553 matches
-
poată fredona. Bineînțeles Însă că o singură melodie devenea un lucru prea simplu: era nevoie de un acompaniament, cu acorduri, cu armonii... luând astfel naștere armonia. Nașterea armoniei a Însemnat un pas important În muzică, la fel ca cea a polifoniei, a muzicii pe mai multe voci, cu secole mai Înainte. Firește că asemenea lucruri nu se nasc brusc, Într-un an sau chiar În zece. Ele sunt legate de transformări treptate ale auzului și simțirii omenești. Locul polifoniei l-a
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
cea a polifoniei, a muzicii pe mai multe voci, cu secole mai Înainte. Firește că asemenea lucruri nu se nasc brusc, Într-un an sau chiar În zece. Ele sunt legate de transformări treptate ale auzului și simțirii omenești. Locul polifoniei l-a luat deci, Încetul cu Încetul, muzica mai simplă, cu melodie și armonie sau acompaniament. Multă vreme, cum se Întâmplă Întotdeauna În cursul unor asemenea schimbări, amândouă au existat Împreună. Însă, Încă de pe la 1600 se poate constata că noul
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
operei literare în două sensuri: primul constituie un element particular în structura sa ca operă, al doilea joacă o funcție personală în alte straturi. Ca element particular, îmbogățește întregul operei prin particularitatea materială a cuvântului care constitue, alături de calitățile estetice, polifonia operei literare. Schimbarea radicală, ca are loc la baza fonetică a cuvântului, poate fi văzută în cazul traducerii limbajului original într-un limbaj secundar. Astfel, calitățile fonetice nu ajută la artisticitatea operei în mod direct, ci ele joacă un rol
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
rolul fonetic al cuvântului. Propozițiile funcționează fie în virtutea performării semnificațiilor cuvântului și ale propozițiilor, creației și formei, fie ca spațiu de apariție al unităților de înțeles, ca entități independente în cadrul operei heterogene, unde se fac simțite în calitățile și proprietățile polifoniei operei. Forma și valorea întregului se bazează pe această polifonie care, fără conținutul semnificativ, nu poate fi completă. Unitatea de înțeles privește proiecțiile intenționale (directe sau indirecte) ale obiectelor reprezentate în acord cu natura lor, constituția calitativă și structura lor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cuvântului și ale propozițiilor, creației și formei, fie ca spațiu de apariție al unităților de înțeles, ca entități independente în cadrul operei heterogene, unde se fac simțite în calitățile și proprietățile polifoniei operei. Forma și valorea întregului se bazează pe această polifonie care, fără conținutul semnificativ, nu poate fi completă. Unitatea de înțeles privește proiecțiile intenționale (directe sau indirecte) ale obiectelor reprezentate în acord cu natura lor, constituția calitativă și structura lor formală și existențială. Prin unitatea semnificativă putem înțelege nu doar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în faptul că tranziția prin sfera raționalului este necesară pentru a putea ajunge la nivelul altor straturi și pentru a ne extrage sferei iraționale. Literatura se supune ordinii raționale 25, având diferite grade de expresivitate. Participarea stratului unităților semnificative în cadrul polifoniei operei literare este explicată și de faptul că valorile unice ale esteticii își au originea în acest stratum. După Ingarden, această dimensiune este exprimată de raportul dintre claritate și obscuritate. Ambii termeni reprezintă caracterul propoziției, în a cărui structură își
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezentate. Prin urmare, rolul aspectelor schematice este dublu: primul, aspectele la îndemână ne permit să înțelegem intuitiv obiectele reprezentate în modurile predeterminate ale aparenței, al doilea, aspectele au propriile proprietăți și constituie propriile calități estetice care se exprimă individual în cadrul polifoniei operei literare. 1.1.4. Stratul obiectivităților reprezentate și vicisitudinile lor30 Prezența operei literare presupune înțelegerea obiectivităților sale. Straturile operei ne atrag atenția asupra diferitelor particularități ale unității operei. Angajați în funcțiile reprezentării, descoperim amănunte despre lumea reprezentată. Lumea reprezentată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sunetului. La care se adaugă armonia, frumosul sau caracteristicele personajului, precum simpatia sau complexitatea spirituală a lor. Iar pentru că toate straturile sunt determinate de calități estetice Ingarden aduce în discuție un al cincilea strat, unul al calităților estetice și al polifoniei care se bazează pe el. Un strat ce poate apărea doar în urma analizei individuale a fiecărui strat în parte, având pretenția de a arăta dimensiunea estetică a obiectului literar. O propunere ce pare bizară, întrucât orice limitare a calităților estetice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prezintă ca un tot organic, și nu implică nicio individualizare a părților operei. Din acest motiv, opera literară nu poate fi consumată de strata. Calitățile metafizice prezente la nivelul stratului reprezentării caracterizează adevărul operei literare, ducând la concretizarea sa - o polifonie armonică. Din acest punct de vedere, opera literară este asemănătoare unei melodii ale cărui valori, elemente individuale constituente, sunt caracterizate de interrelațiile intrinseci. Stratificarea operei literare nu poate să înlăture studiile literare ajutătoare în determinarea ideii de literatură. Prin urmare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
