1,123 matches
-
acordării unei organizații politice numele unei țări. Or, faptul în sine rămâne bizar și fără precedent, din pricina presiunii deșănțate a statelor arabe și musulmane sprijinite de un număr de țări membre în grupul așa-ziselor țări nealiniate. În ziua votului pomenit și în câteva din zilele următoare, canalele de televiziune au difuzat și redifuzat imagini cu persoane încântate și trasfigurate de bucurie după ce în sala unde se reunise Plenara Conferinței Generale au votat în favoarea admiterii OEP ca stat membru în Organizație
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
adevărat al politicii externe franceze, va considera o necesitate politică legitimă imediată. În ceea ce s-a spus în ultima ședință a guvernului francez înainte de vizita lui Mitterrand în Israel (la 24 februarie 1982) despre politica față de acest stat, semnele flexibilizării pomenite nu se întrevăd clar. Dimpotrivă, în această împrejurare se rostesc cuvinte care, prin căldura tonului, sunt menite să flateze urechea israeliană. Mitterrand a spus: "Premiza noastră fundamentală nu s-a schimbat. Israelul este îndreptățit să dispună de mijloacele care să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
siguranță una din cele mai fericite. Căci există fotografii ale Bojdeucei, răspândite în cărți poștale și albumuri, care prezintă peisagiul acesta, nu numai lipsit de farmecul său propriu, dar mai ales cufundat într-o izolare și o tristețe ne mai pomenite. (Foto-Regal) Pag. 67. Gara Iași. Fațada interioară. (Din colecția de vederi din Iași editată de librăria Socec et Comp., Iași) Pag. 68. Casele Negruzzi, din strada Arcului, unde au funcționat, provizoriu, după dărâmarea palatului administrativ. (Foto-Regal) Pag. 69. Piața Unirii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fi parcurs cineva: nimeni n-ar fi îndrăznit să mi-o spună-n față. Apoi, nu-mi aminteam de Adina Gheorghe sau Cyrile Collard. Dacă de Sommerville auzisem (un new-waver optzecist, cu voce și-aspect de fetiță), numele celorlalți doi, pomeniți generos în scrisoare, mi-erau complet necunoscute. Poate memoria refula niște întâmplări, poate ceva se ștersese din rolele ei istorice și afective, dar beculețul curiozității nu se-aprindea: nu pâlpâia nici un indiciu, nu stabileam nici o legătură. Cât despre stilul epistolei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
drept amintire. Un naiv, mi-am spus, sau, dimpotrivă, un profesionist. Sigur nu le vânduse, m-a asigurat cucoana, erau lucruri de suflet, care nu se dau. Exact ce ziceam. Mai departe, treaba a curs de la sine, nici nu merită pomenită. L-am sunat pe tip, am negociat, l-am convins să ne vedem. N-a mers ușor. I-am zis că nu vreau să cumpăr numărul, doar să-l răsfoiesc (nici el, nici eu n-am fost convinși de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
România rezultate fatale. Școale de latinește au produs în Franța pe un Voltaire, la noi pe d. A. Sihleanu. Cerem iertare ilustrului fost viceprezident al Camerei roșie că-l cităm alături c-un om atât de "insignifiant" ca francezul mai sus pomenit, dar superioritatea hotărâtoare a d-lui Sihleanu în modele de stil, precum și cercetările sale, cu drept cuvânt faimoase, asupra lui Cincinat și a pochilor, ne impunea de la sine această probă a superiorității culturei române asupra celei franceze bunăoară, nemaivorbind de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se bucură supușii celorlalte state europene înlăuntrul marginelor împărăției otomane. Precum aflăm, guvernul austriac a transmis reprezentantului român din Sofia o comunicațiune, cu care e de acord și guvernul englez, prin care se stabilește că, pe baza articolului mai sus pomenit al Tractatului, românilor li se cuvine jurisdicția consulară stabilită prin capitulațiuni. Din partea Bulgariei nu se ridicase nici un fel de obiecțiune în contra drepturilor capitulațiilor, dar s-a crezut numai că, întru cât privește pe români, s-ar putea face abstracție de la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
veleități de curaj, ați fi scrîntit-o de totului tot cu opoziția. Trăim într-adevăr într-o vreme anemică, cu sufletul în gură, vreme bătrână ca o cochetă spoită și fără de inimă. În așa vreme și din secta rusească mai sus pomenită se poate face ceva; ea e preferabilă perversității nude și va fi aprețiată, dar - în parantez fie zis - în măsură cu modestia ei. Dacă "Presa" voiește să-și reafle orizonul cată neapărat să se aboneze la câteva ziare englezești. Espoziția
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Tecuciului. Spre Transilvania drumul trecea prin Baia, Moldovița și de aici ajungea la Bistrița Năsăudului, în timp ce spre Brașov se urma drumul care trecea prin târgul Romanului, Bacăului și Trotușului de unde se strecurau printre munți, prin pasul Oituzului. În toate localitățile pomenite mai sus, negustorii erau obligați să plătească vamă. Mențiunea lor în acest privilegiu ne dovedește că în secolul al XV-lea Moldova cunoștea o deosebită activitate economică, dovada constituind-o numărul foarte ridicat al târgurilor. Din Moldova, liovenii cumpărau pește
