2,179 matches
-
Mai spune-mi. — Ei bine, am continuat, nu știu În ce măsură avea dreptate cu ultima parte, dar cu prima a nimerit-o la țanc. ÎhÎÎÎ... — Eu, tu și toți cei pe care-i cunoști suntem doar niște personaje dintr-o carte polițistă, cel de-al douăzeci și cincilea volum al unei serii. Vera, ce vreau să spun este că... am zis, scuturând-o ușor. — Da? — L-am găsit pe Dumnezeu. — Nu se poate! a sărit ea. Te-ai călugărit? Tocmai acum? Nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Dumnezeu? a Întrebat ea nedumerită, introducându-și un degețel În gură. — Nu chiar, am zis. Cel pe care-l știi tu e tot un personaj. Adevăratul Demiurg, după ce soția lui l-a tras pe sfoară, a-nceput să scrie cărți polițiste. După ce seria a ajuns să aibă succes, În ultimul volum demască toată afacerea căreia i-a căzut pradă. A reprodus totul de-a fir-a-păr, cu toate numele. Cât despre El, intenția inițială a fost să se țină deoparte, undeva la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
amintirea unei adolescente funebre! Recunosc caracterul scandalos al acestei afirmații! Îmi spun însă că aceasta trebuie să fi fost adevărat pentru mii sau milioane de fete și băieți - răspunsul la întrebarea Dvs. este Cyrano de Bergerac. Poveștile evoluate, primele române polițiste, lecturile scout, scrieri dacă vreți para-politiste sunt inca toate lecturi inocențe. Prima opera unde sunt conștient de talent, de fabricație, a fost Cyrano, și îl văd parcă pe tatăl meu daruindu-mi această carte pe care încă o am și
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
apogeul sezonului turistic În Amsterdam, mașina asta de rahat. Ăsta nu-i Hogmanay... ăsta-i Halloween n pula mea... Să plec tocmai cu ea dintre toți. În patrulă după ei. Căutîndu-l pe Ocky. Cu ea. Niciodată n-o să fie o polițistă Împuțită. Da noi sîntem polițai Împuțiți. Nouă ne e greață și tremurăm și sîntem Înspăimîntați. Lennox a Încercat să mă otrăvească cu cocaina aia. Era plină de rahat. Încearcă să ne omoare. Simțim nevoia să zbierăm la Drummond: VEZI, DACĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fim foarte picepuți În munca noatră de polițai. Pun pariu că ți-au spus asta. Ei? — Mda, mi-au spus, zice ea fără nici o urmă de interes. Păi cum ar putea să știe ea pencă n-a fost niciodată o polițistă Împuțită, da numa dacă ne-ar putea ajuta, numa dacă ar Încerca să Înțeleagă așa cum obișnuia Carole... dacă am putea explica... — Acum e ceva În neregulă la noi. Ceva nasol. Ceva... Înăuntru. — Ai fost la doctor? Nu poate face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cândva de mult, ca, Într-o casă de țară, o scriitoare onestă, să Întâlnească un mare artist, care a pictat câteva capodopere Într-o Încăpere apropiată de Încăperea ei. Printre ele acest portret care, date Împrejurări ce țin de romanele polițiste, a fost de-a lungul anilor vânat de escroci, de colecționari maniaci, și de negustori nemiloși. Pentru el, au murit trei oameni până să ajungă la tine. Îți mai spun, că-n timpul vieții, m-am bucurat de frumusețea acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai bine zis, nu vedeam decât un contur Învăluit Într-o aură de lumină. Manetti stătea după un birou, cu spatele la un geam deschis la care zdrăngăneau calm niște jaluzele venețiene, răsucite ca să intre lumina. Din cauza iluminatului fragmentat, sau probabil pentru că polițista tocmai se materializă, cât ai clipi, chipul ei rămase umbrit și indescifrabil. — Doamnă inspector - șef, domnul Knisch. Domnule Knisch, doamna Îi inspectorul - șef. — Knisch? Manetti părea să aibă altele pe cap. Vocea Îi era surprinzător de neplăcută. — Alexander Knisch, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
una dintre cele mai îndrăgite instituții din oraș. — Lui Stridie, zice Mona, nu-i place ideea dumneavoastră de normalitate. Instituția în flăcări este Hambarul cu cărți. Helen și Stridie au dispărut din spatele lui. — Știți de ce ne dorim într-o poveste polițistă ca detectivul să învingă? zice Mona. Poate că nu doar ca răzbunare sau pentru a pune capăt crimelor, zice. Poate că de fapt ne dorim ca ucigașul să-și găsească mântuirea. Detectivul este mântuitorul ucigașului. Închipuiți-vă cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-i semeni. Maria face un pas, gata să se repeadă în el, dar un gest scurt și ferm, al lui Mihai o temperează. Maria, spune Mihai încet, calm, cu convingere de la Maria Săteanu-Bujoreanu, eu, Mihai