785 matches
-
să le apuce furtuna înainte de a ajunge la adăpostul de la Helival. Mi-au spus că sunt obișnuite cu furtunile de munte și că, în orice caz, nu pot renunța. În câteva zile se încheie vacanța și trebuie să se întoarcă. Polițaiul îl ascultase corect, dar fără prea mare interes. - Nu le cunosc, continuă. Am auzit însă pe doamna în vârstă adresîndu-se tinerei; o cheamă Veronica. Cred că ghicesc ce s-a întîmplat. Când s-a dezlănțuit furtuna, se aflau, foarte probabil
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
localități, Late, Grădinile Hunbury și Balzi Rossi, și iată-mă ajuns la frontieră. Mă opresc la un mic magazin alimentar pentru a cumpăra două roșii pe care să le mănânc cu sandvișul pregătit dimineață de părintele Robu. Nu văd niciun polițai prin jur, nicio linie de frontieră, gard sau ceva asemănător, însă observ clădirea de la vamă. Imi fac drum exact pe sub fereastra vămii, văd câțiva polițai stând pe scaune și discutând, dar nimeni nu mă ia în seamă și ca atare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe care să le mănânc cu sandvișul pregătit dimineață de părintele Robu. Nu văd niciun polițai prin jur, nicio linie de frontieră, gard sau ceva asemănător, însă observ clădirea de la vamă. Imi fac drum exact pe sub fereastra vămii, văd câțiva polițai stând pe scaune și discutând, dar nimeni nu mă ia în seamă și ca atare merg mai departe. Iată-mă în Franța, ca și cum aș fi trecut de pe un trotuar al străzii pe celălalt. Da, suntem în UE, într-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Nu mă prinzi în cursă, Ghelase mamă, că aș putea să-ți fiu și tată. În calitatea mea de organ ales nu-mi permit să spun că mânzul are... Ce are, domnule primar? Ce ?! Fie. Recunosc. Dar s-o zică polițaiul, că are o rudă colonel, și nu riscă prea tare. Zi-i plotonier Perciun. Raportează ! Trăiți ! Dar mai întâi permiteți să aduc diagonala ca să fie conform cu consemnul și oficial. Zi-i domnule și fără... Raportez. După cum afirmă mai mulți martori
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
tot așa ai sfârșit, cum ți-au prezis,în viață, mulți! Vai de tine și de noi! Și de cei care ți-au pus arma și muniția în mână. Au sosit, mai apoi, alte autoturisme. Cu civili și militari: cu polițai și cu jandarmi. Moș Promoroacă sta, în genuchi, îmbrățișându-și odrasla moartă, și plângea, mocnit, ca un foc în paie ude. Și i se cutremura, trupul, de parcă l apucaseră frigurile. Apoi, cineva l-a îndepărtat, ușor, și s-a pornit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
autobuze. Și? Pe ăsta al meu l-a mâncat, acolo, unde am precizat. Și? A scos telefonul mobil și a făcut, trei fotografii, ale celor două mașini. S-a pomenit prins de mână. Când a întors capul, cine era? Un polițai. Ai buletin? Am. Dă-l încoa. I l-a dat. Vii cu mine. Unde? La secție. De ce? Avem o problemă. Hai! Nu mă mai ține de vorbă. Că sunt în misiune. Dar n-ai buletinul meu? Nu contează. Vii cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
polițist. Îl apucă, ambii, și vor să-l bageîn mașină. Ăsta nu se lasă și îi împinge. A, mă și ultragiezi. Lasă, că o să mi te spui. Cu forța, îl bagă în mașină, și îl duc la secție. Acum, zice polițaiul, o să vezi tu pe dracu. Dă o declarație. Nu dau. Ba dai. Ba nu. Dacă nu dai, te bag în penal. Bine. Dau. Așa, băiete. Și a pornit dandanaua. Amenda. A venit acasă. Că el, fecioru-meu, nu avea, și nici
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Justiția asta, a noastră, nu-ți face dreptate? Nu. Că mereu ține cu ăla. Cu polițistul, și cu alții, de-i lui. Fiu-tu, n-a făcut mai departe? Cum nu? ! A făcut. Dar, peste tot, degeaba. Că, peste tot, polițaiul are câștiguri de cauză. Iar noi, tot cheltuieli. Am dat, până acum, mai mult decât pe două perechi de boi și pe un tractor, la un loc. Toți, cărora m-am plâns, m-au îndemnat: nu te da bătut. Dar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
instanță judecătorească. Și? Am fost sfătuit să merg la un avocat. Mi l-au și indicat, care anume, să fie. M-am dus. După ce m-a ascultat, a rostit, prăpăstios: apoi, moșule, orice-ai face, dreptatea e, mereu, de partea polițaiului, prin efecul legii. Ce mai mi-a rămas? Dincolo de pânzele albe, ți-a mai rămas, CEDO. Și, dacă nici acolo... Dacă, nici acolo, ți-a mai rămas, definitiv, întunericul. Întunericul zilelor întunericite, pe care,împreună cu familia, le trăiești. Mai precis