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lucra în toate locurile spre folosul lor și nu vom fi niciodată părtași, fie prin noi înșine fie prin altcineva, la vreun sfat, la vreo înțelegere, în care s-ar vorbi sau s-ar face ceva vătămător ori clevetitor pentru pomenitul crai Cazimir și pentru coroana sa; dimpotrivă, avem să-1 ferim cu statornicie de toate primejdiile cari ar ajunge la cunoștința noastră și avem să-1 ajutăm împotriva oricărui neprieten, noi înșine, cu capul nostru, de câte ori va fi nevoie de aceasta”. Până la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost cel care i-a biruit pe turci și-l rugau „să nu-l lase fără sprijin pe acest bărbat peste măsură de înflăcărat”, întrucât, „nimic nu poate fi mai de folos cauzei creștine, decât a vă arăta binevoitori cu pomenitul voievod.” Îndemnuri zadarnice pentru că papa, la 31 martie 1476, îi încunoștința pe venețieni că nu-i poate trimite nici un ajutor lui Ștefan, deoarece subsidiile acordate de papa fuseseră trimise cavalerilor din Rodos și regelui Ungariei. În primăvara anului 1475, circulau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ignatie, zis Iuga, marele vistier, dăruie Putnei satul Șirăuți, peste Prut, “o cădelniță și încă un chivot de argint aurit și încă o sută de zloți ungurești și doi cai buni”. La 1 iunie 1476, într-un nou document este pomenită dania lui Iuga, numai că în locul celor doi cai buni apar 100 de oi. La 29 iunie, privilegiul se repetă, fără să mai fie amintite oile sau caii. Egumenul mânăstirii, Ioasaf, și întregul sobor al mânăstirii făgăduiau să respecte înțelegerea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lor și se dă un nou privilegiu, deoarece se făcea un schimb cu bisericile cu popi ai mânăstirii Putna. La 26 august 1503, era întărită stăpânirea asupra satelor dăruite de Alexandru cel Bun soacrei sale Anastasia, de data aceasta fiind pomenite numele cătunelor care țineau de Coțmanul Mare, anume: Gavrilăuți, Hlivișcea, Davidăuți, Sadcău, Clivodinul, Bludna, Suhoverhul, Ceaplinți și Valeva. Era întărită stăpânirea asupra satului Rădăuți. Așadar, în afara celor trei sălașe de țigani, toate proprietățile episcopiei Rădăuților au fost dăruite de Alexandru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tineri și oastea cea mare și vitează și aleasă, împreună cu husarii viteji”(p. 46). Este vorba de o elită războinică, dar nu de o alcătuire ostășească deosebită. Ceea ce se înțelege, dacă considerăm izolat ultimul pasaj din Letopiseț, în care sunt pomeniți vitejii. După lupta de la Râmnic, din 1481, după ce se arată că domnul a făcut ospăț mare întregii lui oștiri, se adaugă: „și mulți viteji au murit atunci” (p. 47), adică recunoașterea unor merite deosebite ale unor luptători. Dlugosz scria că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
particulei și antiparticulei a periclitat primul tip de simetrie, iar alte descoperiri au zdruncinat a treia simetrie sau tipul combinat al celei dintâi cu cea de-a doua. La Eminescu, avem o formulă dialectică simetrie/disimetrie, depășită prin armonia finală pomenită. Deși pe alocuri analogizările omului de știință Eminescu cu marii oameni de știință sunt sumare sau forțate, Theodor Codreanu ne convinge cu lux de argumente de existența unor similitudini indiscutabile dintre pulsatorul și rotatorul eminescian și acela "în roată" al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
celuilalt, de cele mai multe ori deliberate, dar și aleatorii se fac prin actanți ai lor, pe care îi proiectează dincolo de limitele spațiului familiar, vizând o finalitate inițiatică. Căutarea unor subiecte captivante pentru o rubrică a unei reviste de succes de către jurnalistul pomenit este intriga romanului, care își plimbă personajele printr-un perimetru vast, înglobând satul Varvara, apoi orașul pe care naratorii îl numesc "municipiul nostru", capitala, dar și un tărâm nelimitat inadmisibil pentru mințile care se raportează la concret, la tangibil, vizibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fraților"), a Berbecului (însemnând rezistența încăpățânată în fața "terorii istoriei") și a Cumpenei "care conține soluția finală a justiției divine", tradusă prin splendida "transfigurare a răului", ca în Miorița. Potrivit acestei damnări și îndeosebi victoriei Cancerului asupra celorlalte două din pomenitele zodii, suntem obligați s-o luăm mereu de la capăt, să nu avem continuitate, adică, în zidirea destinului nostru ci, asemenea lui Sisif, să nu facem tot timpul nimic altceva decât să schițam începuturi. "Teroarea istoriei" înseamnă, între altele, în special
