553 matches
-
rolul fonetic al cuvântului. Propozițiile funcționează fie în virtutea performării semnificațiilor cuvântului și ale propozițiilor, creației și formei, fie ca spațiu de apariție al unităților de înțeles, ca entități independente în cadrul operei heterogene, unde se fac simțite în calitățile și proprietățile polifoniei operei. Forma și valorea întregului se bazează pe această polifonie care, fără conținutul semnificativ, nu poate fi completă. Unitatea de înțeles privește proiecțiile intenționale (directe sau indirecte) ale obiectelor reprezentate în acord cu natura lor, constituția calitativă și structura lor
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cuvântului și ale propozițiilor, creației și formei, fie ca spațiu de apariție al unităților de înțeles, ca entități independente în cadrul operei heterogene, unde se fac simțite în calitățile și proprietățile polifoniei operei. Forma și valorea întregului se bazează pe această polifonie care, fără conținutul semnificativ, nu poate fi completă. Unitatea de înțeles privește proiecțiile intenționale (directe sau indirecte) ale obiectelor reprezentate în acord cu natura lor, constituția calitativă și structura lor formală și existențială. Prin unitatea semnificativă putem înțelege nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în faptul că tranziția prin sfera raționalului este necesară pentru a putea ajunge la nivelul altor straturi și pentru a ne extrage sferei iraționale. Literatura se supune ordinii raționale 25, având diferite grade de expresivitate. Participarea stratului unităților semnificative în cadrul polifoniei operei literare este explicată și de faptul că valorile unice ale esteticii își au originea în acest stratum. După Ingarden, această dimensiune este exprimată de raportul dintre claritate și obscuritate. Ambii termeni reprezintă caracterul propoziției, în a cărui structură își
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezentate. Prin urmare, rolul aspectelor schematice este dublu: primul, aspectele la îndemână ne permit să înțelegem intuitiv obiectele reprezentate în modurile predeterminate ale aparenței, al doilea, aspectele au propriile proprietăți și constituie propriile calități estetice care se exprimă individual în cadrul polifoniei operei literare. 1.1.4. Stratul obiectivităților reprezentate și vicisitudinile lor30 Prezența operei literare presupune înțelegerea obiectivităților sale. Straturile operei ne atrag atenția asupra diferitelor particularități ale unității operei. Angajați în funcțiile reprezentării, descoperim amănunte despre lumea reprezentată. Lumea reprezentată
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sunetului. La care se adaugă armonia, frumosul sau caracteristicele personajului, precum simpatia sau complexitatea spirituală a lor. Iar pentru că toate straturile sunt determinate de calități estetice Ingarden aduce în discuție un al cincilea strat, unul al calităților estetice și al polifoniei care se bazează pe el. Un strat ce poate apărea doar în urma analizei individuale a fiecărui strat în parte, având pretenția de a arăta dimensiunea estetică a obiectului literar. O propunere ce pare bizară, întrucât orice limitare a calităților estetice
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prezintă ca un tot organic, și nu implică nicio individualizare a părților operei. Din acest motiv, opera literară nu poate fi consumată de strata. Calitățile metafizice prezente la nivelul stratului reprezentării caracterizează adevărul operei literare, ducând la concretizarea sa - o polifonie armonică. Din acest punct de vedere, opera literară este asemănătoare unei melodii ale cărui valori, elemente individuale constituente, sunt caracterizate de interrelațiile intrinseci. Stratificarea operei literare nu poate să înlăture studiile literare ajutătoare în determinarea ideii de literatură. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sa o asemenea alegere, romanul devine, s-a spus, un monument textual în care se stratifică, pînă la estompare, materiale diverse și heteroclite din punct de vedere funcțional. Eterogenitatea romanului, fie că implică, precum în teoria lui Mihail Bahtin, o polifonie constitutivă, a "limbajelor" sociale și individuale ținînd, așadar, de domeniul manifestării, prin expresie, a identității locutoare a personajelor, fie că rezultă din convocarea unor stiluri diferite (cum relatarea neutră, de proces-verbal, ori liric-emoțională, comentariul analitic etc.), funcționează ca varietate semnificativă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cele trei: accesibil inimii, eliberat de Carte, erotizat. Prin care fugi de răceală, de masculinitate, de teribilul plictis al societăților monoteiste, căci zeii deșertului fac gol în jurul lor. Creștinismul a colorat uniformitatea, a adus-o pe Maica Domnului pe Golgota, polifonia în monotonal. Să-i spunem: un monoteism cu față umană, cu gust de copilărie, cu joc și sărbătoare. Care oprimă femeile, ca toate religiile, dar fără să le ascundă sub văluri sau să le lapideze. Care a pus vocale, sunete