Vlădeanu, aștept altceva: nu acțiuni polițiste de vînare a babelor criminale. Dacă, dincolo de sala de nașteri ori de operații, te preocupă latura asta, implică-te în munca de civilizare atenție la termen, Maria! a femeilor, că n-ai să oprești tu lumea să mai facă dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chiolhanul din jur. Asta credea oricine avea ocazia să o privească atunci: că, bând ea însăși, aduna dovezi împotriva celor care se îmbătau. Când se căsătorise cu Dan, unii dintre cei care îi văzuseră bând împreună cârcoteau că e o polițistă sub acoperire, care a reușit, în cele din urmă, să pună mâna pe suspect. Făcu o pauză. Era prima pauză semnificativă din discursul său. La început mă tot foisem pe locul meu. Povestitorul mă încolțise în compartiment la scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
placida incredulitate a domnului Rennit, Rowe izbucni: — N-ai dat, În lunga dumitale carieră de detectiv, peste nici o crimă și peste nici un criminal? — Sincer vorbind, nu, răspunse domnul Rennit fornăind pe nas. Viața, vezi dumneata, nu seamănă cu un roman polițist. De criminali nu dai la tot pasul - ei fac parte dintr-o lume aparte. — Interesant! — Rareori, foarte rareori, sînt, cum se spune la noi, niște gentlemeni. Numai În romanele polițiste apar așa. Altminteri, mai degrabă fac parte din clasele inferioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe nas. Viața, vezi dumneata, nu seamănă cu un roman polițist. De criminali nu dai la tot pasul - ei fac parte dintr-o lume aparte. — Interesant! — Rareori, foarte rareori, sînt, cum se spune la noi, niște gentlemeni. Numai În romanele polițiste apar așa. Altminteri, mai degrabă fac parte din clasele inferioare. — Poate ar fi cazul, zise Rowe, să-ți spun că eu Însumi sînt un criminal. 2 — Ha-ha! rîse domnul Rennit, cam galben. — Mă scoate din sărite gîndul că tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Au distrus și strada Sf. James, și Piccadilly, și Galeriile Burlington, și hotelul Garland, unde am dormit atunci cînd ne-am dus la teatrul de pantomimă. Au distrus și magazinele Maples și John Lewis. Parcă-ar fi dintr-un roman polițist, nu-i așa? Dar romanele polițiste sînt veridice, mult mai veridice decît tine și decît pajiștea ta, decît pinul și sendvișurile. Aveai obiceiul să rîzi de cărțile pe care le citea domnișoara Savage - cărți cu spioni și asasini, cu crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și Piccadilly, și Galeriile Burlington, și hotelul Garland, unde am dormit atunci cînd ne-am dus la teatrul de pantomimă. Au distrus și magazinele Maples și John Lewis. Parcă-ar fi dintr-un roman polițist, nu-i așa? Dar romanele polițiste sînt veridice, mult mai veridice decît tine și decît pajiștea ta, decît pinul și sendvișurile. Aveai obiceiul să rîzi de cărțile pe care le citea domnișoara Savage - cărți cu spioni și asasini, cu crime și urmări senzaționale În goana automobilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
urma urmei, adăugă Digby, singurii oameni pe care ei n-ar putea să-i șantajeze ar trebui să fie niște sfinți, sau niște paria care nu mai au nimic de pierdut. — N-ai fost detectiv, ci doar autor de romane polițiste! exclamă Johns. — Mă simt cam obosit, zise Digby. Cum fac un mic efort mintal, mă cuprinde o oboseală grozavă - Îmi vine să mă Întind și să dorm. Chiar aș face bine să mă culc. Digby Închise ochii, dar Îi redeschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de sentimentul că ajunsese prea tîrziu ca să-l mai salveze pe Stone. După aceea, apăruseră, firește, polițiștii. Johns le ieșise În Întîmpinare, căci toți servitorii erau liberi În seara aceea, detaliu cît se poate de banal, Întîlnit În numeroase romane polițiste, dar care-l făcuse să priceapă adevărul În toată grozăvia lui. Cum doctorul Forester respira Încă, poliția locală se gîndise că n-ar strica să trimită după pastor... Asta era tot. Colțul acesta de rai devenise de nerecunoscut Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o eventuală descindere a poliției. Nu s-ar găsi În ea nici un exemplar din Tolstoi cu sublinieri pe jumătate șterse, nu s-ar găsi nici un indiciu de viață personală. Ar fi desigur mobilată după tipicul obișnuit - un radio, cîteva romane polițiste, o reproducere după van Gogh (Floarea-soarelui, desigur). În timp ce telefonul suna și suna, Rowe Își dădea frîu liber imaginației. Da, În dulapuri nu s-ar