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
estetico-ontologică" (a lui Mihai Cimpoi, n.n., T.P., p. 55); "mama devine principiu ontologic, reazem al naturii și al cosmosului" (p. 65); "procesul profund ontologic ce se petrece și-n cazul lui Grigore Vieru" (p. 158); "neutralism ontologic"(p.168); "adevărul pomenit e ontologic" (p. 245); "am răsturnat întâietatea ontologică a principiului matern în imaginarul poetic vierean" (p 257); "apa dobândește cea mai înaltă demnitate ontologică" (p. 345); "E o strădanie excepțională a lui Grigore Vieru de a atinge ținta logică și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însă că Theodor Codreanu nu e pe placul elitiștilor dâmbovițeni. Cărțile sale, masive, riguros articulate, merg în altă direcție exegetică. Dar criticul (care e și prozator; să amintim, în treacăt, că debuta, în 1981, tot la editura ieșeană mai sus pomenită, cu romanul Marele zid) își vede de treabă. Cuprins de frenezie editorială, acest maratonist al lecturilor (cum spuneam), trăitor la o margine de tară, se afla într-o bună relație cu timpul. El transformă dezavantajul de a fi "provincial", departe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de Basarab Nicolescu ("contradicția este echilibru"). Acestora li se adaugă Svetlana Paleologu-Matta, autoarea unui excelent studiu despre Bacovia din perspectivă existențialistă (1958) și al unuia despre Eminescu (1988) în care a văzut "centrul spiritualității românești celei mai înalte". Autorii români (pomeniți deja) sau străini (Martin Heidegger, Umberto Eco, John Zerzan, Ziauddin Sardar, Raymond Ruyer) se unesc într-un front comun spre întoarcerea omului la sacru, pentru recuperarea inocenței pierdute, a spiritului de toleranță și iubire necondiționată față de oameni și Dumnezeu. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eficace armă ultramodernă, cu efecte într-adevăr incalculabile, nu este bomba atomică, cum ne-am obișnuit să credem, ci grupul minoritar: plasată cu știință politică într-un spațiu etnic, indiferent cât de coerent și de rezistent ar fi acesta, "bomba" pomenită, cu marca de fabricație grup minoritar, provoacă procese de eroziune și de îmbolnăvire fără leac; sau un Cosovo la comandă. Raportat la realitatea limbii, fenomenul cunoaște un parcurs asemănător, cu acțiune marcantă în două trepte: inseminare și destructurare. Omul modern
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici un alt merit decât pe acela de a se fi născut în Capitală sau, cel puțin într-un mare centru județean, îi iau peste bombeu pe cei care trăiesc în locuri mai puțin la vedere cum, bunăoară, este mai sus pomenitul oraș moldav. Că mulți grei ai culturii și științei românești s-au născut ori au trăit acolo, nu contează pentru cei ce se simt bine și plini de importanță emițând asemenea sentințe. În ce mă privește, un locuitor al Hușilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
partid (în revista "Destin românesc", 2011, nr. 3, p. 144, 148). Dar cum se întâmplă că învinuirile continuă să fie vehiculate până în prezent? Din necunoașterea adevărului, din ignoranță, din lipsă de bun-simț, ne lasă să înțelegem Theodor Codreanu, prin citarea pomenitului deja Tabel cronologic al vieții și activității scriitorului, dar și prin polemica serioasă cu regretatul coleg de breaslă Serafim Saka, și prin citarea altor autori care au înțeles între timp adevăratele relații dintre Victor Teleucă și stâlpii ideologiei comuniste (bunăoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Movilă ca sinteză a credinței ortodoxe. Activitatea Centrului a fost împlinită și prin membrii săi de onoare, care prin contribuții și participări directe la unele simpozioane au validat, în bună măsură, și recunoașterea internațională a instituției ca atare. Se cuvin pomenite, astfel, numele unor personalități ca Martin Heidegger, Raymond Aron, Henry Corbin (prezent la dezbateri cu o temă precum Mythologie et existence mythique, expression de la structure du Grand Sud-Est européen), Aron Cotruș, José Ortega y Gasset, Gabriel Marcel, Ionel Perlea, Benedetto
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
mai nimic din acele hotărâri, căci ministrul de interne au declarat de-a dreptul că ele sunt inadmisibile. Prin această declarare liberalii - naționali au văzut periclitată legea însăși și au retras propunerile de modificație câte le făcuse, mai ales cea pomenită sus. La votul final proiectul s-a primit în mare parte astfel după cum îl redactase comisia. Schimbările din Constantinopole au făcut impresie bună asupra publicului. [26 mai 1876] ["MINISTERIUL INSTRUCȚIUNEI PUBLICE DIN UNGARIA... Ministeriul instrucțiunei publice din Ungaria prin ord
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]