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Pentru că ai întotdeauna un intermediar la îndemînă pentru a transmite mesajul de sus în jos, de jos în sus. Bunul Dumnezeu nu rămîne pe loc, cu brațele încrucișate, ca un neghiob. El pune totul în mișcare. Joc, dans, cîntec. Teatru, polifonie, sacramente, vitralii, liturghii, sculptură, el se folosește de toate pentru a se face cunoscut celor cinci simțuri ale creației sale. El coboară, urcă, va reveni. Casa Domnului este plină de ascensoare, și e întotdeauna același Tată. Pe Pămînt, ca și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu ți se recunosc merite de pionierat, ba că nu ai statuie în Cișmigiu etc., când problemele României sunt de o gravitate atroce. Pericolul care pândește o publicație deschisă este că noblețea ei poate fi înlocuită de o caricatură. Când polifoniei i se substituie cacofonia, o redresare a „cursului de zbor” devine imperativă. Cineva trebuie să stabilească azimutul. Cred că tinerii, foarte tinerii redactori ai Cotidianului și conducerea ziarului au nevoie să decidă asupra profilului publicației lor. Colaboratorii trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
din Ramayana. Sunetele și mișcările destul de sălbatice creau Împreună o uniune perfectă cu scopul să Înlăture demonii, să curețe locul de rău. În mod deosebit ne-a atras atenția Taka-taka-tey taka-taka-cha, cântec coral În cerc, În care se auzea o polifonie pe diverse tonuri, o combinație sofisticată de gamelane și voci, durata mișcării fiind proporțională cu durata sunetului, care m-a inspirat când am montat Troienele. De la balinezi am preluat exercițiul de grup pe care l-am dezvoltat În antrenamentul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
copilul-țar Încoronat, pășea Încet, dar sigur, Înspre un viitor al modernizării și al „intrării În Europa“. În mod neașteptat, lucrul la această operă m-a Înseninat: m-am simțit atins și inspirat de armoniile complexe și de vibrațiile cutremurătoare ale polifoniilor ortodoxe. Aveam impresia că ieșeam dintr-o lungă hibernare sufletească și mă bucuram de prospețimea aerului primăvăratic. Dar, după atâtea proiecte unul după altul, eram extenuat și nu visam decât să iau o vacanță. Din păcate, nu puteam să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ale polemicii în contrast cu evantaiul stilistic de care uzitează pamfletul, pentru a încheia cu o discuție referitoare la probleme de poetică eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor eminesciene; sfârșind prin analiza polifoniei textului eminescian, alimentată de un "joc al vocilor eului liric" v. Scrisoarea I. O atenție aparte i se acordă eminescologiei ca știință ("Eminescolog este un critic consacrat și bine orientat în fenomenul receptării lui Eminescu, al cărui reper este opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trecut din vârstă în vârstă pentru a-l apuca și noi, cei de azi. Iașii noștri poartă pecetea unui "senior inspirat/creator în orice vreme", născut, apoi înflorind, slăbind, suferind, reînflorind ca în niște file de incunabul mirific. Într-o polifonie culturală, Cetatea imprimă tușe unice, în detalii, un limbaj poematic și un ceremonial neîntâlnit în altă parte, prilejuit de cerul ieșean și de primăverile teilor împodobiți cu ciucuri de flori. Aici au conviețuit în deplină libertate boierii veacurilor 18, 19
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Ecaterina Țarălungă, Tudor Vianu, București, 1984; Emil Manu, Spațiu etern, București, 1985, 60-62, 110-113; I. Massoff, Între viață și teatru, București, 1985, 108-118; Ornea, Actualitatea, 243-250; Mircea Muthu, Tudor Vianu și gândirea estetică, TR, 1986, 40; Anghelescu, Lectura, 198-209; Indrieș, Polifonia, 71-85; Râpeanu, Scriitori, 138-146; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1986, 357-360; Radu, Pagini, 77-79; Nicolae Bagdasar, Istoria filosofiei românești, îngr. și pref. Gheorghe Vlăduțescu, București, 1988, 210-215, 332-333; Vasile, Conceptul, 281-285; Geo Șerban, Între „vrajă și înțelegere”, RL, 1989, 21
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Procedeul, atingând uneori virtuozitatea, funcționează, de la un moment dat, în gol. Căci, într-o formă insolită, B. compune un roman clasic, centrat pe un personaj aflat într-o situație specială: proprietarul Alexandru Padeș este acuzat că și-a ucis administratorul. Polifonia vieții este redusă, astfel, la un studiu de caz. Tulburarea percepției, dedublarea, trecerile succesive prin stări de halucinație, delir și hipnoză sau de limpezime și luciditate tind să devină adevărate teme ale romanului. Teza, teoretizată apoi în Thanatos și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
istoricul Guizot, din Taine (din care, în 1910, tradusese două studii despre Artă), din Casanova, din contemporanul Bertrand Russel dar și din Biblie. Se adaugă acestora în special judecăți de sorginte folclorică; reclamă atenție zeci de reflecții personale, într-o polifonie sugestivă: "Caută alinare între mulțimile moarte de sub pământ"; Cucoșii cântă noaptea pentru cei de sub pământ"; "Prostia-i mai impunătoare decât inteligența și mai aproape de eternitate"; "Minunile sunt niște zâne, menite să devie femei îndată ce le-am cunoscut"; " Unii oameni riscă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
