărturarilor ardeleni. În disputa filologică la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
a declanșa, printr-o temeinic argumentată pledoarie, procesul de reconsiderare și reabilitare a lecției maioresciene, R. va continua să închine multe pagini marelui predecesor, privitoare la cele mai diverse aspecte ale personalității și operei acestuia: jurnalul, doctoratul, izvoarele filosofice etc., polemizând totodată cu adversarii sau comentatorii criticului de pe pozițiile unei obiectivități câteodată cam rigide, dar niciodată lipsită de argumente și de seriozitate. Mult mai eteroclit este volumul din 1981, care cuprinde, completat, un studiu mai vechi, Eminescu și Schopenhauer (1966). Este
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
sunt însă suficient de clar definite: par să fie avute în vedere cele estetice, dar mixate cu elemente de sociologie a literaturii și cu tematica operei literare. Revista protestează împotriva reclamei în literatură, mai exact împotriva „personalităților de reclamă”, și polemizează acid cu autorii momentului (Cincinat Pavelescu, Victor Eftimiu, Corneliu Moldovanu, A. de Herz ș.a.). Respinge, de asemenea, poporanismul („cuvânt [...] care după atâția ani de zile n-a căpătat încă puterea de-a cuprinde într-însul o realitate morală” - O revistă
LUMINA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287899_a_289228]
-
At. M. Marienescu. În același timp S.D. a menținut atenția asupra mișcării literare prin câteva rubrici („Științi și arte”, „Literatură”, „Bibliografie”) și prin câteva articole și recenzii, între colaboratori aflându-se C. A. Rosetti și Alecu Russo, acesta din urmă polemizând cu latinizanții ardeleni. În sumar intră și câteva capitole din Schițări de literatură română de V. A. Urechia. De la 6 mai până la 24 octombrie 1882, din inițiativa lui Kogălniceanu, Gr. H. Grandea a scos o nouă serie a jurnalului, care
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
anul următor; s-a dus la Roma, unde a trăit foarte izolat, vizitînd totuși mănăstiri de călugări și de maici; aici a reînceput să scrie, dar acum subiectele sînt total diferite de cele din seninele dialoguri filozofice; a început să polemizeze în scris cu foștii săi coreligionari, maniheii, scriind tratatul Despre caracterul Bisericii catolice (De moribus Ecclesiae catholicae), care este adevărata mamă a tuturor creștinilor și cuprinde atît Vechiul, cît și Noul Testament; a urmat dialogul Despre caracterul maniheilor (De moribus Manichaeorum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scris cu foștii săi coreligionari, maniheii, scriind tratatul Despre caracterul Bisericii catolice (De moribus Ecclesiae catholicae), care este adevărata mamă a tuturor creștinilor și cuprinde atît Vechiul, cît și Noul Testament; a urmat dialogul Despre caracterul maniheilor (De moribus Manichaeorum), unde polemizează cu ereticii care, în trufia lor, considerîndu-se puri și aleși, disprețuiesc comportamentul creștinilor; a reînceput să discute din punct de vedere filozofic problema imaterialității sufletului în Mărimea sufletului (De quantitate animae), un dialog cu prietenul său Evodius. Bibliografie. Texte: BA
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o strînsă legătură de prietenie cu Aureliu, episcopul Cartaginei, pe care l-a determinat să citească opera lui Optatus din Mileve, Augustin a făcut ca la conciliul din 392 să fie luate măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunînd literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cîntări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
petrecută la Milano. O inteligentă istorie a filozofiei este materia cărților următoare: ea culminează cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului, subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gînditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sînt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începînd cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Limoges, unde a rămas din 485 pînă prin 507, anul morții sale. Bibliografie. Texte: CSEL 21, 1891 (A. Engelbrecht); CChr.Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). 9. Claudian Mamertus în chestiunea materialității sufletului, așa cum am văzut mai sus, Claudian Mamertus a polemizat cu Faustus de Riez. Născut probabil la Lyon, a fost multă vreme prezbiter în orașul învecinat, Vienne, unde fratele său era episcop, și este amintit cu cuvinte de laudă de Sidonius Apollinaris. în ce privește opera care l-a făcut cunoscut, Condiția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
laudă de Sidonius Apollinaris. în ce privește opera care l-a făcut cunoscut, Condiția sufletului (De statu animae), într-un prim moment Claudian susținuse, într-o scriere care s-a pierdut, că îngerii și demonii posedă un trup, în timp ce sufletul este imaterial. Polemizînd cu el, Faustus ar fi replicat într-o scrisoare cu conținut dogmatic, spunînd că și sufletul are o anume materialitate, iar atunci cînd această epistolă, care circula fără numele autorului, a ajuns la cunoștința lui Sidonius Apollinaris, acesta l-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și și-a răspîndit opera în Africa în 571, ascunzîndu-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzînd deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă datează și Epistola