din punct de vedere textual (au un rol important în structurarea textului, în asigurarea coeziunii textuale), din punct de vedere referențial (de exemplu, contribuie la identificarea, reclasificarea, definirea, numirea referenților într-un discurs) și din punct de vedere discursiv (exprimarea polifoniei, manipularea receptorului se realizează și prin modul în care sînt construite anaforele; dăm doar un exemplu de manipulare, extras din Zodia Cancerului, unde Sadoveanu utilizează voit un demonstrativ ce poate fi interpretat anaforic: - Măria-ta, nebuniile mele au contenit de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
De exemplu, "dialogurile" lui Platon pot fi considerate ca o specie a discursului dialogic specific literaturii, fie ca o specie a tipului filozofic, fie ca o specie amalgamă, adică se află în condiția de binaritate discursivă. V. dialogism, eterogenitate, intertextualitate, polifonie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BRAHILOGIE. Definită ca procedeu retoric (figură sintactică) prin care se omite într-o comunicare o secvență deductibilă contextual, are diferite manifestări în funcție de tipul de discurs și de scopul lui. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
c u r s u l u i, concesia ca tehnică de diminuare a exigențelor locutorului față de poziția interlocutorului este considerată momentul esențial al negocierii, determinînd obținerea unui acord între protagoniști, capabil să atenueze posibilele conflicte. V. conector, frază, obiecție, polifonie. LO CASCIO 1991; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN CONCLUZIE. Cuvîntul concluzie semnifică, în general, ceea ce rezultă în mod firesc din anumite date sau din anumite situații. Din punctul de vedere al folosirii limbii în vorbire, ar trebui, prin urmare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u l u i, dialogic sau monologic, deliberarea este în primul rînd un mod de structurare, formală și de conținut, și, în al doilea rînd, un mod de comunicare, cu perspectiva unor reacții față de cele susținute. V. comunicare, gen retoric, polifonie, retorică. ARISTOTEL R.; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DEMONSTRAȚIE. Prezentă în mod explicit în discursul matematicii, ca un raționament sau un șir de raționamente prin care se întemeiază adevărul unei teoreme, demonstrația este un procedeu logic cu largă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
forme. V. dialectică, discurs, gramaticalizare, limbă, sincronie, variație, vorbire. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973, GREIMAS - COURTES 1993; COSERIU 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN DIAFONIE. Introdus pentru a preciza conceptul de "polifonie", de către E. Roulet, în 1985, termenul diafonie desemnează un caz particular de component al discursului, și anume, reluarea și integrarea discursului interlocutorului în discursul locutorului. Spre deosebire de fenomenele polifonice pentru care nu există nici o indicație a originii componentului utilizat de interlocutor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lor. De aceea, structura diafonică este o marcă a negocierii punctelor de vedere care caracterizează orice interacțiune, atunci cînd argumentarea este alctuită în linii generale, din enunțuri-reacție la ceea ce spune altcineva. V. cvasiindicator, dialog, dilogism, discurs repetat, interacțiune, intertextualitate, negociere, polifonie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DIALECTICĂ. În înțeles etimologic, cuvîntul dialectică înseamnă "discuție, conversație cu cineva", de unde s-a ajuns la accepțiunea de formă particulară de dialog între doi parteneri, ale căror schimburi de opinii sînt orientate spre cercetarea metodică a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizare ca reprezentînd un gen distinct (genul dramatic). În interiorul discursului narativ, dialogul presupune particularități de structurare ce asigură corespondența de conținut dintre mai multe niveluri ale actelor lingvistice, prin antrenarea unor mijloace specifice de coerență. V. conversație, debreiaj, diafonie, dialogism, polifonie, unitate discursivă. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN DIALOGAL. Trăsătura "dialogal" se atribuie unui gen de discurs al cărui text are forma unui dialog, adică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
confruntă a n a l i z a d i s c u r s u l u i și, de aceea, solicită antrenarea noțiunilor descriptive împrumutate, de cele mai multe ori, de la teoria enunțului. V. diafonie, dialog, discurs raportat, eterogenitate, intertextualitate, polifonie. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DIDACTICISM. Termenul didacticism desemnează caracterul pe care îl pot avea unele tipuri/forme de discurs, altele decît cele destinate a instrui, a transmite cunoștințe, într-un cadru instituționalizat. Astfel, se poate vorbi despre
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