giganți ai artei romanului ce, probabil, nu vor putea fi egalați În curând. Așa cum un Michelangelo Buonarroti nu va putea fi dat deoparte de pe Înaltul său soclu chiar și după revolta „modernilor”, un Rodin sau Brâncuși, așa cum un gigant al polifoniei simfonice, concertistice sau camerale, precum Ludwig van Beethoven, nu va aputea fi clintit de pe uriașul său piedestal În ciuda tuturor valurilor de post-romantism, dodecafonism, artă concretă etc.!Ă Sigur, toate artele trăiesc o „criză” cum se spune și, În fața acestei crize
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Panorama, 48-53; Valeriu Cristea, „Fapte diverse”, FLC, 1969, 42; Tudor, Pretexte, 148-154; Valeriu Cristea, „Na greu’ pământului”, FLC, 1970, 811; Șerban Cioculescu, Demostene Botez memorialist, RL, 1971, 4; Edgar, Papu, „Na greu’ pământului”, VR, 1971, 3; Petroveanu, Traiectorii, 16-22; Indrieș, Polifonia, 173-185; Tudor-Anton, Ipostaze, 152-157; Săndulescu, Citind, 210-217; Crohmălniceanu, Literatura, II, 330-339; Piru, Poezia, I, 69-77; Negoițescu, Analize, 207-219; Simion Bărbulescu, Demostene Botez - viața ca roman trăit, București, 1983; Micu, Modernismul, 183-187; Iliescu, Poezia, passim; Negoițescu, Ist. lit., I, 291-293; Scarlat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
de muzică la Ismail. Aici are ocazia de a cunoaște repertoriul coral bisericesc al clasicilor ruși. Fiind un iscusit dirijor de cor și având serioase înclinații spre compoziție, a fost trimis la Petersburg, unde a urmat cursurile de armonie și polifonie. Întors în țară (1872ă, Gavriil Musicescu este numit profesor de armonie la Conservatorul de muzică din Iași. Timp de mai bine de trei decenii, Gavriil Musicescu, cu competență și cu exigență, a îndrumat generațiile de discipoli, instaurând o tradiție de
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
au întâlnit, s-au ciocnit și/sau au ajuns la compromis într-un spațiu geografic de frontieră al diferenței absolute, ce va fi investit simbolic cu conotațiile Cortinei de Fier și nu cu cele ale transgresiunii culturale, ale dialogismului și polifoniei bahtiniene. Diferențierea ideologică și politică, care se baza pe o realitate evidentă, a înscris însă pe harta simbolică a Europei și o diferență naturalizată, biologică și culturală, care urmează linia departajării tradiționale între Apus și Răsărit sau Orient și face
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
ființe umane nu i lasă să fie prea citeți nici ca figuri alegorice și, în regia lui Anderson, tranzacțiile lor (de pildă botezurile reciproce) nu degajă atît un aer de schematism alegoric, cît unul de formalism bizar (foarte diferit de polifonia umanistă a marilor filme precedente ale lui Anderson, Boogie Nights și Magnolia) : o combinație de distanțare riguroasă și flamboaianță excentrică, de inspirație teatrală, care face ca, în uluitoarele secvențe finale, Daniel, a cărui competitivitate a devenit patologică, autodistructivă, să arate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
A întins gâtul și a început să imite sunetul viorii! Să mori de râs. A trebuit să-l ademenească spre bucătărie cu un os, altfel învățătorul n-ar fi putut să continue. Și a reușit perfect, poți să mă crezi, polifonia la un singur instrument, eram fermecat." Și în concluzie: "Bugaz, în pofida impresiei pe care mi-am făcut-o când am sosit, este un loc minunat. Mi-ar plăcea să mă stabilesc aici pentru totdeauna, într-o vilă pe malul mării
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
București, Editura pentru Literatură Universală, 1967. 13 Peter Sekirin, The Dostoevsky Archive, Jefferson, McFarland, 1997. 14 G. M. Friedlander,, Prefață la românul ,,Idiotul" (N. Gane, Trans.), în F. M. Dostoievski (ed.), Idiotul, București, Cartea Rusă, 1959, p.8. 15 Mihai Novicov, "Polifonia și mesianismul la F. M. Dostoievski" în Mihai Novicov (ed.), Scriitori ruși, Editura Univers, 1972, p. 239. 16 Radu Popescu, 75 de ani de la moartea lui Dostoievski Contemporanul, Vineri 10 februarie 1,3, 1956. 17 Mihai Novicov, " Tineretul de azi în fața
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Lămuriri pentru un recenzet grăbit", Gândirea (Ianuarie), 188-189, 1925. MĂLĂNCIOIU, Ileana, Vina tragică: tragici greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, București, Cartea Românească, 1978. NOVICOV Mihai,, " Tineretul de azi în fața operei marelui scriitor rus", Scînteia Tineretului, Joi 9 februarie, 3, 1956. Idem, "Polifonia și mesianismul la F. M. Dostoievski" în Mihai Novicov (Ed.), Scriitori ruși, Editura Univers, 1972. POPESCU, Radu, 75 de ani de la moartea lui Dostoievski Contemporanul, Vineri 10 februarie 1,3, 1956. RIURIKOV, Boris, "Postfața", Crima și pedeapsă, Dostoievski (S. V. Teodoreanu
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]