466 matches
-
proiect de lege a presei, mai vechi, plagiat acum de guvernul Tătărăscu, proiect care prevede cum presa poate fi "suprimată în chip metodic și legal" și, în acest caz, nu va mai fi nevoie nici de cenzură. Cât despre "criza" politico-ideologică, lui Sebastian i se înfățișează ca "o criză de tranziție", cu ciocniri care deocamdată se anulează prin foarte comode compromisuri: "nici o antinomie, nici o opunere flagrantă, nici o contrazicere definitivă (...) între două metode, între două realizări, între două sisteme de gândire și
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
să fac, nu puteam opri acest șuvoi al cultului personalității, care se transforma în calamitate națională.”ix Cu același prilej, cuvîntarea lui Dumitru Popescu la congresul al XI-lea al P.C.R. este dată ca „un exemplu al delirului, al degradării politico-ideologice la care se ajunsese, iar aceste cuvinte fuseseră rostite de o persoană pe care o cunoșteam bine și care nu credea o iotă din ceea ce spunea”x. Opinia celui în cauză va fi, desigur, cu totul alta. Dar, înainte de a
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
de la București". în timp ce țăranul tradițional, Ilie Moromete, a devenit "un bătrîn care nu mai înțelege nimic", iluminarea vine din partea îndoctrinatului Niculae Moromete, "omul nou", care scoate din buzunar răspunsuri la toate întrebările, fiind o simplă "mașinărie de reprodus lozincile învățămîntului politico-ideologic". în acest roman figurează și o revoltă a țăranilor "de pe arie" împotriva împilării noilor ciocoi care sînt politrucii. Dar sub condeiul lui Preda, evenimentul apare minimalizat, deturnat într-un sens perfid de la conținutul său vădit anticomunist: "Maniera aleasă este aceea
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
bizar în care funcționa presa culturală în anii teribili când se instala la noi comunismul: „Pe vremea când activam în presa clujeană (Lupta Ardealului, Almanahul literar), ca de altfel și înainte, și după, funcționau, în selectarea materialelor publicate, două criterii: politico-ideologic și artistic. Se întâmpla frecvent ca un text oarecare, o poezie să zicem, să merite, calitativ - să intre în revistă sau în ziar, însă «nu mergea» politic. Orice redactor trebuia, desigur, să motiveze față de virtualul colaborator neacceptarea unui text în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5476_a_6801]
-
a lui Caragiale. Autorii Bibliografiei au identificat ei înșiși contribuțiile nesemnate ale lui Caragiale, ca Dorina Grăsoiu, Giosué Carducci de Edmond Rod, pe care îl și publică în "Revista de istorie și teorie literară", după "Constituționalul"; în schimb textul Chestiuni politico-ideologice din "Ziua" nu este supus aceluiași regim de integrare proprie. Stancu Ilin stabilește cronologia apariției și dispariției "Moftului român", într-o cuprinzătoare demonstrație în "Revista de istorie și teorie literară", atât referitoare la unele inconsecvențe din Viața lui I. L. Caragiale
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
din Londra, Moscova, Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Cvartetele Juilliard și Tatrai, Nonetul ceh etc.etc., părea de domeniul fanteziei. Odată însă cu ediția din 1973 - ca o consecință a celebrelor ”teze din iulie”, prin care regimul ceaușist milita pentru ”îmbunătățirea activității politico-ideologice”, aservind arta și cultura preceptelor realismului socialist, transformându-le în instrumente de propagandă și aplicând sancțiuni drastice intelectualilor care alegeau să-și păstreze verticalitatea - Festivalul enescian se va transforma treptat, treptat, într-un eveniment cu caracter preponderent național (ediția a
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
Cronicar A doua odisee A existat odiseea pre-decembristă a Dicționarului Zaciu - Papahagi - Sasu, odiseea alcătuirii și nepublicării acestei importante lucrări în timpul comunismului, generată de impedimentele politico-ideologice, de timorările factorilor decizionali, de malversațiunile nemulțumiților de felul cum erau reprezentați în Dicționar. Există însă și odiseea, mai puțin cunoscută, a publicării Dicționarului în era post-decembristă : primele două volume la Editura Fundației Culturale Române, celelalte două la Editura Albatros
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
simulacru), totuși prin construcția ei foarte elaborată, aproape geometrica, capătă mai degrabă aspectul unui demers modernist, foarte serios și foarte documentat. Augustin Ioan analizează pe larg impactul ortodoxismului (cu alte cuvinte al discursului religios) și cel al realismului socialist (discursul politico-ideologic) asupra arhitecturii. Discuția nu este lipsită de interes, din moment ce în contextul socio-politic respectiv nu se putea vorbi în nici un caz de autonomie estetică, atât etnicul, cât și sacrul fiind desfigurate de ideologia ateista și naționalistă a regimului comunist. Interesantă, îndrăzneață
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