curentă. La M. Bahtin, conceptul de "diglosie" poate fi asociat celui de "plurilingvism" social, fiind strîns legat de factorii sociali și de condițiile socio-politice, în afara cărora nu se poate realiza o investigare discursivă obiectivă. V. bilingvism, dialogism, contact între limbi, polifonie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 VARO - LINARES 2004. CC DILEMĂ. Termenul dilemă se află în relație cu: echivoc, alternativă, încurcătură, amfibolie. În vorbirea uzuală, cuvîntul este folosit pentru a denumi o situație în care se află cineva cînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la E. Roulet, un caz special al acestuia, de diafonie. Pentru J. Authier- Revuz, discursul raportat ține, în ansamblul său, de eterogenitatea constitutivă, iar cel raportat în stil direct, de eterogenitatea manifestă. În teoria lui O. Ducrot, discursul raportat ilustrează polifonia lingvistică: discursul în stil direct este polifonic, caracterizîndu-se prin prezența a doi locutori, discursul indirect este monofonic. În teoria scandinavă a polifoniei, aplicabilă atît discursului literar, cît și celui non-literar, ambele tipuri de discurs raportat constituie manifestări ale polifoniei discursive
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constitutivă, iar cel raportat în stil direct, de eterogenitatea manifestă. În teoria lui O. Ducrot, discursul raportat ilustrează polifonia lingvistică: discursul în stil direct este polifonic, caracterizîndu-se prin prezența a doi locutori, discursul indirect este monofonic. În teoria scandinavă a polifoniei, aplicabilă atît discursului literar, cît și celui non-literar, ambele tipuri de discurs raportat constituie manifestări ale polifoniei discursive, diferența situîndu-se la nivelul jocului actual/virtual: locutori actualizați în stilul direct, virtuali în stilul indirect. Discursul indirect liber este, din acest
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ilustrează polifonia lingvistică: discursul în stil direct este polifonic, caracterizîndu-se prin prezența a doi locutori, discursul indirect este monofonic. În teoria scandinavă a polifoniei, aplicabilă atît discursului literar, cît și celui non-literar, ambele tipuri de discurs raportat constituie manifestări ale polifoniei discursive, diferența situîndu-se la nivelul jocului actual/virtual: locutori actualizați în stilul direct, virtuali în stilul indirect. Discursul indirect liber este, din acest punct de vedere, o formă extrem de interesantă de manifestare a polifoniei, funcționînd ca exemplu de fraze fără
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de discurs raportat constituie manifestări ale polifoniei discursive, diferența situîndu-se la nivelul jocului actual/virtual: locutori actualizați în stilul direct, virtuali în stilul indirect. Discursul indirect liber este, din acest punct de vedere, o formă extrem de interesantă de manifestare a polifoniei, funcționînd ca exemplu de fraze fără cuvinte și verbalizînd, în textele narative, gîndurile și percepțiile atribuite punctului de vedere al unui personaj. Ca fenomen metalingvistic, discursul raportat a fost studiat din perspectiva relației discursului direct cu autonimele, teza fiind susținută
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prezentare a discursului citat, care urmăresc nu numai relația sintactică dintre verbul/ structura de prezentare și discursul citat, ci și valoarea enunțiativă și pragmatică a acestora (enunțare vs. receptare; peformative; neutre / cu indicații de ordin paraverbal). V. diafonie, dialogism, discurs, polifonie, stil, vorbire. REY-DEBOVE 1978; BANFIELD 1982; AUTHIER-REVUZ 1995; ROSIER 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; COMBETTES - NǾLKE 2004. RB DISCURS SEMNĂTURĂ. Sintagma discurs semnătură, amintită de unii autori, denumește, în general, un enunț (scurt), urmat de numele autorului, care conține o anumită
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestea însă, rezultatele cercetării lingvistice au deseori ecouri valorificabile din punct de vedere epistemologic. V. axiomatică, coerență, ideologie, problematică, teorie. D. FILOZ. 1984; FLEW 1984; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO ETEROGENITATE. Strîns legată de conceptele de "dialogism" (la M. Bahtin), "polifonie" (din teoria polifoniei enunțiative a lui O. Ducrot, continuată de reprezentanții școlii scandinave) și "interdiscurs(ivitate)", noțiunea definește o trăsătură fundamentală a limbajului prin care, într-un discurs, aparent unic, se întrepătrund elemente ce trimit la surse enunțiative diferite. Complexitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cercetării lingvistice au deseori ecouri valorificabile din punct de vedere epistemologic. V. axiomatică, coerență, ideologie, problematică, teorie. D. FILOZ. 1984; FLEW 1984; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO ETEROGENITATE. Strîns legată de conceptele de "dialogism" (la M. Bahtin), "polifonie" (din teoria polifoniei enunțiative a lui O. Ducrot, continuată de reprezentanții școlii scandinave) și "interdiscurs(ivitate)", noțiunea definește o trăsătură fundamentală a limbajului prin care, într-un discurs, aparent unic, se întrepătrund elemente ce trimit la surse enunțiative diferite. Complexitatea discursului presupune un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]