găsi nimic interesant - nici scrisori de dragoste ascunse sub un teanc de batiste, nici vreun carnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pozițiile dictate de regizori și cameramani. Înaintând în traficul de seară de pe Western Avenue, mi-am imaginat cum ar fi să mor în acea uriașă acumulare de ficțiuni, să-mi găsesc corpul marcat de urmele a o sută de seriale polițiste de televiziune, semnăturile dramelor uitate care, ani întregi după ce-au fost trecute la index în urma unei restructurări a rețelei de televiziune, și-ar lăsa ultimele liste de generic imprimate în pielea mea. Zăpăcit de aceste nevoi ademenitoare, la intersecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la masă jucând cărți. - Macao, zise căpitanul Gerard Wilburn, mulțumit de sine ca întotdeauna. În același timp, pe plaja dintre 2 Mai și Vama Veche, chiar sub faleză, Aurel Damian stătea întins pe un gigantic prosop galben, citind un roman polițist de San Antonio. În urechi avea niște căști legate printr-un cablu de un walkman. Asculta Flaming Lips, o formație care îi fusese recomandată de un prieten. Îi plăcea. În rest, era ora 11 dimineața, soarele sus pe cer, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ea ar pleca din nou... — Unde? — Ei... În Elveția... Ce știu eu... — Are pe altcineva în Elveția? Instinctiv te-ai gândit la scriitorul cu ocheanul. — Să zicem că e altcineva, dar e o poveste cu totul diferită... Bătrânul cu romanele polițiste... — Silas Flannery? — Ea spunea că, atunci când Marana o convinge că diferența între adevăr și fals e doar o prejudecată a noastră, simte nevoia să vadă pe cineva care face cărți, așa cum planta de dovleac face dovlecei, așa spunea ea... Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fi." Era și el un pic ticălos, nu chiar ticălos, doar pișicher. Chestia asta cu ordinea o auzise în urmă cu cîțiva ani, la prima convocare din Oraș, unde prefectul a ținut o conferință pentru a explica introducerea cîinilor polițiști în dotarea serviciului. Și o începuse ca o teorie despre ordine, din care el ținuse minte acest început. Dar K. F. nu avea de unde să știe că mai departe prefectul vorbise o oră întreagă despre relația sufletească ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Și o începuse ca o teorie despre ordine, din care el ținuse minte acest început. Dar K. F. nu avea de unde să știe că mai departe prefectul vorbise o oră întreagă despre relația sufletească ce trebuie să existe între cîinele polițist și conductorul său, relație care înlocuiește orice compromis ori alianță, cum vrei să-i zici, care îndeobște se stabilește între oameni. Ordinea este legea instaurată de conductor și cîinele polițist trebuie nu să consimtă, ci să facă parte din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întreagă despre relația sufletească ce trebuie să existe între cîinele polițist și conductorul său, relație care înlocuiește orice compromis ori alianță, cum vrei să-i zici, care îndeobște se stabilește între oameni. Ordinea este legea instaurată de conductor și cîinele polițist trebuie nu să consimtă, ci să facă parte din ea. Pentru aceasta este nevoie de o relație sufletească în care devotamentul cîinelui face parte din ordinea emisă de conductorul său." Radul Popianu era omul ordinii și nu credea în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chenar complicat la mijloc, i-a poftit să șadă și a dispărut pe una dintre ușile de stejar masiv. Carmina s-a așezat într-un fotoliu, Ovidiu pe canapea. Biblioteca aflată între uși era înaltă până în tavan, plină de cărți polițiste. Pe masa mică, scundă, trona o vază încărcată cu flori de câmp. Pe luciul ei se scuturaseră câteva petale mici, movulii. Am să-i spun Sidoniei, gândi Carmina, despre aerul prea sever din holul de primire, despre florile de câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se leagă indisolubil de termenul autor. De aceea, există mai multe puncte de vedere: pentru unii paginile unei cărți bune trebuie să conțină numai decât un subiect interesant și pe cât posibil pasionant, cu intrigi captivante și originale. Este cazul romanelor polițiste sau de aventuri care, deși reprezintă așa numita ,,literatură a momentului”, sunt totuși apreciate de un anumit gen de public. Personal, privesc literatura bună dintr-un alt unghi. Cartea nu trebuie să fie un surogat mediocru care nu-și atinge
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]