mi s-a părut, cel puțin după natura afirmațiilor... Să mă dea domnul Băsescu în judecată dacă vrea. În opinia mea, domnul Băsescu era beat mangă și nu știa ce spune și și-a adus aminte de lecțiile de învățământ politico-ideologic din vremea comunistă", a afirmat Marius Oprea, la Antena 3. Liberalul și-a continuat presupunerile. "Flutura revista "Historia", era de față cu domnul Cristoiu, care era redactorul-șef. Probabil că au stat împreună la șpriț... Haideți să luăm lucrurile așa
Marius Oprea: Băsescu era "beat mangă" şi şi-a amintit de lecţiile de naţional comunism () [Corola-journal/Journalistic/48232_a_49557]
-
a comentat liberalul. Marius Oprea a mai menționat că Traian Băsescu "este rodul epocii în care a copilărit, a studiat, s-a format". "Discursul său este unul de tip național comunist, din cel care se făcea în camera de învățământ politico-ideologic la Armată. Nu diferă cu nimic de asta (...) Am avut ocazia să cunosc foști ofițeri de securitate și înainte de '89, în calitate de anchetat, și după. E exact tipul de discurs pe care l-am auzit de la ei în legătură cu monarhia, cu Regele
Marius Oprea: Băsescu era "beat mangă" şi şi-a amintit de lecţiile de naţional comunism () [Corola-journal/Journalistic/48232_a_49557]
-
peste 60% dintre români preferă un salariu modest, dar sigur decât un salariu mai mare, dar cu riscul concedierii și cam același procentaj consideră că era mai bine înainte de revoluție în privința nivelului de trai, ceea ce este, de altfel, adevărat. Confuzia politico-ideologică apare atunci când peste 80% se pronunță în favoarea integrării în NATO și în Uniunea Europeană, deși la intrarea în aceste organizații stă scris cu litere mari: numai țări capitaliste. În opinia mea, portretul-robot al românului fericit este o combinație între beneficiile stării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
susținători legali. Urmarea firească a fost o reducere, până la dispariție aproape, a spațiului de decizie și acțiune liberă a autorităților locale, a inițiativelor civice, ca să nu mai vorbim de eliminarea completă a oricăror activități de tip privat, excluse din rațiuni politico-ideologice. Nota definitorie a sistemului de asistență socială de la începutul anilor '90 era una de subdezvoltare cronică, de reducere a intervenției exclusiv la una de tip administrativ. Schimbările care au apărut odată cu prăbușirea regimului comunist s-au reflectat și în domeniul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
punctul meu de vedere, nu era o radicală deosebire. Drept care m-a categorisit, prompt, drept „liberal englez”. În traducerea sa, o caricatură. Nu am stopat, totuși, nici unul dialogul. Am continuat chiar să avem, din când În când, și caraghioase controverse politico-ideologice. Fiecare asculta, condescendent, prostiile celuilalt și Își vedea, apoi, de ale sale. Când Începuseră să-i apară primele cărți de proză, obișnuia să spună că din tot ce a scris nu va rămâne mare lucru, dar din ce a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Din păcate, aceasta de pe urmă este prea puțin pregătită pentru reforme substanțiale care pretind ca și educatorii să se pregătească, și asta fără formalismele care transformă cel mai adesea pregătirea profesională în ceva care seamănă cu plicticoasele ședințe de învățământ politico-ideologic din vechiul regim. Mai mult: perfecționările, chiar în centrele universitare, sunt organizate adesea fără colaborări cu catedrele universitare. Se poate bănui aici persistența unor rezistente adversități mascate între mediul universitar și cel preuniversitar. Adesea mi-a fost dat să aud
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de la un motel prăpădit la altul. Ai să sfârșești prin a te sinucide. — Am să mă mărit dacă vreau, băiete. Nu mă poți opri. Nu mai poți. — Omul acela e un radical periculos, spuse Ignatius posomorât. Dumnezeu știe ce orori politico-ideologice ascunde în mintea lui! Te va tortura sau poate și mai rău. — Cine naiba ești tu să-mi spui mie ce să fac, Ignatius? Doamna Reilly privi spre fiul ei care își dădea aere. Era scârbită și obosită, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de prunci. Deh, bărbați care nu doar că nu știu din experiență ce simți născând, dar nici măcar nu sunt tați. Atunci însă m-am supus ritualului de despurcare, imediat după botez. Pur și simplu l-am tratat ca pe învățământul politico-ideologic: ceva la care trebuia să fiu de față, fără să cred o iotă. Acum nu m-aș mai supune. La molifte am fost, dar din alte motive, care țineau de păcate pe care le acceptam ca poveri pe suflet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dinăuntru. Cele mai multe erau întreprinderi de stat și se numeau institute de cercetare. Acolo, mulțimi de oameni erau plătiți să producă hârtii, în jur de 40 de pagini pe an. Du rest, veneau la chenzină, la ședințele de partid, la învățământ politico-ideologic, la vreo ședință de catedră. Era bine. Ei trebuiau să cerceteze ceea ce le îngăduia Partidul e-n toate. Cred că aveam un număr enorm de cercetători și mai ales în zona științelor aplicate. Se și vede. România a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aproape lunară — cea mai bună din relativ îndelungata, dar discontinua, sa istorie — și, rămînînd esențialmente o publicație intelectuală, păstrează un pronunțat caracter social-politic. Excercițiul predadaist al Chemării din 1915 și al publicisticii militante de după 1918 își arată acum roadele. Linia politico-ideologică asumată din start este cea a unui „socialism independent”, apropiat disidenței țărănist-democrate a doctorului Nicolae Lupu (fapt evidențiat de articolul-program al acestuia din primul număr). Pe linie intelectuală, Contimporanul își propunea, de fapt, să restabilească legătura pierdută cu vechea linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