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ai o linguriță în cuib, atunci când, din laptele dulce, vrei să scoți un lapte prins, cu valențe superioare, cantitativ și calitativ, nu prea poți da înainte. A trecut, apoi, la agonisirea de bănișori. Trăgea cu ochiul, la administratorii piețelor, la polițaii care-și duceau viața prin astfel de medii, la speculanți, la antreprenori, de la fiecare alegându-se cu câte ceva folositor, nu atât pentru prezent, cât, mai ales, pentru viitor. Încet-încet, a început să procedeze asemeni lor. Șă-și facă partea, din oricare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
țepe. Pe ăștia i-a rupt, brutal, de la porție. Cu ceilalți, cu care specula, nu scăpa marfa, din mâna cu care o da, fără cheșul, primit,în mâna cu care lua. În felul acesta era cu mult mai bine. Câțiva polițai l-au acuzat de furt. Nu în fața justiției, ori,în a cine știe ce fel de servicii. Ci,între ei, ca buni cunoscători ce erau,în de din astea. Nu l-au putut dibui, cu toate că i-au întins numeroase curse. Unul, cel
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
întins numeroase curse. Unul, cel puțin, a luat o plasă, cât el de mare. Stăteau pe una din băncile din metal și lemn din stația de autobuze și troleibuze, din fața marelui magazin MODERN, din centrul municipiului. Din vorbă în vorbă, polițaiul l-a atacat direct, pe Omul Străzii: sunt sigur că tu cam furi. Eu sunt sigur că tu furi cu mult mai mult, și mai la adăpost, decât mine. Dar, asta e: n-am ce-ți face. Și, de fapt
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
prin viramente, cu unități financiare specializate. Nu mai căuta el clienții. Veneau ei la el. Și veneau, veneau, nu rareori așteptându-și rândul, la coadă. Omul Străzii era silitor, respectuos și deosebit de muncitor. Într-o zi, a trecut, pe-acolo, polițaiul cu povestea băncii din stația de autobuz, acum, ajuns mare șef,într un alt oraș din zonă. Dând cu ochii de Omul Străzii, a sărit, surprins, cu gura prea mare. Dar...Ăsta i-a făcut semn, cu degetul, pe buze
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu Tracey și-i dă înainte cu probele de la locul faptei: urmele care i-au luat fața lui Mark și cele care ies de pe șosea în spatele lui. Adică l-au prins la mijloc? întreabă Tracey. Și, cu o mutră serioasă, polițaiul zice că nu vrea să tragă concluzii pripite. Pripite, după aproape un an. Zice că n-au identificat urmele și nici n-au indicii despre vehicule... Din păcate, zice și de viteza cu care mergea Mark când s-a răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scape și nimerise direct în capcană. Puseseră aiurea camera care trebuia să filmeze locul accidentului. Șoseaua era bună, locul era greșit. Mark obiectează, dar îl trimit la plimbare. Zic că fundalul arată mai bine aici. E mai pitoresc sau așa ceva. Polițaiul dă din mâini ca un dirijor, arătând ce și unde s-a întâmplat, dar e total aiurea. Total fals. Mark îi spune, poate un pic cam strident. Tracey îi ordonă să tacă din gură. Începe și el să țipe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Categoric! Categoric! striga el. Asta vă și spuneam. Am văzut cînd Își dădea duhul. Eram la cîțiva pași de el. Categoric! Mă uitam la el cînd a Început să gîfÎie. Eram acolo. Asta vă și spuneam. M-am Întors spre polițai și i-am zis: „N-ar fi rău să te ocupi nițel de tipul ăla“, i-am zis. „Parcă nu-i În apele lui“, i-am zis. Categoric! Atunci s-a Întîmplat. Asta vă și spuneam. Eram acolo doar! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ocărât mai întâi de câțiva vizitii ce urcau, în șir, spre Capșa, apoi de cei de pe partea opusă, aflați în drum către Dâmbovița, și care traseră unul după altul de hamuri ca să nu se ciocnească între ei. Se uită îndărăt. Polițaiul îl onoră în aceeași clipă cu bastonul ridicat amenințător și-apoi îl lăsă în plata Domnului, luând-o spre clădirea Prefecturii, aflată la câteva minute distanță. — Era s-o pățești. Conu Costache n-o să te uite, nu uită nimic și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de vătrai. Nicu se felicită că n-a amânat vizita la Jacques, cum se simțise ispitit, știind că are mereu, la el, ușă deschisă. Și-și propuse să nu treacă mâine seară pe strada Fântânei, ca să nu dea ochii cu polițaiul, era prea curând după nefericitul accident... de luptă. Nu scoase însă nici o vorbă despre întâmplarea cu spada de gheață și nici despre portmoneu, erau secrete. Lui Jacques nu-i putea spune tot, deși îl socotea cel mai bun prieten, pentru că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Jacques jură că-și schimbă expresia chipului, când se uită în depărtare. Mama abia își ține firea, în clipe din astea, dar nici papa nu-i mai brav, și doar e doctor și bărbat. Așa că ne-a prins bine venirea polițaiului nostru, cu vești din târg. Ne-a împuiat capul cu duelul bietului Lahovary, cu acuzațiile de omor intenționat ale celor de la Indépendance Roumaine, și cu presiunile politice, fiindcă mulți vor să creadă c-ar fi crimă pusă la cale de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Tache cel Mare, vorbă cu două tăișuri, fiindcă șeful lor drag era cam scundac, deși bine legat și cu ochi frumoși, cu adâncimi de catifea, care parcă nu se potriveau cu meseria lui. În rest, între agenții, sergenții și simplii polițai din Prefectură era mereu râcă și ciorovăială. Curcanii cu număr, adică sergenții, care aveau la chipiu număr de ordine, râdeau de sticleți, cum le ziceau polițailor de rând, din cauza petlițelor roșii sau verzi de pe umăr. Iar sticleții le spuneau comisarilor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
parcă nu se potriveau cu meseria lui. În rest, între agenții, sergenții și simplii polițai din Prefectură era mereu râcă și ciorovăială. Curcanii cu număr, adică sergenții, care aveau la chipiu număr de ordine, râdeau de sticleți, cum le ziceau polițailor de rând, din cauza petlițelor roșii sau verzi de pe umăr. Iar sticleții le spuneau comisarilor și sub-comisarilor, adică oamenii lui Costache, care erau licențiați în drept și știau, cei mai mulți, franceză sau germană, filfizoni, cărturari și urechelnițe. Conu Costache oftă. Până la urmă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a îngițit o nemeritată ofensă, dar se stăpânește demn. Costache își mască brusca bună dispoziție. Băiatul își ținea chipiul de cozoroc, în stânga, și se mișca de pe un picior pe altul, lăsând pete de apă și noroi pe podeaua de lemn. Polițaiul le făcu semn celor doi să se retragă. — Ești stângaci? Conu Costache era la fel de atent la detalii ca doctorul Margulis, numai că polițaiul era atent la de toate, pe când doctorul numai la semnele bolii. Din instinct, polițistul știa când nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se mișca de pe un picior pe altul, lăsând pete de apă și noroi pe podeaua de lemn. Polițaiul le făcu semn celor doi să se retragă. — Ești stângaci? Conu Costache era la fel de atent la detalii ca doctorul Margulis, numai că polițaiul era atent la de toate, pe când doctorul numai la semnele bolii. Din instinct, polițistul știa când nu-i lucru curat, la fel de bine cum știa doctorul când îl doare burta. Tot din instinct, Nicu îi mințea pe amândoi. Își desfăcu buzele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și rămase lipită acolo. — Poți s-o iei, spuse conu Costache, fără să mai dea vreo explicație. Îți fac cadou și creionul, și hârtia. Dar... uite ce-i! Vrei să-l ajuți pe străin sau nu? Nicu recunoscu că da. Polițaiul îl dăscăli o bună bucată de vreme, apoi îi dădu drumul. — Ce mai face maică-ta? întrebă în loc de la revedere. — Bine, răspunse Nicu, terminându-și vizita la Poliție așa cum o începuse, adică tot cu o minciună. De unde mai știe și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un clapon. Mereu, orice încercare de apărare i-a fost zădărnicită, la fel țipetele, așa că Nicu, după ce cântărea situația, ori o lua la fugă, când era în zone mai aglomerate, ori se lăsa buzunărit și umilit. Sandu zis Botosu’, clientul polițailor, era unul din cei prezenți în toate dezordinile din Capitală, și la ultimele evenimente, la manifestările din strada Carol, devastase câteva prăvălii. Cum îl apucă de mână, răsucindu-i-o la spate, Nicu simți că botul - fiindcă numele îi venea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]