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din secolul al XVII-lea, J. Sirmondi. Subiectele sînt variate, însă importanța lor e scăzută; și totuși, epistolarul său, pentru care Ennodius a folosit ca reper scrisorile unui literat faimos din Antichitatea tîrzie, Quintus Aurelius Symmachus, senatorul cu care a polemizat Ambrozie (cf. vol. II, t. 1, p. 298), a fost considerat ulterior un model pentru acest gen, datorită multitudinii de subiecte și de tonuri, chiar dacă, în urma unui examen atent, se poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate pînă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 518, Sever, amenințat de Iustin, succesorul acestuia și simpatizant al calcedonienilor, a trebuit să fugă în Egipt. Refugiat la Eknaton, lîngă Alexandria, a păstrat legătura cu episcopii monofiziți din Orient și a scris mai multe opere în care a polemizat în special cu Iulian de Halicarnassus (cf. pp. 000-000) și cu Ioan de Cezareea (cf. pp. 000-000). După moartea lui Iustin, în 527, soția lui Iustinian, Teodora, care îi simpatiza pe monofiziți, a determinat în 535 numirea lui Antim ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
parvenit în forma originală, în limba greacă. Cea mai vestită este Discuția în contradictoriu cu filozofii în legătură cu creația lumii, un dialog scris la Berit și localizat tot aici. în această scriere, Zaharia apără doctrina creștină a facerii lumii de către Dumnezeu polemizînd cu un elev al neoplatonicului Ammonius din Alexandria, care, în conformitate cu doctrina acelei școli filozofice, considera că lumea este coeternă cu Dumnezeu. La acest dialog participă și Ammonius, la ale cărui prelegeri Zaharia asistase pe cînd era student la Alexandria și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod care indică și cum e concepută - Topografie creștină; aceasta are legătură și cu prezenta lucrare, deoarece, în esență, nu este o scriere geografică în sens științific, așa cum fuseseră operele clasice, ci o operă de exegeză a cosmografiei biblice. Scriitorul polemizează atît cu geografii, cît și cu astronomii și cu matematicienii păgîni și se bazează pe cosmografiile lui Moise și ale scriitorilor Bisericii. Ca atare, în prima și în a doua carte, pornind de la Scriptură, el susține că pămîntul nu este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trăit Andrei, arhiepiscop de Cezareea, în Capadocia, nu constituie o informație absolut certă. în vremea acestui exeget, Ierusalimul se afla încă sub stăpînirea Imperiului Bizantin, deci Andrei a trăit înainte de 637, cînd orașul sfînt a fost cucerit de arabi. El polemizează cu Ecumenius, pe care nu-l menționează însă în mod clar, și spune că acesta e încă în viață în acea perioadă. Și Andrei a scris un Comentariu la Apocalipsă, împărțit în douăzeci și patru de tratate, fiecare alcătuit din trei capitole
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sebastian, De două mii de ani, datorită prefeței antisemite (de un antisemitism fundamentalist, pe teme teologale) și cartea era unanim înjuriată (și de la dreapta și de la stînga), Eliade, loial, publică un lung foileton în Vremea (în două numere), apărînd romanul și polemizînd chiar cu profesorul său iubit pentru ideile din prefață. Deodată, nu fără o istoricitate a fenomenului, Sebastian își dă seama, de prin 1936, că bunul său prieten Mircea Eliade se convertește spre legionarism (sau, păstrîndu-ne în termenii vestitei piese de
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
și acum că cititorii au nevoie de lectură, nu de dăscăleală. Ne-a plăcut să ne jucăm, fiindcă sîntem convinși că jocul e un lucru serios - atît de serios, încît poate face față seriozității posace și încăpățînate. Am evitat să polemizăm cu oarecine în particular, nutrind credința că bunele polemici se fac între idei, nu între persoane. Am polemizat, întîi de toate, cu cititorii, respectîndu-le cu grijă dreptul de a judeca cine are dreptate și cine nu în punctele de vedere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
sîntem convinși că jocul e un lucru serios - atît de serios, încît poate face față seriozității posace și încăpățînate. Am evitat să polemizăm cu oarecine în particular, nutrind credința că bunele polemici se fac între idei, nu între persoane. Am polemizat, întîi de toate, cu cititorii, respectîndu-le cu grijă dreptul de a judeca cine are dreptate și cine nu în punctele de vedere exprimate în revistă." Desigur, vom simți lipsa acestei țepușe care ne ajuta să păzim merele de aur. O să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
ale vieții culturale românești: Petru Dumitriu, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Alex. Ștefănescu ș.a. Întreține un timp o strânsă prietenie intelectuală cu Paul Goma, dovedită și în corespondența online pe care nu ezită să o publice în volumul Orient-Expres. Când nu polemizează în reviste sau online, L. alcătuiește scrisori deschise sau provoacă dialoguri. Un exemplu interesant este confesiunea intitulată Pretext autobiografic, ce exprimă protestul încărcat de resentimente al unui intelectual care se crede marginalizat. L. are și o bogată activitate de traducător
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
de lectură (I-III, 1978-1988) conține unul din textele cele mai bune ale criticului, o interpretare la romanul Nopțile de Sânziene de Mihail Sadoveanu. În contextul în care mitocritica devenise o modă și un furnizor convenabil de scheme interpretative, S. polemizează cu clișeul (databil încă de la G. Călinescu) care vedea în roman o „intrigă mitologică”. Deconstruirea clișeului se face tacticos și exemplar, iar concluziile sunt spectaculoase. Acestea din urmă pot fi extrapolate la alte scrieri sadoveniene, precum Baltagul; este vorba, în
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
revoltați; printr‑un joc de cuvinte, ei îl numesc pe Bar Kokhba, „Bar Koziba”, „fiul minciunii”; 4) autorii creștini de mai târziu, Eusebiu, spre pildă (HE, 4, 6, 2), sau Ieronim (Adu. Rufinum, 3, 31), denunță caracterul pseudomesianic al personajului, polemizând cu tradiția opusă; 5) mărturiile arheologice - conducătorul revoltei este reprezentat pe monezile epocii având aparența unui rege, cu imaginea templului reclădit în fundal, iar deasupra o stea în șase colțuri. Acestea sunt semne evidente ale mesianității personajului. Cea de‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]