totul în afara utilitarismului constructivist, rezolvat în arhitectură, și care clatină în havuzele visului apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie”. Delimitarea lui Voronca de Contimporanul nu era însă motivată prioritar de aspecte politico-ideologice. Deși „desfăcut de orice probleme și continuități” burgheze, „poemul” său nu e anexat unor țeluri politice opuse. Argumentele „declarației de independență” sînt de natură artistică: estetica evazionistă a visului vs estetica utilitaristă a constructivismului, apărarea purității radicale a unor „atitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
faptul că „Ionescu și Urmuz sînt respinși fiindcă opera lor nu respectă această proporție ideală”. În treacăt fie spus, în contextul politic al dictaturii proletariatului, argumentele lui Călinescu aveau și o altă miză decît cea estetică, o miză cu implicații politico-ideologice vizînd acomodarea opțiunii „clasicizante” cu tezele „realismului socialist”. Argumentul călinescian, deși „foarte ingenios”, implică - potrivit lui Nicolae Manolescu - o confuzie. Căci abstracționismul (așa cum îl înțelege G. Călinescu) „nu e, de fapt, o încălcare a legilor realului și nu se opune realismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reuniune a Partidului Comunist pune problema reorganizării armatei: un aparat politic de control și de încadrare este rapid organizat. În martie 1945, aproape o mie de ofițeri sînt recrutați pentru arma, între 10 și 16 aprilie, un curs de informare politico-ideologică: ei sînt scoși din divizia Tudor Vladimirescu, formată în URSS din prizonieri de război români. Această unitate a venit odată cu trupele sovietice la București și a fost cantonată la Bolintin. Orice contact între aceasta și Marele Stat Major Român în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
seit den sechziger Jahren darauf ausgerichtet wurde, den Status quo în osmanischen Reich einer Veränderung vorzuziehen; nur im Notfall, d.h. anhaltende Expansion schien ein Mitziehen zwingend" (s. Ven.C.)110. Necesitatea de a sprijini Imperiul Otoman față de presiunile teritoriale și politico-ideologice, exercitate împotriva lui îndeosebi de Rusia, a devenit și mai stringenta, odată cu izbucnirea revoluției franceze 111. Începând cu acea dată, Imperiul Habsburgilor Austrieci a fost implicat atât de mult în războaiele împotriva Franței, încât această stare de lucruri a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
protagoniștii își manifestau propria credință printr-o mărturisire publică, care devenea astfel vestire (kèrygma), fiind și semnul unei demonstrații a libertății interioare a martirului, fidel conștiinței sale și lui Dumnezeu până la moarte. În a doua jumătate a secolului III, interesele politico-ideologice unite celor de caracter economic au influențat raporturile dintre creștini și Imperiu. Decius (249-251), exponentul grupării senatoriale, centrul tradițiilor romane, a reacționat la politica predecesorului său Filip (244-249), favorabil categoriei ecvestre căreia îi aparțineau mulți dinte creștini, deoarece vedea în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
românească de după al doilea război mondial până în 1975. În evoluția acesteia, autoarea sintezei, menționând selectiv prezențe poetice notorii ale anilor de tranziție 1945-1948, în care coexistă divergent modalități ale lirismului interbelic (sau în prelungirea lui) și caractere ale poeziei angajate politico-ideologic, delimitează în perioada 1950-1975, două etape: 1950-1960, caracterizată prin proliferarea poeziei de inspirație și atitudine civică, și 1960-1975, diferențiată de precedenta prin sporita preocupare pentru natura specifică poeziei și efortul de eliberare al artei (pe cât posibil, în condițiile social-istorice date
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau care impietează asupra dezvoltării lor optime și asupra exercitării libertății de alegere” (Pagelow, 1984, p. 21). Această definiție este mult mai cuprinzătoare în ceea ce privește natura violenței, referindu-se la orice intenție de vătămare a unui membru al familiei. În perspectiva politico-ideologică a Consiliului Europei, violența fizică în familie este definită ca reprezentând orice act sau omisiune a unui act, în contextul relațiilor de familie, de către unul dintre membrii familiei, prin care este subminată viața, integritatea corporală sau psihologică ori libertatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]